INFRACTIUNEA = fapta prevazuta de legea penala savarsita cu vinovatie, nejustificata si imputabila

persoanei care a savarsit-o.

Infractiunea este singurul temei al raspunderii penale.

TRASATURILE INFRACTIUNII

 Tipicitatea
 Antijuridicitatea
 Imputabilitatea

Tipicitatea = prevederea faptei in legea penala

= orice dispozitie cu caracter penal cuprinsa in legi organice, ordonante de urgenta sau alte
acte normative care la data adoptarii lor aveau putere de lege.

Conditii tipicitate:

- sa existe o fapta concreta

- sa existe un mod legal de incriminare

- sa existe corespondenta dintre fapta savarsita si elementele de natura obiectiva si subiectiva prevazute de
legiuitor in norma de incriminare.

2. Antijuridicitatea =fapta nu este prevazuta

= caracterul nejustificat (antijuridic) al faptei prevazute de legea penala presupune ca

acesta nu este permisa de ordinea juridica, cu alte cuvinte are un caracter ilicit.

= astfel, este posibil ca o fapta desi este prevazuta de legea penala, sa nu fie ilicita,
intrucat savarsirea ei este permisa de o norma legala (cauza justificata).

3. Imputabilitatea = pentru ca o fapta sa atraga raspunderea penala, nu este suficient ca ea sa

corespunda descrierii realizate de legiuitor in norma de incriminare si sa fie
justificata ci trebuie sa poata fi imputata faptuitorului adica acestuia sa ii poata fi
reprosata savarsirea ei.

Conditii:

 faptuitorul trebuie sa fie responsabil, sa fi avut reprezentarea actiunilor sau inactiunilor sale
 sa poata fi stapan pe ele ( sa nu fi actionat in conditiile iresponsabilitatii, intoxicatiei,
minoritatii)
 faptuitorul a cunoscut la momentul comiterii faptei starile, situatiile sau imprejurarile de care
depinde caracterul ilicit al activitatilor sale si daca acesta avea posibilitatea de a conforma
normelor legale (caz fortuit, eroarea, constrangerea fizica)
Obiectul juridic = valoarea sociala si relatia sociala formata in jurul si datorita aceestei valori, careia i se
aduce atingere prin savarsirea infractiunii (ex: dreptul la viata)

Obiectul material = lucrul sau fiinta impotriva careia se indreapta actiunea sau inactiunea ce aduce
atingerea obiectului juridic si care este vatamata ori periclitata.

NU TOATE INFRACTIUNILE AU OBIECT MATERIAL (favorizarea faptuitorului, marturia

mincinoasa, amenintarea).

Subiectul activ = persoana fizica/juridica care savarseste o infractiune si care este chemata la
raspundere penala

Subiectul pasiv = persoana vatamata penal, adica cea care sufera sau asupra careia se rasfrange
nemijlocit urmarea materiala ori starea de pericol creata prin savarsirea infractiunii.

Factorul intelectiv = presupune reprezentarea deplina a continutului sensului si finalitatilor urmarite sau
acceptate prin savarsirea faptei, precum si prevederea intregii desfasurarii cauzale a
acesteia.

Factorul volitiv = elementul psihic care impulsioneaza si comanda energia fizica a omului

Intentia

FORMELE VINOVATIEI Culpa

Intentia depasita

Intentia directa = infractorul prevede rezultatul faptei sale si urmareste producerea lui prin savarsirea
acelei fapte.

Intentia indirecta = infractorul prevede rezultatul faptei sale si desi nu il urmareste, accepta posibilitatea
producerii lui.

Culpa cu prevedere sau usurinta = infractorul prevede rezultatul faptei sale dar nu-l accepta socotind
fara temei ca ele nu se vor produce.

Culpa simpla sau neglijenta = infractorul nu prevede rezultatul faptei sale, desi trebuia si putea sa il
prevada

3. PRAETERINTENIA ( INTENTIA DEPASITA) = o forma speciala a vinovatiei ce rezulta din unirea

intentiei cu culpa este reglementata in art 16 alin 5.

= exista atunci cand fapta constand intr-o actiune sau inactiune

intentionata produce un rezultat mai grav, care se datoareaza
culpei faptuitorului.
Latura obiectiva – actiunea sau inactiunea interzisa prin norma penala

Urmarea imediata = starea de pericol sau modificarea fizica a realitatii inconjuratoare produsa prin
actiunea sau inactiunea incriminata de legea penala.

Legatura de cauzalitate = raportul de cauzalitate este legatura de la cauza la efect intre actiunea sau
inactiunea voluntara, constienta, a infractorului si rezultatul periculos produs.

Vinovatia = ca element al laturii subiective

= va exista numai atunci cand elementul material al infractiunii a fost savarsit cu forma de
vinovatie ceruta de lege.

Mobilul = motivul, impulsul interior care l-a determinat pe faptuitor sa comita infractiunea

Scopul infractiunii = finalitatea urmarita prin comiterea faptei prevazute de legea penala

CAUZELE NEJUSTIFICATIVE, CAUZELE DE NEIMPUTABILITATE SI CAUZELE CARE

INLATURA RASPUNEDEREA PENALA

Legitima aparare = este justificata fapta prevazuta de legea penala savarsita in legitima aparare

= este în legitimă apărare persoana care săvârşeşte fapta pentru a înlătura un atac
material, direct, imediat şi injust, care pune în pericol persoana sa, a altuia, drepturile
acestora sau un interes general, dacă apărarea este proporţională cu gravitatea
atacului

= se prezumă a fi în legitimă apărare, în condiţiile alin. (2), acela care comite fapta
pentru a respinge pătrunderea unei persoane într-o locuinţă, încăpere, dependinţă ori
loc împrejmuit ţinând de aceasta, fără drept, prin violenţă, viclenie, efracţie ori alte
asemenea modalităţi nelegale ori în timpul nopţii.

Conditiile legitimei aparari – privitoare la atac

a) sa existe un act de atac

b) atacul sa fie material

c) atacul sa fie direct

d) atacul sa fie imediat

e) atacul sa fie just

f) atacul sa puna in pericol persoana sau drepturile celui atacat ori interesul general
Conditii privitoare la aparare

a) Actiunea de aparare sa se materializeze printr-o fapta prevazuta de legea penala

b) Actiunea de aparare sa fie necesara pentru respingerea atacului
c) Apararea sa se desfasoare in limitele proportionalitatii atacului

STAREA DE NECESITATE:
- Este justificată fapta prevăzută de legea penală săvârşită în stare de necesitate.
- Este în stare de necesitate persoana care săvârşeşte fapta pentru a salva de la un pericol imediat şi care
nu putea fi înlăturat altfel viaţa, integritatea corporală sau sănătatea sa ori a altei persoane sau un bun
important al său ori al altei persoane sau un interes general, dacă urmările faptei nu sunt vădit mai grave
decât cele care s-ar fi putut produce în cazul în care pericolul nu era înlăturat.

Conditii privind pericolul

a) Sa existe un pericol care ameninta una din valorile sociale care formeaza obiectul starii de necesitate
b) Pericolul sa fie imediat, adica pe punctul de a se produce ori in curs de desfasurare dar neconsumat
sau epuizat
c) Pericolul trebuie sa ameninte viata, integritatea corporala sau sanatatea unei persoane, un bun
important al acesteia ori un interes general
d) Pericolul trebuie sa fie inevitabil adica sa nu poata fi inlaturat pe alta cale decat prin savarsirea unei
fapte prevazute de legea penala.

Conditii privind actiunea de salvare

a) Actiunea sa fie necesara pentru salvarea de la pericol
b) Prin savarsirea actiunii de salvare sa nu se cauzeze urmarii vadite mai grave decat acelea care s-ar fi
produs daca pericolul nu era inlaturat.
c) Fapta sa nu fie savarsita de catre sau pt a salva o persoana care avea obligatia de a infrunta pericolul.

Consimtamantul persoanei vatamate

(1) Este justificată fapta prevăzută de legea penală săvârşită cu consimţământul persoanei vătămate, dacă
aceasta putea să dispună în mod legal de valoarea socială lezată sau pusă în pericol.
(2) Consimţământul persoanei vătămate nu produce efecte în cazul infracţiunilor contra vieţii, precum şi
atunci când legea exclude efectul justificativ al acestuia.
Conditiile de valabilitate a consimtamantului
a) Sa existe o fapta prevazuta de legea penala
b) Consimtamantul se poate referi numai la valori sociale asupra carora persoana vatamata poate
dispune in mod legal
c) Sa fie valabil adica sa fie liber exprimat, sa nu fie viciat de violenta, dol, eroare esentiala
Cauzele de neimputabilitate

Constrangerea fizica –art 24 NPC

Sa savarseasca o fapta prevazuta de legea penala
Fapta respectiva a fost comisa datorita unei actiuni exterioare
Constrangerea fizica exercitata sa fie puternica, in sensul ca paralizeaza libertatea de vointa si
actiune a persoanei respective, care nu poate intreprinde alte masuri decat savarsirea faptei

Constrangerea morala – art 25 NCP

Conditii:
- in primul rand este necesar sa se exercite asupra faptuitorului o actiune de constrangere printr-0
amenintare de catre o alta persoana
- o a doaua conditie a constrangerii morale este ca amenintarea sa fie grava, vizand un pericol pt
viata, libertatea, integritatea corporala ori bunurile persoanei
- pericolul grav sa nu poata fi inlaturat in alt mod decat prin savarsirea unei fapte prevazute de
legea penala , fapta care a fost impusa de cel ce ameninta

Articolul 26 Excesul neimputabil

(1) Nu este imputabilă fapta prevăzută de legea penală săvârșită de persoana aflată în stare de
legitimă apărare, care a depășit, din cauza tulburării sau temerii, limitele unei apărări
proporționale cu gravitatea atacului.
(2) Nu este imputabilă fapta prevăzută de legea penală săvârșită de persoana aflată în stare de
necesitate, care nu și-a dat seama, în momentul comiterii faptei, că pricinuiește urmări vădit mai
grave decât cele care s-ar fi putut produce dacă pericolul nu era înlăturat.

Articolul 27 Minoritatea făptuitorului

Nu este imputabilă fapta prevăzută de legea penală săvârșită de un minor, care la data comiterii
acesteia nu îndeplinea condițiile legale pentru a răspunde penal.

Articolul 28 Iresponsabilitatea
Nu este imputabilă fapta prevăzută de legea penală săvârșită de persoana care, în momentul
comiterii acesteia, nu putea să-și dea seama de acțiunile sau inacțiunile sale ori nu putea să le
controleze, fie din cauza unei boli psihice, fie din alte cauze.

Articolul 29 Intoxicația
Nu este imputabilă fapta prevăzută de legea penală săvârșită de persoana care, în momentul
comiterii acesteia, nu putea să-și dea seama de acțiunile sau inacțiunile sale ori nu putea să le
controleze, din cauza intoxicării involuntare cu alcool sau cu alte substanțe psihoactive.
Articolul 30Eroarea
(1) Nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală săvârșită de persoana care, în
momentul comiterii acesteia, nu cunoștea existența unei stări, situații ori împrejurări de care
depinde caracterul penal al faptei.
(2) Dispozițiile alin. (1) se aplică și faptelor săvârșite din culpă pe care legea penală le
pedepsește, numai dacă necunoașterea stării, situației ori împrejurării respective nu este ea însăși
rezultatul culpei.
(3) Nu constituie circumstanță agravantă sau element circumstanțial agravant starea, situația ori
împrejurarea pe care infractorul nu a cunoscut-o în momentul săvârșirii infracțiunii.
(4) Prevederile alin. (1)-(3) se aplică în mod corespunzător și în cazul necunoașterii unei
dispoziții legale extrapenale.
(5) Nu este imputabilă fapta prevăzută de legea penală săvârșită ca urmare a necunoașterii sau
cunoașterii greșite a caracterului ilicit al acesteia din cauza unei împrejurări care nu putea fi în
niciun fel evitată.

Articolul 31Cazul fortuit

Nu este imputabilă fapta prevăzută de legea penală al cărei rezultat e consecința unei împrejurări
care nu putea fi prevăzută.

Cauzele care înlătură răspunderea penală

Articolul 152
Efectele amnistiei
(1) Amnistia înlătură răspunderea penală pentru infracțiunea săvârșită. Dacă intervine după
condamnare, ea înlătură și executarea pedepsei pronunțate, precum și celelalte consecințe ale
condamnării. Amenda încasată anterior amnistiei nu se restituie.
(2) Amnistia nu are efecte asupra măsurilor de siguranță și asupra drepturilor persoanei vătămate.

Articolul 153 Prescripția răspunderii penale

(1) Prescripția înlătură răspunderea penală.
(2) Prescripția nu înlătură răspunderea penală în cazul:
a) infracțiunilor de genocid, contra umanității și de război, indiferent de data la care au fost
comise;
b) infracțiunilor prevăzute la art. 188 și 189 și al infracțiunilor intenționate urmate de moartea
victimei
(3) Prescripția nu înlătură răspunderea penală nici în cazul infracțiunilor prevăzute la alin. (2) lit.
b) pentru care nu s-a împlinit termenul de prescripție, generală sau specială, la data intrării în
vigoare a acestei dispoziții.

Articolul 157 Lipsa plângerii prealabile

(1) În cazul infracțiunilor pentru care punerea în mișcare a acțiunii penale este condiționată de
introducerea unei plângeri prealabile de către persoana vătămată, lipsa acestei plângeri înlătură
răspunderea penală.
(2) Fapta care a adus o vătămare mai multor persoane atrage răspunderea penală, chiar dacă
plângerea prealabilă s-a făcut numai de către una dintre ele.
(3) Fapta atrage răspunderea penală a tuturor persoanelor fizice sau juridice care au participat la
săvârșirea acesteia, chiar dacă plângerea prealabilă s-a făcut numai cu privire la una dintre
acestea.
(4) În cazul în care cel vătămat este o persoană lipsită de capacitate de exercițiu ori cu capacitatea
de exercițiu restrânsă sau o persoană juridică ce este reprezentată de făptuitor, acțiunea penală se
poate pune în mișcare și din oficiu.
(5) Dacă persoana vătămată a decedat sau în cazul persoanei juridice aceasta a fost lichidată,
înainte de expirarea termenului prevăzut de lege pentru introducerea plângerii, acțiunea penală
poate fi pusă în mișcare din oficiu.

Articolul 158 Retragerea plângerii prealabile

(1) Retragerea plângerii prealabile poate interveni până la pronunțarea unei hotărâri definitive, în
cazul infracțiunilor pentru care punerea în mișcare a acțiunii penale este condiționată de
introducerea unei plângeri prealabile.
(2) Retragerea plângerii prealabile înlătură răspunderea penală a persoanei cu privire la care
plângerea a fost retrasă.
(3) Pentru persoanele lipsite de capacitate de exercițiu, retragerea plângerii prealabile se face
numai de reprezentanții lor legali. În cazul persoanelor cu capacitate de exercițiu restrânsă,
retragerea se face cu încuviințarea persoanelor prevăzute de lege.
(4) În cazul infracțiunilor pentru care punerea în mișcare a acțiunii penale este condiționată de
introducerea unei plângeri prealabile, dar acțiunea penală a fost pusă în mișcare din oficiu în
condițiile legii, retragerea plângerii produce efecte numai dacă este însușită de procuror.

Articolul 159 Împăcarea

(1) Împăcarea poate interveni în cazul în care punerea în mișcare a acțiunii penale s-a făcut din
oficiu, dacă legea o prevede în mod expres.
(2) Împăcarea înlătură răspunderea penală și stinge acțiunea civilă.
(3) Împăcarea produce efecte numai cu privire la persoanele între care a intervenit și dacă are loc
până la citirea actului de sesizare a instanței*).
(4) Pentru persoanele lipsite de capacitate de exercițiu, împăcarea se face numai de reprezentanții
lor legali, iar persoanele cu capacitate de exercițiu restrânsă se pot împăca cu încuviințarea
persoanelor prevăzute de lege.
(5) În cazul persoanei juridice, împăcarea se realizează de reprezentantul său legal sau
convențional ori de către persoana desemnată în locul acestuia. Împăcarea intervenită între
persoana juridică ce a săvârșit infracțiunea și persoana vătămată nu produce efecte față de
persoanele fizice care au participat la comiterea aceleiași fapte.
(6) În cazul în care infracțiunea este săvârșită de reprezentantul persoanei juridice vătămate,
dispozițiile art. 158 alin. (4) se aplică în mod corespunzător.