Cauzele care inlatura caracterul penal al faptei Cauzele care inlatura caracterul penal al faptei reprezinta acele stari,

imprejurari sau situatii, a caror existenta in timpul savarsirii faptei fac, potrivit legii, ca realizarea vreuneia dintre trasaturile esentiale ale infractiunii sa devina imposibile. Existenta unei cauze care inlatura caracterul penal al unei fapte impiedica punerea in miscare sau exercitarea actiunii penale, in temeiul art. 10 lit. E din Codul Procesual Penal, si poate fi invocata in orice stadiu al procesului penal. Cauzele care inlatura caracterul penal al faptei nu trebuie confundate cu: - Cauzele de inlaturare a raspunderii penale: amnistia, prescriptia, impacarea partilor, lipsa plangerii prealabile - Inlocuirea raspunderii penale - Cauzele de nepedepsire: desistarea si mpiedicarea producerii rezultatului Clasificare: A. Dupa trasatura esentiala a infractiunii pe care o afecteaza 1. Cauze care privesc pericolul social Acestea rezulta in primul rand din legea insasi, care reglementeaza anumite activitati considerate utile si admite implicit existenta anumitor fapte inerente acelor activitati, fapte care sunt prevazute de legea penala. Exemple: - Vatamarea corporala produsa printr-o interventie chirurgicala sau in cadrul unei competitii sportive - Perchezitia domiciliara - Arestarea preventiva 2. Cauze care vizeaza vinovatia Acestea fac sa dispara constiinta, vointa sau libertatea de actiune a persoanei care comite o fapta incriminatoare. Exemple: - Legitima aparare - Starea de necesitate - Constrangerea fizica sau morala - Cazul fortuit - Iresponsabilitatea - Betia involuntara completa - Minoritatea - Eroarea de fapt

3. Cauze referitoare la prevederea faptei in legea penala Exemple: - Lipsa dublei incriminari in cazul faptelor savarsite in strainatate - Abrogarea incrimin. B. Dupa sfera de aplicare 1. Generale: au aplicare cu privire la toate faptele 2. Speciale: sunt prevazute de normele speciale si au sfera de aplicare limitata Exemple: - Constrangerea mituitorului la darea de mita C. Dupa natura lor 1. Reale Acestea sunt cauze de natura obiectiva si se refera de regula la lipsa pericolului social sau a prevederii de catre legea penala. 2. Personale Acestea sunt cauze de natura subiectiva si se refera in principal la vinovatie. Legitima aparare Potrivit legii, se considera ca o fapta a fost savarsita in legitima aparare atunci cand savarsirea ei a fost necesara pentru inlaturarea unui atac material, direct, imediat si injust, indreptat impotriva faptuitorului, a altei persoane sau impotriva unui interes obstesc, care pune in pericol grav persoana atacata sau interesul obstei. Potrivit art. 44 Cod Penal Este in stare de legitima aparare acela care savarseste fapta pentru a inlatura un act material, direct, imediat si injust indreptat impotriva sa, a altuia sau impotriva unui interes public si care pune in pericol grav persoana si drepturile celui atacat ori interesul obstesc. Este de asemenea in legitima aparare si acela care din cauza tulburarii sau temerii a depasit limitele unei aparari proportionale cu gravitatea pericolului si cu imprejurarile in care s-a produs atacul . Natura juridica a legitimei aparari este reprezentata de constrangerea psihica si deci absenta vinovatiei. Conditiile privitoare la atac si la aparare Conditiile atacului 1. Atacul sa fie material atunci cand se realizeaza prin fapte de natura sa puna in pericol in mod fizic valoare sociala impotriva careia se indreapta. De regula atacul se realizeaza prin folosirea unui mijloc agresiv. Atacul realizat prin cuvinte sau prin scris nu are caracter material.

2. Atacul sa fie direct atunci cand vizeaza in mod nemijlocit valoarea sociala impotriva careia se indreapta. Aceasta conditie nu presupune in mod obligatoriu si un contact fizic nemijlocit cu una dintre valorile ocrotite de lege, insa acest atac trebuie sa constituie totusi o actiune agresiva. 3. Sa fie imediat cand pericolul pe care-l reprezinta pentru valoarea sociala s-a ivit, este actual sau este iminent. Atacul este iminent daca este pe cale de a se declansa, existand certitudinea dezlantuirii sale. Acesta este actual cand a fost deja dezlantuit, aflandu-se in curs de desfasurare. 4. Sa fie injust atunci cand este ilicit, nelegitim, nu are temei legal in baza caruia se efectueaza. Atacul este just si nu poate da nastere unei aparari legitime daca consta intr-o activitate prevazuta sau permisa de lege. Spre exemplu: nu reprezinta un atac injust impotriva libertatii, arestarea unei persoane pe baza mandatului de arestare. 5. Sa fie indreptat impotriva unei persoane, a drepturilor sale sau impotriva unui interes obstesc Aceste drepturi ale persoanei pot privi: viata, integritatea corporala, sanatatea, libertatea, onoarea, averea. Atacul indreptat impotriva unui interes public justifica o aparare legitima. Interesul public poate consta intr-o stare, situatie, relatie, activitate ce intereseaza o organizatie publica. 6. Sa puna in pericol grav persoana atacata, drepturile acesteia sau interesul obstesc Caracterul grav al pericolului care ar ameninta valorile ocrotite se apreciaza in funtie de intensitatea acestuia, de urmarile ireparabile ori greu de remediat care s-ar produce in cazul in care nu s-ar interveni. Spre exemplu: pierderea vietii, cauzarea unei vatamari corporale, distrugerea unor bunuri importante, etc. Conditiile apararii 1. Sa fi fost necesara pentru inlaturarea atacului Necesitatea apararii se apreciaza atat sub raportul intinderii in care aceasta poate fi facuta cat si sub raportul intensitatii. Apararea este necesara si atunci cand infractiunea s-a consumat, dar exista posibilitatea inlaturarii ori diminuarii efectelor 2. Sa fie proportionala cu gravitatea atacului Proportionalitatea dintre aparare si atac nu este de ordin matematic si nu presupune echivalenta mijloacelor. Proportionalitatea apararii cu gravitatea atacului presupune respectarea unei echivalente intre actul de aparare si cel de atac, astfel ca la un atac indreptat impotriva integritatii corporale se poate riposta cu o fapta de aparare ce priveste integritatea corporala a agresorului. Daca apararea este vadit disproportionata fata de gravitatea atacului si de imprejurarile in care acesta a avut loc, fapta este savarsita cu depasirea limitelor legitimei aparari. 3. Sa se realizeze printr-o fapta prevazuta de legea penala 4. Sa fie precedata de atac 5. Sa fie indreptata impotriva agresorului

Starea de necesitate Este in stare de necesitate acela care savarseste fapta pentru a salva de la un pericol iminent, si care nu putea fi inlaturat altfel, viata, integritatea corporala sau sanatatea sa, a altuia sau un bun important al sau ori al altuia sau un interes public. Nu se afla in stare de necesitate persoana care in momentul cand a savarsit fapta, si-a dat seama ca pricinuieste urmari vadit mai grave decat cele care s-ar fi putut produce, daca pericolul nu era inlaturat. Exemplu: - Pentru a salva o persoana imbobilizata de un incendiu intr-un imobil, pompierii sunt nevoiti sa sparga usa. - Medicul, pentru a salva viata mamei, sacrifica fatul. Constrangerea fizica Potrivit art. 46 Cod Penal, nu constituie infractiune fapta prev zut de legea penal , s vr it din cauza unei constrngeri fizice c reia f ptuitorul nu i-a putut rezista. Constrangerea morala De asemenea, nu constituie infrac iune fapta prev zut de legea penal , s vr it din cauza unei constrngeri morale, exercitat prin amenin are cu un pericol grav pentru persoana f ptuitorului ori a altuia i care nu putea fi nl turat n alt mod. Cazul fortuit Nu constituie infrac iune fapta prev zut de legea penal , al c rei rezultat este consecin a unei mprejur ri care nu putea fi prev zut . Exemplu: - In timpul desfasurarii muncii agricole, o femeie isi lasa copilul mic la umbra unui zid, dar, la producerea subita a unui cutremur zidul se darama si copilul este ucis. - Persoana care manevreaza un buldozer in timpul unei excavatii si atinge cu lama utilajului unu obuz neexplodat din timpul razboiului. Este provocata astfel o explozie in urma careia un muncitor este ranit. Sursa imprejurarilor fortuite poate fi: fenomen al naturii(cutremure, furtuni, trasnete, alunecari de teren, invazia unor insecte) a caror producere din timp nu poate fi prevazuta; tehnicizarea activitatilor umane (defectarea unui mecanism); conduita imprudenta a unei persoane (aparitia brusca in fata unui autovehicul in viteza a unei persoane); starea maladiva a unei persoane (epilpsie, lesin, atac de cord etc). Imprejurarea imprevizibila poate fi anterioara, concomitenta sau subsecventa actiunii faptuitorului.

Iresponsabilitatea Apare daca faptuitorul, in momentul savarsirii faptei, fie din cauza alienatiei mentale, fie din alte cauze, nu putea sa isi dea seama de actiunile sau de inactiunile sale, ori nu putea fi stapan pe ele. In aceasta situatie fapta sa nu constituie infractiune. Iresponsabilitatea priveste incapacitatea pihica a persoanei atat sub raport intelectiv, cand acesta nu-si poate da seama de semnificatia sociala a actiunilor sau inactiunilor sale, cat si sub raport volitiv, cand nu-si poate determina si dirija in mod normal vointa. Pentru a duce la inlaturarea caracterului penal al faptei savarsite, starea de iresponsabilitate a faptuitorului trebuie sa existe in momentul savarsirii faptei si sa fie totala. Betia involuntara completa Nu constituie infrac iune fapta prev zut de legea penal , dac f ptuitorul, n momentul s vr irii faptei, se g sea, datorit unor mprejur ri independente de voin a sa, n stare de be ie complet produs de alcool sau de alte substan e. Starea de be ie voluntar complet produs de alcool sau de alte substan e nu nl tur caracterul penal al faptei. Ea poate constitui, dup caz, o circumstan atenuant sau agravant . Minoritatea Nu constituie infrac iune fapta prev zut de legea penal , s vr it de un minor care la data comiterii acesteia nu ndeplinea condi iile legale pentru a r spunde penal. Eroarea de fapt Nu constituie infrac iune fapta prev zut de legea penal , cnd f ptuitorul, n momentul s vr irii acesteia, nu cuno tea existen a unei st ri, situa ii sau mprejur ri de care depinde caracterul penal al faptei. Nu constituie o circumstan agravant mprejurarea pe care infractorul nu a cunoscut-o n momentul s vr irii infrac iunii. Dispozi iile alin. 1 i 2 se aplic i faptelor s vr ite din culp pe care legea penal le pedepse te, numai dac necunoa terea st rii, situa iei sau mprejur rii respective nu este ea ns i rezultatul culpei. Necunoa terea sau cunoa terea gre it a legii penale nu nl tur caracterul penal al faptei.