1.

JUS RERUM: Concepte fundamentale

Bunul ( bona ) sau lucrul ( res ) reprezinta notiunea care in dreptul roman si in dreptul civil
postnapoleonian sunt legate in mod insolubil de o alta importanta categorie specifica dreptului privat,
aceea de dobandire in proprietate a unui obiect material sau a unei valori care, in stiinta dreptului,
poarta chiar denumirea de obiect material al dreptului.
Patrimoniul constituie o notiune mai complexa. In acceptiunea contemporana a termenului,
intelegem universalitatea drepturilor si obligatiilor care apartin sau sunt raportate la un titular, si care ,
in cadrul universalitatii patrimoniale, isi pastreaza individualitatea, particularitatile si distinct regimuri
juridice.
In vechiul drept roman, patrimonial reprezenta o sfera restransa de bunuri. Este vorba de
lucrurile corporale ( CORPORES ) mostenite de catre pater familias si pe care acesta trebuia sa le
transmita, la randu-I , mostenitorilor din cadrul familiei agnatice.
jAlti termini consacrati la epoca straveche, respectiv la epoca veche a dreptului roman
desemnau fragmente ale patrimoniului. Astfel:
-pecunia reprezenta ansamblul animalelor mici si, mai tarziu, al lucrurilor mancipi
-familia reprezenta initial grupul de sclavi , grup care se diferentia in functie de sarcinile lucrative in :
o Familia rustica ( grup predominant rustic , afectat muncilor agricole )
o Fnamilia urbana ( grup afectat muncilor manufactiere , gospodaresti )
Abia la epoca clasica a dreptului roman jurisprudentii tratau notiunea de patrimoniu ca pe un
ansamblu de drepturi si datorii, idiferent de natura si modul lor de dobandire ( drepturi reale sau
drepturi personale, de creanta ).Determinarea patrimoniului a fost realizata de juristii romani prin
clasificarea bunurilor cunoscute in functie de diverse criterii.






2.JUS RERUM.Divisio bonorum.Res extra patrimonium.
CRITERIUL PATRIMONIAL ( summa divisio )
Bunurile sunt fie in patrimoniul nostrum ( res in patrimonio ) , fie sunt considerate in afara
patrimoniului ( res extra patrimonium ). Aceasta reprezinta diviziunea fundamentala si primordiala a
lucrurilor.
Acestea sunt bunurile care prin natura lor sau prin vointa legiuitorului nu pot face obiectul
apropriatiunii private ,
In raport cu destinatia lor publica, RES EXTRA PATRIMONIUM se impart in 2 mari subcategorii:
A.RES NULLIUS DIVINI JURIS
Subcategoria bunurilor nimanui de sorginte sau izvor juridic de drept divin constituie masa de bunuri
improprii folosintei omenesti, laice.
a)Res sacrae
- res sacrae sunt cele consecrate ca atare in urma unei hotarari a poporului roman
-din aceasta categorie de bunuri fac parte templele, altarele cu accesoriile si inventarul aceasora,
statuile zeilor, sanctuarele
b)Res religiosae
-fiecare familie romana intretinea un cult propriu al casei, cult care avea ca obiect de contemplatie si
veneratie insasi memoria stramosilor zeificati prin simpla trecere in nemurire
-mormintele si semnele particulare ale acestora constituiau in fapt lucruri religioase indifferent de
calitatea celui inmormantat prin simpla voina a autorului funeraliilor daca bunurile sepulare erau
amplasate pe terenul aflat in proprietatea autorului funeraliilor
c)Res sanctae
-bunurile precum portile si zidurile cetatii sau pietrele de frontier

B.RES NULLIUS HUMANI JURIS
Din categoria bunurilor nimanui consecrate de dreptul profane faceau parte 3 subdiviziuni:
a)Res communes
-aerul,apa potabila, marea si malurile ei , apele curgatoare constituie bunuri care nu pot fi transformate
in obiect material al proprietatii private, fiind bunuri ale tuturor
b)Res publicae
Statul roman ca persoana juridical suprema avea dreptul de a-si rezerva propriile domenii, bunuri , intre
cele mai cunoscute fiind servii publici , pamant aflat in proprietatea statului, succesiunile vacante,
porturile.
c)Res universitatum
Reprezinta o forma particulara a lucrurilor publice, bunuri aflate in proprietatea altor persoane juridice
precum cetatile, municipiile, orasele italice etc. In aceasta categorie regasim: teatrele si arenele ,
circurile si stadioanele amenajate pentru locuitorii asezarii.




3.JUS RERUM.Divisio bonorum.Res in patrimonio

CRITERIUL PATRIMONIAL ( summa divisio )
Bunurile sunt fie in patrimoniul nostrum ( res in patrimonio ) , fie sunt considerate in afara
patrimoniului ( res extra patrimonium ). Aceasta reprezinta diviziunea fundamentala si primordiala a
lucrurilor.

Diviziunea bunurilor din patrimoniu ( RES SIVE BONA IN PATRIMONIO )

A. Criteriul integrarii bunului intr-un patrimoniu identificabil
In functie de criteriul integrarii bunului intr-un patrimoniu identificabil la un moment dat ( moment de
referinta ) , bunurile in patrimonio au fost divizate in categoria bunurilor nimanui ( RES NULLIUS), pe de
o parte , si categoria bunurilor appropriate ( RES PRIVATAE ) pe de alta parte.

a) Res nullius
Bunurile aflate in mod accidental in afara unui patrimoniu identificabil formau o categorie deosebit
de restransa. In cadrul acestei categorii remarcam existent bunurilor abandonate , parasite in mod
voluntar de catre stapanii lor ( RES DERELICTES ), precum si a bunurilor fara stapan care ajunsesera
in aceasta situatie din cause fortuite. Res nullius , ca o categorie particulara a bunurilor in
patrimonio, era proprie insusirii prin mijloace originare de dobandire a proprietatii, precum
OCUPATIO sau USUCAPIO.
b) Res privatae
Bunurile care la momentul de referinta ales se aflau in patrimonial unei persoane particulare erau
asa-numitele RES PRIVATAE. Res privatae formau o categorie extrem de complexa. Pe seama acestei
categorii s-au dezvoltat numeroase criteria de diferentiere a bunurilor; practic in functie de aceste
criteria , bunurile au dobandit status-uri juridice diferite in cadrul unitarelor patrimonii ale
particularilor.


B. Criteriile constituirii subdiviziunilor bunurilor in patrimonio

a) Criteriul importantei formale a bunului in cadrul patrimoniului cetateanului roman
Societatile , in evolutia lor istorica, au ierarhizat bunurile mai ales in functie de importanta lor fie
-in sens formal ( bunuri mancipi si bunuri nec mancipi )
- in sens real ( bunuri mobile si bunuri imobile ; bunuri din materiale pretioase si bunuri
commune,obisnuite)

Res mancipi
- Sunt acele bunuri susceptibile de a fi dobandite , la epoca veche, doar printr-o mancipatiune sau
printr-o cesiune in prezenta magistratului ( IN JURE CESIO ) spre deosebire de res nec mancipi,
care puteau fi obtinute in proprietate quiritara si prin simpla tradition ( traditiunea prin
remiterea manuala a bunului), eventual printr-o jure cession ( predare in fata magistratului)
- In categoria bunurilor mancipi gasim cele mai importante lucruri din gospodaria straveche si
veche a lui pater familias precum:
suprafete de pamant italic aflat in stapanirea lui pater in mediul urban sau in cel rural
edificiile, servitutile prediale rurale , rustice
toate fondurile fixe situate pe teritoriul italic
animalele de tractiune
turmele de animale mari
sclavii
Referitor la animalele domestice, existau 2 conceptii difertite:
-sabinienii sustineau ca acestea deveneau RES MANCIPI din momentul nasterii lor
-proculierii sustineau transformarea lor din RES NEC MANCIPI in RES MANCIPI odata cu
domesticirea si aproprierea lor, implicit odata cu exprimarea neechivoca a intentiei de stapanire
a lor

Res nec mancipi raman toate celelalte bunuri, precum:
- fiarele salbatice ( ursi , lei, elefanti , camile)
- toate bunurile incorporale ( drepturile si obligatiile) , cu exceptia servitutilor prediale asupra
fondurilor rustice


Aceasta diviziune a lucrurilor devenise tot mai improprie prin formalismul excesiv si prin
procedurile groaie ce trebuiau indeplinite la instrainarea unui bun mancipi pentru dobandirea
pe cale conventional a proprietatii quiritare. In plus, aparusera o serie larga de alte valori
importante in societatea romana care formal apareau printe cele lipsite de importanta.


b)Criteriul corporalitatii bunurilor

Dupa criteriul corporalitatii, bunurile se impart in:
- RES CORPORALES
- RES INCORPORALES
Lucrurile din categoria celor corporale erau considerate ca fiind tangibile,palpabile iar cele
incorporale integrau drepturile si obligatiile , prin excelenta abstracte dar cu influente si cu
implicari substantiale in realitate.
De la aceasta integrare in randul non-corporalelor faceau exceptie dreptul de proprietate deoarce
jurisprudentii romani considerau ca exista deplina similitudine intre proprietaea ca drept si obiectul
material.
Printre bunuriloe incorporale erau incluse servitutile prediale asupra fondurilor urbane sau rurale
care facea parte din categoria bunurilor mancipi.
Importanta clasificarii se reflect ape planul dobandirii proprietatii asupra bunurilor dar si pe planul
posesiunii.
Astfel doar bunurile corpores puteau fi dobandite prin:
o Usucapio
o Tradition
o Ocupatio
Bunurile incorporale erau improprii acestor opreatiuni si institutii juridice.

c)Criteriul muvabilitatii bunurilor corporale
-MOBILE
-IMOBILE
Necesitatea realizarii acestei diferentieri s-a impus inca de la epoca veche , in vederea stabilirii unor
termene deosebite pt uzucapiune:
-termenul mai lung de 2 ani pt bunuri immobile, datorita importantei evidente a acestei categorii de
bunuri
- termenul de 1 an pentru bunurile mobile
Res moventes ( lucruri miscatoare ) constituie bunurile apte de a se deplasa prin propria lor energie,
alaturi de bunurile care pot fi deplasate sub aciunea unei energii externe.
Lucrurile imobile, nesusceptibile de muvabilitate cuprind terenurile, constructiile , acareturile din dota si
toate accesoriile care impreuna cu aceasta, faac corp comun.

d)Criteriul naturii bunurilor asociat intentiei parilor dintr-un raport juridic
Dupa natura bunurilor si intentia partilor, lucrurile corporale mobile au fost divizate
-in lucruri de specie ( AD SPECIES )
-in lucruri de gen ( IN GENUS )

Bunurile de specie
-sunt individualizate prin natura, constitutie sau forma lor astfel incat sunt unice printre ele
Bunurile de gen
-sunt neindividualizate prin trasaturi particulare, unice
-sunt multiple sau multiplicate
-se pot confunda unele cu altele fara ca acest fapt sa atraga vreo consecinta juridical
Aceasta distinctive a bunurilor dupa genul sau specia lor reprezinta o importanta pe planul
suportarii riscului disparitiei fortuite a lucrurilor. Astfel:
-daca pana in momentul traditiunii bunului cumparat, cand bunul este DE SPECIE , intervine o cauza de
forta majora sau un caz fortuit ce conduce la disparitia respectivului bun , atunci riscul disparitiei incuba
bobanditorului. Deci debitorul este exonerate de obligatia de remitere sau despagubire a creditorului
- daca bunurile supuse instrainarii sunt bunuri DE GEN si pana in momentul disparitiei fortuite nu a
intervenit individualizarea lor atunci riscul pieririi fortuite este suportat de catre debitorul bunurilor, ca o
consecinta a faptului ca bunurile de gen nu pier


e)Criteriul consumptibilitatii
Dupa acest criteriu , RES PRIVATAE au fost divizate in :
-RES QUAE PRIMO USU CONSUMUMPTUR ( consumabile dupa un prim uzaj )
-RES QUAE NEC PRIMO USU CONSUMUMPTUR ( bunuri neconsumptibile)
Aceasta clasificare a fost esentiala pt a divide bunurile in categorii de bunuri care se consuma
dupa o singura folisita ( bunuri care fac obiectul contractului de imprumut de consumatie), respective
bunuri care presupun o folosita indelungata, succesiva in timp ( bunuri proprii contractului de imprumut
de folosita )

f)Criteriul fungibilitatii bunurilor
-fungibile
-nefungibile
Bunurile fungibile sunt intersantajabile ( se pot schimba intre ele fara sa rezulte consecinte
juridice din aceasta operatiune ).
Bunurile nefungibile nu pot suporta aceasta schimbare, fiind unicate, perfect individualizate.

g)Criteriul accesorialitatii bunurilor
- principale
-accesorii
Bunurile princiapale au o existenta de sine statatoare, sunt foarte importante in cadrul
patrimoniului pe cand cele accesorii servesc doar la punerea in valoare a bunurilor principale.


5.Dominium ex Quiritium
Dominium ex Quiritium nu putea fi exercitata decat de cetatenii romani intrucat numai acestia
puteau exercita jus commercii ( in sensul de putere conferita unei persoane de la Roma de a incheia
acte juridice sub imperiul si garantiile normelor juridice prevazute de jus civile).
Doar anumite lucruri erau susceptibile de a fi dobandite in proprietate quiritara , iar asupra
acestora cetateanul roman avea un drept absoult (intangibil prin a.j. ale tertilor) si perpetuu (
nelimitat din perspectiva temporala).
Daca am avea in vedere doar suprafetele de teren, trebuie sa precizam ca doar cele aflate in
perimetrul peninsulei intalice faceau obiecul acestei forme particulare de proprietate, nu si cele
aflate in afara Itaiei.
Dobandirea proprietatii quiritare putea fi realizata prin:
-mancipatiune ( MANCIPATIO )
-cesiunea in prezenta magistratului judiciar ( JURE IN CESSIO )
-uzucapiunea ( usucapio )
Principala sanctiune a proprietatii quiritare, aferenta insa doar bunurilor foarte valoroase, a
reprezentat-o actiunea in revendicare.

6.Dominium bonitarium
Aceasta forma de proprietate ii avea ca subiecte de drept pe strainii din provinciile romane.
Pentru exercitarea prerogativelor de folosita si de culegere a fructelor ,spre exemplu ,in ceea ce
priveste terenurile situate in provinciile romane, titularii proprietatii bonitare plateau un impozit.
Desi peregrinii provinciali aveau doar o possessio care nu era utila in sensul ca nu o puteau
invoca pentru a uzucapa bunul posedat, mai tarziu au obtinut apararea posesiunii asupra
terenurilor provincial printr-o actiune utila.






7.Proprietatea peregrina

La Roma, proprietatea peregrine putea fi dobandita doar pe cale exceptional de catre strainii
care , in prealabil, se bucurau de exercitiul lui jus comemercii ( dreptul de a incheia acte juridice sub
impresiul si protectia normelor de jus civile)
Aceasta forma de proprietate nu era garantata printr-o actiune in revendicare .Pentru
garantarea sigurantei tranzactiilor, li s-a acordat acestor peregrine o action furti ( impotriva
sustragerilor de orice fel)
La epoca clasica , printr-o actiune fictive , pretorul peregrine la Roma si guvernatorii de provincie
ii puteau pune pe peregrine in situatia cetatenilor romani, caz in care actiunea lor in justtie era
asemanatoare revendicarii.

8.Proprietatea pretoriana

Pretorul Publicus sanctioneaza printr-o actiune dreptul posesorilor de buna credinta precum si
dreptul posesorilor in bonis de a uzucapa fictiv si instantaneu bunurile aflate in posesiunea lor .
Actiunea publiciana protejeaza pe posesorul care a fost deposedat impotriva vointei sale, ori pe
cumparatorul de buna-credinta care a cumparat de la un neproprietar. Cumpararea , la epoca veche,
de la un neproprietar era improbabila datorita formalitatilor complexe ale mancipatiunii si ale
cesiunii in fata magistratului judiciar.


9.Limitele exercitarii dreptului de proprietate imobiliara
Daca exercitarea libera a dreptului de proprietate asupra bunurilor mobile nu era de
natura a contravene interesele statului roman ori ale celorlalti proprietari, exercitarea dreptului
asupra bunurilor immobile putea impieta corecta lor utilizare de catre alti proprietari, impunandu-se
astfel aducerea a unor corrective exercitarii nestingherite a prerogativelor dreptului de proprietate
atunci cand unele ratiuni o impuneau.
Restrictii impuse exercitarii libere a dreptului de proprietate imobiliara:
a) existenta servitutilor reale (prediale ) rustice sau urbane , servituti care se circumscriu
drepturilor reale ale unei persoane asupra bunurilor altei persoane , drepturi stabilite in profitul
fondului de bunuri imobile dominant , al primei persoane.
Servituti reale:
-ITER = dreptul de a trece pedestru pe terenul altuia
-VIA=dreptul de a trece cu mijloace de tractiune pe terenul altuia
-ACTUS=dreptul de a trece cu turmele de animale pe terenul altuia
-AQUAEDUCTUS=dreptul de a construe un apeduct, o conducta de apa sau de a avea acces la
conducta de apa situate la calea publica, peste terenul altuia
-CONFINIUM=spatiu liber in calitate de fruntariu intre parcelele agricole
-AQUAEHAUSTUS= dreptul titularului fondului dominant de a scoate apa dintr-o fantana situata
pe fondul serviens
-servitutile nisipului sau ale pietrei de var din carierele aflate pe terenul lui serviens
-servitutea de navigatie pe raurile invecinate proprietatilor funciare private

Servituti urbane:
-servitutea de intretinere a drumurilor publice limitrofe proprietatilor imobiliare , cu
permisiunea darii spre folosinta a propriului teren pana in momentul repararii si degajarii caii de
acces public
-servitutea de respectare a unor parametric arhitectonici stabiliti de conducerea comunitatilor
urbane
-servitutea de sprijin pentru grinda casei invecinate
-servitutea de scurgere a apelor pluvial

b)existenta unor limite ale exercitiului dreptului de proprietate, deduse din dreptul statului
roman de a-i expropria pe unii proprietari de immobile, in vederea realizarii unor lucrari de
interes public, precum:
-drumuri publice
-ziduri de aparare
-amenajari genistice pentru nevoile impuse de strategiile militare
-amenajari portuare
Toate aceste limitari ale liberului exercitiu al dreptului de proprietate private au fost
sanctionate fie in interesul fondurilor prediale imobiliare invecinate, fie in interesul
proprietarului fondului, fie in interesul agriculturii, fie in interesul public , al statului.
10.Condominiumul in reglementarea Justiniana

Justinian a dorit sa confere mai multa eficienta coproprietatii , prin favorizarea unei
veritabile solidaritati intre coproprietari.
Astfel, el a incurajat conservarea principiului clasic al exercitiului prerogativelor
coproprietatii fara lezarea intereselor individuale ale coproprietarilor.
Fiecare coindivizar putea incheia nestingherit acte juridice si putea realize actele juridice
materiale, de natura a profita tuturor coindivizarilor in mod echitabil, dupa cum era interzisa recurgerea
la forta de catre coindivizari, in raporturile izvorate din faptele lor material, in absenta unui proces
public.
Reguli care ghideaza conduita proprietarilor:
-pentru a folosi si valorifica in interes comun , mai bine bunul care se afla doar in posesia unuia dintre
coindivizari i s-a permis acestuia sa incheie acte de administrare avand ca obiect bunul in integrum
-posesorului bunului comun I s-a permis sa incheie, fara acordul celorlalti coindivizari, toate actele
simple de gestiune care aveau menirea de a evita pierderea bunului comun , acte care comportau
minime cheltuieli in raport cu valoarea bunului convervat
-actele de dispozitie nu puteau fi incheiate decat cu acordul expres si unanim ai celorlalti coproprietari
Principiul unanimitatii in vederea luarii deciziilor cu privire la modificarea ,
exploatarea,imbunatatirea sau distrugerea bunului comun a fost inlocuit cu principiul majoritatii.
Notiunea de majoritate era definite in raport cu intinderea partilor lor ideale din bun.
Ate reguli:
- Actele materiale de gestiune comuna pot fi executate in mod egal de fiecare dintre coproprietari
iar fructele rezultate sunt impartite in mod egal
- Reparatiile necesare intretinerii , protejarii sau evitarii riscului pieririi bunului pot fi effectuate in
mod independent de catre oricare dintre coproprietari, pentru ca ulterior, cheltuielile sa se
imparta in conformitate cu intinderea cotelor-parti
- Pentru autorizarea ridicarii unei constructii noi pe fondul funciar comun era nevoie de acordul
unanim si expres al tuturor coproprietarilor ( daca nu, cel a carui accord nu a fost exprimat
putea cere demolarea constructiei)




11.Nudum dominium

Nudum dominium este acea forma a proprietatii in care titularul ei se afla, intr-o
perioada limitata ( cel mult viagera ) , in imposibilitatea exercitarii prerogativelor esentiale ale
dreptului de proprietate, precum USUS si FRUCTUS, datorita faptului ca , pe seama bunului ce
face obiectul proprietatii sale, a fost constituit un alt drept real , si anume uzufructul, in favoarea
unei terte persoane.
Paralizarea exercitiului complet al dreptului de proprietate in profitul unui tert nu
modifica dreptul de proprietate al titularului sau. Toate prerogativele ii erau convervate pana in
momentul stingerii respectivelor drepturi ale tertilor asupra bunului sau, dupa care el isi relua
atributele cunoscute: JUS UTENDI, JUS FRUENDI, JUS ABUTENDI.



12.Proprietatea conditionala

Cand proprietarul unui bun, pe o perioada limitata , trebuie sa suporte o paralizie sau
doar un simplu affect temporar al celei de-a treia prerogative esentiale si anume dreptul la
dispozitie, ne aflam in prezenta unei proprietati conditionale.
Transferul dreptului de proprietate depinde de indeplinirea unei conditii , de
consumarea unui termen etc.

a)Modalitati suspensive:

Transferarea la termen a proprietatii, odata acceptata, a condus la afirmarea ideii ca
proprietatea poate fi suspendata de unele efecte pana la implinirea termenului. Era necesara
recunoasterea acestui efect pentru a fi menajat un alt principiu suveran in materie, acela potrivit
caruia nu pot exista doi proprietaru simultani ai aceluiasi bun.
Dobandirea proprietatii sub o conditie suspensiva seaman cu aceea sub rezerva
termenului, insa de aceasta data intervine un element aleatoriu-hazardul implinirii sau
neimplinirii ei- pe cand conditia temporal este implacabila.
Din acest motiv , dobanditorul isi vede protejate interesele prin cateva reguli speciale:
- in cazul in care instrainatorul a decedat inainte de realizarea conditiei suspensive , dreptul de
proprietate al dobanditorului nu va fi afectat, iar succesorii lui tradens trebuie sa respecte
dreptul de proprietate a lui accipiens consolidat dupa moartea autorului lor si realizarea
conditiei
- pana la implinirea conditiei suspensive, instrainatorul (tradens) trebuie sa se abtina de la orice
act care ar prejudicial interesele legitime ale lui accipiens, relative la bunul transferabil; in caz
contrar , actele incheiate de catre tradens nu-i vor fi opozabile lui accipiens , iar in ipoteza mai
grava a incheierii unui act irevocabil , acesta este socotit nul de drept , pentru ca, pana in
momentul realizarii conditiei, partile la traditiune trebuie sa se afle in raporturi de echitate
b)Modalitati extinctive
La inceputul epocii clasice, a inceput sa fie acceptata ideea validitatii transmiterii
dreptului de proprietate sub conditie rezolutorie cu pastrarea, de catre transmitator (tradens), a
dreptului de a intenta actiunea in revendicare in contra lui accipiens.Pana atunci,indirect, a fost
admisa o astfel de posibilitate; insa , ca tehnica juridica, actul de instrainare era descompus in
alte doua acte:
-unul de transfer propriu-zis (actul principal)
-un altul care descria conditia rezolutorie de a carei implinire depindea anularea primului act (
este vorba de actul asa-zis accesoriu)
Daca primul act , cel principal, era unul eficient, producand transferul proprietatii, cel
din urma era unul personal si,ca atare, producea efectele specifice raporturilor personale.


13.Proprietatea suspendata

La epoca clasica s-au inmultit cazurile in care sclavii erau eliberati prin testament, si
chiar gratificati de catre fostii stapani.
Insa, ei nu puteau avea calitatea de proprietari ai bunurilor primite deoarece in absenta
stapanului, un sclav nu poate incheia nici macar actele juridice in numele si interesul stapanului ,
deci cu atat mai putin acte in nume si interes proprii,el nefiind decat prelungirea fictive a
personalitatii stapanului.
Dreptul de proprietate al sclavului s-ar fi consolidate atunci cand el ar fi satisfacut
conditia esentiala a obtinerii titlului: dobandirea capacitatii juridice ca urmare a confirmarii
statutului sau de om liber.Pana atunci, sclavul ar fi putut incheia acte inter-vivos pe seama
mostenirii transmise .
Alte cazuri de proprietate suspendata ( adica situatii in care se confera in mod fictiv o
proprietate in favoarea unei persoane care nu indeplineste conditiile pentru a fi titulara a
dreptului de proprietate)
- cazul in care un sclav uzufructuar cumparase un altul fara sa se cunoasca daca pretul platit se
formase din peculiul sclavului comparator sau din sursele distinct ale stapanului sau
- cazul inmultirii animalelor dintr-o turma data spre folosinta unui uzufructuar
o de la nastere, animalele din turma uzufructuarului apartin, in deplina proprietate
acestuia
o in lungile perioade de exercitare a uzufructului, unele dintre animalele proprietarului
pier si trebuie inlocuite; ca atare din momentul inlocuirii, aceste animale ies din sfera
proprietatii uzufructuarului
Atat timp cat nu indeplinesti conditiile pentru a fi proprietar, detii doar apparent acea
proprietate. Dreptul tau se va consolida sau, dimpotriva, va disparea la o data ulterioara, in
functie de neindeplinirea unor conditii care te privesc direct.


14.Instrainarile etatice

Extinderile terotoriale remarcabile din istoria statului roman, s-au rasfrant inevitabil
asupra patrimoniilor cetatenilor sai, alimentandu-le , deseori, cu bunuri si valori impresionante.
Statul roman proceda la instrainari de bunuri in favoarea cetatenilor sai si, in anumite
cazuri, chiar in favoarea provincialilor sau peregrinilor, indifferent de categoria din care faceau
parte respectivele bunuri:
-sub sanctiunea pierderii concesiunii, statul putea sa puna la dispozitia cetatenilor sai terenuri
degradate, neagricole, mlastinoase in vederea efectuarii lucrarilor de imbunatatire funciare pe
care le presupuneau, in scopul redarii lor circuitului agricol si al culegerii in plina proprietate a
fructelor de catre concesionari
-sub sanctiunea pierderii folosintei, statul putea inchiria cetatenilor sai suprafete manoase,
bogate de teren agricol pe o perioada de 5 ani , in schimbul unei plati, indiferent de calitatea si
cantitatea produselor agricole obtinute de titularul locatiunii
-o parte a terenurilor frontaliere, servea ca obiect al concesiunii,inchirierii sau chiar al conferirii
in plina proprietate in favoarea coloniilor care se obligau , sub sanctiunea pierderii lor, sa asigure
paza fruntariilor statului
-puteau fi vandute particularilor si terenurile cu constructii sau edificiile statului, dobanditorii
devenind proprietari quiritari ai acestora
-bunurile mobile puteau fi vandute la licitatii organizate de catre questori



15.Occupatio

Prin ocupatiune putea fi dobandita proprietatea asupra unui bun fara stapan ( RES
NULLIUS din categoria bunurilor apropriate) sau asupra unui bun abandonat ( RES DERELICTAE)
daca exista intentia aproprierii sale.
Categorii de bunuri susceptibile aproprierii prin ocupatiune:
-bunurile mobile care n-au fost niciodata apropriate
-bunurile mobile sau immobile lasate fara stapan sau care au facut obiectul unui abandon
voluntar de catre fostii stapani
-bunurile imobilee care n-au fost niciodata insusite de cineva
-bunurile mobile luate ca prada de la un dusman de catre un cetatean roman in mod particular
-bunurile care compuneau comoara si vanatul pe terenul altuia
In incercarea de conciliere a diferitelor conceptii cu privire la ocupatiunea avand ca
obiect comoara, imparatul Hadrianus deceleaza solutiile juridice la aceasta chestiune:
-daca descoperitorul comorii a actionat neintentionat, descoperirea sa fiind opera hazardului si
rspectiva comoara se afla ascunsa intr-un fond privat apartinand unei terte persoane, el va
trebui sa imparta cu proprietarul fondului comoara in parti egale
-comoara se cuvine proprietarului trenului pe care a fost descoperita , in virtutea dreptului de
accesiune , atunci cand descoperirea ei s-a produs in urma unor cercetari premeditate.
Un alt caz special este acela al vanatului de pe terenul altuia:
-daca terenul este in mod expres unul afectat vanatorii desu se afla sub stapanirea unei terte
persoane,atunci vanatul se cuvine in plina proprietate vanatorului
-daca proprietarul terenului a interzis accesul pe suprafata sa, vanatorul va putea sa raspunda:
o fie penal atunci cand a penetrat spatial interzis vanatorii urmarind un scod distructiv
o fie pentru comiterea unei tulburari de posesie si pe cale de consecinta va fi obligat la
plata daunelor-interese



16.Accessio cu privire la bunurile imobile

Accesiunea reprezinta acel mod originar de dobandire a proprietatii care are loc in urma
absorbtiei unui bun considerat ca fiind accesoriu,intr-un alt bun acceptat ca bun principal.
Forme particulare de accesiune:
A)Aluviunea si avulsiunea
Materialele aluvionare si transportate de apele curgatoare si suprafetele desprinse din malul
opus al acestor ape deveneau obiect al proprietatii fondului de atasare din chiar momentul alipirii lor la
acesta.
B)Albia adandonata si insula aparuta in mijlocul fluviului
In ambele ipoteze, proprietatea asupra bunurilor immobile atasate fondurilor astfel despartite
se cuveneau proprietarilor fondurilor riverane, in mod direct proportional cu intinderea fondurilor lor si
urmand linia transersala trasata pe albie sau insula.
C)Semanatura si plantatiile
Plantatiile si semanatura apartin proprietarului fondului principal. Dreptul acestuia se nastea nu
in momentul insamantarii respectiv al plantarii , ci mai tarziu atunci cand plantele puse vor prinde
radacini.
D)Constructia pe teren strain sau cu materiale straine
Aceasta situatie prezinta o complexitate deosebita ce a determinat adoptarea unor solutii
neunitare:
-superficiarul care cu buna stiinta ridica un edificiu pe terenul aflat in proprietatea altuia, fara acordul
proprietarului , pierde dreptul de proprietate si asupra edificiului si asupra materialelor de constructie
utilizate
-superficiarul care s-a aflat in eroare cu privire la proprietatea asupra fondului pe care a ridicat
constructia, va putea revendica materialele folosite
-in cazul in care superficiarul este insusi titularul fondului principal, si acesta a ridicat cu buna stiinta
edificiul, folosind fara acordul proprietarului, materialele acestuia din urma, proprietarul materialelor
dreptul de a alege intre 2 actiuni:
o ACTIO DE TIGNO JUNCTO , prin care putea pretinde de la superficiar plata dublei valori a
materialelor sale
o ACTIO AD EXHIBENDUM, prin care in posibilitatea opozitiei superficiarului la plata
despagubirilor, el putea pretinde demolarea edificiului si recuperarea , apoi, a respectivelor
materiale




17.Accessio privind bunurile mobile


Accesiunea reprezinta acel mod originar de dobandire a proprietatii care are loc in urma
absorbtiei unui bun considerat ca fiind accesoriu,intr-un alt bun acceptat ca bun principal.
Bunurile mobile puteau forma , prin accesiune, doua categorii de noi bunuri:
-res unitae
-res connexae

a)Res unitae se constituiau din acele bunuri care suferisera un proces de ansamblare
definitive ( titularul bunului ansamblat la altul nu mai poate sa ceara dezansamblarea bunului si
restituirea partii component )
-sudura : ansamblarea a doua bunuri cu ajutorul unui material de aceeasi natura cu a bunurilor
puse la un loc
-scriitura : scriitura nu adducea cu sine transferul de la proprietarul materiei inscriptionate la
autorul scrierii , proprietarul hartiei devenea si proprietarul scriiturii ( probabil din cauza
pretului ridicat al suportului de scris )
-pictura : desemna generic operatiunea de imbunatatire estetica a unui support material ( daca
era vorba despre o opera de arta , proprietatea era conferita pictorului cu obligatia de a-l
despagubi pe proprietarul suportului material)
-tesatura:orice adaos,imbunatatire sau broderie se ataseaza ca bunuri accesorii si proprietarul
tesaturii devine automat proprietarul acestora indifferent daca imbunataririle au fost realizate
cu bunurile altei persoane

b)Res conexae:
-bunuri diferite alipite sau bunuri de specii diferite care, pentru punerea in valoare a unuia
dintre ele, presupun alipirea lor
-bunuri diferite asamblate sau bunuri din specii diferite care trebuie reunite pentru a face
posibila functionarea unui mecanism

18.Specificatio

Specificatiunea exista atunci cand un mester creeaza un bun de o natura sau forma
noua, fara a avea acordul prealabil al proprietarului materiei prime folosite.
Se pune astfel problema, in proprietatea cui revine bunul nou iesit din mana
specificatorului:
- Sabinienii confereau proprietarului materiei prime si dreptul de proprietate asupra lucrului nou
creat
- Proculienii sustineau teza dobandirii proprietatii de catre specificator asupra bunului fabricat

In secolul II d.Cr. , a aparut urmatoarea solutie juridica:
- In cazul in care lucrul nou obtinut putea fi reconvertit in cel vechi, proprietatea asupra
respectivului bun se cuvenea titularului materiei prime, cu obligatia de a plati manopera in
favoarea specificatorului
- In cazul in care , in urma transformarilor suferite, bunul era impropriu conversiei in material
prima din care a fost fabricat , proprietatea revine specificatorului
o Daca specificatorul era de buna credinta : era absolvit de plata materiei prime ( daca nu
cunostea provenienta acesteia)
o Daca specificatorul era de rea credinta , proprietatea asupra bunului era conferita
proprietarului materiei prime

Criteriul modern: este mai valoros ce este util proprietarului materiei prime





19.Fructi perception

Fructele unui bun frugifer sunt rezultatele palpabile ( material ) sau
conventionale(rezultat al unei intelegeri contractual) pe care un bun frugifer le produce.
Bunurile frugifere se impart in:
-bunuri frugifere propriu-zise : ale caror fructe sunt produse cu regularitate si care , prin
perceptie, nu saracesc substanta bunului frugifer
-bunuri simplu-productive : ale caror productie neregulata, aduc atingerea integritatii lor
Cui se cuvin fructele unui bun frugier?
-regula este ca fructele se cuvin , de plin drept, proprietarul bunului frugifer.Proprietatea
separata asupra fructelor este dobandita de stapanul bunului frugier in mod instantaneu prin
simplul fapt al separarii lor, fara a mai fi necesara indeplinirea vreunui act special de
percepere.Explicatia rezida din faptul ca fructele erau assimilate unei prelungiri material a
bunului frugifer
-Emfiteonul , titular al unui drept real in virtutea caruia putea folosi si culege fructele bunului
frugifer pe o perioada extreme de indelungata, devenea proprietarul fructelor doar prin efectul
separarii lor de bunul frugifer
-Uzufructuarul nu dobandea fructele bunului proprietarului decat in urma perceperii lor.Regula
este determinata de faptul ca uzufructul are ca obiect chiar culegerea fructelor si dreptul
titularului sau de a se bucura de ele independent de vointa proprietarului. Bunul apartine insa,
in continuare, nudului proprietar
-Fermierul-locatar dobandeste fructele in mod derivate
Locatorul ( proprietarul bunului frugifer) s-a obligat pe cale conventional sa-I procure locatarului
folosinta si dreptul de a percepe fructele bunului inchiriat. In virtutea aceste obligatii se naste
dreptul locatarului de a culege fructele
Daca locatorul denunta unilateral contractul de locatiune , locatarul pierde dreptul asupra
fructelor neculese cu posibilitatea de a cere daune-interese
-Posesorul de buna-credinta va dobandi fructele din simplul fapt al separarii lor ( la fel ca
proprietarul bunului frugifer).Din momentul in care buna-credinta inceteaza , inceteaza si
dreptul sau de a culege fructele in prejudicial veritabilului proprietar. Posesorul de buna
credinta chemat in judecata printr-o actiune in revendicare de catre veritabilul proprietar, nu va
mai fi in drept de a culege fructele din momentul litis-contestatiunii.
-Poseseorul de rea-credinta urmarit la randul sau prin actiunea in revendicare, ca trebui sa
restituie si valoarea fructelor consummate