Drept penal.

Parte generala

21.11.2016
-curs 1 -

INFRACTIUNEA

Trasaturi esentiale:

1. TIPICITATEA – prevederea faptei in legea penala

2. ANTIJURIDICITATEA – fapta nu este justificata

3. IMPUTABILITATEA – imputarea savarsirii unei infractiuni unei persoane

Institutia infractiunii este intim legata de institutia raspunderii penale (art. 15, alin(2) N.C.P.)
care se refera la faptul ca infractiunea este singurul temei al raspunderii penale. Rezulta, asadar,
ca actualul cod penal a inlocuit (eliminate) institutia inlocuirii raspunderii penale cu raspundrea
administrative in cazul in care se constata savarsirea unei infractiuni.

Institutia infractiunii se afla in legatura cu cea a sanctiunii penale care nu poate fi aplicata
decat daca a fost svarsita o infractiune iar faptuitorul raspunde penal.

1.TIPICITATEA

 este prima trasatura a infractiunii rezultand din principiul legalitatii si presupune

corespondenta dintre fapta concret savarsita direct sau indirect de catre o persoana si
elementele obiective si subiective stabilite de legiuitor prin legi speciale, ordonante de
urgenta, etc.
 nu se refera numai la comiterea unei fapte in forma consumata dar si sub forma
tentativei
 fapta tipica nu constituie intotdeauna o infractiune fiind necesar sa fie intrunite si
celelalte trasaturi (antijuridicitatea si imputabilitatea)
 analiza tipicitatii presupune studierea obiectului, subiectului, laturii obiective si a
laturii subiective a infractiunii.

SUBIECTII INFRACTIUNII

 Subiectul activ – poate fi persona fizica (daca a implinit 14 ani si are

consimtamant) sau persoana juridica. Pentru a fi subiect activ al unei infractiuni,
persoana juridica trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:
o Sa existe o entitate care are personalitate juridica (dobandirea personalitatii
juridice se face potrivit regulilor guvernate de Codul Civil si alte legi civile
cu caracter special. NU pot fi subiecti activi ai infractiunii entitatile aflate
in curs de constituire. Potrivit Deciziei nr 1/2016 pronuntate de Completul
de dezlegare a unor problem de drept in materie penala, intreprinderea
individuala, forma de activitate economica organizata de intreprizatorul
 Drept penal. Parte generala

persoana fizica in temeiul dispozitiilor OUG 44/2008, nu are calitate de

persoana juridical deci nu raspunde penal in conditiile articolului 135
N.C.P.)
o Sa nu fie exceptata de lege de la raspunderea penala. N.C.P. a restrains
imunitatea penala a instituiilor publice (ex. BNR, INM, universitatile
publice sau private) numai pentru infractiunile savarsite in exercitarea unei
activitati ce nu poate face obiectul domeniului privat.
o Sa se fi savarsit o infractiune
o Infactiunea sa fie comisa de persoana juridica urmare a unei hoarari
adoptate in cadrul acesteia sau a neglientei acesteia

Persoana juridica are o raspundere penala generala. Rezulta de aici ca pentru orice infractiune
la care participa in calitate de autor, instigator sau complice, persoana juridica raspunde
pentru fapta proprie si nu pentru fapta altei persoane.

Exista si infractiuni care nu pot fi savarsite in calitate de autor de persoana juridical din cauza
unor particularitati ale elementului material sau ale subiectului activ (ex. Uciderea sau
vatamarea nou nascutului de catre mama, marturia mincinoasa, evadarea, etc.) Aceasta nu
exclude posibilitatea participatiei penale a persoanei juridice in calitate de instigator sau
complice.

 Subiectul pasiv
o poate fi o persoana fizica sau o persoana juridica
o o persoana nenascuta poate fi subiect pasiv (ex. Intreruperea cursului
sarcinii, vatamarea fatului)
o NU poate fi subiect pasiv o persoana decedata nici in cazul infractiunii de
profanare de cadavre, o persoana juridical ce si-a incetat activitatea sau un
animal

Comiterea unei infractiuni simple impotriva mai multor subiecti pasivi atrage retinerea unei
pluralitati de infractiuni. Ca exceptie, in cazul infractiunii de omor pluralitatea de victime
atrage calificarea infractiunii in omor calificat, iar pluralitatea de victim in cazul unei ucideri
din culpa sau unei vatamari din culpa atrage varianta agravata.

Exista mai multe categorii de subiecti pasivi:

 General
 Special
 Calificat
 Principal
 Secundar, etc

LATURA OBIECTIVA

 Elementul material = actiune sau inactiune

 Drept penal. Parte generala

Infractiuni comisive = savarsirea unei actiuni interzise de norma de incriminare. Sunt

cele mai frecvente si pot fi atat de rezultat, cat si de pericol..

Infractiuni omisive proprii = omisiunea de a efectua o actiune impusa de norma de

incriminare (ex. Omisiunea sesizarii, neplata cu rea credinta timp de 3 luni a pensiei de
intretinere). In general sunt infractiuni de pericol, dar asta nu exclude faptul ca pot fi si de
rezultat (ex. Abuzul in serviciu comisa prin neindeplinirea de catre functionarul public a unei
activitati care are ca effect vatamarea drepturilor si a intereselor legitime ale unei persoane
fizice)

Infractiuni omisive improprii (comisive prin omisiune) = constau in omiiunea de a

impiedica producerea rezultatului pe care faptuitorul avea obligatia de a-l impiedica (ex. Fapta
asistentei medicale dintr-o maternitate care nu ia toate masurile necesare pentru tratamentul
nou nascutului producand moartea acestuia). Consituie o excptie de la regula enuntata mai
sus.

In vederea respectarii principiului leglitatii art 17 N.C.P. a consacrat legislativ, dupa modelul
spaniol, infractiunile omisive improprii. Infractiunile comisive care presupun producerea unui
rezultat se considera savarsite si prin omisiune cand:

 Exista o obligatie legala sau contractuala de a actiona. Prin prisma acestei

obligattii infractiunea poate fi de rezultat sau de mijloace.
 Autorul omisiunii, printr-o actiune sau inactiune anterioara, a creat pentru
valoarea sociala protejata o stare de pericol care inlesnit producerea
rezultatului. (ex. O perosna face un foc de tabara, in curtea sa, cu ocazia unei
aniversari. Focul este lasat nesupravegheat si se extinde la alte dependinte si la
locuintele invecinate)

 Urmarea imediata = starea de pericol sau modificarea fizica a realitatii inconjuratoare

produsa prin actiunea sau inactiunea incriminate de legea penala. In functie de
urmarea imediata infractiunile pot fi de pericol sau de rezultat

LATURA SUBIECTIVA = formele si modalitatile vinovatiei.

Aceasta trasatura esentiala este inclusa in tipicitate deoarece numai o fapta ce intruneste
conditiile tipicitatii obiective si subiective este prevazuta de legea penala.

Vinovatia in cazul persoanei fizice

o Intentia
 Directa
 Indirecta
o Culpa
 Simpla (neglijenta)
 Cu prevedere (usurinta)
o Praeterintentia (intentia depasita) = producerea unui rezultat mult mai grav
 Drept penal. Parte generala

07.12.2016
- curs 2 –

Vinovatia in cazul persoanei juridice

Persoana juridical nu are o raspundere obiectiva, ci raspunde penal daca fapta a fost savarsita
cu forma de vinovatie pre vazuta de lege. Vinovatia persoanei juridice este distincta de cea a
persoanei fizice care a comis activitatea infractionala. Este, deci, o raspundere directa, pentru
fapta proprie si nu pentru fapta altuia.

Pentru determinarea vinovatiei persoanei juridice trebuie avuta in vedere atitudinea subiectiva
a organelor de conducere care pot fi de fapt sau de drept, atat cu privire la faptele comise de
acestea cat si cu privire la faptele prepusilor ori mandatarilor consimtite sau tolerate de
persoana juridical.

Vinovatia persoanei juridice este distincta de cea a persoanei fizice care realizeaza in concret
fapta. Este, astfel, posibil:

 Atat persoana fizica cat si persoana juridica sa actioneze numai cu intentie sau numai
din culpa. Ex. Organele de conducereale persoanei juridice decid ca o alta societate
trebuie indusa in eroare cu privire la producerea unui prejudiciu. In continuare, actele
de executare ale infractiunii de inselaciune sunt realizate cu intentie de un angajat al
societatii.
 Persoana juridica sa actioneze din culpa, iar persoana fizica cu intentie. Ex. Angajatii
unei persoane juridice produc mezeluri pentru a acoperi sustragerile de produse din
carne pe care le realizeaza introducand in continutul acestora o substanta vatamatoare
sanatatii. Daca societatea, desi a dat dispozitie sa fie respectata reteta produselor nu a
verificat, din neglijenta, modul in care sunt produse alimentele, iar acestea au condus
la vatamarea sanatatii unei persoane se va retine ca fapta societatii e savarsita din
culpa iar cea a angajatilor cu intentie.
 Persoana juridica sa actioneze cu intentie, iar persoana fizica din culpa. Ex. Persoana
juridica decide sa savarseasca o infractiune de distrugere iar angajatul o pune in
executare din culpa.

MOBILUL

Mobilul este prevazut de legiuitor

 Fie ca element constitutive al infractiunii. Ec. Art. 297 – este prevazuta cerinta ca
faptuitorul sa actioneze abuziv pe temei de rasa, etnie, limba, etc.
 Fie ca element al variantei agravate. Ex. Art. 189 – interesul material
 Fie ca circumstanta agravanta generala
 Drept penal. Parte generala

SCOPUL

Scopul este prevazut de legiuitor

 Fie ca element constitutive. Ex. Furt in scopul insusirii pe nedrept a bunului

 Fie ca element al variantei aggravate. Ex. Omor calificat savarsit pentru a se sustrage
sau pentru a sustrage pe altul de la tragerea la raspundere penala sau de la executarea
unei pedepse.

2. ANTIJURIDICITATEA

Cauzele justificative generale sunt aplicabile tuturor infractiunilor.

Cauzele justificative special – art.201 (6), art.203 (2), art.272 (2), art.277 (4), art.302
(5)

Cauzele justificative inlatura caracterul ilicit al faptei si nu vinovatia sub forma imputabilitatii
faptei.

Exercitarea unui drept sau indeplinirea unei obligatii

- Consta in 3 aspecte
1. Exercitarea unui drept recunoscut de lege (autorizarea legii). Poate fi
invocate atat de o persoana fizica cat si de o persoana juridica. Exercitarea
trebuie efectuata in limitele prevazute de lege cu buna credinta. Ex. Cazul
unei acuzatii cu privire la savarsirea infractiunii de abuz de incredere in
situatia refuzului de restituire a unui bun pe care detentorul il detine in baza
unui titlu. Printr-o decizie ICCJ din 2015, Curtea a considerat ca medicul
angajat cu contract individual la un spital de stat, care are calitatea de
functionar public, nu poate invoca art.21 pentru a justifica primirea de plati
suplimentare sau donatii de la pacienti.
Daca legea incrimineaza savarsirea faptei fara drept sau in mod ilegal, iar
fapta este savarsita in exercitarea unui drept se inlatura prima trasatura a
infractiunii, tipicitatea, si nu ne aflam in situatia cauzei justificative care
inlatura cea de-a doua trasatura a infractiunii – antijuridicitatea.
2. Indeplinirea unei obligatii impuse de lege cu respectarea conditiilor sau
limitelor prevazute de aceasta (ordinul legii). Spre deosebire de exercitarea
unui drept (care este facultativa) indeplinirea unei obligatii are caracter
imperativ astfel ca, fapta persoanei care o executa in conditiile si limitele
prevazute de lege este justificata necontravenind ordinii juridice. Ex.
Dispozitiile legale referitoare la exercitrea profesiei de chirurg sau medic
de urgenta justifica interventiile curative asupra corpului pacientilor care ar
putea fi apreciate ca fiind vatamari. Activitatea efectuata nu trebuie sa fie
 Drept penal. Parte generala

doar prevazuta de lege ci si sa urmareasca un scop legitim si sa fie

proportionale si necesare cu scopul urmarit. Poate fi invocata
atat de o persoana fizica cat si de o persoana juridica, acestia fiind
destinatarii directi ai ordinii legii
3. Indeplinirea unei obligatii impuse de autoritatea competenta in forma
prevazuta de lege daca aceasta nu este vadit ilegala (comanda autoritatii
legitime). Obligatia trebuie impusa faptuitorului de catre autoritatea
publica competenta civila sau militara cu respectarea conditiilor de forma
si fond prevazute de lege. Impunerea obligatiei nu trebuie sa provina de
a o autoritate privata. Cauza poate fi retinuta si atunci cand s-a pus in
executare o obligatie care e impusa nelegal de autoritatea competenta cu
exceptia situatiei in care caracterul nelegal e vadit. Rezulta ca executarea
unei obligatii impuse de o autoritatea printr-un act care are o aparenta de
legalitate, dar care de fapt este nelegal, este cauza justificativa pentru
faptuitor. Poate fi invocat de o persoana fizica, dar si de o persoana
juridica. Prin prisma efectelor, se inlatura caracterul penal al faptei
savarsite in exercitarea unui drept sau indeplinirea unei obligatii care este
astfel justificata.

Consimtamantul persoanei vatamate

- Fapta trebuie sa fie tipica

- In situatia in care consimtamantul se regaseste printre elementele de tipicitate
obiectiva nu este o cauza justificativa, ci o cauza care inlatura tipicitatea. Ex.
Daca lurea unui bun din posesia sau detentia altuia s-a facut cu consimtamantul
acestuia nu este furt ca urmare a lipsei tipicitatii.

Conditii:

 Sa existe un consimtamant valabil exprimat al persoanei vatamate. Art.22 (2) prevede

limitari ale efectelor consimtamantului
 Sa priveasca valori sociale al caror titular este persoana vatamata si de care aceasta
poate dispune in mod legal.

Uneori legea poate exclude efectul justificativ al consimtamantului in cazul unor infractiuni
precum trarficul de persoane, traficul de minori, etc. pot exista situatii in care, desi exista un
consimtamant al persoanei vatamate acesta sa nu excluda raspunderea penala cu privire la
fapte avand in vedere ansamblul circumstantelor comiterii faptei. Ex. 2 persoane decid sa-si
transeze rivalitatea prin acceptarea unei confruntari intr-un loc public si organizeaza o lupta.
Cauza justificativa va opea numai in masura in care actele de violenta raman in sfera
infractiunilor contra integritatii corporale si numai cu privire la aceste infractiuni.
Raspunderea penala poate opera pentru tulburarea linistii publice.
 Drept penal. Parte generala

14.12.2016
- curs 3 –
UNITATEA DE INFRACTIUNI

Forme

1. Unitatea naturala
a. Infractiunea simpla
b. Infractiunea continua
c. Infractiunea deviata

A. Infractiunea simpla

= forma a unitatii naturale care presupune existenta unei singure actiuni sau inactiuni, urmari
immediate, rezolutii infractionale, a unui singur subiect activ si a unui singur obiect juridic.

Se va retine si in cazul in care elementul material al infractiunii cuprinde mai multe modalitati
alternative, iar infractorul savarseste cu aceeasi ocazie mai multe modalitati ale infractiunii.
Ex. Faptuitorul, in cazul infractiunii de luare de mit, pretinde si primeste o suma de bani
pentru neindeplinirea unei atributii de serviciu. O situatie similiara trebuie adoptata si in
situatia in care prin acelasi act se produc mai multe dintre rezultatele prevazute alternativ de
norma de incriminare. Ex. Printr-o actiune abuziva si neglijenta se produce atat o paguba in
patrimoniul unei persoane fizice, cat si o vatamare a intereselor legitime ale unei persoane
juridice savarsindu-se astfel o singura infractiune de neglijenta in serviciu.

B. Infractiunea continua

= prelungirea in chip natural a actiunii sau inactiunii ce constitui elementul material al

iinfractiunii, dupa consumare si pana la interventia unei forte contrare sau a unei hotarari de
condamnare care poate fi si nedefinitiva.

 Poate fi comisa atat prin omisiune cat si prin comisiune.

 Poate fi de rezultat (furtul de curent electric) sau de pericol (portul fara drept de
obiecte periculoase)
 In functie de realizarea actului de executare poate fi
o Permanenta – se caracterizeaza prin desfasurarea actului de executare fara
nicio intrerupere. Ex. Infractiunea de nerespectare a regimului armelor si
munitiilor – dca exista momente de intrerupere va fi incident concursul de
infractiuni sau infractiunea continuata
o Succesiva – este susceptibila de existenta unor intreruperi firesti ale actului de
executare dar care nu afecteaza unitatea de infractiune. Ex. In cazul portului
ilegal de uniforma sau semne distinctive

Infractiunea continua, spre deosebire de infractiunea continuata are urmatoarele deosebiri:

 Rezolutia infractionala poate fi nedeterminata

 Drept penal. Parte generala

 Prelungirea in timp a activitatii infractionale este datorata naturii infractiunii ce

constituie verbum regens al infractiunii si nu vointa faptuitorului

Infractiunea continua se consuma la momentul la care sunt intrunite elementele consitutive

prevazute de lege si se epuizeaza la momentul incetarii activitatii infractionale.

Infractiunea continua comisa de minori nu va fi avuta in vedere pentru tragerea la raspundere

penala. Activitatii infractionale consumate in timpul minoritatii dar epuizate dupa majorat, i
se va aplica regimul infractiunii savarsite de un major.

Legea penala romana va fi aplicabila infractiunii continue si daca numai un act de executare a
fost comis pe teritoriul Romaniei si daca pe acest teritoriu s-a produs rezultatul infractiunii.

Stabilirea momentului epuizarii are relevanta pentru stabilirea legii penale aplicabile in caz de
succesiune in timp a legii penale, a incidentei legilor de amnistie sau gratiere
antecondamnatorie, stabilire a raspunderii penale pentru infractiunea continua consumata in
timpul minoritatii sar epuizata dupa majorat sau al momentului de la care curge termenul de
prescriptie a raspunderii penale. Se va retine recidiva postcondamnatorie si nu concursul de
infractiuni, daca aceasta infractiune continua s-a consumat inainte sa fi ramas definitiva
hotararea, epuizandu-se dupa acest moment. Momentul epuizarii fiind cel relevant. Va exista
recidiva postcondamnatorie si nu recidiva postexecutorie, in cazul in care infractiunea
continua s-a consumat in termenul de supraveghere al suspendarii sub supraveghere ori in
cazul eliberarii conditionate, avand loc dupa aceasta epuizarea in cazul in care infractiunea a
fost descoperita in termenul de supraveghere.

C. Infractiunea deviata

2. Unitatea legala
a. Infractiunea continuata
b. Infractiunea progresiva
c. Infractiunea complexa
d. Infractiunea de obicei

A. Infractiunea continuata

= infractiunea savarsita de catre aceeasi persoana, la intervale de timp diferite, in realizarea

aceleiasi hotarari infractionale si impotriva aceluiasi subiect pasiv, a unor actiuni sau inactiuni
care prezinta fiecare in parte continutul aceleiasi infractiuni. In legatura cu conditia privind
subiectul pasiv, ea se regaseste atunci cand:

 In cazul bunurilor ce constituie obiectul infractiunii si e afla in coproprietatea mai

multor persoane. Ex. Infractorul sustrage in baza aceleiasi rezolutii infractionale, la
diferite intervale de timp mai multe bunuri care se afla in coproprietatea mai multor
persoane vatamate
 Drept penal. Parte generala

 Infractiunea a adus atingere unor subiecti pasivi secundari diferiti, dar subiectul pasiv
principal este unic. Ex. In cazul infractiunii de talharie, cand faptuitorul sustrage in
baza aceleiasi rezolutii, la diferite intervale de timp mai multe bunuri apartinand
aceluiasi proprietar si de fiecare data exercita acre de violenta impotriva mai multor
persoane care pazeau bunurile.

In literatura de specialitate s-a precizat ca o astfel de modalitate precum cele

prezentate mai sus nu va putea fi retinuta in ceea ce priveste infractiunea de trafic de
persoane sau la infractiunea de trafic de minori comise chiar in aceeasi imprejurare
impotriva mai multor persoane, intrucat aceste infractiuni au fost introduse in Codul Penal
la infractiuni contra persoanei , drept urmare vor avea ca subiect pasiv principal persoana
traficata. Pluralitatea de victime va da nstere la un concurs de infractiuni.

Actiunile sau inactiune intreprinse de faptuitor nu trebuie confundate cu actele de

executare realizate de aceeeasi persoana in baza unei rezolutii infractionale unice ci in
cazul unui proces executional unic, cand se va retine cu o singura actiune sau inactiune
infractionala si mai multe acte de executare.

o Unitatea de rezolutie infractionala

Rezolutia infractionala unica poate fi dedusa din modul de operare al faptuitorului, din
intervalele scurte dintre actele de executare, prin prisma scopului urmarit etc. in cazul in care,
dupa savarsirea mai multor actiuni sau inactiuni, in baza aceleiasi rezolutii infractionale,
faptuitorul ia o noua rezolutie infractionala de a comite alte fapte se va retine existenta unui
concurs omogen de infractiuni si nu o unitate legala.

o Pluralitatea de acte savarsite la diferite intervale de timp

Comiterea unor infractiuni care au loc prin mai multe acte dar timpul dintre ele este scurt.

Infractiuni care nu pot fi savarsite in forma continuata

1. Infractiuni cu rezultat ireversibil. Ex. Omorul care are ca rerzultat pluralitate de

victime si conduce la retinerea formei de omor calificat
2. Infractiuni din culpa
3. Infractiuni praeterintentionate – rezultatul mai grav este savarsit din culpa ceea ce
duce la excluderea rezolutiei infractionale
4. Infractiunile de obicei

Momentul consumarii

Se va retine recidiva postcondamnatorie si nu cea postexecutorie atunci cand infractiunea

continuata s-a consumat in termenul de supraveghere a suspendarii sub supraveghere sau a
 Drept penal. Parte generala

liberarii conditionate, epuizandu-se dupa aceasta daca infractiunea a fost descoperita in

termenul de supraveghere

Se va retine starea de recidiva postcondamnatorie daca o infractiune continuata s-a consumat

in termenul de incercare al gratierii conditionate, epuizandu-se dupa aceasta.

Printr-o decizie de dezlegare a unor probleme de drept in materie penala s-a precizat ca in
aplicarea art. CP se are in vedere criteriul aprecierii globale a legii penale mai favorabile,
constatandu-se ca nu este permisa combinarea prevederilor din legi necesare in stabilirea si
aplicarea legii penale mai favorabile cu priire la conditiile de existenta a infractiunii
continuate si la sanctionarea acesteia.

In ceea ce priveste decizia instantei supreme privitor la dezlegarea unor probleme de drept s-a
aratat ca in aplicarea legii penale mai favorabile, potrivit art.6 in cazul infractiunilor
continuate, prin sintagma “maxim special prevazut de legea noua pentru infractiunea
savarsita”se intelege maximul special prevazut de lege pentru infractiune fara luarea in
considerare a cauzei de majorare a pedepsei prevazuta pentru infractiunea continuata. Drept
urmare, potrivit ICCJ, se va avea in vedere maximul special al pedepsei prevazut de legea
noua care incrimineaza fapta savarsita fara luarea in considerare a sporului facultativ de 3 ani
in cazul pedepsei inchisorii, respectiv 1/3 in cazul amenzii, ca urmare a retinerii existentei
unei condamnari definitive pentru o infractiune continuata.

B. Infractiunea complexa

Forma de baza se realizeaza atunci cand:

- intra in continutul infractiunii ca element constitutiv o actiune sau o inactiune care este
in
mod distinctiv prevazuta de lege. Se poate realiza prin reunirea a 2 sau mai multe fapte care
sunt prevazte de lege si care isi pierd autonomia dand nastere la o noua infractiune distincta.
(ex. talharia).
Aplicarea principiului non bis in idem constituie un impediment pentru retinerea unitatii
legale de infractiune in conditiile in care una dintre infractiunile care ar trebui sa intre in
structura infractiunii complezxe a fost pronuntata deja o hotarare definitiva. (ex. achitarea
inculpatului pentru avarsirea infractiunii de vatamare corporala, face imposibila trimiterea
ulterioara in judecata pentru talharie in care sa fie incluse actele de violenta pentru care s-a
dispus achitarea. Inculpatul va putea fi trimis in judecata pentru furt)

- prin absorbtie, atunci cand forma tip constituie prin ea insasi o infractiune si prin
adaugarea unor conditii dobandeste un caracter complex (ex. purtarea abuziva –
reprezinta lovirea sau alte acte de violenta in forma tip cu adaugarea conditiei
suplimentare a calitatii faptuitorului care se afla in exercitare atributiilor de serviciu.)
 Drept penal. Parte generala

Forma agravanta – se caracterizeaza prin faptul ca in continutul infractiunii intra ca

element circumstantial agravant o actiune sau inactiunee care reprezinta continutul unei
alte infractiuni. (ex. furtul prin efractie)

Aplicare

S-au generat mai multe situatii:

- faptele care determina retinerea concursului de infractiuni potrivit VCP, dar constituie
o singura infractiune complexa potrivit NCP
- faptele care atrag retinerea unei singure infractiuni complexe prin prisma VCP, dar
constituie concur de infractiuni potrivit NCP.

Determinarea legii penale mai favorabile se va face astfel:

a) va avea loc o individualizare a pedepsei pentru concursul de infractiuni, potrivit VCP

care va fi comparata cu pedeapsa individualizata pentru infractiunea compleza potrivit
NCP
b) se va individualiza pedeapsa pentru infractiunea complexa potrivit VCP care va fi
comparata cu pedeasa individualizata pentru concursul de infractiuni potrivit NCP.

C. Infractiunea progresiva

= dupa consumare, fara interventia faptuitorului, isi amplifica progresiv rezultatul, ori se
produc urmari corespunzatoare unor infractiuni mai grave indiferent de forma de vinovatie.

- s-a precizat ca infractiunea realizata potrivit rezultatului mai grav amplificat absoarbe
in continutul sau continutul infractiunii mai usoare realizate anterior
- o astfel de absorbtie este legala deoarece in lege unt prevazute ca infractiuni de sine
statatoare etapele de amplificare si rezultatele.
- Prin natura ei, infractiunea progresiva se poate savarsi printr-o actiune sau o inactiune
- Se poate savarsi cu orice forma de vinovatie
- Faptuitorul va fi tras la raspundere penala pentru rezultatul mai grav in ceea ce
priveste succesiunea de legi penale, legea aplicabila este cea care exista la momentul
comiterii infractiunii, si nu cea de la momentul producerii rezultatului
- Privitor la momentul consumarii si la cel al epuizarii, exista o importanta deosebita
pentru determinarea retinerii concursului de infractiuni sau recidiva
postcondamnatorie sau postexecutorie. Astfel, va exista concurs de infractiuni, si nu
recidiva postcondamnatorie atunci cand o infractiune progresiva s-a consumat in
termenul de supraveghere al suspendarii sub supraveghere sau eliberarii conditionate,
epuizandu-se dupa acesta in cazurile in care infractiunea a fost descoperita in termenul
de supraveghere. De asemenea va interveni revocarea eliberarii conditionate respectiv
a suspendarii sub supraveghere.
- Se va retine starea de recidiva postcondamnatorie, cea postexecutorie, daca
infractiunea progresiva s-a consumat in termenul gratierii, euizandu-se dupa.
 Drept penal. Parte generala

Revocarea gratierii poate intervenii oricand cu exceptia cazului in care in actul de

gratiere exista prevederi contrare.

D. Infractiunea de obicei

= infractiunea al carui continut se realizeaza prin repetarea faptei de un numar de ori din care
sa rezulte indeletnicirea sau obisnuinta.

- Un act material privit singular, nu prezinta importanta infractionala, insa are relevanta
daca din ansamblul faptelor comise sa rezulte obisnuinta, determinand in final
caracterul infractional
- Aceasta forma a unitatii legale se asemana cu infractiunea de simpla repetare atunci
cand legiuitorul prevede expres cate acte de executare trebuie comise pentru ca fapta
sa aiba relevanta penala.
- In cazul infractiunii de simpla repetare intra in continutul infractiunii unice …….. acte
de executare realizate succesiv de aceeasi persoana
- Se consuma in momentul in care intr-un anumit interval de timp se realizeaza un
numar suficient de mare de acte de executare identice care sa conduca fara dubiu la
obisnuinta.
 Drept penal. Parte generala

18.01.2017
- curs 4 –

PARTICIPATIA PENALA. ASPECTE DE DREPT COMPARAT

Doctrina penala romana trateaza problematic participatiei penale in cadrul mai larg al
pluralitatii de infractori, considerandu-se ca participatia, fiind o forma a pluralitatii de
infractori, aceasta institutie juridico-penala n-ar putea fi corect inteleasa decat din perspectiva
conceptului mai general mentionat.

Asemenea mod de abordare a participatiei nu mai este insusit de doctrina moderna care se
ocupa de participatie fara sa mai simta nevoia inscrierii ei in conceptul mai larg al pluralitatii
de infractori.

Autorii francezi folosesc chiar notiunea de infractiune colectiva, spre a o deosebi de

infractiunea colectiva prin accident care este rezultatul pluralitatii eventuale.

Doctrina moderna include in capitolul de pluralitate necesara nu numai pluritatea

naturala ci si pe cea constitutiva. Doctrina in general, chiar daca ignora posibilitatea unor
diferente in cadrul participarii necesare este mai profunda decat doctrina romaneasca in ceea
ce priveste analiza institutiei. Astfel releva existenta unei pluralitati necesare in cadrul careia
faptele tuturor participantilor sunt sanctionate. Ex. Infractiunea de luare de mita, infractiunea
de dare de mita, bigamia, etc. Spre deosebire de pluralitatea necesara in cadrul careia numai
faptele unora dintre participanti sunt sanctionate. Ex.traficul de influenta.

Aceasta diferentiere e importanta. Ea ridica plobleme controverstate astfel ca daca

participantii nepedepsibili ar putea fi trasi la raspundere penala in cadrul unei participari
ocazionale. Unii autori considera ca solutia este conditionata de vointa legiuitorului, altii
considera ca prin norma de incriminare participantii n-ar putea fi sanctionati ca instigatori sau
complice decat daca legea permite expres. Alti autori argumenteaza ca sanctionarea
participantilor necesari in aceasta situatie, ca instigatori sau complice ar insemna o incalcare a
regulilor participatiei pentru ca ne aflam in situatii diferite - una este a instiga pe autorul
principal sau a spijini fapta lui si alta este participatia necesara la savarsirea faptei descrise in
legea penala in calitate de coautor. Fiind vorba de fapte diferite, ele n-ar putea atrage
raspunderea participantilor decat daca ar exista o norma de incriminare explicita.

Intr-o alta viziune se considera ca in masura in care contributia participantilor necesari,

dar nepedepsibili se limiteaza la o actiune necesara pentru existenta participatiei si realizarea
faptelor descrise in norma de incriminare nu este de conceput pedepsirea lor ca instigatori sau
complici. Daca depaseste aceste limite ar putea fi pedepsit.

Sub acest aspect autorii germani critica solutia instantelor germane prin care s-a admis
posibilitatea sanctionarii ca instigator sau complice a participantului necesar pe care legea nu
il pedepseste. Ex. Instigarea chiar de condamnatul la evadare, instigarea la camata a
bneficiarului imprumutului.
 Drept penal. Parte generala

Desi, in aceste conditii, norma de incriminare urmarea ocrotirea participantilor. Ex.

Instigarea la favorizare savarsita de cel favorizat, instigarea la incalcarea regimului preturilor
savarsita de patron.

Structura pluralitatii necesare

In cuprinsul ei pot fi activitati care, desi apartin unor participanti diferiti convert spre acelasi
rezultat. In acest caz, pluralitatea necesara se infatiseaza ca o infractiune de convergenta.
Alteori pluralitatea necesara se infatiseaza ca o infractiune de intalnire deoarece cuprinde
infractiuni din diferite directii care se intalnesc in realizarea unui rezultat comun, iar actiunile
fiecarui participant fie ca o completeaza pe a celuilalt (ex. Luarea\darea de mita), fie se opune
actiunii celuilalt participant (ex.incaierarea)

Alti autori disting in cazul pluralitatii necesare actiuni unilaterale (atunci cand toti
participantii urmaresc realizarea aceleiasi infractiuni) si bilaterale fie in forma unor actiuni de
cooperare chiar de pe pozitii diferite, fie in forma unor actiuni prin care faptuitorii se opun
unul altuia. Pluralitatea necesara, fie in forma pluralitatii naturale, fie in forma pluralitatii
constituite, nu exclude posibilitatea unor participanti ocazionali dincolo de numarul necesar
pentru a exista modalitatile mentionate de participatii necesare. Teza admisa atat in doctrina
romaneasca, cat si in doctrina straina.

Un loc aparte se acorda in doctrina moderna problemelor legate de pluralitatea

necesara in cazul crimei organizate. In raport cu modul de organizare si de desfasurare a
activitatii acestor asociatii criminale s-a ridicat problema daca sefii ar putea fi trasi la
raspundere penala automat pentru faptele savarsite de membrii asociatieichiar daca ei,avand
rol de conducere, nu au luat parte la comiterea faptelor.

In doctrina penala moderna s-a sustinut necesitatea de a distinge intre pozitia lor in
conducerea asocierii si pozitia acestor persoane in raport cu faptele concret savarsite. In
primul caz, persoanele cu rol conducator vor raspunde intocmai ca orice membru. In al doilea
caz, in doctrina s-a arhumentat ca persoana cu rol de conducere n-ar putea fi trase la
raspundere automat, ci numai daca sunt intrunite conditiile minime ale raspunderii penale in
raport cu fiecare dintre infractiunile savarsite.

O a 2-a chestiune pe care o ridica crima organizata in materia pluralitatii este aceea a
raspunderii penale a persoanelor care nu sunt membri in asociatii dar realizeaza actiuni care se
incadreaza in obiectivele ei. Aici ar intra unii profesionisti sau persoane din sfera politicii ori
din cadrul autoritatilor sau ale unor intreprinderi economice. (banci, societati, etc.)

Dupa unii autori ar fi dificil de deosebit contributiile participantilor interni si ai celor externi.
De regula persoanele care contribuie sistematic la actiunile unei astfel de asociatii devin
treptat membri. Nu este exclusa (cel putin teoretic) solutia unor contributii ilicite ocazionale
ale unor persoane din sfera asocierii. Astfel vor opera dispozitii privind participatia ocazionala
si nu pluralitatea necesara.
 Drept penal. Parte generala

Pluralitatea ocazionala exista ori de cate ori o fapta prevazuta de lege ar putea fi
savarsita de o persoana, insa accidental, eventual e savarsita de mai multe. In viuziunea
doctrinei romanesti participatia se defineste prin referire la o fapta prevazuta de lege astfel
exista participatie conditionata de savarsirea faptei de catre autor.

Legislatiile penale straine, respectiv ale Frantei, Germaniei, Italiei, Spaniei, Rusiei, Americii,
etc. definind participatia in raport ciu savarsirea unei infractiuni nu nesocotesc realitatea si
anume existenta in mod exceptional a unor participanti care pot contribui la o fapta comisa de
autor si care actioneaza fara vinovatie.

Dimpotriva, doctrina analizeaza pe larg situatia, iar legislatia o reglementeaza. Inovatoare este
si viziunea romaneasca asupra formelor participatiei penale, fiind conceputa a fi desfasurata
fie prin acte de executare nemijlocita a faptei, fie prin acte de determinare a altei persoane de
a pasi la executarea faptei, fie prin acte de sprijinire in orice mod la realizarea faptei.

In masura in care legeapenala romaneasca ii enumera si pe autori printre participanti s-

ar parea ca se situeaza pe pozitia unei conceptii extensive asupra notiunii de autor. Rezulta de
aici ca teoria preconizeaza tratarea nedistincta a tuturor persoanelor ce au contribuit la
producerea unui rezultat ilicit cu motivarea ca fiecare contributie inscriindu-se in antecedenta
cauzala a rezultatului, ar urma sa fie tratate in acelasi mod. Pe o asemenea baza si tratamentul
participantilor ar trebui sa fie identic, adoptandu-se principiul parificarii pedepsei. Solutia a
fost adoptata si de legislatia penala romaneasca. Acest mod de a trata participatia penala il
regasim si in legislatia Italiei care prevede ca in cazul in care mai multe persoane contribuie la
savarsirea aceleiasi infractiuni, fiecare dintre ele va fi sanctionata cu pedeapsa prevazuta de
lege pentru infractiunea respectiva, in afara de cazurile de exceptie.

O conceptie extensiva asupra notiunii de autor a adoptat si legea SUA. In codul penal
SUA se prevede sanctionarea sub numele de complice a tuturor celor care au contribuit suib o
forma sau alta la savarsirea unei infractiuni. In doctrina SUA se subliniaza ca spre deosebire
de sistemul traditional care deosebea participantii principali (de gradul I si de gradul II) si
participantii accesorii, SUA nu mai diferentiaza. Toate persoanele care au cooperat la
savarsirea unei infractiuni au acelasi tratament juridic.

Codul Penal SUA defineste si notiunea de acomplice la comiterea faptei de catre o alta
persoana ca fiind situatia in care se afla o persoana care actioneaza in scopul de a incuraja pe
autor, ori de a inlesni, sprijini, facilita savarsirea infractiunii, solicita altei persoane sa o
comita sau ajuta ori incearcasa ajute o persoana la pregatirea sau comiterea kinfractiuni, ori
avand obligatia legala sa previna comiterea unei infractiuni nu depune niciun efort pentru a
realiza aceasta, sau atunci cand conduita sa este in mod explicit caracterizata de lege drept
complicitate. Codul Penal SUA prevede o institutie care, pe langa alte functionalitati pe care
le are, o mai are si pe aceea de a constitui o alternativa la institutia participatiei = conspiratia.

Conspiratia presupune ca o persoana este vinovata de conspiratie cu o alta persoana

sau cu alte persoane la comiterea unei infractiuni daca in scopul savarsirii sau sprijinirii
infractiunii aceasta se declara de acord cu o alta persoana sau alte persoane ca toti sau unul
sau mai multi dintre ei sa savarseasca o infractiune sau o tentativa la infractiune ori sa solicite
 Drept penal. Parte generala

comiterea unei asemenea infractiuni. Daca se declara de acord sa ajute o asemenea persoana
sau persoane in pregatirea si comiterea unei infractiuni sau tentative la infractiune ori sa
solicite de a se comite o infractiune. (???)

Conspiratia este o infractiune de sine statatoare. Nu se absoarbe in infractiunea ce constituie

obiectul conspiratiei, cele 2 infractiuni se vor sanctiona distinct aplicandu-se regulile
concursului.

Doctrina germana a dezvoltat participatia de pe pozitia conceptiei restrictive asupra

notiunii de autor elaborand un criteriu nou de delimitare.

Pe o pozitie restrictiva in privinta notiunii de autor se situeaza si Codul Penal francez care
defineste pe autor persoana care comite faptele incriminate sau o tentativa, iar complicele este
definit ca fiind persoana care, cu stiinta, prin sprijin si asistenta inlesneste pregatirea
infractiunii. Complice este si persoana care prin daruri, promisiuni, amenintari, ordine sau
abuz a provocat savarsirea unei infractiuni sau a dat instructiuni pentru a comite. Legea penala
franceza, sub numele de complicitate cuprinde ambele forma de participatie (atat instigarea
cat si complicitatea propriu-zisa), concept pe care il diferentiaza de cel de autor.

Cea mai consecventa legislatie care se situeaza pe pozitiile conceptiei restrictive este
cea germana. Apropiata de aceasta este si reglementarea participatiei din Codul Penal rus.
Autorul este acela care savarseste nemijlocit fapta sau nemijlocit participa la savarsirea ei
impreuna cu alte persoane ori savarseste infractiunea prin alte persoane care nu raspund penal.

Printre participanti Codul Penal rus enumera, pe langa autori si pe organizator, instigator si
complice, ceea ce il apropie de Codul Penal roman.

O solutie interesanta este consacrata si de Codul Penal spaniol. Nu enumera participantii ci

pur si simplu defineste autorul si complicele. Autor este acela care executa fapta prin el insusi
sau impreuna cu altii ori folosindu-se de altii ca de un instrument. Autor este si acela care
determina pe altul sa execute fapta si cel care coopereaza la executarea faptei printr-o actiune
fara de care fapta nu ar fi putut fi executata.

Complice este acela care contribuie la executarea faptei prin acte anterioare sau simultane. Nu
este greu de observat ca legea penala spaniola, spre deosebire de cea franceza defineste
instigarea nu ca o forma de complicitate ci ca o forma de autorat.
 Drept penal. Parte generala

24.01.2017
- curs 5 –

AMENDA PENALA

Notiune

Noul Cod Penal a introdus sistemul zilelor amenda pentru calcularea cuantumului
amenzii penale fiind asigurata astfel o mai buna individualizare a pedepsei atat prin stabilirea
potrivit criteriilor generale de individualizare cea mai eficienta aplicare a principiului
proportionalitatii cu ocazia determinarii numarului zilelor amenda cat si prin stabilirea valorii
unei zile amenda prin raportare la situatia patrimoniala a condamnatului.

Amenda in cazul persoanei fizice

Atunci cand legea prevede pentru infractiunea savarsita numai pedeasa amenzii sau in
cazul in care amenda este prevazuta alternativ cu pedeapsa inchisorii iar instanta opteaza
pentru aplicarea pedepsei amenzii, pedeapsa amenzii se va determina prin parcurgerea a 3
etape:

Instanta va stabili numarul zilelor amenda la care va fi obligat infractorul tinand cont de
criteriile de individualizare

Ulterior instanta va stabili cuantumul unei zile amenda tinand seama de criteriul general –
art.61 (3) C.P. constand in situatia materiala a condamnatului si obligatiile legale ale acestuia
fata de persoanele aflate in intretinerea sa

Instanta va stabili amenda pe care trebuie sa o achite inculpatul care se determina prin
produsul dintre zilele amenda si cuantumul unei zile amenda.

Limite

Limitele generale ale zilelor amenda sunt cuprinse intre 30 si 40 de zile amenda, iar
cuantumul unei zile amenda este cuprins intre 10 si 500 de lei. Rezulta ca limitele generale ale
pedepsei sunt cuprinse intre 300 si 200.000 de lei.

Limitele speciale ale zilelor amenda sunt cuprinse;

- Intre 60 si 180 zile amenda atunci cand legea penala prevede pentru infractiunea
savarsita numai pedeapsa amenzii
 Drept penal. Parte generala

- Intre 120 si 140 zile amenda atunci cand legea penala prevede pedeapsa amenzii
alternativ cu pedeapsa inchisorii de cel mult 2 ani
- Intre 180 si 300 de zile amenda atunci cand legea penala prevede pedeapsa amenzii
alternativ cu pedeapsa inchisorii mai mare de 2 ani

Aplicare

Art.61 (5) C.P prevede ca daca prin infractiunea savarsita s-a urmarit obtinerea unui
folos patrimonial, iar pedeapsa prevazuta de lege este numai amenda, iar instanta opteaza
pentru aplicarea acestei pedepse, limitele speciale ale zilelor amenda se pot majora cu 1/3.

In situatia in care prin infractiune s-a urmarit obtinerea unui folos patrimonial iar instanta de
judecata stabileste pedeaspa inchisorii in baza art. 62 C.P, va putea aplica pe langa pedeapsa
inchisorii si pe cea a amenzii.

Tinand cont de prevederile art.69 C.P. cand in cazul aceleiasi infractiuni sunt incidente
2 sau mai multe dispozitii care au ca efect reducerea pedepsei, limitele speciale ale zilelor
amenda prevazute pentru infractiunea savarsita se reduc prin aplicarea succesiva a
dispozitiilor privind tentativa, circumstantele atenuante, cazuri speciale de reducere a
pedepsei.

In situatia in care sunt incidente 2 sau mai multe dispozitii care au ca efect agravarea
raspunderii penale, limitele speciale ale zilelor amenda se majoreaza prin aplicarea succesiva
a dispzitiilor privind circumstantele agravante, infractiunea continuata, etc.

Persoana condamnata la pedeapsa amenzii este obligata sa achite integral amenda in termen
de 3 luni de la ramanerea definitiva a hotararii de condamnare si sa prezinte judecatorului
delegat cu executarea dovada platii in termen de 15 zile de la efectuarea acesteia. Astfel se
considera pedeapsa amenzii achitata.

Cand cel condamnat se gaseste in imposibilitatea de a achita integral amenda in 3 luni

de la ramanerea definitiva a hotararii poate solicita judecatorului delegat esalonarea platii
amenzii in rate lunare pe o perioada care nu poate depasi 2 ani. Judecatorul delegat cu
executarea daca constata ca persoana fizica condamnata nu a achitat amenda in tot sau in parte
in termen de 3 luni de la ramanerea definitiva a hotararii de consamnare, sesizeaza instata de
executare care va proceda in 3 moduri:

1. Cand constata ca neexecutarea nu este imputabila condamnatului dispune executarea

amenzii prin munca neremunerata in folosul comunitatii in afara de cazul in care
persoana nu poate presta munca din cauza starii de sanatate. Intr-o asemenea situatie
sesizarea instantei de executare se poate face si de catre persoana condamnatului
2. Cand constata ca neexecutarea nu este imputabila condamnatului si acesta nu isi da
consimtamantul la prestarea unei munci in folosul comunitatii, inlocuieste amenda cu
inchisoarea
 Drept penal. Parte generala

3. Cand constata neexecutarea cu rea credinta a amenzii, inlocuieste amenda cu

inchisoarea.

Amenda care insoteste inchisoarea

Codul Penal prevede ca instanta de judecata poate aplica amenda pe langa inchisoare, daca
inculpatul prin infractiune a urmarit obtinerea unui folos patrimonial. In situatia in care
instanta va stabili pedeapsa inchisorii in functie de art. 74 C.P.si constatand ca aceasta nu este
suficienta pentru a-si atinge scopul precum si ca inculpatul a urmarit obtinerea unui folos
patrimonial va putea aplica (facultativ) pe langa pedeapsa inchisorii si amenda.

Prin prisma prevederilor art.62, dispozitiile acestuia pot fi aplicate atat in cazul in care
legea prevede pedeapsa inchisorii ca pedeapa unica ori alternativa cu amenda, precum si daca,
desi legea prevede inchisoarea alternativ cu detentiunea pe viata instanta se orienteaza catre
inchisoare.

In ipoteza in care inculpatul a urmarit obtinerea unul folos patrimonial, insa legea sanctioneaz
infractiunea doar cu pedeapsa amenzii, ori daca instanta s-a orientat catre pedeapsa amenzii
prevederile art.62 nu mai sunt aplicabile. Art.62 nu prevde vreo limitare a ferei infractiunilor
la care poate fi aplicat desi leea prevede posibilitatea amenzii de a fi aplicata pe lanfga
inchisoare nu numai in cazul in care infractiunile, prin natura lor presupun obtinerea unui
folos patrimonial, ci si in cazul altor infractiuni. Consideram ca aceasta institutie ar trebui
utilizata in principal in cazul infractiunilor care nu presupun prin natura lor producerea unui
prejudiciu patrimonial.

Nu este necesar ca instanta sa dispuna executarea pedepsei inchisorii in regim de detentie,

dispozitiile art.62 putand fi alicate si in cazul executarii pedepsei prin suspedare sub
supraveghere ori daca se dispune amanarea aplicarii pedepsei.

Nu trebuie ca folosul patrimonial sa fie efectiv obtinut, legea cerand numai ca infractorul sa-l
fi urmarit. In situatia in care instanta decide aplicarea pedepsei amenzii alaturi de pedeapsa
inchisorii, atunci cand s-a urmarit obtinerea unui folos patrimonial limitele speciale ale zilelor
amenda vor fi:

- 120-140 de zile amenda -> pedeapsa inchisorii stabilita de instanta este de maxim 2
ani
- 180-300 de zile amenda -> pedeapsa inchisorii stabilita de instanta este mai mare de 2
ani

Limitele speciale ale zilelor amenda vor fi stabilite in acest caz in functie de pedeapsa
inchisorii efectiv stabilite de instanta pentru infractiunea savarsita si nu in functie de pedeapsa
prevazuta de lege pentru infractiune. Limitele nu pot fi reduse sauu majorate ca efect al
cauzelor de atenuare sau de agravare. Pentru determianarea corecta a numarul de zile amenda
insanta va utiliza criterriile generale de individualizare.
 Drept penal. Parte generala

Cuantumul unei zile amenda este cuprins intre 10-500 de lei, iar la stabilirea acestuia
se va avea in vedere criteriul special prevazut in art.62 respectiv valoarea folosului
patrimonial obtinut sau urmarit si nu criteriul general (art.61) constand in situatia materiala a
condamnatului si de obligatiile lui legale fata de persoanele aflate in intretinerea sa.

In doctrina penala s-a aratat ca efectul cauzelor de atenuare sau de agravare se produc asupra
pedepsei inchisorii si nu afecteaza cuantumul unei zile amenda, acesta avand propriile criterii
de individualizare.

Potrivit art.24 din legea 253/2013 persoana fizica careia, pe langa pedeapsa inchisorii I
s-a aplicat si pedeapsa amenzii este obligat sa achite integral amenda in 3 luni de la ramanerea
defiitiva a hotararii si sa comunice judecatorului delegat cu executarea, dovada platii in
termen de 15 zile. Daca judecatorul constata ca persoana condamnata nu a achitat amenda in
tot sau in parte sesizeaza instanta care:

Atunci cand constata ca neexecutarea nu este imputabila condamnatului dspune executarea

amenzii prin munca neremunerata in folosul comunitatii afara de cazul in care persoana nu
poate presta munca din cauza starii de sanatate

Atunci cand constata ca neexecutarea nu este imputabila condmnatului, iar acesta nu isi da
consimtamantul la prestarea muncii in folosul comunitatii se inlocuieste pedeapsa amenzii cu
pedeapsa inchisorii.

Atunci cand constata neexecutrea cu rea credinta a amenzii inlocuieste amenda cu

inchisoarea.

Inlocuirea amenzii cu inchisoarea

Este posibila indiferent de pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiune, nefiind limitata la
cazurile in care legea prevede pentru infractiunile la care a fost condamnat inculpatul
inchisoarea alternativ cu amenda.

Cazuri:

1. Daca persoana condamnata nu executa cu rea credinta amenda in tot sau in parte.
Pentru a se dispune inlocuirea este necesar ca persoana condamnata care poseda
mijloacele necesare pentru achitarea amenzii sa nu efectueze plata cu rea credinta. In
caz de neplata cu rea credinta inlocuirea se dispune si atunci cand amenda a fost
stabilita alturi de inchisoare. In acest caz numarul zilelor amenda neexecutate se
inlocuiesc cu un numar corespunzator de zile de inchisoare ( unei zile amenda ii
corespunde o zi de inchisoare) care se adauga la pedeapsa deja existenta.
2. Daca pedeapsa amenzii nu poate fi executata in tot sau in parte din motive
neimputabile condamnatului, iar acesta nu isi da consimtamantul la executarea prin
munca. Deosebirea fata de prima situatie este ca in cazul acesteia inlocuirea are loc din
 Drept penal. Parte generala

motive neimputabile condamnatului. Pedeapsa poate fi stabilita ca pedeapsa autonoma

sau accesorie. Refuzul de a presta o munca in folosul comunitatii nu trebuie sa fie
intemeiat pe motive medicale.
3. Daca persoana condamnata nu executa munca in folosul comunitatii in conditiile
stabilite de instanta. Situatia este incidenta in ipoteza in care dupa dispunerea
executarii pedepsei amenzii prin munca persoana condamnata nu presteaza munca in
conditiile stabilite de instanta. Instanta competenta sa dispuna inlocuirea este instanta
de executare. Inlocuirea are caracter obligatoriu, instanta neavand facultatea de a
aprecia utilitatea, oportunitatea sau proportionalitatea cu scopul urmarit.
4. Daca persoana condamnata savarseste o noua infractiune descoperit inainte de
executarea integrala a obligatiei de munca in folosul comunitatii. Acest caz este
incident daca, dupa dispunerea executarii pedepsei amenzii prin munca, persoana
condamnata savarseste o noua infractiune, iar pedeapsa amenzii este integral executata
prin prestarea unei munci in folosul comunitatii la data ramanerii definitive a hotararii
pentru noua infractiune.

Executarea amenzii prin prestarea unei munci in folosul comunitatii

Este o forma constitutiva a executarii amenzii pentru persoana de buna credinta si insolvabila.
In acest caz ne aflam in situatia unei executari si nu a inlocuirii pedepsei cu munca.

Conditii:

- Amenda stabilita prin hotarare definitiva nu mai poate fi executata in tot sau in parte
din motive neimputabile persoanei condamnate
- Existenta consimtamantului persoanei condamnate
- Persoana condamnata este apta din punct de vedere medical

Dispunerea executarii amenzii prin munca are un caracter obligatoriu pentru instanta de
judecata. Daca instanta dispune executarea pedepsei in acest mod sistemul de stabilirea a
zilelor amenda presupune faptul ca o zi amenda este egal cu o zi de munca. Coordonarea
executarii obligatiei de munca se face de serviciul de probatiune.
 Drept penal. Parte generala

01.02.2017
- curs 6 –

INDIVIDUALIZAREA JUDICIARA A PEDEPSEI

Individualizare pedepsei se realizeaza in diferite faze, de diferite organe, dupa diferite

criterii:
- Individualizare legala
- Individualizare judiciara
- Individualizare administrativa

Circumstante atenuante

-legale

1. Provocarea – reprezinta savarsirea unei infractiuni de catre o persoana fizica aflat

intr-o stare de puternica tulburare sau emotie determinata de conduita persoanei vatamate
produse prin violenta, printr-o atingere grava a demnitatii persoanei sau printr-o alta actiune
ilicita grava.
Nu poate fi retinuta ca circumstanta atenuanta, in cazul faptelor comise de o persoana juridica.

Cerintele actelor de provocare

- Sa se fi realizat printr-o violenta atingerea grava a demnitatii persoanei prin alta

actiune ilicita grava
- Sa fie indeptata impotriva faptuitorului sau altei persoane
- Sa nu fie imputabil celui care a comis fapta in stare de provocare. Actul de provocare
nu trebuie sa fie precedat el insusi de o provocare din partea celui care a comis fapta.
Ex. nu poate invoca ca act de provocare apararea efectuata de o persoana facuta in
legiima aparare fata de un atac material, imediat care ii punea in pericol viata.
- Actul de provocare trebuie sa determine o stare puternica de tulburare sau emotie.
Evaluarea existentei starii de tulburare sau de emotie se realizeaza de catre instanta de
judecata in procesul de individualizare a pedepsei avand in vedere imprejurarile
concrete ale cauzei, particularitatile infractiunii si nu in functie de criterii abstracte.

In doctrina starea de tulburarea a infractorului poate exista chiar daca acesta nu a fost prezent
la locul actului de provocare dar a luat la cunostinta imediat, ori a constatat imediat urmarile
ctului de violenta comis si care s-a indreptat chiar impotriva altei persoane. Infractiunea
savarsita in stare de provocare trebuie:

- Comisa fata de persoana care a efectual actul de provocare

- Trebuie savarsita cu intentie sau praeterintentie
- Sa fie determinata de actul de provocare care trebuie sa se plaseze in antecedenta
cauzala a infractiunii savarsite. Daca actul de provocare e comis din culpa nu este
necesar ca faptuitorul sa perceapa ca fapta a fost comisa cu intentie sau praeterintentie.
Daca infractorul realizeaza ca actul de provocare este comis din culpa ori de un
iresponsabil nu se poate retin circumstanta.
 Drept penal. Parte generala

- Sa fie concomitenta sau posterioara cu actul de provocare. E necear ca infractiunea sa

se savarseasca concret cu consumarea provocarii si imediat dupa aceasta.

Spre deosebire de legitima aparare unde atacul este iminent, in cazul provocarii atacul este
in principiu deja consumat.

Spre deosebire de excesul scuzabil car presupune numai existenta unui atac material si
imediat care produce o stare de tulburare, in cazul provocarii atacul trebuie sa fie mereu
material.

Retinerea provocarii este incompatibila cu depasirea limitelor legitimei aparari.

2. Acoperirea legala a prejudiciului material produs prin infractiune in cursul

urmaririi penale sau al judecati pana la primul termen, daca faptuitorul nu a mai
beneficiat de aceasta circumstanat intr-un interval de 5 ani anterior comiterii
faptei.

Nu se aplica in cazul savarsirii unor multiple infractiuni. Prin prisma acestei circumstante,
pentru a fi retinuta trebuie intrunite conditiile:

- Cauza sa se afle in faza de urmarire penala, in prcedura de camera preliminara ori in

cursul judecatii pana la primul termen cu procedura legal indeplinita
- Suspectul sau inculpatul sa fi acoperit integral prejudiciul material produs. Nu este
necesar pentru a ne afla in prezenta acestei circumstante ca inculpatul sa fi acoperit si
prejudiciul moral. Nu ete indeplinita conditia nici daca infractiunea a produs doar un
preudiciu personal nepatrimonial sau daca persoana vatamata s-a constituit parte civila
solicitand doar daune morale
- Suspectul sau inculpatul sa nu mai fi beneficicat de aceasta circumstanta in ultimii 5
ani de la data faptei
- Infractiunea de care este acuzat sa nu fie vreuna dintre cele strict si limitativ
enumerate

Aceasta circumstanta nu trebuie confundata cu cauza speciala de reducere a pedeselor

prevazuta de legea 241/2005 privind evaziunea fiscala potrivit careia, in cazul savarsirii unei
infractiuni de evaziune, daca in cursul urmaririi penale, al camerei preliminare sau al judecatii
pana la primul termen inculpatul acopera integral pretentiile partii civile limitele se reduc la
jumatate.

- Judiciare

Pot constitui circumstante atenuante judiciare:

- Eforturile depuse de infractor pentru inlaturarea sau diminuarea consecintelor

infractiunii
 Drept penal. Parte generala

- Imprejurarile legate de fapta care diminueaza gravitatea infractiunii sau

periculozitatea infractorului (caracter general). Lasa libertate instantei de a retine
orice imprejurari legate numai de fapta care au ca efect diminuarea gravitatii
infractiunii sau a periculozitatii infractorului. Ex. comiterea faptei in stare de betie
involuntara incompleta care nu a avut caracter preordinat, iar prejudiciul a fost redus

Efectele circumstantelor atenuante

Nocul Cod Penal prevede un regim unitar al efectelo fara a distinge aceste consecinte in
functie de minimul special al pedepsei. Atunci cand instanta retine in favoarea persoanei
fizice existenta circumstantelor atenuante fie legale, fie judiciare efectul atenuant este
obligatoriu numai cu privire la pedeapsa principala. Astfel:

- Daca legea prevede pentru infractiunea savrsita nuai inchisoare limitele speciale se
reduc cu 1/3
- Daca legea prevede pentru infractiunea savarsita numai amenda, ori daca instanta a
optat pentru stabilirea amenzii reducerea cu 1/3 se aplica numai limitelor speciale ae
zilelor amenda, nu si cu privire la cuantumul unei zile amenda
- Daca pedeapsa este detentiunea pe viata sau daca instanta se orienteaza catre stabilirea
ei, in cazul retinerii circumstanteloratenuante se aplica inchisoarea de la 10 la 20 de
ani.

In caz de concurs de circumstante atenuante nu se va proceda la o reducere succcesiva a

limitelor prin raportare la fiecare circumstanta, ci reducerea se face o singura data. Efectul
atenuant este unic.

In cazul in care se retine exitenta unei circumstante atenuante in favoarea persoane juridice
limitele speciale ale zielelor amenda se reduc cu 1/3. Reducerea nu opereaza si cu privire la
cuantumul unei zile amenda. Ca si in cazul persoanei fizice retinerea existentei
circumstantelor ateuante nu produce efecte cu privire la pedepsele complementare sau la
masurile de siguranta.

Circumstante agravante

Reprezinta circumstante agrvante:

1. Savarsirea faptei de 3 sau mai julte persoane impreuna.

Retinerea presupune participarea a 3 sau mai multe persoane in calitate de autor, coautor sau
compici concomitenti la savarsirea aceleiasi fapte. Nu se va eretine daca la savarsirea faptei
participa alaturi de autor mai multi instigatori sau complici anteriori sau in cazul pluralitatii
naturale. Poate fi retinuta atat pentru faptele comise de persoane fizice car si pentru faptele
comise de persoane juridice, reprezinta o circumstanta reala, care se rasfrange asupra tuturor
participantilor in masura in care au prevazut-o sau au cunoscut-o.
 Drept penal. Parte generala

2. Savarsirea infractiunii prin cruzimi sau supunerea victimei la tratamente

degradante

Legat de ceea ce presupune supunerea victimei la tratamente degradante, aceasta presupune

utilizarea de mijloace sau procedee ce umilesc victim provocand suferinta fizica sau psihica.
Modalitatile de savarsire nu trebuie sa reprezinte o circumstanta agravanta speciala. Astfel se
va retine numai forma agravata a acelei infractiuni. Ex. omorul calificat savarsit prin cruzimi.
Este o circumstanta reala.

3. Savarsirea infractiunii prin metode sau mijloace de natura sa puna in pericol alte
persoane sau bunuri

Metodele sau mijloacele folosite trebuie sa fie susceptibile sa puna in pericol viata sau
integritatea unor persoane ori bunuri. Nu este necesar ca starea de pericol sa se fi produs
efectiv. E suficient numai ca metodele sau mijloacele de comitere a faptei sa fie de natura sa
puna in pericol alte persoane sau bunuri. Este o circumstanta reala

4. Savarsirea infractiunii de catre un infractor major impreuna cu un minor

poate fi retinuta si in cazul comiterii infractiunii de act sexual cu un minor (ex. un major
impreuna cu un minor de 17 ani intretin in calitate de coautori raporturi sexuale consimtite cu
un minor in varsta de 13 ani). Daca infractorul major s-a aflat in eroare cu privire la varsta
minoruui nu se va retine circumstanta.

5. Savarsirea infractiunii profitand de starea de vadita vulnerabilitate a persoanei

vatamate datorita varstei, infirmitatii, sanatatii sau alte cauze – circumstanta noua

Este necesar ca victima sa se afle intr-o stare vadita de vulnerabilitate fizica sau psihica (ex.
administrarea de medicamente care pot genera temporar stari de somnolenta), iar capacitatea
infractorului de a profita de starea de vulnerabilitate pentru comiterea faptei. Acceasta stare,
indiferent ca e fizica sau psihica se va retine si daca intre faptuitor si vicima exista o
disproportie vadita de forta. Faptuitorul trebuie sa cunoasca starea de vulnerabilitate a
victimei si sa savarseasca fapta profitand de aceasta. Starea de vulnerabilitate trebuie sa fie
exterioara activiatii faptuitorului, sa nu se datoreze faptelor acestuia.

6. Savarsirea infractiunii in stare de intoxicatie voluntara, cand a fost provocata in

vederea comiterii infractiuni
 Drept penal. Parte generala

7. Savarsirea infractiunii de catre o persoana care a profitat de situatia prilejuita de

o calamitate, de starea de necesitate sau de urgenta.

Calamitate = situatie creata de un fenomen natural

Stare de asediu = ansamblu de masuri exceptionale de natura politica, militara, economica,

sociala si de alta natura aplicabila pe intreg teritoriul tarii ori in unele autoritati aministrativ
teritoriale instituita pentru adaptarea capacitatii de aparare a tarii la pericolele actuale, grave si
iminente care ameninta suveranitatea nationala.

Starea de urgeta = ansamblu de masuri exceptionale de natura politica, economica si de ordine

publica aplicabile ppe intreg teritoriul tarii sau in unele autoritati administrativ teritoriale.

Este o circumstanta reala.

8. Savarsirea infractiunii pentru motive legate de rasa, nationalitate, etnie, limba

religie, gen, orientare sexuala, opinie sau apartenenta politica, avere, etc. ori
pentru orice alte imprejurari de acelasi fel considerate de faptuitor drept cauze
de inferioritate ale unei persoane in raport cu celelalte.

Pe langa aceste circumstante agravante legale mai exista si unele prevazute in legi speciale
(legea 143/2000 privind prevenirea si combaterea consumului de droguri)

Efectele circumstantelor agravante

Agravarea pedepsei este facultativa. Daca instanta retine existenta uneia sau mai multor
circumstante agravante poate aplica persoanei fizice o pedeapsa cu inchisoarea pana la
maximul special, iar daca e neindestulator se poate aplica un spor de pana la 2 ani care nu
poate depasi 1/3 din maxim.

In cazul amenzii se aplica pedeapsa pana la maximul special, iar daca e neindestulator se
poate aplica un spor de cel mult 1/3 din maximul special al zilelor amenda. Sporul nu poate
opera cu privire la cuantumul unei zile amenda care ramane cel prevazut in art.61.

Circumstantele agravante nu au efect asupra pedepsei detentiunii pe viata sau a pedepselor

complementare. Daca este concurs de circumstante agravante nu se va proceda la o majorare
succesiva a limitelor prin raportare la fiecare circumstanta ci majorarea maximului se face o
singura data.

In cazul persoanei juridice instanta poate aplica pedeapsa amenzii pana la maximul
special iar daca e neindestulator se poate aplica un spor de 1/3 din maximum special al zilelor
amenda.
 Drept penal. Parte generala

Concursul intre cauzele de agravare si atenuare

Reprezinta situatia in care, in aceeasi cauza sunt retinute, in procesul de

individualizare una sau mai multe cauze de agravare si una sau mai multe cauze de atenuare.
Privitor la inculpatii care au comis infractiunea in minorat cauzele de agravare sau de atenuare
chiar concurente, vor fi avute in vedere de instanta numai la determinarea categoriei de masuri
educative aplicabile precum si la alegea unei masuri din categoria respectiva.

Daca in cadrul aceleiasi infractiuni comise de un major sunt incidente 2 sau mai multe
dispozitii care au ca efect reducerea pedepsei limitele speciale ale pedepsei se reduc succesiv
prin aplicarea dispozitiilor privtoare la tentativa, circumstante atenuante si cauze de reducere a
pedepsei.

Prin prisma prevederilor Codului Penal in situatia in care sunt incidente doua sau mai
multe dispozitii care au ca efect agravarea rspunderii inculpatului major, pedeapsa se va
stabili prin aplicarea succesiva a dispozitiilor privitoare la circumstante agravante,
infractiunea continuata, concurs si recidiva postcondamnatorie.

Aplicarea legii penale mai favorabile in cazul circumstantelor atenuante

Printr- decizie, ICCJ a aratat ca pri aplicarea art. 5 NCP, circumstantele atenuante se
apreciaza global in functie de inciminare si sanctiune. ICCJ, cand apreciaza ca in cauze
trebuie retinute circumstante atenuante, face o analiza globala a vechiului Cod Penal si a
noului Cod Penal pentru a determina legea penala mai favorabula atat prin raportare la
continutul infractiunii, existenta unor impedimente la punerea in miscare sau exercitarea
actiunii penale sau a unei cauze de nepedepsire cat si prin raportare la continutul si efectele
circumstantelor atenuante. Decizia trebuie aplicata in mod similar si pentru circumstantele
agravante.
 Drept penal. Parte generala

14.02.2017
- curs 7 –

GRATIEREA

Notine

Gratierea reprezinta o masura de clementa prin care Presedintele sau Parlamentul dispune
inlaturarea in tot sau in parte a executarii masurii educative privative de libertate ori a
pedepsei inchisorii sau comutarea acesteia intr-o pedeapsa mai usoare prevazuta de Codul
Penal si numai in limitele stabilite de accesta pentru infractiunile savarsite numai pana la
momentul intrarii in vigoare a actului de gratiere.

Clasificare

A. In functie de persoanele care beneficiaza de masura

a. Gratiere individuala – se acorda unor persoane fizice determinate in mod
individual prin decret de catre Presedinte la cerere sau din oficiu numai dupa
ramanerea definitiva a hotararii de condamnare

In cazul persoanei juridice pot fi gratiate atat pedeapsa principala cat si cea complementara a
dizolvarii sau suspendarii activitatii persoanei juridice.

Acest tip de gratiere reprezinta o gratiere postcondamnatorie si neconditionata. In

cazul concursului, gratierea individuala vizeaza numai pedeapsa rezultanta. Cererea poate fi
formulata de catre persoana fizica condamnata, de aparatorul sau reprezentantul legal precum
si de sotul persoanei condamnate, ascendentii, descendentii, fratii, surorile ori copiii acestora
precum si de aceleasi rude ale sotului persoane condamnate sau de avocatul persoanei juridice
condamnate.

Gratierea individuala nu poate privi:

- Pedepsele deja executate

- Pedepsele a caror executare nu a inceput din cauza sustragerii condamnatului de la
executare
- Pedepsele a caror executare a fost suspendata sub supraveghere
- Pedeapsa amenzii penale precum si pedepsele complementare sau accesorii aplicate
persoanei fizice

Decretul de gratiere nu poate fi revocat!

b. Gratiere colectiva
 Drept penal. Parte generala

B. In functie de modul in care se produc efectele

a. Gratiere pur si simpla – producerea efectelor nu sunt supuse niciunei conditii

avand loc efectiv la data aplicarii actului de clementa
b. Gratiere conditionata- - producerea efectelor este supusa uneia sau mai multor
conditii

C. in functie de intinderea efectelor pe care le produce

a. Gratiere totala – priveste pedepsa principala in integralitatea ei
b. Gratiere partiala – poate privi o parte determinanta din pedeapsa, o parte
calculata prin raportare la pedeapsa in intregul ei precum si restul de pedeapsa
ramas neexecutat

D. In functie de momentul la care intervine

a. Gratierea postcondamnatorie – se acorda pentru pedepsele sau masurile
educative privative de libertate aplicate prin hotarari ramase definitive la data
actului de gratiere
b. Gratierea antecondamnatorie – pentru pedepsele sau masurile educative
privative de libertate ce se vor aplica faptelor comise inainte de intrarea in
vigoare a legii de gratiere care nu au fost judecate definitiv

Efecte

Gratierea inlatura in tot sau in parte executarea masurilor educative privative de

libertate ori a pedepsei principale sau comutarea ei in alta mai usoara. Gratierea nu are ca
efect reabilitarea de drept a persoanei condamnate. Condamnarea la o pedeapsa mai mare de
un an care a fost gratiata constituie primul termen al recidivei.

Gratierea totala neconditionata face ca pedeapsa aplicata sa fie considerata executata la data
aplicarii actului de gratiere respectiv la data ramanerii definitive a hotararii. Gratierea partiala
neconditionata poate atrage fie inlaturarea executarii pedepsei, fie numai a unei parti din
aceasta.

Daca pe parcursul executarii pedepsei intervin mai multe acte de gratiere partiala, pedeapsa se
reduce succesiv. In situatia in care in aceeasi cauza se constata ca s-a implinit termenul de
prescriptie al raspunderii penale, dar si interventia unei legi de gratiere, se va dispune
incetarea procesului iar nu condamnarea inculpatului urmata de constatarea ca pedeapsa a fost
gratiata.
 Drept penal. Parte generala

Spre deosebire de amnistie care se dispune numai prin lege organica si e numai
colectiva si totala, gratierea poate fi individuala sau colectiva, totala sau partiala sau poate
consta in comutarea pedepsei in una mai usoara.

Prin prisma naturii juridice, amnistia constituie o cauza care inlatura raspunderea penala in
vreme ce gratierea inlatura executarea pedepsei sau a masurii educative privative de libertate.
Atat amnistia postcondamnatorie cat si gratierea postcondamnatorie presupun o pedeapsa care
nu a fost executata. Dar amnistia inlatura atat executarea pedepsei principale cat si executarea
pedepsei accesorii si complementare precum si celelalte consecinte ale condamnarii.

Atat amnistia cat si gratierea nu au efecte asupra masurilor de siguranta ori a drepturilor
persoanei vatamate. Revocarea gratierii este o masura ce se poate dispune de instanta de
judecata si consta in revenirea asupra gratierii conditionate in cazul in care nu este respectata
conditia prevazuta de lege pe durata termenului de incercare.

REABILITAREA

- De drept – intervine din oficiu.

In cazul condamnarii unei persoane fizice la pedeapsa amenzii sau la pedeapsa inchisorii care
nu depaseste 2 ani, daca pe durata termenului de reablitare condamnatul nu mai savarsit o alta
infractiune.

Termenul in cazul condamnatilor persoane fizice este de 3 ani si curge de la data la care
pedeapsa principala este executata sau considerata ca executata respectiv:

- Data punerii efective in libertate cand pedeapsa inchisorii de maxim 2 ani a fost
integral executata in regim de detentie
- Data actului de gratiere postcondamnatoie in cazul gratierii totale sau a restului de
pedeapsa
- Data ramanerii definitive a hotararii in cazul gratierii antecondamnatorii daca dupa
deducerea duratei privarii nu mai ramane niciun rest
- Data implinirii termenului de prescriptie

In cazul condamnatilor persoane juridice intervine numai reabilitarea de drept. Daca in decurs
de 3 ani de la data de la care pedeapsa amenzii a fost executata sau considerata ca executata
respectiv de la data cand pedeapsa amenzii cat si pedeapsa complementara aplicata alaturi de
amenda au fost executate sau considerate ca execute, persoana juridica nemaisavarsind nicio
alta infractiune.

- Judecatoreasca – este dispusa de instanta de judecata cu privire la condamnatii

persoane fizice daca sunt indeplinite conditiile strict si limitativ prevazute de Codul
Penal.
 Drept penal. Parte generala

Conditii:

1. Sa se fi implinit termenul de reabilitare prevazut de lege

2. Persoana condamnata sa nu fi savarsit o alta infractiune in termenul de reabilitare
3. Persoana condamnata sa fi achitat in intregime cheltuielile de judecata si
despagubirile civile la plata carora a fost obligata

Cererea de reabilitare

Poate fi formula de catre condamnat, iar dupa moartea lui de sot sau de rudele apropiate.
Competenta de solutionare apartine fie instantei care a judecat cauza in prima instanta fie
instantei corespunzatoare in grad celei care a judecat cauza in prima instanta in a carei
circumscriptie domiciliaza condamnatul, sotul sau rudele acestuia. Procedura de solutionare
prevede:

- Sedinta este nepublica

- Asistenta juridica nu este obligatorie
- Sedinta poate avea loc fie in prezenta petentului, cat si in lipsa lui daca nu se prezinta
- Prezenta procurorului este obligatorie

Daca se desprinde din cuprinsul dosarului ca a fost pusa in miscare actiunea penala pentru o
alta fapta, examinarea cererii se suspenda. Daca petentul si procurorul nu au cereri de
formulat sau probe de administrat instanta asculta persoanele prezente, concluziile
procurorului si ale petitionarului. Instanta poate admite cererea sau poate sa o respinga legat
de faptul ca este prematura, nu sunt indeplinite conditiile de forma sau de fond, este
inadmisibila, etc.

Prin prisma efectelor reabilitarea face sa inceteze pentru viitor consecintele juridice ale unei
condamnari, decaderi, interdictii, incapacitati. Daca se mai savarseste o infractiune, nu se va
retine starea de recidiva.Reabilitarea nu are efecte asupra masurilor de siguranta

Poate fi anulata cand, dupa ramanerea definitiva a hotararii prin care s-a dispus reabilitarea se
descopera ca cel reabilitat a mai savarsit o alta infractiune in termenul de reabilitare, care,
daca ar fi fost cunoscuta ar fi condus la respingerea cererii.

Anularea reabilitarii nu se aplica in cazul reabilitarii de drept. Dupa anularea reabilitarii, ca

urmare a condamnarii pentru noua infractiune, persoana condamnata poate formula o noua
cerere daca sunt intrunite conditiile art. 168.