PARTICULARITĂȚILE DREPTULUI INTERNAȚIONAL PUBLIC

1. Ordinea juridică internațională

 Este constituită din ansamblul normelor juridice care guvernează funcționarea societății
internaționale la un moment dat
 Dreptul internațional public = totalitatea normelor juridice care reglementează raporturile ce se
stabilesc în cadrul societății internaționale
 în sens restrâns, drept internațional public = totalitatea principiilor și a normelor juridice create de
către state pe baza acordului lor de voință în scopul reglementării raporturilor internaționale
 Sunt excluse din sfera DIP raporturile dintre state și entități care nu au calitatea de subiect de
drept internațional (ex: ONG) și raporturile la care statul nu participă ca purtator de putere de stat
 Dreptul internațional se divide în mai multe domenii în funcție de obiectul pe care îl
reglementează:
 Dreptul tratatelor
 Dreptul mării
 Dreptul aerian
 Dreptul cosmic
 Dreptul internațional umanitar
 Drept internațional penal
 Dreptul internațional al mediului
 Protectia internaționala a drepturilor omului etc.

- Diviziuni geografice:

 Drept european
 Drept african
 Drept internațional american

2. Trăsăturile dreptului internațional public ca ramură de drept

 Lipsa unui organ suprastatal cu atribuții legislative

 Aplicarea normelor
 Controlul executării normelor
 Incadrarea dreptului internațional în conceptul de drept
- Ceea ce diferentiază dreptul internațional de dreptul intern o reprezintă modalitatea prin care
acesta se aplică și modalitatea prin care este adus la îndeplinire

3. Raportul dintre dreptul internațional și dreptul intern

Doctrine și teorii ale raportului:

- Adepții teoriei dualiste susțin ca dreptul internațional și dreptul intern sunt 2 sisteme juridice
egale, separate și care funcționează independent; pentru ca norma internațională să fie aplicată în
dreptul intern, aceasta trebuie transformată într-o normă internă
- Adepții monismului cu primatul dreptului internațional susțin ca dreptul intern derivă din
dreptul internațional, motiv pentru care în caz de conflict între o normă interna și una
internațională, prioritate va avea norma internațională
 - Adeptii monismului cu primatul dreptului intern sustin ca dreptul international deriva din
dreptul intern, iar in caz de conflict intre o norma interna si una internationala, intotdeauna
prioritate va avea norma interna

IZVOARE

TRATATUL = reprezintă un acord încheiat în scris între state sau între state și organizații internaționale
ori între organizații internaționale și guvernat de drept internațional; acordul este încheiat în scopul de a
produce efecte juridice și trebuie consemnat într-un instrument unic sau în două ori mai multe instrumente
conexe, indiferent de denumirea sa
o cel mai important instrument juridic în relațiile internaționale și în prezent reprezintă principala
modalitate de creare a normele de drept internațional
o stabilește drepturi și obligații pentru părți și în funcție de obiectul de reglementare se face
distincția între tratate-legi și tratate-contract
o tratatele-legi sunt izvoare de drept care au caracter multilateral și care determină în mod direct
formarea dreptului internațional
o tratatele-contract conțin dispoziții, având caracter contractual care acționează în mod indirect
asupra formării DI
o avantajele tratatului: conține o exprimare directă și explicită; exprimarea = rapidă și eficientă;
forma scrisă conferă solemnitate tratatului; înlătură echivocul și conferă stabilitate în relației
internațională

CUTUMA = cel mai vechi izvor de drept internațional, izvor nescris; reprezintă o practică generală,
relativ îndelungată și repetată a statelor, considerată de acestea ca dând expresie unei reguli de conduită
cu forță juridică obligatorie
o elementele cutumei: elementul material, elementul subiectiv
o elementul material = practică generală, trebuie să fie comună unui număr mare de state și trebuie
să constea în acte repetate; trebuie să fie similare aceste acte (diferențe nesemnificative), factorul
timp = bine reprezentat

o excepții:
 există și practici regionale între două state (ex: dreptul de trecere prin teritoriul indian);
 factorul timp – își pierde tot mai mult din importanță
o elementul subiectiv = respectarea de către state a respectivei conduite să fie motivată prin
convingerea că ea reprezintă și se impune ca obligație juridică
o dovada cutumei:
 practica statelor, practica diplomatică (corespondențe diplomatice, declarații, acte
unilaterale ale statelor)
 tratate multilaterale ce recunosc sau codifică norme cutumiare
 rezoluții ale organizațiilor internaționale
 hotărâri sau avize ale curților internaționale ori a celor arbitrare
 legi
 practică internă etc.
o opozabilitatea cutumei:
 într-un caz un stat a avut o atitudine negativă, a formulat obiecții în procesul de
formare a cutumei => (în acest caz) cutuma nu îi este opozabilă
 al doilea caz de opozabilitatea este dat de noi state => acestea nu pot contesta
validitatea proceselor legislative anterioare, atât cele convenționale
 (concretizate în tratate, înțelegeri), cât și cele cutumiare; în cazul în care
au obiecții pe fond, aceste state au posibilitatea declanșării unui proces de
elaborare a unor noi norme cutumiare sau convenționale prin care să
excludă în ceea ce le privește aplicarea regulii vechi sau chiar să o suprime
o actualitatea cutumei: în prezent cutuma se manifestă în domenii precum protecția
diplomatică, dreptul mării, dreptul tratatelor (România nu este parte la Convenția de la
Viena din 1969, privind dreptul tratatelor)

CODIFICAREA DREPTULUI INTERNAȚIONAL

 = constă în sistematizarea, ordonarea și sintetizarea prin intermediul unor tratate a regulilor

cutumiare de drept internațional
 aceasta poate fi: oficială, neoficială
 codificarea neoficială – realizată de către doctrinari și are caracter de lege ferenta
 codificarea oficială – realizată de către state
 rezultatele activității de codificare pot fi: neconvenționale (materia arbitrală), convenționale
(încheierea de convenții/de tratate între state)

Izvoarele subsidiare ale DIP

DOCTRINA
 critica, analizeaza si sintetizeaza
 = lucrarile stiintifice ale oamenilor de stiinta; lucrarile unor forumuri stiintifice; opiniile separate /
individuale ale unor judecatori ai Curtii Internationale de Justitie

ACTELE UNILATERALE
 nu sunt prevazute in art. 38 din Statutul Curtii Internationale de Justitie
 Pot exista acte unilaterale ale statelor sau acte unilaterale ale organizatiilor internationale
 = acel instrument care emana de la un singur subiect de drept international, fiind susceptibil de a
produce efecte la nivelul relatiilor internationale, fie angajand subiectul de la care emana, fie
creand drepturi si obligatii pt alte subiecte de drept international
 Acte unilaterale ale statelor = actul prin care o singura parte introduce norme generatoare de
drepturi si obligatii in raporturile juridice care intereseaza alte subiecte de drept international
 Caracteristicile actului unilateral al statului:
 Reprezinta o manifestare de vointa a unui singur stat
 Este independent de orice alta manifestare de vointa
 Produce efecte in special pt statul care-l emite
 Actul respectiv trebuie sa fie licit dpdv al dreptului international

CATEGORII:
 NOTIFICAREA / DECLARATIA => reprezinta actul solemn prin care un stat aduce la cunostinta
unui sau mai multor state un anumit fapt acre produce efecte juridice (ex: Declaratia de
neutralitate; Declaratia prin care un stat succede un alt stat la tratat; Declaratia de razboi)
  RECUNOASTEREA => reprezinta o manifestare de vointa prin care un stat prezinta partenerilor
internationali o anumita stare de lucruri sau o anumita pretentie; poate avea efecte constitutive sau
declarative
 PROTESTUL => reprezinta o manifestare de vointa prin care un stat nu recunoaste ca fiind
legitima o anumita pretentie, o anumita conduita sau o anumita situatie
 RENUNTAREA => are ca obiect abandonarea de buna voie a unui drept
 PROMISIUNEA => acel act care poate da nastere unor drepturi noi in profitul tertilor

 actele unilaterale ale organizatiilor internationale poarta denumiri diferite: declaratii, rezolutii,
decizii
 Se face distinctie intre: actele care formeaza dreptul intern al organizatiei (sunt obligatorii doar la
nivelul organizatiei, nu angajeaza statele membre) si acte care se refera la realizarea obiectivelor
organizatiei (forta lor juridica depinde de actul constitutiv al organizatiei)

ECHITATEA
 nu este un izvor propriu-zis al DIP; este un izvor subsidiar care are rolul de a adapta o norma de
drept la situatii individuale
 Poate fi definita ca anaamblu de principii si idei cu ajutorul carora se face deosebirea intre just si
injust in dreptul international
 Are 3 functii:
1. Functie moderatoare => adaptarea normei la particularitatile unei spete
2. Functie supletiva => completarea unor lacune ale dreptului
3. Functie politica => consta in refuzul de a aplica o norma considerata a fi nedreapta (cea
mai controversata functie a echitatii)
 PERICOLE:
 Echitatea stabileste exceptii de la normele de drept international
 Echitatea este subiectiva
 Poate conduce la scaderea numarului de cazuri deduse in fata instantelor internationale
NORME DE JUS COGENS
 reprezintă norme imperative, acceptate și recunoscute de comunitatea internațională a statelor de
la care nu este admisă nicio derogare și care nu pot fi modificate decât printr-o normă, având
aceeași valoare
 DEF oferită de Convenția de la Viena privind tratatele (1969)
 se deosebesc de normele dispozitive (de la ele se poate deroga)
 indiferent de normă fie ea dispozitivă sau imperativă este interzisă încălcarea ei; de la norma
dispozitivă se poate deroga; norma imperativă interzice atât derogarea, cât și încălcarea ei
 derogarea se realizează prin acordul de voință al statelor, în timp ce încălcarea este un act
unilateral
 normele imperative se desprind dintr-un tratat (ca regulă)
 criterii pt recunoașterea unei norme de ius cogens
 importanța valorilor protejate
 caracterul esențial al normei pt state
 relația normei respective cu obiective cu dreptul internațional + o serie de criterii
tehnice
 potrivit doctrinei sunt norme imperative:
 principiile Cartei ONU
 drepturile elementare la viață și demnitate umană
 normele care se referă la drepturi în general recunoscute tuturor membrilor
comunității internaționale
PRINCIPIILE FUNDAMENTALE ALE DIP
 principul de drept internațional = o prescripție normativă care se caracterizează printr-un înalt
nivel de abstractizare, dând expresie unei valori internaționale universal acceptate și care
guvernează conduita subiectelor de drept internațional
 principiile fundamentale ale dip = acele prescripții normative care conțin norme de aplicație
universale cu nivel maxim de generalizare și care au caracter imperativ; acestea protejează valori
internaționale fundamentale în raporturile dintre subiectele de drept
 caracteristicii:
o maximă generalitate (reprezintă abstractizarea a ceea ce este esențial în întregul sistem al
dreptului internațional public)
o aplicația universală
o reprezintă acordul de voință al majorității covârșitoare al statelor
o au un caracter juridic obligatoriu
o au un caracter imperativ
o protejează o valoare fundamentală în raporturile dintre subiectele de drept internațional
public
 între principii nu se poate face nicio ierarhie
 principiile sunt interdependente
 sunt consacrate în Carta ONU, în Declarația privind Principiile Dreptului Internațional (1970), le
găsim în actul final de la Helsinki (1975), Carta de la Paris pentru o nouă Europă (1990)
 principiile fundamentale prevăzute în Declarația din anul 1970
o principiul egalității suverane a statelor
o principiul autodeterminării
o principiul nerecurgerii la forță sau la amenințarea cu forța
o principiul soluționării pe cale pașnică a diferendelor internaționale
o principiul neamestecului în treburile interne ale statelor
o principiul cooperării
o principiul pacta sunt servanda

PRINCIPIUL EGALITĂȚII SUVERANE AL STATELOR

 potrivit Declarației toate statele au drepturi și obligații egale și sunt egali indiferent de diferențele
economice, sociale, politice sau de altă natură
 are două componente esențiale: suveranitate + egalitatea
 suveranitatea = concept politic, dar și juridic care aparține atât dreptului intern, cât și dreptului
internațional; are o componentă internă (supremație), o componentă externă (independența)
 suveranitatea prezintă o serie de caracteristici:
 indivizibilitate (nu poate fi fragmentată, iar atributele sale nu pot aparține mai
multor titulari)
 inalienabilitatea (nu poate fi abandonată sau cedată altor state)
 exclusivitatea (teritoriul unui stat nu poate fi supus decât unei singure
suveranități)
 caracter originar și plenar (suveranitatea aparține statului și nu îi este atribuită din
afară)
 conținutul acestui principiu:
o statele sunt egale d.p.d.v. juridic;
o fiecare stat se bucură de drepturile inerente deplinei suveranități ;
o fiecare stat are obligația de a respecta personalitatea altor state
 o în temeiul aceluiași principiu integritatea teritorială și independența politică sunt
inviolabile
o fiecare stat are dreptul de a-și alege și dezvolta în mod liber sistemul său politic
o fiecare stat are dreptul de a-și stabili propriile legi, de a defini și conduce liber relațiile
sale internaționale
o fiecare stat are obligația de a se achita cu bună credință de obligațiile sale internaționale
 egalitatea: statele au capacitatea egală de a dobândi drepturi și obligații pe plan internațional
 egalitatea are o dimensiune diplomatico-juridică => fiecare stat poate participa cu reprezentanți
proprii în relațiile internaționale

PRINCIPIUL AUTODETERMINĂRII
 potrivit Declarației toate popoarele au dreptul de a-și hotărî statutul lor politic în deplină libertate
și fără amestec din afară

PRINCIPIUL NERECURGERII LA FORȚĂ SAU LA AMENINȚAREA CU FORȚA

 în temeiul acestui principiu se interzice orice acțiune ce reprezintă o amenințare cu forța sau
aplicarea directă ori împotriva unui stat
 interzice represaliile cu aplicarea forței armate
 interzice organizarea sau sprijinirea organizării pe teritoriul unui stat a forțelor armate
 interzice achizițiile de teritorii cu forța
 interzice acțiunile care au drept scop privarea popoarelor la autodeterminare

PRINCIPIUL SOLUȚIONĂRII PE CALE PAȘNICĂ A DIFERENDELOR INTERNAȚIONALE

 = statele trebuie să-și reglementeze diferendele prin mijloace pașnice astfel încât să nu fie puse în
pericol pacea, securitatea internațională și justiția
 diferendul = o neînțelegere între două sau mai multe state care și-au formulat deja pretențiile
 situația = o împrejurare de fapt, intervenită între două sau mai multe state care produce fricțiuni
între ele și care poate evolua într-un diferend
 diferendul este mult mai grav decât situația
PRINCIPIUL NEAMESTECULUI ÎN TREBURILE INTERNE ALE STATELOR
 statele trebuie să se abțină de la orice intervenție în drepturile interne sau externe care intră în
competența națională a altui stat
 statele trebuie să se abțină de la orice formă de intervenție armată
 statele trebuie să se abțină de la sprijinirea directă sau indirectă a activităților teroriste

PRINCIPIUL COOPERĂRII
 presupune ca statele să dezvolte o interacțiune între ele în toate domeniile în conformitate cu
principiile Cartei ONU
 statele trebuie să promoveze încrederea și înțelegerea reciproce, relațiile amicale, pacea
internațională, securitatea și justiția

PRINCIPIUL ÎNDEPLINIRII CU BUNĂ-CREDINȚĂ A OBLIGAȚIILOR INTERNAȚIONALE –

PACTA SUNT SERVANDA
  statele au obligația de a-și îndeplini cu bună-credință ceea ce și-au asumat, dar și îndatoririle care
decurg din principiile și normele generale de DI

 alte principii fundamentale prevăzute în actul final de la Helsinki (1975)

o principiul inviolabilității frontierelor
o principiul integrității teritoriale
o principiul respectării drepturilor omului

PRINCIPIUL INVIOLABILITĂȚII FRONTIERELOR

 frontierele statelor sunt inviolabile;
 statele au obligația de a se abține de la orice atentat împotriva frontierelor altor state;
 statele au obligația să se abțină de la orice act de acaparare a unei părți a teritoriului altui stat

PRINCIPIUL INTEGRITĂȚII TERITORIALE

 statele au obligația de a se abține de la orice acțiune incompatibilă cu scopul și principiile Cartei
ONU

PRINCIPIUL RESPECTĂRII DREPTURILOR OMULUI

 statele trebuie să respecte drepturile și libertățile fundamentale ale omului;
 trebuie să promoveze și să încurajeze exercitarea efectivă a acestora;
 statele pe teritoriul căror se găsesc minorități naționale trebuie să respecte drepturile speciale ale
acestora

STATUL CA SUBIECT DE DREPT INTERNATIONAL PUBLIC


Statul: o colectivitate umana care se gaseste la un anunit moment pe un anumit teritoriu dar care
beneficiaza de organe ale puterii si se bucura de suveranitate
 Tratatul de la Montevideo dintre SUA si statele latino-americane, 1993: statul = subiect de
drept international care detine urmatoarele caracteristici: teritoriu, guvern, populatie si
capacitatea de a intra in relatii cu alte state
 Elementele constitutive ale statului:
o Teritoriul: compus din spatiul terestru, maritim si aerian; in DIP delimiteaza spatiul
in interiroul caruia se exercita suveranitatea unui anumit stat, precum si manifestarea
acesteia in raporturile cu alte subiecte de drept; nu are importanta daca teritoriul unui
stat prezinta continuitate sau discontinuitate
o Populatia: acea comunitate umana, care are o legatura permanenta cu un anumit
teritoriu (cetatenia = legatura permanenta, domiciluil = legatura temporara)
o Guvernul: reprezinta o structura de organe care exercita prerogativele puterii asupra
intregului teritoriu si populatiei
NEUTRALITATEA
 Reprezinta o forma de manifestare a vointei unor state de a ramane temporar sau permanent in
afara conflictelor militare
 D.p.d.v. juridic sunt consacrate 3 tipuri de neutralitate:
o Neutralitatea clasica (ocazionala): se caracateriza prin pozitia unui stat de a nu
participa la razboi
 o Neutralitatea permanenta (specifica secolului 19): reprezinta o optiune a statului de
durata care se manifesta atat in timp de pace cat si in timp de razboi; acest tip de
neutralitate se caracterizeaza prin faptul ca statul trebuie sa se abtina sa participe la
ostilitati, sa previna desfasurarea oricaror actiuni militare pe teritoriul sau si sa fie
impartial in sensul de a trata in mod egal beligerantii (statele aflate in razboi)
o Neutralitatea diferentiata (specifica zilelor noastre): consta in faptul ca statul neutru isi
schimba atitudinea fata de victima avand dreptul de a ii acorda asistenta si obligatia de
nu-l ajuta pe agresor
 Neutralitatea permanenta se obtine in temeiul unor acte juridice, fie interne sau internationale
 Principalele obligatii ale statelor care si-au declarat statutul de neutralitate permanenta sunt
urmatoarele:
o Sa nu participe la niciun conflict armat
o Sa-si mentina starea de neutralitate in timpul conflictului armat
o Sa nu participe la aliante politico-militare
o Sa nu detina, sa nu produca si sa nu experimenteze arme nucleare sau alte arme de
distrugere in masa
o Sa nu permita folosirea teritoriului lor pentru amplasarea de baze militare straine
 Drepturile statelor neutre:
o Dreptul la auto-aparare
o Dreptul de a cere ajutor si de a fi ajutat in cazul in care este atacat
 State neutre:
 Elvetia
 Austria
 Laos
 Malta
 Republica Moldova
 Turkmenistan

RECUNOASTEREA STATELOR SI A GUVERNELOR

A. Recunoasterea statelor

 Act unilateral prin care unul sau mai multe state admit, explicit sau tacit, ca ele considera o
noua entitate juridica ca stat
 Recunoasterea se poate realiza:
o Mesaje
o Note diplomatice
o Declaratii
o Tratate, s.a.m.d.
 Un stat are un drept, si nu o obligatie de a recunoaste alt stat
 Efectele recunoasterii:
o Act declarativ: recunoasterea constata existenta unui nou stat si nu i se confera
aceasta calitate unei anumite entitati
o Act constitutiv limitat: priveste numai statele de la care provine recunoasterea
 Forme de recunoastere:
o De iure: defintiva, deplina si irevocabila
o De facto: limitata si provizorie, putand fi revocata oricand
 o Explicita: cand se realizeaza prin mesaje, note diplomatice, telegrame de felicitare
si altele de acest fel
o Implicita: (tacita) cand se stabilesc direct relatii diplomatice cu noul stat

o Individuala: cand priveste un singur stat

o Colectiva: cand sunt recunoscute in acelasi timp mai multe state
 Consecintele recunoasterii unui stat:
o Obtine calitate de a sta in justitie
o Dobandeste imunitate de jurisdictie si de executie in fata instantelor din statul care
l-a recunoscut
o Actele sale executive si legislative sunt acceptate in fata instantelor statului care l-
a recunoscut

B. Recunoasterea guvernelor

 Exista anumite criterii care trebuie luate in considerare cand se pune problema unei astfel de
recunoasteri:
o Respectivul guvern trebuie sa fie unul stabil
o Sa aiba sprijinul majoritatii populatiei
o Sa fie in masura sa-si indeplineasca obligatiile internationale
o Sa-si exercite autoritatea asupra unei majoritati a populatiei si a teritoriului

SUCCESIUNEA STATELOR
 intervine doar în momentul în care au loc modificări teritoriale => forma în care pot apărea;
 fuziune/absorbție
 dezmembrarea unui stat – apar alte state în locul unuia singur
 separarea/secesiunea – o parte dintr-un stat se constituie într-un stat distinct
 transferul de teritoriu – o parte dintr-un teritoriu al unui stat se transferă altui stat

 succesiunea => o substituire a unui stat numit stat predecesor cu alt stat (stat succesor)
 succesiunea apare cu tratatele, bunurile și datoriile statului predecesor, întinderea drepturilor și
obligațiilor, fiind stabilite de statul succesor
 Convenția de la Viena privind succesiunea statelor la tratate (1978)
 Convenția de la Viena privind succesiunea statelor la bunuri, arhive și datorii (1983)
 statul succesor = cel care se substituie statului predecesor; succesiunea sa la tratate, bunuri și
datorii, fiind dependentă de aplicarea normelor privind succesiunea statelor, iar participarea sa la
organizații internaționale, fiind supusă admiterii în organizație potrivit regulilor stabilite la
nivelul acesteia cu privire la admiterea oricărei membru
 stat continuator = un stat considerat identic cu statul predecesor, acesta asumându-și totalitatea dr
și obligațiilor internaționale care decurg din tratatele statului predecesor, inclusiv prin
participarea la organizațiile în care acesta era membru

A. Succesiunea la tratate
 în cazul fuziunii sau al dezmembrării, ca regulă generală, operează continuitatea tratatelor cu
excepția cazurilor în care au intervenit alte înțelegeri între părți sau când aplicarea tratatelor
ar fi incompatibilă cu scopul și obiectul lor
  în cazul transferului, tratatele încheiate de statul cedent încetează să producă efecte pe
teritoriul cedat, iar tratatele încheiate cu statul dobânditor încep să producă efecte și pe noul
teritoriu
 ca regulă tratatele politice dispar

B. Succesiunea la organizații
 de regulă noul stat nu devine membru al organizației internaționale decât după ce devine
parte la tratatul constitutiv al acesteia

C. Succesiunea la bunuri, arhive și datorii

 bunurile și arhivele se transmit gratuit și integral statului succesor, indiferent de locul un de
se găsesc
 în cazul transferului de teritoriu se stabilește printr-un tratat cu statul predecesor succesiunea,
iar în lipsa tratatului se transmit integral și gratuit statului predecesor
 în ceea ce privește datoriile dacă statul anterior mai există de regulă el rămâne debitorul, dacă
statul anterior a dispărut, datoriile sunt preluate de către statul succesor proporțional cu
mărimea teritoriului și a populației

ALTE SUBIECTE DE DREPT INTERNAȚIONAL

ORGANIZAȚIILE INTERNAȚIONALE
 subiecte derivate de dr internațional public, pt că au apărut ca urmare a acordului
de voință al statelor
 reprezintă o asociere de state constituită prin tratat, înzestrată cu o constituție și
organe proprii și care deține personalitate juridică diferită de cea a statelor
 la asociere trebuie să participe state, cooperarea dintre state trebuie să se
desfășoare în temeiul tratatului constitutiv
 organizația trebuie să dispună de un sistem instituțional propriu, să aibă
personalitate juridică, iar activitățile pe care le desfășoară să se supună normelor
dreptului internațional
 VATICAN
 este un subiect atipic de dr internațional – întâlnește doar o parte din elementele
statalității
 1929 statul italian recunoaște proprietatea exclusivă și jurisdicția suverană a
Vaticanului – 44 de hectare din teritoriul Romei
 poate încheia tratate numite concordate
 are drept de reprezentare diplomatică (nu se numește ambasador, ci nuntiu papal)
 membru sau observator în diferite organizații internaționale și nu are o
personalitate juridică deplină
 are organizare administrativă doar în ce privește probleme de natură religioasă;
serviciile publice aparțin statului italian
 are poștă proprie
 POPOARELE ȘI MIȘCĂRILE DE ELIBERARE NAȚIONALĂ
 = forme de organizare a popoarelor care luptă pt eliberarea lor
 condiții pt recunoașterea mișcărilor de eliberare ca subiecte de drept
o să existe organe proprii de conducere reprezentative
o să fie vorba de un teritoriu eliberat (să fie o parte semnificativă din
întreg teritoriul)
o să existe forțe organizate care să-și asume că vor duce lupta de
eliberare până la capăt + legitimitatea luptei
  au o serie de dr: dr la autoapărare, dr de reprezentare diplomatică, dr de a participa
la organizații internaționale cu statut de membru etc.
COMPETENTELE STATELOR ASUPRA PERSOANELOR

 Populatia = totalitatea persoanelor care traiesc pe teritoriul unui stat si care sunt supuse
jurisdictiei sale
 Statutul juridic al fiecarei categorii ce formeaza populatia este stabilit prin legile interne ale
statului respectiv (Exceptie: persoanele cu statut diplomatic, jurisdictia statului asupra acestora
fiind limitata)
 Cetatenia in DI = reprezinta legatura politico-juridica permanenta dintre o persoana fizica si un
stat, care genereaza si exprima totalitatea drepturilor si obligatiilor reciproc dintre acea persoana
si statul al carui cetatean este.

REGIMUL JURIDIC AL STRAINILOR SI DREPTUL DE AZIL

 Strain = persoana care se afla pe teritoriul unui stat fara a avea cetatenia acestuia, ci a unui alt
stat.
 Tipuri de regim: regimul juridic este stabilit de fiecare in parte care prin propria legislatie,
stabileste care sunt drepturile si obligatiile acestora, conditiile de intrare si de iesire din tara
s.a.m.d.
 exista 4 tipuri de regimuri aplicabile strainilor.
1. Regimul national - in temeiul caruia se acorda aceleasi drepturi pe care le au proprii
cetateni cu exceptia drepturilor politice.
2. Regimul special – prin care se acorda anumite drepturi; se realizeaza prin tratate
bilaterale.
3. Regimul clauzei natiunii celei mai favorizate – in temeiul caruia, strainii beneficiaza de
un tratament la fel de avantajos ca cel conferit prin tratate strainilor unor state terte.
4. Regimul mixt – national + special
 Ordonanta de urgenta nr. 194/2002 privind regimul strainilor in Romania, republicata, cu
modificarile si completarile ulterioare.
 In ceea ce priveste obligatiile strainilor, constau in respectarea legilor si a reglementarilor statului
pe teritoriul caruia se gasesc, in Romania regimul juridic al strainilor este stabilit prin legea
anterior mentionata.

DREPTUL DE AZIL
 Reprezinta dreptul pe care un stat il are cu privire la posibilitatea acordarii intrarii si stabilirii pe
teritoriul sau a unor persoane straine, urmarite in tara lor pentru activitati politice, stiintifice,
religioase = azilul teritorial
 Acordarea azilului = refuzul extradarii
 Azilul diplomatic = primirea si protectia acordata in localurile ambasadelor sau oficiilor
consulare dintr-un stat a unor cetateni ai acestui stat, urmariti de propriile autoritati sau a caror
viata este in pericol din cauza unor evenimente interne.
Azilul diplomatic NU ESTE RECUNOSCUT ca institutie juridica

EXTRADAREA SI EXPULZAREA
  Extradare reprezinta actul prin care un stat preda, la cererea altui stat, o persoana care se gaseste
pe teritoriul sau, considerate a fi autorul unei infractiuni
 Scopul predarii il reprezinta judecarea sau executarea unei pedepse la care persoana a fost
condamnata anterior
 Art 19 Constitutia Romaniei, republicata
 Expulzarea este actul prin care un stat obliga unul sau mai multi straini aflati pe teritoriul sau sa-l
paraseasca
 Nu trebuie sa se realizeze in conditii drastice
 Poate sa isi aleaga statul unde sa fie expulzat
 Nu poti face o expulzare intr-un stat unde persoana ar putea fi supusa pedepsei cu moartea.

TERITORIUL

Notiune si Componenta
 Repr spatiul geografic in limitele caruia statul isi exercita suveranitatea deplina si exculsiva =>
suveranitatea se caracterizeaza prin exculsivitatea si plenitudinea exercitiului acestuia
 Statul este singurul in masura sa determine intinderea si natura competentelor pe care le exercita
in limitele teritoriului de stat
 Spatiul terestru => cuprinde solul si subsolul; poate fi format dintr-o singura intindere terestra sau
din mai multe insule despartite de ape => stat arhipelag
 Spatiul acvatic => cuprinde apele teritoriale (nationale) + marea teritoriala
 Apele teritoriale:
o Apele interioare: fluviile, raurile, lacurile, marile interioare, canale etc – toate acestea fac
parte din teritoriul statului si sunt supuse suveranitatii acestuia => statul isi exercita
asupra apelor interioare intreaga sa jurisdictie; statul are dreptul de a reglementa prin legi
interne navigatia si exploatarea hidro-energetica; statul are dreptul de a adopta masuri de
protectie a mediului, dar si norme privind protectia inundatilor
o Apele porturilor: porturi militare, nave militare/de razboi, nave comerciale si nave de stat
destinate unor interese necomerciale => sunt considerate ca fiind ape maritime interioare
pana la linia care uneste instalatiile permanente care fac parte integranta din sistemul
portuar si care inainteaza cel mai mult in larg
o Porturile militare => porturi inchise navelor comerciale;
o Navele militare/de razboi => navele care apartin fortelor armate ale unui stat, la bordur
carora se gaseste armament si care sun manevrate de un echipaj militar din fortele armate
ale statului caruia ii aprtin
o Navele comerciale => apartin fie unui stat, fie unor resortisanti, persoane fizice/juridice
care efectueaza transporturi de marfuri sau de pasageri ori exploateaza resurse maritime
o Navele de stat destinate scopurilor necomerciale => navele de cercetare stiintifica, navele
de control vamal, de posta, navele pt salvarea naufragiatilor
 Marea teritoriala = fasia de mare adiacenta tarmului ce are o latime de 12 mile marime, masurate
de la liniile de baza, considerate ca fiind liniile celui mai mare reflux sau liniile drepte care unesc
pct cele mai avansate ale tarmului
 In practica statelor latimea marii teritoriale a inregistrat valori intre 3-200 de mile marime
 In marea teritoriala statul riveran exercita asupra solului si subsolului toate drepturile care decurg
din suveranitate (dr de exploatarea, dr de a reglementa navigatia etc)
 Spatiul aerian => coloana de aer care se afla deasupra solului si domeniului acvatic al statului,
fiind delimitata orizontal prin frontiere terestre fluviale si maritime, iar vertical se intinde pana la
limita inferioara a spatiului extraatmosferic (~100/110 km deasupra nivelului marii)
FRONTIEREA DE STAT
 Repr linii reale/imaginare trasate intre diferite puncte care despart un stat de teritoriul altui stat
sau de marea libera (acolo unde este cazul) si care se intind in inaltime pana la limita inferioara a
spatiului extraatmosferic, iar in interiorul pamantului pana la limitele accesibile tehnicii moderne
 Clasificare => trebuie avute in vedere doua aspecte
o Aliniamentul => frontiere maturale, geometrice, astronomice
o Natura spatiilor componente ale teritoriului => frontiere terestre, fluviale, maritime,
aeriene
 Frontierele naturale se stabilesc tinandu-se cont de anumite particularitati geografice (ex: vai,
inaltimi, litoral)
 Frotierele geometrice sunt linii drepte trasate intre anumite pct care despart teritoriile a doua state
(ex: frotiera care desparte USA de Mexic)
 Frontierele astronomice sunt cele care urmeaza paralele sau meridianele globului (ex: frontierea
dintre USA si Canada)
 Frontierele terestre despart uscatul dintre doua state
 Frontierele fluviale despart apele raului sau fluviului dintre doua state
 Frontierele maritime marcheaza limita exterioara a marii teritoriale si limita laterala in raport cu
statele vecine
 Delimitarea repr o operatiune politico-juridica ce consta in identificarea principalei directii a
frontierei si descrierea amanuntita a traseului acestuia
 Demarcarea = o serie de operatiuni de instalare a unor borne sau de identificare a unor semne de
demarcatie
 Ordonanta de urgenta nr 105/2001 privind frontierea de stat a RO, aprobata cu modificari prin
Legea nr 243/2005, cu modificarile si completarile ulterioare (sediul materiei)

MODIFICARI TERITORIALE
 Dobandirea originara => se refera la modurile prin care in trecut statele isi extindeau teritoriul
fara ca prin aceasta sa se micsoreze in mod corespunzator teritoriul altui stat (teritoriu fara stapan
= teritoriul ocupat de o colectivitate umana neorganizata in formele statale cunoscute de
civilizatia europeana)
 Alte modalitati de dobandire => casatoriile intre familile regale, partajele succesorale, bulele
papale, ocupatia, continuitatea, contiguitatea
 In prezent singura modalitate de modificare a teritoriului unui stat se intemeiaza pe
consimtamantul liber exprimat al populatiei care locuieste pe teritoriul respectiv
 Forma de manifestare a consimtamantului => decizie a organului legislativ dintr-un anumit stat
sau consultarea directa a populatiei (referendumul)

FLUVIILE INTERNATIONALE
 Sunt cursuri de apa care separa/traverseaza teritoriile mai multor state care este navigabil pana la
varsarea acestuia in mare si care este folosit in special pt navigatie
 Fluviu contigu = separa teritoriile a doua state
 Fluviu succesiv = traverseaza teritoriul mai multor state
 Navigatia pe fluviile internationale este guvernata de principiul libertatii de navigatie
 Reguli privind navigatia pe fluviile internationale:
o Fiecare stat este suveran asupra portiunii din aceste fluvii care se afla pe teritoriul sau
o Numai statele riverane pot reglementa navigatia pe fluviile internationale
 o Statele riverane au obligatia de a mentine fluviul in stare de navigatie
o Navele militare, vamale si de politie ale statelor neriverane nu au acces pe fluviile
internationale

CANALELE MARITIME INTERNATIONALE

 Cai maritime de comunicatie realizate pe teritoriul unui stat in scopul facilitarii navigatiei prin
legarea a doua mari
 Ape interioare ale statului pe teritoriul caruia s-au construit, dar sunt deschise navigatiei pt navele
tuturor statelor
 Exista doar trei astfel de canale:
o Canalul de Suez => construit pe teritoriul Egiptului in sec al 19-lea; leaga Marea
Mediterana, Marea Rosie si Oceanul Indian; din 1859 este deschis navigatiei; 1956
Egiptul este cel care nationalizeaza canalul; 1957 recunoaste libertatea de navigatie prin
acest canal si o considera neintrerupta
o Canalul Panama => face legatura intre Oceanul Atlantic si Oceanul Pacific; deschis
navigatiei din 1914
o Canalul Kiel => pe teritoriul Germaniei; leaga Marea Nordului de Marea Baltica; din
1945 are un regim liber de navigatie

DREPTUL MARII
 Marea reprezinta totalitatea spatiilor cu apa sarata, cu conditia ca acestea sa comunice
liber intre ele
 Conventiade la Montego Bay cuprinde peste 300 de art, are 9 anexe; a intrat in vigoare in
1994; RO parte la aceasta Conventie din anul 1996; aceasta stabileste cadrul juridic
fundamental pt tot ceea ce inseamna spatiul marin si oceanic, incepand cu suveranitatea si
drepturile suverane, continuand cu jurisdictia statelor in aceste zone, cu drepturile si
obligatiile statelor
 Este cea care instituie reguli uniforme cu privire la utilizarea marilor si a oceanelor prin
evitarea conflictelor armate
 Contine reguli de conduita pt state; defineste diferite zone din mari si oceane si contine
mecansime cuprivire la solutionarea diferendelor in domeniu
ZONELE POLARE

A. ARTICA
 Acea parte din oceanul inghetat de N, parte care formeaza calota de gheata din jurul Polului
Nord
 Este alcatuita din 2/3 apa, iar pt delimitarea acestei zone a fost propusa linia geografica si
linia astronomica a cercurilor polare, a gheturilor in deriva si disparitiei vegetatiei
 Teoria unui jurist rus => statele care au coasta la Oceanul Inghetat sunt suverane tuturor
pamanturilor, fie ca sunt ocupate sau nu, pamanturi cuprinse intr-un triunghi ce are baza la
coasta, vargul la Polul Nord si ca laturi meridianele care trec prin extremitatiile de est si de
vest ale coastei
 REGIMUL JURIDIC => zona nu este supusa niciunei suveranitati, cu toate acestea statele
riverane au dreptul de a lua masuri de protectie si control a poluarii maritime pe o distanta de
pana la 200 de mile in larg
 B. ANTARCTICA
 Suprafata de 14 milioane km2
 Este situata intre Africa de S, America de S, Noua Zeelanda si Australia
 Este continentul acoperit de gheata de la Polul S
 Zona nu este supusa niciunei suveranitati, iar regimul juridic este reglementat prin Tratatul de
la Washington de la 1959
 Acest Tratat prevede faptul ca Antarctica trebuie sa fie folosita exclusiv in scopuri pasnice =>
sunt interzise orice masuri avand caracter militar (ex: amplasarea de baze militare, efectuarea
de manevre militare);
 acesta instituie pt prima data in DI o zona cu statut de totala demilitarizare, neutralizare si
denuclearizare
 Tratatul permite efectuarea de cercetari stiintifice in zona respectiva si chiar incurajeaza
colaborarea intre state in acest scop
 A fost completat in 1988 cu o Conventie privind protectia mediului si a resurselor minerale
din aceasta zona

COLOANA DE AER

A. SPATIUL AERIAN
 Reprezinta coloana de aer care se afla deasupra solului delimitat de ape care se intinde la 100-
110 km deasupra nivelului marii
 REGIMUL JURIDIC – guvernat de peincipiul suveranitatii statului asupra spatiului sau
aerian si este stabilit prin Conventia de la Paris din 1919 privind navigatia aeriana,
reconfirrmat prin Conventia de la Chicago 1944 privind aviatia civila internationala
 Potrivit Conventiei fiecare stat are suveranitate completa si exclusiva asupra spatiului aerian
de deasupra teritoriului sau
 Inmatricularea aeronavelor – fiecare aeronava are nationalitatea statului in ale carei registre
este inscrisa
 Cand se face inmatricularea trebuie mentionat si tipul aeronavei (de stat/civila)
 Conform Conventiei exista 5 tipuri de aeronave:
1. Aeronave civile care nu efectueaza un serviciu de transport pe baze comerciale =>
acestor aeronave li se recunoaste libertatea de survol fara escala, dar si de libertatea
de escala tehnica
2. Aeronave civile care efectueaza servicii comerciale regulate – aceste nave
beneficeaza de libertatea de a debarca marfuri, pasageri si corespondenta;
beneficeaza de libertatea de a imbarca madfuri, pasageri, corespondenta
3. Aeronave civile care efectueaza servicii comerciale intamplatoare – beneficeaza de
libertatea de survol fara escala sau libertatea de escala tehnica
4. Aeronave care efectueaza servicii de cabotaj => constand in servicii comerciale prin
zboruri interne intre aeroporturile aceluiasi stat (beneficeaza de toate drepturile in
teritoriul caruia se afla toate punctele)
5. Aeronave de stat => nu pot survola teritoriul altui stat decat cu autorizarea expresa a
acestuia

B. SPATIUL COSMIC
 Acea zona care se situeaza, fara limite, dincolo de spatiul aerian national si spatiul aerian al
marii libere
  REGIMUL JURIDIC => spatiul cosmic si corpurile ceresti beneficeaza de libertatea de
utilizare adaptata insa in functie de particularitatile acestui spatiu, astfel gasim urmatoarele
principii:
o Principiul neapropierii => spatiul extraatmosferic nu poate face obiectul unei
apropieri de catre state sau persoane fizice ori juridice de drept intern
o Libertatea de utilizare => toate statele fara discriminare si in conditii egale sunt
libere sa foloseasca acest spatiu, insa deplasarea statelor in acest spatiu presupune
obtinerea unei autorizatii din partea statelor deasupra carora se gasesc la un moment
dat
o Spatiul extraatmosferic trebuie utilizat in scopuri exclusiv pasnice => interzisa
amplasarea pe orbita a oricarui obiect purtator de arme nucleare
o Inmatricularea obiectelor spatiale => nu presupune acordarea unei nationalitati
obiectului lansat, insa el se inregistreaza atat in statul de lansare, cat si intr-un
registru tinut de secretarul general al ONU
o Principil cooperarii => statele trebuie sa se ajute reciproc, iar activitatile spatiale pe
care le desfasoara sa se realizeze cu luare in considerare a intereselor altor state
o Raspunderea internationala a statelor => statele de lansare raspund pt prejudicile
cauzate la suprafata pamantului si de asemenea raspund pt prejudicile produse unui
obiect spatial de catre un alt obiect spatial oriunde altundeva decat la sol
 Luna si alte corpuri ceresti => declarate patrimoniul comun al umanitatii; este interzisa
plasarea pe acestea de baze militare, armament clasic, realizarea de manevre, de experimente
etc
TRATATUL
 Este un acord de vointa incheiat in scris intre subiecte de drept international, guvernat de dreptul
international public, incheiat in scopul de a produce efecte si consemnat intr-un instrument unic
sau in doua ori mai multe instrumente conexe ori care ar fi denumirea sa
 Principale elemente:
o Acord de vointe => tratatul este un izvor formal de DI care cuprinde norme de drept al
caror fundament reprezinta acordul de vointa al partilor
o Incheiat intre subiecte de drept international => statele si organizatiile internationale
o Scopul este acela de a produce efecte juridice => printr-un tratat pot crea, modifica sau
stinge drepturi si obligatii in raporturile dintre subiectele de DI
o Consemnat intr-un instrument unic sau in doua sau mai multe instrumente conexe =>
tratatul poate fi incheiat intr-o forma clasica sau intr-o forma simplificata (schimb de
scrisori)
 Denumirea tratatelor
o Tratat => denumire fenerica; am in vedere o intelegere politica sau economica intre state
o Conventia => o intelegere prin care sunt reglementate relatiile dintr-un domeniu special
o Acordul => o intelegere de regula in domeniul comercial, finaciar, cultural, economic –
importanta mai mica decat acel domeniu economic pe care-l reglementeaza printr-un
tratat
o Pactul => o intelegere care are un caracter solemn si la care se apeleaza in situatii
concrete de natura politica
o Protocolul => de regula este un act aditional incheiat pt a modifica, prelungi, interpreta o
intelegere de sine statatoare
o Act general => un acord multilateral care stabileste un anumit regim juridic intr-un
anumit domeniu
o Statut => un acord prin care se contituie o organizatie internationala sau se stabileste un
anumit regim juridic
 o Carta => acord prin care se constituie o organizatie internationala
o Schimb de note
o Compromis
o Declaratie
o Modus vivendi
o Gentelmen’s agreement
PROCEDURA INCHEIERII TRATATELOR
 = ansamblul activitatilor desfasurate cu indeplinirea unor reguli care trebuie respectate pt ca
tratatul sa se formeze, sa devina obligatoriu pt parti si sa intre in vigoare
 Aceste etape (distincte, clar delimitate) sunt:
1. Negocierea
2. Semnarea
3. Exprimarea consimtamantului
4. Intrarea in vigoare

1. NEGOCIEREA
 In cadrul ei se elaboreaza textul tratatului
 Se desfasoara intre reprezentantii statelor care sunt special abilitati in acest sens => abilitarea
rezulta dintr-un document numit “depline puteri”
 Conventia de la Viena din 1969 defineste “deplinele puteri” astfel: document care emana de
la autoritatea competenta a unui stat, prin care se desemneaza una sau mai multe persoane
imputernicite sa reprezinte statul pt negocierea, adoptarea, exprimarea consimtamantului
statului de a fi legat prin tratat sau pt orice alt act necesar a fi indeplinit cu privire la tratat
(seful statului, seful guvernului, ministrul de externe, sefii misiunilor diplomatice - numai pt
negocierea si incheierea tratatelor bilaterale intre statul acreditant si statul acreditar)
 Depasirea sau incalcarea mandatului cuprins in deplinele puteri au ca efect lipsirea de valoare
juridica a catelor incheiate
 In cadrul negocierilor bilaterale, negocierile se finalizeaza prin convenirea textului
 In cadrul negocierilor multilaterale, acestea se finalizeaza cu adoptarea textului tratatului
 Autoritatile competente sa incheie tratate sunt prevazute in Constitutie, in general puterea
executiva are aceasta competenta

2. SEMNAREA
 O data ce textul a fost convenit sau adoptat se trece la etapa urmatoare => semnarea in scopul
autentificarii textului negociat
 Autentificarea se realizeaza prin:
- Semnare definitiva => se atesta faptul ca negocierile s-au incheiat si textul reprezinta
forma definitiva a tratatului ne mai putand fii modificat in mod unilateral de niciun
stat participant
- Semnarea ad referendum => autentificarea are caracter provizoriu, deoarece trebuie
sa intervina o confirmare ulterioara a statului
- Parafarea => este nevoie de confirmarea ulterioara a statului; in cazul parafarii
reprezentantul va pune doar initialele
- Semnarea amanata

3. EXPRIMAREA CONSIMTAMANTULUI
 Se realizeaza prin urmatoarele forme:
 - Semnare => nu echivaleaza cu exprimarea consimtamantului statului de a deveni
parte la tratate, dar sunt situatii in care prin semnare rezulta exprimarea prin
semnatura a consimtamantului de a fi legat la tratat; trebuie indeplinite cumulativ
doua conditii:
o Tratatul sa prevada in mod expres acest lucru sau statele sa fii convenit faptul
ca semnatura reprezentantilor lor va avea acest efect
o Sa rezulte din deplinele puteri faptul ca statul a intentionat sa dea acest efect
semnaturii reprezentantului sau
- Ratificare => intervine numai in cazul in care statul a participat, prin reprezentantul
sau, la negocierea tratatului
- Aderare => se refera numai la tratatele multilaterale si care intervine atunci cand un
stat nu a participat la negocierea si semnarea tratatului, dar decide ulterior sa devina
parte la acesta; este posibila numai daca aceasta modalitate de a deveni parte la un
tratat este prevazuta in mod expres in textul tratatului; in functie de natura tratatului
aderarea se realizeaza prin procedura specifica ratificarii sau aprobarii
- Aprobare sau acceptare => Procedura este data in competenta guvernelor si spre
deosebire de celelalte proceduri prin aceasta se realizeaza o examinare mai expeditiva
a prevederilor unui tratat; nu toate tratatele pot fi supuse acceptarii sau aprobarii,
astfel fiind excluse tratatele care angajeaza statul la nivel politic, precum si cele care
reglementeaza exercitarea suveranitatii statelor

4. INTRAREA IN VIGOARE
 Tratatul intra in vigoare potrivit prevederilor acestuia
 In general tratatele intra in vigoare in momentul in care partile isi comunica indeplinirea
procedurilor interne de exprimare a consimtamantului de a se angaja prin tratat
 Aceasta procedura recoproca este cumoscuta sub denumirea de “schimb de instrumente”
 Potrivit Conventiei de la Viena din 1969 intrarea in vigoare a tratatelor are loc astfel:
- La data schimbului de instrumentelor de ratificare
- La data depunerii unui anumit numar de instrumente de ratificare, aprobare,
acceptare, numar mentionat in cuprinsul tratatului (numai pt tratatele multilaterale)
La data ultimei comunicari privind indeplinirea procedurilor legale interne de intrare in vigoare (specifica
tratatelor bilaterale)

REZERVELE LA TRATAT
 Ex: Carta Social Europeana => contine dr la un mediu sanatos
 = mecansim conventional aplicabil in cazul incheierii tratatelor si consta intr-o declaratie
unilaterala indiferent cum este redactata sau denumita, facuta de catre un stat atunci cand
semneaza, accepta, aproba, ratifica sau adera la un tratat, prin care urmareste sa excluda sau sa
modifice efectele juridice ale anumitor prevederi ale tratatului
 Conditii de forma:
- Trebuie exprimata in scris, sa fie comunicata statelor contractante, dar si altor state care
au dreptul de a deveni parti la tratat
- Rezerva poate fi formulata fie in momentul semnarii tratatului, fie cu ocazia ratificarii,
aprobarii sau acceptarii acestuia ori in momentul aderarii
- Celelalte state la tratat au dreptul sa formuleze obiectiuni cu privire la rezerve sau sa le
accepte => Acceptarea se poate face in mod expres sau tacit

 Conditii de fond:
- Pt a produce efecte juridice nu trebuie sa fie interzisa in mod expres prin tratat
 - Rezerva nu trebuie sa se refere la acele prevederi din tratat pt care este interzisa
efectuarea unor astfel de declaratii
- Rezerva trebuie sa nu fie incompatibila cu obiectul si scopul tratatului

 Efectele rezervelor:
- Efecte prezente intre statul care a formulat rezerva (rezervatar) si statele care nu au
acceptat
o Partile pot sa fie de acord ca toate celelalte dispozitii ale tratatului sa se
aplice intre ele
o Partile pot refuza aplicarea in totalitate a tratatului
- Efecte care apar intre statul care a formulat rezerva si state care au acceptat
o Tratatul se va aplica asa cum a fost elaborat

APLICAREA IN SPATIU A TRATATELOR

 Tratatul se aplica pe intre teritoriul statelor parti
 EXCEPTII: TUE, TFUE

APLICAREA IN TIMP A TRATATELOR

 Norma se aplica doar pt viitor
 Tratatele succesive

EFECTELE TRATATELOR
1. Efectele tratatelor fata de parti
2. Efectele tratatelor fata de terti
 Tratatele in care partile au convenit sa ofere un drept unui stat tert sau unui grup de state terte
=> tertul trebuie sa consimta

MODIFICAREA TRATATELOR
 Adaptarea continutului tratatului la evolutiile societatii internationale
 Modificat prin:
- Amendare = modificari de importanta mai mica
- Revizuire = modificari substantiale ale textului tratatului
 Pt a putea fi modificat:
- Sa existe acordul partile
- Noul text trebuie sa parcurga in general aceleasi etape prevazute pt incheierea tratatelor
 Modificarea tratatelor multilaterale => se modifica cu unanimitatea partilor;
 Solutii diferite in ceea ce priveste opozabilitatea modificarilor aduse tratatelor in raport cu statele
minoritare
- Tratatul poate sa prevada ca acele modificari sunt opozabile statelor minoritare
- Tratatul poate sa prevada opozabilitatea fata de statele membre care au modificat tratatul
cu majoritate calificata
 Potrivit Conventiei de la Viena tratatul nu contine prevederi referitoare la opozabilitatea
modificarilor, in cazul in care modificarea provine de la un singur stat sau nr redus de state
solutiile sunt urmatoarele:
- Modificarile se vor aplica intre statele care le-au acceptat
- Intre statele care au respins modificarile se va aplica tratatul in forma initiala
- Intre cele doua categorii de state se vor aplica prevederile comune ale tratatului
 Un grup de state parti pot incheia intre ele acorduri prin care deroga de la dispozitiile tratatului
initial; solutii conform Conventiei de la Viena:
 - Astfel de acorduri pot fi incheiate doar daca tratatul initial prevede posibilitatea unei
astfel de modificari
- Modificarea respectiva sa nu fie interzisa de tratat
- Modificarea sa nu priveasca o dispozitie de la care nu se poate deroga
INCETAREA TRATATELOR
 Prin vointa partilor
 Independent de vointa partilor

A. Prin vointa partilor

1. Durata determinata pt care a fost incheiat tratatul
- Tacita reconductiune = se considera reincheiat tacit
2. Implinirea unei conditii rezolutorii prevazuta chiar in continutul tratatului
- = eveniment viitor, incert, dar care atunci cand se va produce face ca tratatul sa nu
mai produca efecte juridice
3. Denuntarea sau retragerea de la un tratat
- Nu se poate denunta un tratat daca nu este prevazut in continutul sau
- Denuntarea nu va produce efecte juridice imediate, ci de la o data ulterioara
4. Suspendarea
- Situatie intermediara – incetarea efectelor definitiva ale unui tratat pe o perioada
determinata => efectele pot fi reluate
5. Incheierea, intre aceleasi parti, a unui tratat avand acelasi obiect
6. Incalcarea/violarea tratatului de catre una dintre parti
- => incalcarea unei obligatii – aceasta incalcare trebuie sa fie un substantiala fara
de care tratatul nu se poate incheia

B. Incetarea tratatelor independent de vointa partilor

- Disparitia obiectului sau a partilor la un tratat
- Schimbarea fundamentala a imprejurarilor in care a fost incheiat un tratat
- Razboiul => inceteaza tratatele economice si financiare bilaterale, iar tratatele
multilaterale sunt suspendate intre deligeranti, dar ele produc efecte in continuare
intre statele intre care nu a aparut conflictul si statele care nu sunt parte la conflict
si cele care sunt implicate in conflict
- Ruperea realatiilor diplomatice

NULITATEA TRATATELOR
 Intervine in cazul in care acesta contravine unei norme de ius cogens care era in vigoare
in momentul incheierii sale sau care a aparut in cursul aplicarii tratatului
 Exista doua tipuri de nulitate: absoluta si relativa
 Atunci cand apar viciile de consimtamant
 Viciile de consimtamant:
- Violarea dispozitiilor de drept intern, privind competenta de a incheia tratate
- Eroarea
- Dolul
- Conduita frauduloasa a unui stat care a participat la negociere
- Coruperea reprezentantului unui stat
- Constrangerea exercitata asupra reprezentantului statului sau chiar asupra statului
VIOLAREA
 Sa fie incalcata o norma constitutionala cu privire la incheierea tratatului
 Incalcata o lege cu privire la ratificare

EROAREA
 Trebuie sa poarte asupra unui fapt sau a unei situatii pe care statul presupunea ca exista in
momentul incheierii tratatului si care constituia o baza pt ca acesta sa-si exprime
consimtamantul

DOLUL
 Poate fi invocat atunci cand o parte constata ca a fost determinata sa incheie un tratat ca
urmare a unei conduite frauduloase a unui alt stat

CONDUITA FRAUDULOASA
 Consta intr-o actiune directa sau indirecta a unui stat care a participat la negocieri in urma
careia acest stat obtine consimtamantul altui stat de a fi legat prin tratat

CORUPEREA REPREZENTANTULUI UNUI STAT

 Trebuie sa fie evidenta si in masura sa influenteze considerabil vointa reprezentantului

CONSTRANGEREA EXERCITATA ASUPRA REPREZENTANTULUI

 Se poate manifesta prin amenintari vizand libertatea, integritatea fizica, psihica etc

INTERPRETAREA TRATATELOR
 Acea operatiune prin care se determina sensul exact al unui cuvant sau al unei expresii
folosite in tratat
 Mai multe tipuri de interpretari:
- Pe plan international – realizata de catre statele parti, de catre instante sau
organizatii internationale
- Pe plan intern – realizata de ministerul afacerilor externe
- Prin acordul partilor – interpretare autentica
- Interpretare jurisdictionala – neautentica
- De catre organizatiile internationale (isi interpreteaza propriile tratate)
 Trebuie realizata cu buna credinta in lumina scopului si obiectul tratatului
 Trebuie avut in vedere sensul obisnuit al cuvantului

PLUS JURISPRUDENȚA (De căutat)