CURS 10:

Cauzele care exclud infractiunea

O fapta prevazuta de legea penala nu poate constitui infractiune daca nu

prezinta trasaturile esentiale prevazute in art. 17 Cod penal (“infractiunea este
fapta care prezinta pericol social, savarsita cu vinovatie si prevazuta de legea
penala”). Viata a demonstrat ca exista unele stari, situatii sau imprejurari care fac
ca o fapta prevazuta de legea penala, desi prezinta in aparenta trasaturile esentiale
ale infractiunii, sa nu se realizeze deloc sau eficient vreuna din ele si deci sa nu
constituie infractiune.

Clasificare:
1. Dupa criteriul trasaturilor esentiale ale infractiunii:
a) Cauze care privesc pericolul social – cea mai impotanta este fapta prevazuta in
art. 181 din Codul penal: “Nu constituie infractiune fapta prevazuta de legea
penala, daca prin atingerea minima adusa uneia din valorile aparate de lege si prin
continutul ei concret, fiind lipsita in mod vadit de importanta, nu prezinta gradul
de pericol social al unei infractiuni”.

b)Cauze care privesc vinovatia – sunt stari, situatii, cazuri sau imprejurari anume
prevazute de lege, care, inlaturand sau paralizand constiinta, vointa sau libertatea
de actiune a persoanei care savarseste o fapta prevazuta de legea penala, inlatura
vinovatia si caracterul penal al faptei. Aceste cauze sunt reglementate detaliat in
Codul penal, care le consacra in Capitolul V din titlul 2 al partii generale,
cuprizand articolele 44-51. Aceste cauze sunt:
 art. 44 – Legitima aparare;
 art. 45 – Starea de necesitate;
 art. 46 – Constrangerea fizica si constrangerea morala;
 art. 47 – Cazul fortuit;
 art. 48 – Iresponsabilitatea;
 art. 49 – Betia;
 art. 50 – Minoritatea faptuitorului;
 art. 51 – Eroarea de fapt.

c) Cauze care privesc prevederea faptei in legea penala – sunt situatii in care o
fapta, desi prezinta celelalte trasaturi ale infractiunii, nu este prevazuta in legea
penala in modul in care trebuie sa aiba loc aceasta prevedere pentru ca fapta sa

1
constituie infractiune, sau nu mai este prevazuta de lege sau ii lipseste una din
conditiile cerute de lege pentru a constitui infractiune.
2. Dupa sfera de incidenta a cauzelor:
a) Cauze generale care inlatura caracterul penal al faptei – prevazute prin norme
generale de drept penal (ex: abrogarea incriminarii, cauzele care exclud vinovatia
– art. 44.51).
b) Cauze speciale care inlatura caracterul penal al faptei – sunt reglementate prin
norme generale (lipsa dublei incriminari – art. 6) sau prin norme speciale
(constrangerea la darea de mita).

3. Cauze reale si cauze personale care inlatura caracterul penal al faptei:

a) Cauzele reale – sunt de natura obiectiva si produc efecte asupra tuturor
participantilor la savarsirea infractiunii; in aceasta categorie intra si cauzele care
privesc existenta pericolului social si a prevederii faptei in legea penala.
b) Cauzele personale – sunt de natura subiectiva si produc efecte asupra
persoanelor de care se constata ca au actionat.

Cauze care exclud vinovatia

1. Starea de necesitate:
Starea de necesitate reprezinta starea in care se afla o persoana care e
nevoita sa savarseasca o fapta prevazuta de legea penala pentru a salva de la un
anumit pericol iminent si care nu putea fi inlaturat altfel, viata, integritatea
personala sau santatea, un bun personal al sau, sau al altuia ori un interes obstesc
(ex: in caz de incendiu pompierii distrug cu tarnacopul usa).
In cazul starii de necesitate trebuia indeplinite anumite conditii:
a) conditii privind pericolul care creaza starea de necesitate:
 sa fie un pericol iminent;
 pericolul iminet sa ameninte viata, integritatea personala sau santatea, un
bun personal al sau, sau al altuia ori un interes obstesc;
 pericolul sa fie inevitabil (nu putea fi inlaturat decat prin savarsirea unei
fapte prevazuta de legea penala).
b) conditii privind existenta unei fapte savarsite pentru salvarea de la acel
pericol (actiunea de salvare):
 actiunea sa fie necesara pentru slavarea de la pericol a valorilor mentionate;
 prin savarsirea faptei sa nu se cauzeze urmari vadit mai grave decat acelea
care s-ar fi produs daca pericolul nu era inalturat;
 fapta sa nu fie savarsita de catre o persoana care avea obligatia de a infrunta
pericolul (ex: un pompier militar dezerteaza).

2
Art. 45: “(1) Nu constituieinfractiune fapta prevazuta de legea penala, savarsita in
stare de necesitate.
(2) Este in stare de necesitate acela care savarseste fapta pentru a salva de la un
pericol iminent si care nu putea fi inlaturat altfel, viata, integritatea personala sau
santatea sa, un bun important al sau, sau al altuia ori un interes obstesc.
(3) Nu este in stare de necesitate persoana care in momentul cand a savarsit fapta
si-a dat seama ca pricinuieste urmari vadit mai grave decat cele care s-ar fi putut
produce daca pericolul nu era inlaturat.”

2. Constrangerea fizica si constrangerea morala:

a) Constrangerea fizica: - presiunea pe care o forta careia nu i se poate rezista o
exercita asupra energiei fizice a unei persoane, astfel incat aceasta energie,
scapand de sub controlul constiintei si vointei persoanei constranse, care este fie
imobilizata si deci impiedicata sa actioneze, fie pusa in miscare impotriva vointei
ei, se manifesta printr-o fapta prevazuta de legea penala.
Conditii pentru existenta constrangerii fizice:
 sa existe o actiune de constrangere asupra fizicului unei persoane;
 persoana supusa constrangerii fizice sa nu poata opune rezistenta efecienta
fortei coercitive;
 fapta sa fie prevazuta de legea penala.

b) Constrangerea morala (anemintarea): - presiunea exercitata de o persoana

asupra psihicului unei alte persoane, astfel incat persoana constransa sub imperiul
unei temeri grave de producere a raului cu care este amenintata, neavand
posibilitatea sa-si determine si sa-si dirijeze in mod liber vointa, savarseste o fapta
prevazuta de legea penala (ex: atacurile la casele de schimb valutar).
Conditii pentru existenta constrangerii morale:
 sa existe o actiune de constrangere savarsita de o persoana asupra psihicului
unei alte persoane prin amenintarea cu producerea unui rau;
 prin amenintare sa se creeze un pericol grav pentru persoana amenintata sau
pentru alta persoana in cazul in care nu s-ar ceda amenintarii si nu s-ar
savarsi fapta;
 pericolul cu care se ameninta sa fie de asa natura incat sa nu poata fi
inlaturat decat prin savarsirea faptei prevazuta de legea penala.

Art. 46: “(1) Nu constituie infractiune fapta prevazuta de legea penala, savarsita
din cauza unei constrangeri fizice careia faptuitorul nu i-a putut rezista.
(2) De asemenea, nu constituie infractiune fapta prevazuta de legea penala,
savarsita din cauza unei constrangeri morale, exercitata prin amenintare cu un
pericol grav pentru persoana faptuitorului ori a altuia si care nu putea fi inlaturata
in alt mod.”

3
3. Cazul fortuit:
Caracteristic cazului fortuit este faptul ca actiunea sau inactiunea unei
persoane produce un rezultat socialmente periculos, neasteptat, datorita faptului
ca intra in concurs cu o imprejurare fortuita, imprevizibila, care produce de fapt
acel rezultat. Cazul fortuit este foarte des legat de fenomenele naturii.
Conditii pentru existenta cazului fortuit:
 actiunea sau inactiunea unei persoane sa fi produs un rezultat socialmente
periculos, neprevazut datorita faptului ca a intrat in concurs cu o forta
straina de constiinta sau de vointa sa;
 existenta unor imprejurari care sa determine producerea rezultatului si care
sa nu fi putut sa fie prevazute;
 fapta care a dus la rezultatul socialmente periculos sa fie prevazuta de legea
penala.

Art. 47: “Nu constituie infractiune fapta prevazuta de legea penala, al carei rezultat
este consecinta unei imprejurari care nu putea fi prevazuta”.

4. Legitima aparare:
Legitima aparare este apararea pe care o persoana o realizeaza prin
savarsirea unei fapte prevazute de legea penala pentru a inlatura un atac material,
direct, imediat si injust, indreptat impotriva sa, a altuia sau impotriva unui interes
public si pune in pericol grav persoana si drepturile celui atacat ori interesul
public.
Art. 44: “(1) Nu constituie infractiune fapta prevazuta de legea penala, savarsita in
stare de legitima aparare.
(2) Este in stare de legitima aparare acela care savarseste fapta pentru a inlatura un
atac material, direct, imediat si injust, indreptat impotriva sa, a altuia sau impotriva
unui interes obstesc si care pune in pericol grav persoana sau drepturile celui
atacat ori interesul obstesc.
(21) Se prezuma ca este in legitima aparare, si acela care savarseste fapta pentru a
respinge patrunderea fara drept a unei persoane prin violenta, viclenie, efractie sau
prin alte asemenea mijloace, intr-o locuinta, incapere, dependinta sau loc
imprejmuit ori delimitat prin semne de marcare.
(3) Este de asemenea in legitima aparare si acela care din cauza tulburarii sau
temerii a depasit limitele unei aparari proportionale cu gravitatea pericolului si cu
imprejurarile in care s-a produs atacul”.
Prin Legea 169/2002 legitima aparare a fost completata cu un alineat nou,
alineatul 21. Completarea “ori delimitat prin semne de marcare” s-a adus alin. 2
(art. 44) prin Legea 247/2005 privind reforma in domeniul proprietatii si justitiei.

4
Conditii referitoare la atac:
 atacul sa fie material – realizat prin mijloace concrete care sa primejduiasca
fizic;
 atacul sa fie direct – sa creeze o stare de pericol nemijlocit pentru persoana
impotriva careia e indreptat;
 atacul sa fie imediat – cand atacul poate produce pentru viata un pericol
actual sau cand pericolul este pe punctul de a se ivi sau s-a ivit deja.

Legitima aparare si Conventia Europeana a Drepturilor Omului:

Aceasta conventie, C.E.D.O., enunta o lista a drepturilor si libertatilor
fumdamentale ale omului. Din studiul ei rezulta ca in conceptia conventiei
drepturile si libertatile fundamentale pot fi impartite in 2 categorii:
 drepturi intangibile (patrimoniale);
 drepturi tangibile – care in anumite situatii pot fi paralizate fie prin
neaplicarea lor totala, fie prin constrangerea lor (dreptul la libertate).
Art. 15, alin 2 din C.E.D.O. constituie drepturi intangibile:
 dreptul la viata;
 dreptul de a nu fi supus torturii;
 dreptul de a nu fi sclav ori de a fi supus unei munci fortate;
 dreptul de a nu se aplica o lege in mod retroactiv;
 dreptul de a nu fi judecat de 2 ori pentru aceiasi fapta.
Exista si unele exceptii, potrivit carora moartea nu poate fi provocata cuiva
in mod intentionat decat in executarea unei sentinte capitale, emisa de un tribunal.
Paragraful 2 prevede ca se accepta moartea cauzata in anumite situatii (moartea a
devenit absolut necesara pentru a se asigura apararea unei persoane contra unei
violente ilegale).