FIȘA nr.

2 – POSESIA

(1) Posesia este exercitarea în fapt a prerogativelor dreptului de

proprietate asupra unui bun de către persoana care îl stăpânește și care se
comportă ca un proprietar.
Noțiune (2) Dispozițiile prezentului titlu se aplică, în mod corespunzător, și în
(art.916 Cod civil) privința posesorului care se comportă ca un titular al altui drept real, cu
excepția drepturilor reale de garanție.

Posesia – stare de drept: Posesia – stare de fapt:

Posesia ca stare de drept, ca atribut al
dreptului de proprietate, reprezintă dreptul
proprietarului de a stăpâni, folosi şi culege
fructele, de a dispune de un bun, în mod exclusiv,
absolut şi perpetuu, în limitele stabilite de lege.
Posesia ca stare de fapt reprezintă stăpânirea
în fapt a unui bun de către o persoană care îşi exercită
în fapt puterile, prerogativele dreptului de proprietate
(dreptul de a folosi, de a culege şi a dispune de un
bun), persoană care se consideră proprietar, aşadar e
posibil ca ea să nu aibă dreptul de proprietate.

 Detenția precară reprezintă starea de drept care presupune

DE REȚINUT!!! deținerea unui bun de la o altă persoană, de regulă proprietarul,
în temeiul unui act încheiat cu acesta.
Posesia – stare de fapt: Detenția precară:
Posesia ca stare de fapt este protejată Detenţia precară este stăpânirea unui bun al
juridic, fie în mod direct prin acţiunile posesorii, altuia, sub nume preca, adică în calitate de locatar,
fie în mod indirect, prin recunoaşterea unor efecte depozitar, etc, asupra unui lucru comun, în puterea
juridice, în condiţii speciale: prezumţia de destinaţiei legale a acestuia, nu constituie o posesiune
proprietate, dobândirea furctelor şi a bunurilor sub nume de proprietar.Specificul detenţiei precare
mobile, ocupaţiunea sau uzucapiunea. constă în faptul că stăpânirea lucrului este lipsită de
Posesia ca stare de fapt nu poate fi elementul intenţional.
asimilată unui drept şi nici nu trebuie să fie Detentia, prin opozitie cu posesia, nu este o
confundată cu efectele ei juridice. stare de fapt, ci o stare de drept fiindcă ea rezulta
Prin acţiunile posesorii, posesorul îşi apără întotdeauna dintr-un titlu convenţional, legal sau
starea de fapt, stare ce poate fi dovedită prin orice judiciar în temeiul căruia detentorul este îndreptăţit să
mijloc de probă, chiar şi cu martori. exercite puterea asupra unui lucru.

(1) Nu constituie posesie stăpânirea unui bun de către un detentor precar,

precum:

Cazurile care NU constituie
posesie (art.918 Cod civil):
a) locatarul, comodatarul, depozitarul, creditorul gajist;
b) titularul dreptului de superficie, uzufruct, uz, abitație sau servitute, față
de nuda proprietate;
c) fiecare coproprietar, în proporție cu cotele-părți ce revin celorlalți
coproprietari;
d) orice altă persoană care, deținând temporar un bun al altuia, este
obligată să îl restituie sau care îl stăpânește cu îngăduința acestuia.

 Calitatea de proprietar este incompatibilă cu cea de detentor

precar!
DE REȚINUT!!!  Calitatea de posesor al unui bun este incompatibilă cu cea de
proprietar al aceluiași bun!

 elementul material – corpus:

Totalitatea faptelor şi a actelor materiale prin care o persoană
se foloseşte de un lucru, prin care se exercită prerogativele unui drept
real în alcăturiea elementului material numit corpus.

 elementul intențional – animus:

Elementul psihologic prin care posesorul se consideră
Elementele posesiei proprietar al bunului, prin intenţia de a poseda lucrul pentru el.
Un element de voinţă ce vizează adoptarea unui comportament
de stăpân al bunului alături de dorinţa de păstrare a bunului pentru
sine.Deşi e posibil să ştie că nu este titularul dreptului real, posesorul
neagă dreptul adevăratului proprietar şi se comportă ca şi cum el ar fi
titularul dreptului respectiv.

Exercitarea posesiei
(1) Posesorul poate exercita prerogativele dreptului de proprietate asupra
bunului fie în mod nemijlocit, prin putere proprie, fie prin intermediul
Exercitarea posesiei unei alte persoane.
(art.917 Cod civil) (2) Persoanele lipsite de capacitate de exerciţiu şi persoanele juridice
exercită posesia prin reprezentantul lor legal.

Exercitarea elementului Presupune exercitarea actelor materiale de deţinere şi folosinţă

material asupra unui lucru care nu a aparţinut nimănui, dacă desfăşoară o activitate
din care să rezulte intenţia de a se comporta ca un stăpân al lucrului, fie
prin predarea lucrului de către fostul posesor ori transmiterea de la vechiul
posesor pentru cauză de moarte.
Elementul material al posesiei poate fi exercitat şi prin intermediul
altei persoane (corpore alieno), de exemplu în cazul unui chiriaş sau
 depozitar.În această situaţie, elementul corpus nu este exercitat în nume
propriu, ci în numele posesorului care i l-a încredinţat.

Regulă: Exercitarea elementului animus este posibilă doar prin

intermediul posesorului, deoarece reprezentarea subiectivă a posesorului,
credinţa că stăpâneşte bunul doar pentru sine este stâns legată de persoana
posesorului
Exercitarea elementului
intențional
Excepție:Situaţia persoanelor lipsite de capacitate de exerciţiu şi a
persoanelor juridice, acestea neavând vionţă juridică, pot dobândi posesia
prin intermediul reprezentantului lor legal.

 dovada elemetului material:

Elementul material poate fi dovedit cu orice mijloc de probă.

 dovada elementului intențional:

Elementul intenţional se prezumă până la proba contrară ori de câte
ori o persoană are deţinerea materială a bunului, pornind de la premisa
Dovada posesiei că stăpânirea materială exprimă şi voinţa că această stăpânire se face
sub nume de proprietar.

Art. 921. - Reviste (1), Doctrină (5)

Pierderea posesiei Posesia încetează prin:
(art.921 Cod civil) Acesta este un fragment din Codul Civil din 2009. Cumpărați documentul
în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul
la orice formă actualizată.
a) transformarea sa în detenție precară;
b) înstrăinarea bunului;
c) abandonarea bunului mobil sau înscrierea în cartea funciară a
declarației de renunțare la dreptul de proprietate asupra unui bun imobil;
d) pieirea bunului;
e) trecerea bunului în proprietate publică;
f) înscrierea dreptului de proprietate al comunei, orașului sau
municipiului, după caz, conform art. 889 alin. (2);
g) deposedare, dacă posesorul rămâne lipsit de posesia bunului mai mult
de un an.
 VICIILE POSESIEI
Noțiune: Posesia este discontinuă atât timp cât posesorul o exercită cu
intermitențe anormale în raport cu natura bunului.

Caractere juridice:Viciul discontinuităţii se caracterizează prin trei

trăsături.
DISCONTINUITATEA Discontinuitatea este un viciu temporar, cum rezultă din art.927 C.civ în
(art.923 Cod civil) care se precizează că ,, Posesia viciată devine utilă îndată ce viciul
încetează.’’
Acest viciu are de asemenea caracter absolut, datorită faptului că poate fi
invocat de orice persoană interesată potrivit art. 926 alin. (1) C.civ.
În ultimul rând, viciul discontinuităţii se referă atât la bunurile imobile,
cât şi la bunurile mobile, problema se pune numai dacă nu sunt îndeplinite
cerinţele pentru aplicarea dispoziţiilor art.937 C.civ.

Noțiune:Posesia este tulburată atât timp cât este dobândită sau conservată
prin acte de violență, fizică sau morală, care nu au fost provocate de o altă
persoană.

Caractere juridice:Viciul violenţei spre deosebire de de discontinuitate

este unul relativ.Acest viciu poate fi invocat doar de victimele violenţei,
conform art. 926 alin. (2) C.civ.
Viciul violenţei este un viciu temporar. Posesia redevine utilă după
încetarea violenţei, potrivit art. 927 C.civ.
VIOLENȚA Dispoziţia trebuie înţeleasă în corelaţie cu dispoziţiile art. 951 alin. (1)
(art.924 Cod civil) C.civ. , care reglementează acţiunea posesorie specială (reintegranda),
doar dacă a trecut un an de la tulburare sau deposedare, respectiv de la
întoarcerea violenţei, cel care a intrat în stăpânirea bunului prin violenţă
va putea avea o posesie utilă.Viciul posesiei se aplică în egală măsură, în
privinţa bunurilor imobile şi a bunurilor mobile.

CLANDESTINITATEA Noțiune:Posesia este clandestină, dacă se exercită astfel încât nu poate fi

(art.925 Cod civil) cunoscută.
 Caractere juridice:Viciul clandestinităţii este relativ, cum rezultă din art.
926 C.civ.
Dispoziţiile art. 927 C.civ. sunt aplicabile şi cu privire la viciul
clandestinităţii.Acest viciu de posesie este temporar, deoarece atunci când
posesia devine publică, viciul încetează.
De regulă acest viciu poate fi invocat doar în legătură cu bunurile
mobile.

Art.920 alin.1 lit.a:dacă detentorul precar încheie cu bună-credință un act

translativ de proprietate cu titlu particular cu altă persoană decât cu
proprietarul bunului

Exemplu:O persoană deţine un bun în calitate de detentor precar.De la un

anumit moment incepe să îi placă acel bun şi doreşte să îl cumpere, iar în
final îl cumpără de la cel pe care îl consideră drept proprietar, cel ce i-a
încredinţat bunul.
Astfel detentorul precar cumpără bunul de la o persoană care nu este
proprietar, fapt prin care detentorul precar nu devine proprietar, ci devine
posesor.

Art.920 alin.1 lit.b:dacă detentorul precar săvârșește împotriva

posesorului acte de rezistență neechivoce în privința intenției sale de a
începe să se comporte ca un proprietar; în acest caz, intervertirea nu se va
produce însă mai înainte de împlinirea termenului prevăzut pentru
Intervertirea precarității în
restituirea bunului;
posesie
Exemplu:Un locatar la un moment dat după ce a expirat teremenul de
predare a bunului imobil săvârşeşte acte de rezistenţă din care rezultă fără
echivoc intenţia, voinţa, dorinţa de a se comporta ca un proprietar.

Art.920 alin.1 lit.c:dacă detentorul precar înstrăinează bunul, printr-un act

translativ de proprietate cu titlu particular, cu condiția ca dobânditorul să
fie de bună-credință.

Exemplu:Un detentor precar deţine un bun pe care mai apoi îl înstrăinează

printr-un act translativ de proprietate cut titlu particular către o terţă
persoană. Momentul în care terţa persoană cumpără bunul cu bună-
credinţă,adică nu ştie că înstrăiniătorul nu este proprietarul bunului,atunci
detenţia precară a înstrăinătorului se transformă în posesie în mâna
dobânditorului.
 EFECTELE POSESIEI
 în materie imobiliară:Posesia creează de regulă o prezumţie
relativă de proprietate, astfel cel care deţine bunul imobil este
considerat posesor şi proprietar în acelaşi timp până la proba
contrară.

Prezumția de proprietate
 în materie mobiliară:Prezumţia de proprietate operează şi în cazul
bunurilor mobile, însă ea este limitată şi absorbită de prezumţia de
titlu instituită de art.935 C.civ, prin urmare reclamantul, trebuie să
facă proba contrară specifică acestei materii, la momentul
intentării acţiunii în revendicare.

Posesorul de bună-credinţă are dreptul de a dobândi fructele chiar

dacă proprietarul bunului frugifer obţine posesia pe calea acţiunii în
revendicare, acesta nu este îndreptăţit să ceară restituirea fructelor de la
posesorul de bună-credinţă.
Pentru dobândirea fructelor, posesorul trebuie să fie de bună-
credinţă nu numai în momentul în care a intrat în stăpânirea bunului
frugifer, ci în fiecare moment în care percepe fructele.
Dobândirea fructelor de
către posesorul de bună-
credință

Dacă reclamantul face dovada relei-credinţe a pârâtului, fructele

percepute şi nepercepute se cuvin reclamantului.
În cazul fructelor pe care posesorul a omis să le perceapă şi ca
urmare a acestui fapt fructele s-au distrus ori s-au degradat, art.948 alin.
Restituirea fructelor de către (5) îl obligă pe posesor la restituirea contravalorii acestor fructe.
posesorul de rea-credință

PROTECȚIA JURIDICĂ A POSESIEI

Acțiunea posesorie generală (în complângere) Acțiunea posesorie specială (reintegranda)
– noțiune și condiții – – noțiune și condiții –
Acţiunea posesorie generală sau acţiunea Acţiunea posesorie specială, numită şi
posesorie în complângere este o acţiune posesorie reintegranda este acea acţiune prin care apărarea
ce poate fi folosită pentru încetarea oricărei posesiei poate fi exercitată numai în cazul în care
tulburări a posesiei cu excepţia cazului în care tulburarea s-a săvârşit prin violenţă şi poate fi utilizată
posesorul este deposedat prin violenţă. doar de cel a cărui posesie a fost viciată.
Exercitarea acţiunii posesorie generală se Exercitarea acţiunii este condiţionată doar de
poate produce doar dacă sunt îndeplinite cele trei prevederea din art. 951 alin (1) C.civ., în care se
condiţii ale acestei acţiuni, acestea fiind: specifică că nu trebuie să treacă mai mult de un an de
1.Condiţia procedurală ce presupune la tulburare sau deposedare.
nedepăşirea termenului de prescripţie de un an de
la data tulburării sau deposedării.
2.A doua condiţie este formulată în art.
949 alin (1) C.civ., în care se menţionează că
reclamantul trebuie să probeze dovada că a
posedat bunul pe o perioada de cel puţin un an,
înainte de exercitarea acţiunii posesorii.
3.Ultima condiţie este expusă în art. 922
C.civ, şi anume că posesia reclamantului să fie
utilă, să fie neviciată.

(1) Acțiunile posesorii pot fi introduse și împotriva proprietarului.

Persoanele împotriva cărora
(2) Acțiunea posesorie nu poate fi însă introdusă împotriva persoanei față
se pot introduce acțiunile
de care există obligația de restituire a bunului.
posesorii
(art.950 Cod civil)
(1) Dacă există motive temeinice să se considere că bunul posedat poate fi
distrus ori deteriorat de un lucru aflat în posesia unei alte persoane sau ca
urmare a unor lucrări, precum ridicarea unei construcții, tăierea unor
arbori ori efectuarea unor săpături pe fondul învecinat, posesorul poate să
ceară luarea măsurilor necesare pentru evitarea pericolului sau, dacă este
cazul, încetarea lucrărilor.
(2) Până la soluționarea cererii, posesorul ori, după caz, cealaltă persoană
poate fi obligată la plata unei cauțiuni, lăsate la aprecierea instanței,
numai în următoarele situații:
Protecția juridică specială a
a) dacă instanța dispune, în mod provizoriu, deplasarea lucrului ori
posesiei
încetarea lucrărilor, cauțiunea se stabilește în sarcina posesorului, astfel
(art.952 Cod civil)
încât să se poată repara prejudiciul ce s-ar cauza pârâtului prin această
măsură;
b) dacă instanța încuviințează menținerea lucrului în starea sa actuală ori
continuarea lucrărilor, cauțiunea se stabilește în sarcina pârâtului astfel
încât să se asigure posesorului sumele necesare pentru restabilirea situației
anterioare.