VARIANTE DE TIP GRILĂ EVALUARE PE PARCURS 1

VARIANTE DE TIP GRILĂ EVALUARE PE PARCURS 1

1.În ce consta caracterul formalist al legisactiunilor?

a. acest caracter consta în pronuntarea anumitor formule solemne (verba certa), iar
greseala unui singur cuvânt, chiar greseala genului substantivului, atragea dupa sine
pierderea procesului;
b. acest caracter rezulta din faptul ca legisactiunile erau prevazute de lege, de unde si
numele de legis actiones sau actiunea legii;
c. acest caracter consta în faptul ca, în afara de o singura exceptie (pignoris capio),
partile trebuiau sa se prezinte în fata magistratului si sa pronunte anumite formule
solemne.

2.În ce perioada au devenit senatusconsultele izvoare ale dreptului roman?

a. în epoca veche;
b. în epoca clasica;
c. în epoca postclasica.

3.Care este cel mai vechi izvor al dreptului roman?

a. legea;
b. obiceiul sau cutuma;
c. edictele magistratilor.

4.Ce cuprinde praescriptio, ca parte a structurii legilor romane?

a. numele magistratului care a propus legea respectiva, data si locul unde a fost votata,
numele comitiilor care au votat-o si ordinea în care legea a fost votata;
b. textul propriu-zis al legii, respectiv dispozitiile acesteia împartite în capitole si
paragrafe;
c. sanctiunile prevazute în cazul încalcarii legii.
 

5.În ce constau legile perfecte (leges perfectae) ?

a. erau legile a caror încalcare era penalizata cu o amenda sau cu o alta sanctiune;
b. erau legile care nu cuprindeau nici un fel de sanctiune împotriva celor care le
încalcau;
c. erau legile care prevedeau drept sanctiune nulitatea oricarui act realizat cu
nerespectarea lor.

6.Ce desemneaza cavere, ca atribut al activitatii jurisconsultilor romani?

a. activitatea de a da consultatii juridice cu privire la modelul de redactare a actelor
juridice;
b. activitatea de scriere a tratatelor de drept si redactarea, în scris, a actelor juridice;
c. activitatea jurisconsultului de a da consultatii judecatorului cu privire la conducerea
unui proces.

7.Ce desemneaza respondere, ca atribut al activitatii jurisconsultilor romani?

a. activitatea de scriere a tratatelor de drept si redactarea, în scris, a actelor juridice;
b. activitatea de a da consultatii judecatorului cu privire la conducerea unui proces;
c. activitatea de a da consultatii în cele mai diverse probleme, însa cu preponderenta în
probleme de drept.

8.Ce desemneaza agere, ca atribut al activitatii jurisconsultilor romani?

a. activitatea de scriere a tratatelor de drept si redactarea, în scris, a actelor juridice;
b. activitatea de a da consultatii judecatorului cu privire la conducerea unui proces;
c. activitatea de a da consultatii juridice referitoare la modelul de redactare a actelor
juridice.

 
9.Ce desemneaza Instutiones (definitiones, regulae), categorie a operelor jurisconsultilor romani
clasici?
a. lucrari cu caracter elementar în care erau expuse norme de drept civil si de drept
pretorian;
b. lucrari cu caracter enciclopedic, cuprinzând dreptul civil, dreptul pretorian si unele
probleme de drept public;
c. lucrari cu caracter elementar destinate mai mult practicienilor.

10.Ce desemneaza Quaestiones (Disputationes), categorie a operelor jurisconsultilor romani

clasici?
a. observatii critice cu privire la operele jurisconsultilor clasici;
b. lucrari cu caracter enciclopedic, cuprinzând dreptul civil, dreptul pretorian si unele
probleme de drept public;
c. culegeri care nu prezentau decât cazuri teoretice, imaginare, discutate în scoli.

11.În ce constau decretele (decreta), categorie a constitutiilor imperiale?

a. erau dispozitii juridice cu caracter general date de împarat în materia dreptului
public sau în cea a dreptului privat;
b. erau instructiuni cu caracter administrativ adresate înaltilor functionari imperiali si
mai ales guvernatorilor de provincii si preconsulilor;
c. erau hotarâri judecatoresti pe care le pronuntau împaratii atunci când erau alesi
judecatori si judecau anumite pricini.

12.În ce constau rescriptele (rescripta), categorie a constitutiilor imperiale?

a. erau consultatiile juridice pe care împaratii care aveau pregatire juridica le ofereau
în calitate de jurisconsulti;
b. erau instructiuni cu caracter administrativ adresate înaltilor functionari imperiali si
mai ales guvernatorilor de provincii si preconsulilor;
c. erau dispozitii juridice cu caracter general date de împarat în materia dreptului
public sau în cea a dreptului privat.

 
13. Ce desemneaza ius gentium, subdiviziune a dreptului privat roman?
a. totalitatea normelor juridice care reglementeaza relatiile dintre cetatenii romani si
straini, pe de o parte, si relatiile dintre straini pe de alta parte;
b. ansamblul de norme juridice care reglementeaza relatiile dintre cetatenii romani;
c. dreptul pe care toate fiintele vietuitoare l-au deprins de la natura.

14.În ce epoca s-a folosit procedura legisactiunilor în dreptul roman?

a. în epoca clasica;
b. în epoca veche;
c. în epoca postclasica.

15.În care dintre cele trei sisteme procedurale romane procesul se desfasura într-o singura faza si în fata
unei singure persoane?
a. procedura legisactiunilor;
b. procedura formulara;
c. procedura extraordinara.

16 .Care dintre urmatoarele legisactiuni constituie o legisactiune de executare?

a. pignoris capio;
b. conditio;
c. sacramentum.

17.Care dintre urmatoarele legisactiuni constituie o legisactiune de judecata?

a. manus iniectio;
b. pignoris capio;
c. iudicis postulatio.

18.Ce reprezenta condictio, ca procedeu de citare folosit în procedura legisactiunilor?

a. o somatie prin care pârâtul peregrin era chemat în fata magistratului;
b. o conventie prin care partile stabileau o anumita data la care sa se prezinte în fata
magistratului;
c. un procedeu prin care reclamantul îl întâmpina pe pârât pe strada si pronunta
formula solemna: in ius te voco (te chem în fata magistratului).

19.Care era modul de lucru în cadrul procedurii legisactiunilor, atunci când partile se aflau în fata
magistratului si pârâtul recunoastea pretentiile formulate de reclamant?
a. se trecea la a doua faza a desfasurarii procesului, adica la faza în fata judecatorului;
b. nu se mai trecea la faza a doua a desfasurarii procesului, iar magistratul îl declara
nevinovat pe pârât;
c. pârâtul era asimilat cu cel condamnat, procesul oprindu-se aici, fara a se mai trece
la o alta faza a procesului.

20.Ce desemneaza missio in possessionem, ca modalitate de solutionare a litigiilor de catre pretor în

timpul procedurii legisactiunilor?
a. era un contract verbal încheiat între parti din ordinul pretorului, constând în
întrebare si raspuns pentru a se pune capat unui litigiu;
b. era un ordin pe care pretorul îl dadea partilor sa faca sau sa nu faca un anumit act;
c. însemna trimiterea reclamantului în poesia bunului pe care îl reclamase, pentru a-l
determina pe pârât sa adopte o anumita atitudine.

21.În ce situatii se aplica legis actio per condictionem (procedura prin somatie ), ca legisactiune
de judecata în procedura legisactiunilor?
a. se aplica ori de câte ori legea nu indica o alta actiune, fiind considerata procedura
de drept comun;
b. se aplica atunci când procedura prin juramânt sacramentum nu  putea fi folosita,
având un caracter exceptional;
c. se aplica în doua situatii distincte: în materie de certa pecunia (o suma de bani
determinata), precum si în materie de alia certa res (un alt lucru determinat).

 
22. Care era legisactiunea de judecata considerata procedura de drept comun în cadrul procedurii
legisactiunilor?
a. Legis actio per iudicis postulationem;
b. Legis actio per sacramentum;
c. Legis actio per condictionem.

23. Ce efecte a determinat introducerea procedurii formulare prin Legea Aebutia (aproximativ
130 î.Hr.) ?
a. abrogarea expresa, definitiva si fara exceptie a procedurii legisactiunilor;
b. abrogarea expresa a procedurii legisactiunilor, exceptând legis actio sacramenti,
care a continuat sa se aplice în caz de damnum infectum (dauna eventuala) sau în
cazul litigiilor de natura succesorala judecate de centumviri;
c. cele doua proceduri, procedura legisactiunilor si procedura formulara au continuat
sa coexiste mai bine de 100 de ani, lasând partilor posibilitatea sa aleaga procedura
corespunzatoare în desfasurarea proceselor.

24.Care era modalitatea de desfasurare a procedurii formulare din dreptul roman?

a. într-o singura etapa, in iure (în fata magistratului);
b. într-o singura etapa, apud iudicem (în fata judecatorului);
c. în doua etape: in iure (în fata magistratului) si apud iudicem (în fata judecatorului).

25.Care era conduita pe care trebuiau s-o adopte partile în cadrul procedurii formulare, în etapa
in iure (în fata magistratului)?
a. erau obligate sa rosteasca anumite cuvinte solemne si sa întreprinda anumite gesturi
rituale;
b. nu mai erau constrânse sa foloseasca cuvinte solemne si sa întreprinda anumite
gesturi rituale, putând vorbi liber si putându-si exprima pretentiile dupa cum
credeau ele de cuviinta;
c. nu mai erau obligate sa rosteasca cuvinte solemne, dar erau în continuare tinute sa
întreprinda anumite gesturi rituale.

 
26.Ce se întâmpla în cadrul procedurii formulare, daca în fata magistratului pârâtul recunostea
pretentiile reclamantului?
a. era asimilat condamnatului, procesul oprindu-se în aceasta faza;
b. era iertat de magistrat si procesul se oprea în aceasta faza;
c. se trecea la faza a doua a procesului, apud indicem (în fata judecatorului).

27.Ce reprezenta în cadrul procedurii formulare adiudicatio (atribuirea), ca parte principala a

formulei?
a. era acea parte a formulei prin care se dadea judecatorului puterea de a face un
transfer de proprietate;
b. era acea parte a formulei în care reclamantul îsi etala pretentiile;
c. era acea parte a formulei în care era mentionat izvorul sau temeiul juridic al
pretentiilor reclamantului.

28.Ce reprezenta în cadrul procedurii formulare condemnatio, ca parte principala a formulei?

a. era acea parte a formulei care mentiona izvorul sau temeiul juridic al pretentiilor
reclamantului;
b. era acea parte a formulei care cuprindea expunerea de catre reclamant a pretentiilor
sale;
c. era acea parte a formulei prin care magistratul îl împuternicea pe judecator sa
pronunte o sentinta de condamnare sau de absolvire.

29.În ce situatie condemnatio era incerta cum taxatione (nedeterminata cu fixarea unei limite)?
a. când se preciza suma la care judecatorul urma sa-l condamne pe pârât daca obiectul
reclamatiei se confirma;
b. când se fixa suma maxima pâna la care putea sa fie condamnat pârâtul;
c. când suma la care urma sa fie condamnat pârâtul era lasata la aprecierea
judecatorului.

30.Ce conduita trebuia sa adopte judecatorul în cadrul procedurii formulare, daca reclamantul
comitea plus petitio – o cerere exagerata?
a. era obligat sa-l absolve pe pârât, reclamantul pierzându-si definitiv dreptul de a mai
putea reclama;
b. era obligat sa-l absolve pe pârât, însa acesta putea reintenta actiunea;
c. era obligat sa judece fara a tine cont de aceasta eroare.