Tema 1: Cauzele care înlătură caracterul penal al faptei

1. Noțiuni generale cu privire la cauzele care înlătură caracterul penal al faptei

2. Legitima apărare
3. Starea de extremă necesitate
4. Deosebirile dintre legitima apărare și starea de extremă necesitate
5. Reținerea infractorului
6. Constrângerea fizică sau psihică
7. Riscul întemeiat
8. Executarea ordinului sau dispoziției superiorului

1. Noțiuni generale cu privire la cauzele care înlătură caracterul penal al faptei

Pentru ca o faptă săvârșită de o persoană să antreneze răspunderea penală aceasta trebuie să constituie o
infracțiune, adică să corespundă reglementării cuprinse în alin.1 al art.14. lipsa oricăreia dintre trăsăturile
esențiale ce definesc infracțiunea înlătură caracterul penal al faptei:
 Legitima apărare
 Starea de extremă necesitate
 Reținerea infractorului
 Constrângerea fizică sau psihică
 Riscul întemeiat
 Executarea ordinului sau dispoziției superiorului
toate acestea reprezintă cauze care înlătură caracterul penal al faptei

În asmenea situații fapta deși este prevăzută de legea penală nu întrunește trăsătura vinovăției, ceea ce are
drept urmare faptul că acțiunea sau inacțiunea respectivă nu va constitui o infracțiune. Cauzele care
înlătură caracterul penal al faptei sunt prevăzute într-un capitol separat în conținutul părții generale a CP,
capitolul III (art.35 – art.40.1).

2. Legitima apărare
Legitima apărare potrivit alin.1 al art.36, CP, nu constituie o infracțiune fapta care fiind prevăzută de legea
penală este săvârșită în stare de legitimă apărare. Este în stare de legitimă apărare persoana care
săvârșește fapta pentru a respinge un atac direct, imediat, material și real îndreptat împotriva sa, a altei
persoane sau împotriva unui interes public și care pune în pericol grav persoana sau drepturile celui atacat
ori interesul public.

Din punct de vedere juridic, legitima apărare reprezintă o acțiune legală, adică o acțiune care este permisă
și stimulată de lege precum și de Constituția RM. Din punct de vedere social, legitima apărare este lipsită de
pericol social, deoarece constituie un mijloc de apărare a drepturilor și intereselor persoanei, un mijloc de
luptă cu criminalitatea și în deosebi cu cea violentă și îndreptată împotriva vieții, sănătății și patrimoniului
persoanei.

Mai mult ca atât, legitima apărare joacă și rolul de intrument de prevenire a infracțiunilor. Din
reglementarea legitimii apărări rezultă că acesteia îi sunt caracteristice două acțiuni: atacul și apărarea.
Legea penală instituie anumite condiții atât pentru atac cât și pentru apărare în lipsa cărora legitima
apărare devine inexistentă. Legitima Apărare presupune în primul rând un atac, o acțiune agresivă care
justifică apărarea prin mijlocirea căreia se înlătură atacul.

Prin „atac” se înțelege o acțiune săvârșită cu intenția de a vătăma valorile sociale enumerate în conținutul
aliniatului 2 al art.36, CP. Prin atac în sensul legii penale se înțelege fapta unei persoane care se îndreaptă
asupra altei persoane cu intenția de a o vătăma sau omorî sau cu intenția de a distruge, sustrage, delapida,
patrimoniul acesteia, utilizând forța proprie, precum și alte instrumente și mijloace capabile de a produce
rezultatul urmărit.
Atacul trebuie să corespundă următoarelor cerințe, să fie:
 Material – trebuie să se realizeze prin fapte de natură să provoace modificări materiale sau fizice
valorilor sociale împotriva cărora se îndreaptă. De regulă atacul se produce prin folosirea forței
fizice sau a acesteia asociată cu anumite instrumente și mijloace capabile să producă urmarea
dorită de atacant. Atacul trebuie să constea într-o manifestare concretă din partea atacantului.
Atacul săvârșit prin violențe verbale sau prin amenințări nu constituie un atac material și de aceea
împotriva acestuia nu trebuie să se reacționeze prin săvârșirea unei fapte prevăzute de legea
penală.
 Direct – atunci când din acesta se creează un pericol ce amenință direct valorile ce pot forma
obiectul legitimei apărări. Atacul este direct atunci când între acțiunea atacantului și victima există
un contact fizic nemijlocit. În sensul legii penale va exista un atac direct și atunci când sub aspect
fizic nu există un contact nemijlocit cu o valoare pusă în pericol. Însă, în felul în care se acționează
aceasta este direct amenințată.
 Imediat – acest caracter fixează în timp desfășurarea acestuia încadrându-l într-un anumit interval
în care poate interveni o apărare legitimă. Atacul este considerat imediat atunci când acțiunea lui a
început sau este gata să înceapă ținând cont de toate împrejurările concrete ale cauzei (Ex: cazul în
care atacantul îndreaptă mâna spre buzunar pentru a scoate arma. În acest interval de timp,
apărarea poate interveni pentru a respinge atacul. Nu se admite o legitimă apărare după ce atacul
s-a consumat.)
 Real - m
 Îndreptat împotriva sa, împotriva persoanei, a unui terț sau împotriva unui interes public -
 Să pună în pericol grav persoana sau drepturile celui atacat sau interesul public
La legitimă apărare are dreptul nu doar persoana atactă, ci și o persoană terță.