CUPRINS

Contractul de vînzare-cumpărare
Contractul de donație
Contractul de schimb
Contractul de înstrăinare a bunului cu condiția întreținerii pe viață
Renta
Contractul de împrumut Contractul
de comodat.
Contractul de locațiune
Contractul de arendă Contractul de
închiriere a spațiului locativ
Contractul de leasing
Contractul de concesiune
Contractul de antrepriză și prestări servicii
Contractul de transport Contractul
de expediție
Contractul de servicii turistice
Contractul de mandat
Contractul de comision
Contractul de administrare fiduciară Contractul
de intermediere
Contractul de deposit și magazinajul
Contractul de societate civilă
Contracte și operațiuni bancare
Contractul de factoring
Contractul de asigurare
Contractul de franchising Contractul
de autor și inventator
Jocuri și pariuri
Contractul de fidejusiune
Tranzacția
1.Contractul de VÂNZARE-CUMPĂRARE

1. Contractul de vînzare-cumpărare este acela, in cadrul căruia, o parte numită

vînzător se obligă să transmită cu drept de proprietate un bun, care formează
obiectul material al contractului, celeilalte părți contractante numită
cumpărător, iar cumpărătorul se obligă la rîndul său să achite suma
convenită în contract: în volumul, termenul, modul și locul stabilit în
contract.
- Acest contract este cu titlul oneros, deoarece fiecare parte urmărește
obținerea unui beneficiu.
- Contractul este comutativ – acea înțelegere pe care au făcut-o părțile la
momentul încheierii contractului nu poate fi schimbată, decît la propunerea
uneia și cu acordul celeilalte părți și este valabil în mod egal pentru ambele
părți contractante.
- Caracterul translativ de proprietate are loc prin realizarea acordului de
voință cu transmiterea bunului, primirea banilor, transferul drepturilor de
proprietate către cumpărător. Condițiile de valabilitate ale contractului de
vînzare-cumpărare:
- Capacitatea părților de a contracta;
- Obiectul contractului (condițiile de valabilitate în ce privește tipul de obiect,
forma contractului în dependență de obiect); - Consimțămîntul liber
Elementele contractului de vînzare-cumpărare:

Părțile – sunt vînzătorul și cumpărătorul, unde, vînzatorul poate fi orice

persoană fizică sau juridică, care întrunește condițiile de fond și de formă și
condițiile legale de a avea aceasta calitate. Din aceste considerente putem
concluziona, ca vînzător poate fi persoana care are capacitatea și dreptul real de a
contracta in conformitate cu cerințele impuse (mandatarul, executorul judecătoresc
ș.a.), cît și cu referire la obiectul contractului.
În dependență de circumstanțe, vînzător poate fi nu doar proprietarul ci și altă
persoană ca de exemplu: persoana imputernicită de către proprietar de a instrăina
un bun in baza unui contract (mandat) sau in baza unei procuri; p
Contractul de vînzare-cumpărare poate fi încheiat în una dintre urmatoarele forme:
- Verbală; - Simplă scrisă;
- Scrisă, autentificată notarial – art.212 C. civ.;
- Solemnă;

2. Contractul de DONAȚIE

2
Contractul de donație este acela in cadrul căruia o parte numită donator, transmite
cu titlu gratui, ceea ce înseamnă că mărește patrimoniul celeilalte parti, a
donatarului, cu o parte din patrimoniul său (iar in cadrul contractului de donație
condiționat, titlu oneros sau caracterul sinalagmatic este echivalent conditiei, dacă
valoarea condiției depășește valoarea obiectului contractului, atunci un asemenea
contract nu mai poate fi numit de donație).
Prețul contractului: contractul este cu titlu gratuit, deoarece donatorul nu primește
nimic in schimb (este vorba doar de gratitudinea din partea donatarului). Condiția
contractului, nu este decît valoarea bunului și oricum diferența dintre condiție și
valoarea contractului denotă faptul gratuit al contractului. Condiția nu trebuie să
depașească valoarea bunului.
Nu trebuie de încurcat donația cu filantropia (chestii de binefacere) si
sponsorizarea, legea nr.1420 din 31 octombrie 2002 cu privire la filantropie și
sponsorizare.
. Drepturile și obligațiile parților:
Donatorul are obligația de a transmite bunul împreună cu documentele care atestă
faptul proprietății și sint necesare pentru documentarea de mai departe cit și bunul
lipsit de vicii de ordin material sau juridic.
Donatorul trebuie sa informeze donatarul despre viciile pe care le cunoaște sau ar
trebui sa le cunoască, trebuie sa fie de bună credință, sa se atîrne serios față de
promisiunea facută și alte obligații cum ar fi alin.2 art.827.

3. Contractul de SCHIMB (art.823-826 C.civ.)

În baza acestui contract, părțile contractante se obligă să transmită reciproc dreptul

de proprietate asupra unui bun, deoarece fiecare parte este considerată totodată
vînzător și cumpărător, ele se numesc copermutanți.
Asupra acestui contract se aplică regulile contractului de vînzare-cumpărare. În caz
de diferență de preț a bunurilor preschimbate, se achită o compensație printr-o
sumă de bani numită sultă, care nu poate depăși valoarea bunului.
Orice parte contractantă are dreptul de a refuza predarea bunului (art.826 C.civ.).
Schimbul reprezintă un contract juridico-civil, prin care părţile se obligă să
transmită reciproc din proprietatea uneea în proprietatea alteea anumite
bunuri. Spre deosebire de alte contracte cu caracter oneros prin intermediul
cărora bunurile se transmit în proprietate, contractul de schimb se
caracterizează prin caracterul specific al contraprestaţiei, care se exprimă prin
darea respectivă a unui bun pentru altul, ceea ce înseamnă că contraprestaţia
îmbracă forma unui alt bun.
Reieşind din caracterul consensual al contractului, momentul încheierii lui nu
poate fi legat de transmiterea de facto a bunurilor, deoarece schimbul de facto

3
a bunurilor reprezintă executarea unui contract de schimb deja încheiat şi
intrat în vigoare.

Contractul de schimb poate fi încheiat în privinţa bunurilor viitoare, adică în

privinţa bunurilor care nu le deţin părţile la momentul încheierii contractului,
dar le vor dobîndi sau le vor produce ăn viitor. Deseori, în circuitul civil se pune
semnul egalităţii între contractul de schimb şi operaţiunea de barter. Însă
practica judiciară internaţională nu recunoaşte o astfel de echivalenţă juridică
între aceste doua categorii, deoarece, în contractele de barter este evidentă
obligaţia unei părţi de a livra mărfurile în contul achitării celor recepţionate (ca
o formă deosebită de efectuare a achitărilor pentru mărfurile livrate). Obiectul
contractului de barter nu totdeauna coincide cu obiectul contractului de
schimb, deaceea normele referitoare la schimb, urmează a fi aplicate faţă de
barter nu direct, dar prin analogia legii.

4.Contractul de înstrăinare a bunului cu condiția întreținerii pe

VIAȚĂ.

În baza contractului de înstrăinare a unui bun cu condiția întreținerii pe viata, o

parte, beneficiarul întreținerii, se obligă să dea celeilalte părți, dobînditorului
întreținerii, în proprietate un bun imobil sau mobil, iar dobinditorl se obligă să
asigure beneficiarului intreținerea in natur – locuință, hrană, îngrijire și ajutor
necesar pe timpul cît va tri, precum și suportarea cheltuielilor de înmormîntare.
Acest contract este întilnit destul de des și se pune accentul mai ales pe faptul
acordării ajutorului persoanelor care nu au posibilitatea de a se intreține singure,
din motivul lipselor sau din cauza că nu au pe cineva apropiat ( cpoii, nepoți sau
alte rude) care ar putea să-i întrețină, dar ar putea sa propună ceva in schimbul
întreținerii, cum ar fi bunuri mobile sau imobile. Dar nu se interzice încheierea unui
asemenea contract, chiar și de către o persoană care nu are careva deficiențe, însă
dorește să încheie un asemenea contract
Elementele contractului:
În calitate de părți sunt benificiarul (beneficiarii, dacă sunt desemnate mai
multe persoane) întreținerii și dobînditorul (dobînditorii, dacă mai multe personae
întrunesc această calitate), unde benificiar poate fi orice persoană fizică care
dorește să incheie un asemenea contract, are capacitate civila de a contracta și se
obligă să dea celeilalte parți în proprietate un bun mobil sau imobil și este doar
persoana fizică, deoarece termenul contractului și condiția principală este
intreținerea pe viată (persoana juridica nu moare).
În calitate de dobinditor poate fi orice persoană fizica care posedă capacitate
deplina civila, este persoană fizică deoarece codul civil prevede efectele
contractului dat in cazul morții dobinditorului și un alt moment important, este că

4
dobinditorul pentru a incheia un asemenea contract trebuie sa dispuna de
posibilitatea materiala de a acorda intreținerea necesară benificiarului, trebuie să
dispună de capacitate de exercitțu și să-și dea seama de urmările incheierii unui
asemenea contract riscant.

5. Contractul de RENTĂ

Contractul de renta este acela in cadrul caruia, o parte care este debirentierul, se
obliga sa achite periodic cu titlu gratuit sau oneros o redeventa către partea cealalta
a contractului numita crederentier.
Acest contract este consensual, este cu titlu gratuit sau oneros fiind oneros in cazul
cind crederentierul se obliga sa transmita un bun mobil sau imobil ca
contraechivalent sau fara a echivala insa ca o contraprestatie a redeventei achitate
Contractul de rentă cu titlu oneros este translativ de proprietate.
Elementele contractului: In calitate de părți sunt:
- Debirentierul care poate fi orice persoana fizica sau juridica ce are capacitate
deplina de exercitiu si capacitate civila de a contracta. Poate fi persoana
juridica comerciala sau necomerciala in masura prevederilor legale
- Credirentierul – care poate fi orice persoana fizica care poate dispune de
bunuri si organizatiile necomerciale. In contractul de renta viagera (se
incheie pe termenul duratei vietii crederentieruluicare nu poate fi determinat
la incheierea contractului) poate fi doar persoana fizica.
In cadrul contractului de renta poate apărea o a 3 parte contractanta, terta persoana
care va avea calitatea de beneficiar. In cazul dat acest beneficiar are calitate de
credirentier, iar persoana care instituie adica crederentierul va avea calitate de
constituitor, iar cel care plateste redeventa ramina in calitate de debirentier.
Obiectul contractului:
In calitate de obiect al contractului putem vorbi ca el are 2 laturi, materiala si
juridica, unde latura juridica sint actiunile indeplinite de catre parti in ce priveste
materializarea contractului (semnarea contractului, luare cunostintei cu conditiile
contractului…).
Forma contractului de renta conform art. 849 alin.1 este scrisa, autentificata
notarial.Daca bunul material transmis de crederentier sau cel ce instituie renta este
un imobil atunci contractul se inregistreaza in registrul bunurilor imobile in oficiul
cadastral teritorial.
Termenul contractului poate fi determinat sau nedeterminat (in cadrul rentei
viagere) – art.848 CC.

5
6.Contractul de împrumut

În cadrul contractului de împrumut, împrumutătorul se obligă să împrumute sau să

transmită cu drept de proprietate bani sau bunuri fungibile către împrumutat care
este a 2-a parte contractanta, iar împrumutatul la rîndul sau se obligă să restituie
obiectul contractului în volumul stipulat în contract (dacă obiect al contractului sînt
banii se poate stabili de a rambursa aceeași sumă sau cu o dobîndă) în modul,
termenul și conform altor condiții stipulate în contract în conformitate cu art.867
În calitate de părți sînt împrumutătorul și împrumutatul unde fiecare trebuie să fie
în dependența de bunul împrumutat ce formează obiect al contractului, persoană cu
capacitate de exercițiu necesară pentru a încheia asemenea contract.
Împrumutătorul trebuie să fie proprietar al obiectului contractului. Atunci cînd în
calitate de împrumutător apare lombardul sau asociațiile de împrumut ale
cetățenilor acest contract poate fi incehiat cu împrumutatul care este cetățean al
RM, sau cetățean străin.
Împrumutatul devenind proprietar al bunului împrumutat suportă toate riscurile
legate de pieirea fortuită a bunurilor împrumutate.
Obiectul contractului sînt banii și alte bunuri fungibile (consumtibile). Forma
contractului:
Termenul contractului:
Termenul contractului se stabilește de către părți
Împrumutătorul este obligat să transmită bunul sau banii conform contractului
încheiat între părți art.868 CC, prevede că împrumutătorul este obligat să repare
prejudiciul cauzat împrumutatului, în cazul neexecutarii obligatiunii de a da bunul.
Împrumutătorul răspunde pentru obiectul cu vicii.
Contractul de împrumut reprezintă o înţelegere (acord) conform căreia
împrumutărorul se obligă să dea în prorpietate împrumutatului bani sau alte
bunuri fungibile, iar ultimul se obligă să restituie aceiaşi sumă de bani sau
bunuri de acelaş gen, calitate sau cantitate.
Contractul de împrumut este un contract consensual, fiind valabil încheiat la
momentul realizării acordului de voinţă asupra tuturor condiţiilor esenţiale.
Împrumutul este un contract cu titlu gratuit dacă legea sau contractul nu
prevede altfel.Împrumutul acordat de lombard sau de asociaţiile de economii
şi împrumut ale cetăţenilor este întotdeauna oneros, în virtutea prevederilor
legale.
Împrumutul este un contract translativ de proprietate, împrumutatul devenind
proprietarul bunurilor împrumutate şi suportînd riscurile pieirii fortuite.

7.Contractul de comodat

6
În cadrul contractului de comodat, comodantul transmite cu titlu gratuit în folosință
un bun mobil sau imobil care se află în circuitul civil către cealaltă parte
contractantă comodatarul, iar acesta din urmă se obligă să restituie bunul la
expirarea termenului, sau într-un termen rezonabil cu sau fără compensarea uzurei
bunului luinduse în considerație folosirea normală și utilă a bunului art.859 CC.
În calitate de părți sînt Comodantul și Comodatarul Care pot fi orice persoane
fizice sau juridice, subiecți ai dreptului civil care au capacitate civilă deplină în
dependență de obiectul contractului. (minorii pot contracta doar în cazul
obiectului contractului de mică valoare).
Persoana care transmite bunul în folosință poate fi un proprietar sau uzufructuar.
Comodatarul care a primit bunul în folosință nu are dreptul să transmită acest bun
către o altă persoană terță, acest lucru poate avea loc doar cu acordul
comodantului.
Forma contractului:
Contractul poate fi încheiat conform normelor generale cu privire la formă actului
juridic
Termenul contractului se stabilește de către părți, iar în unele cazuri în dependență
de bunul care este transmis în folosință și pentru ce este transmis se poate prezuma
un termen rezonabil.

8.Contractul de locațiune

Contractul de locațiune este acela în cadrul căruia o parte numită locator se obligă
să transmită un bun nefungibil care are particularități individuale mobil sau imobil
în folosință temporară sau în folosință și posesiune temporară, iar locatarul la
rîndul său care este cealaltă parte contractantă se obligă să folosească bunul
conform destinației lui și să achite chiria conform uzanțelor contractului conform
condițiilor contractuale.
Drepturile și Obligațiile părților Drepturile
și obligațiile locatorului:
Locatorul este obligat să transmită bunul fără vicii de ordin material sau juridic (de
drept), transmiterea să fie reală cu îndeplinirea tuturor formalităților în dependență
de bunul care formează obiectul contractului.
Locatorul trebuie să înștiințeze locatarul referitor la viciile pe care le cunoaște sau
ar trebui să le cunoască în ce privește caracteristicile bunului și în acest fel
asigurinduse soluționarea conflictelor sau litigiilor ce pot apărea pe parcursul
termenului de contract.Trebuie să achite reparațiile capitale dacă contractul nu
prevede altceva, deoarece dacă locatarul efectuieaza reparațiile capitale, atunci
locatorul este obligat să le finanseze.Locatorul trebuie să transmită bunul împreună
cu toate documentele care îi permit locatarului să folosească bunul în modul
prevăzut în contract.Locatorul are dreptul să verifice bunul în orice moment cu
înștiințarea prealabilă a locatarului,

7
La termenul finalizării contractului, locatorul este obligatsa recepționeze bunul și
să-l verifice în dependența de caracteristicile bunului. Drepturile și obligațiile
Locatarului:
.Locatarul trebuie să întrețină bunul și să infraptuiasca reparațiile curente, iar dacă
este înțelegere între părți și reparațiile capitale cu achitarea loc de către locator, sau
cu micșorarea în continuare a plăților pentru chirie.
Locatarul este obligat să transmită bunul la încetarea relațiilor contractuale
împreună cu toate îmbunătățirile aduse bunului dacă ele nu pot fi separate de bun
fără al prejudicia și invers. Îmbunătățirile inseparabile vor fi achitate de locator
dacă părțile prealabil au avut o asemenea înțelegere.Locatarul are dreptul să ceară
o reducere a chiriei sau chiar rezelierea contractului (art.890 CC) dacă folosința de
către el a bunului închiriat este deranjată de către un alt locatar în diferite ipostaze.
și alte drepturi și obligații ce recurg din sinalagmaticitatea contractului de
locațiune.
Încetarea contractului
Contractul încetează la expirarea termenului.
9.Contractul de arendă
Conform art. 911 CC, în cadrul contractului de arendă, arendatorul care este
proprietar, uzufructuar, sau un alt posesor de drept al bunului, transmite în
folosință careva bunuri agricole cum ar fi terenurile agricole, sau alte bunuri
mobile și imobile cu această destinație către cealaltă parte contractantă numită în
continuare arendaș pentru folosirea bunului și obținerea unui careva venit pe o
perioadă determinată de timp.
Conținutul contractului:
Arendatorul are dreptul să ceară de la arendaș executarea plăților în modul și
termenul stabilit, să verifice modul de executare a obligațiilor de către arendaș, să
verifice bunurile transmise în arendă.Arendatorul este obligat să transmită bunurile
în termen împreună cu toate documentele necesare, să informeze despre toate
viciile materiale sau de drept.
Arendașul este obligat să folosească bunurile ca un bun proprietar, să informeze
arendatorul în cazul subarendei, să achite plățile către arendator .

Încetarea contractului de arendă

1. Conform art.921, contractul încetează odată cu expirarea termenului, sau
înainte de termen în cazul pieirii bunurilor arendate, sau în cazul nulității
contractului, sau în virtutea circumstanțelor de îndeplinire a obligațiunilor
contractuale.
Astfel, arendatorul în baza art. 41³ “poate cere rezilierea anticipată, prin
intermediul instanţei de judecată, a contractului de arendă în umrătoarele
condiţii:nerespectarea clauzelor privind arenda;folosirea pămîntului în
condiţii ce contracvin legislaţiei; înrăutăţirea intenţionată a calităţii terenului
arendat; neachitarea arendei pe parcursul a 30 de zile de la data expirării

8
 termenului de plată, cu condiţia că perioada de graţie de 30 de zile pentru
achitarea arendei se va acorda doar o singură dată pe parcursul perioadei de
arendă,
10. Contractul de ÎNCHIRIERE A SPAȚIULUI LOCATIV

In cadrul acestui contract se transmite in folosinta de catre locator catre chirias si

membrii familiei chiriasului o incapere de locuit, iar chiriasul si familia acestuiea
se obliga sa foloseasca spatiul conform destinatiei, sa asigure integritatea lui si sa
achite in modul si termenul stabilit in contract chiria, care reprezinta plata pentru
folosinta. .
In ce priveste chiria, sau plata reprezinta suma de bani pe care chiriasul o achita
pentru folosirea incaperei.
Serviciile comunale sau plata pentru intretinere nu face parte din plata pentru
chirie.
Chiria este o suma fixa, iar platile pentru intretinere se fac conform tarifelor si
volumului consumat de chirias (gaz natural, lumina, apa).
Chiriasii sint obligati sa intretina spatiile locative acordate ca buni proprietari
conform destinatiei, respectind regulile, sanitare si de folosire, cit si regulile de
convetuire.
Obligatiile de baza ale chiriasului consta in respectarea regulelor de securitate ale
incaperei in ce priveste inundatiile, incendierea incaperilor; efectuarea reparatiilor
curente; asigurarea integritatii; pastrarea curateniei si a ordinei si in celelalte spatii
pe care le foloseste, sau care sunt comune cu alti chiriasi.
Nu are dreptul chiriasul sa schimbe stilul sau arhitectura (la fasade

11.Contractul de leasing
Contractul de leasing prevede, ca o parte numita locator se obliga fata de alta parte
numita locatar sa asigure o sesiune si folosinta temporara a unui bun cumparat sau
produs de locator(cumparat de locator de la furnizor, sau producator) contra unei
plati periodice numita rata de leasing.
Acest contract este consensual, cu titlu oneros, sinalagmatic, comutativ, cu
executare succesiva si translativ de folosinta si posesie, este real
Deosebim mai multe tipuri ale contractului de leasing, insa principalele forme sint
leasingul financiar si leasingul operational.
Contractul de leasing include in sine elemente ale contractului de
vinzarecumparare, locatiune si de arenda, de aceea obiectul contractului pe de o
parte pot fi bunurile ce au tangente cu contractele de locatiune si arenta si se
bazeaza de prevederile referitore la contractul de vinzare cumparare.
Obiectul juridic este format din totalitatea actiunilor pe care le intreprind partile
contractante.

9
Obiectul contractul trebuie sa fie, sa existe, poate fi orice bun care se afla in
circuitul civil, sau in circuitul civil restrins daca legea permite transmiterea bunului
dat in leasing.
Nu pot fi obiecte ale leasingului terenurile agricole, bunurile consumptibile,
bunurile scoase din circuitul civil, sau obiectele proprietatii intelectuale.
Termenul contractului se stabileste de catre parti, dar nu poate fi mai mic de un an
de la momentul incheierii contractului.
In cadrul leasingului financiar plata o reprezinta pretul sau cota parte din valoarea
de intrare a bunului si plus dobinda de leasing (deoarece este vorba de procurarea
unui bun in rate plus dobinda aferenta).

Contractul de leasing inceteaza odata cu expirarea termenului si indeplinirea

obligatiunilor contractuale de catre parti, sau atunci cind se realizeaza contractului
cu acordul partilor, sau din cauza partilor, sau a unei parti; si din alte motive, sau
circumstante prevazute de lege.

12. Contractul de concesiune

În cadrul acestui contract se transmite în concesiune un serviciu public, un bun

public, sau se execută careva lucrări în vederea eficientizării economice ale
acesteia.

În cadrul contractului dat, statul, sau unitățile administrativ teritoriale ce au

calitatea de concedent, transmit, sau cesionează concesionarului care este un
investitor persoană fizică sau juridică de la noi din țară sau străin în schimbul unei
revedente, dreptul de a explora, de a prospecta, sau a exploata un bun, un serviciu
public, sau a executa careva lucrări.
Acest contract are natură dublă și anume din punctul de vedere a dreptului material
ropunerilor și acceptării lor.

Elementele contractului:
În calitate de părți sînt concedentul și concesionarul unde concedent poate fi
Guvernul, dacă obiect al contractului de concesiune sînt terenurile sau alte resurse
naturale și în acest caz se încheie contractul între concesionar și organul central de
specialitate al administrației publice autorizat de guvern, iar în cazul concesionarii
bunurilor ce aparțin întreprinderilor de stat, sau municipale, sau administrației
publice locale, în calitate de concedent sînt organele centrale de specialitate ale
administrației publice locale; din acestea reiese că în dependență de cine este
proprietar în limitele atribuțiilor, că sînt bunurile statului, sau ale administrației
publice locale, concedent va fi Guvernul, sau reprezentanții administrației publice
locale.

10
În calitate de concesionar poate fi orice persoană fizică sau juridică care are
capacitate civilă de a contracta, corespunde cerințelor înaintate de concedent și
poate fi atît de la noi din țară cît și de peste hotare.
Obiectul contractului:
Obiectul contractului de concesiune îl reprezintă folosirea de către o persoană
privată a unui serviciu public, a unui bun public, sau executarea unei activități
publice.
În ce privește categoria serviciilor publice, ele includ transportul public cît și
serviciile de colectare, depozitare și valorificare a deșeurilor, distribuției energiei
termice și electrice.
În calitate de bunuri că obiect al contractului de concesiune sînt terenurile publice
și alte resurse naturale, bunuri mobile și imobile ale organizațiilor de stat și
municipale, sau alte bunuri proprietar al cărora este administrația publică locală,
înafară de terenurile ce au o valoare istorico-culturală cît și terenurile destinate
ocrotirii naturii și alt terenuri conform legii cu privire la concesiune (art.111 din
lege).

14. Contractul de antrepriză

Prin contractul de antrepriză o parte, antreprenor se obligă să efectuieze pe riscul

său o anumită lucrare celeilalte părți (client), iar aceasta se obligă să recepționeze
lucrarea și să plătească prețul convenit.
Particularitațile:
- Antreprenorul efectuează o lucrare la comandă clientului pentru satisfacerea
cerințelor individuale ale acestuia.
- Antreprenorul efectuează o anumită lucrare din care poate rezulta
producerea, sau transformarea unui bun, ori obținerea unui alt rezultat prin
efectuarea de lucrări
- Antreprenorul este independent în alegerea modului de executare a lucrării
- Antreprenorul execută lucrarea pentru o remunerație obținută după
efectuarea și predarea lucrării

Delimitarea contractului de antrepriză cu alte contracte:

Se deosebește cu contractul de vînzare cumpărare prin faptul că în momentul

încheierii contractului de vînzare cumpărare, obiectul acestui contract există în
realitate și este transmis cumpărătorului.
În contractul de antrepriză obiectul contractului nu există în momentul încheierii
contractului, el urmează a fi produs, fabricat.
Elementele contractului:
Părțile contractante sunt antreprenorul și clientul, unde antreprenorul este
considerată persoana care își asumă obligația să efectuieze o lucrare în favoarea

11
altei persoane, și clientul este persoană (fizică sau juridică) care însărcinează o altă
persoană să efectuieze o anumită lucrare.

Obiectul contractului de antrepriză este rezultatul activității antreprenorului.

14. Contractul de prestări servicii
In cadrul acestui contract, in calitate de părți sunt prestatorul si beneficiarul
unde prestator poate fi persoana cu capacitatea de exercițiu deplina fizica sau
juridica atât din RM
Acest contract este consensual, sinalagmatic, cu titlu oneros, in dependenta de
obiectul contractului - poate fi intuito-personae; cu executare succesiva si
comutativ; însă rezultatele prestării serviciilor cu toate ca este finit, nu aduce
așteptările beneficiarului in măsura in care el dorește.
O particularitate esențiala a acestui contract este faptul ca acesta are menirea
de a reglementa prestările serviciilor si poate fi regăsit într-o serie de contracte
civile cum ar fi: contractul de servicii turistice; contractul de mandat/ de transport/
de expediție; contractele bancare; contractul de depozit; contractul de magazinaj;
contractul de factoring s.a.
In principiu aceste servicii constau in săvârșirea unor anumite acțiuni, de
exemplu: la comision - înstrăinarea sau procurarea carorva pentru comitent; la
mandat- reprezentarea intereselor mandantului; la expediție- săvârșirea diferitor
acțiuni materiale (numărare, cântărire, descărcare/încărcare) cit si nemateriale,
întocmirea diferitor documente ce însoțesc marfa transportata s.a. Sau ca obiect al
contractului pot fi si desfășurarea unor activități, cum ar fi serviciile de audit cu
activitate contabila si analiza contabila, activitatea de consulting, serviciile prestate
de evaluator.
Forma contractului:
cu toate ca in cadrul contractului de prestări servicii avem un obiect specific,
si anume care da naștere obligațiilor de diligența din partea prestatorului si nu de
rezultat ca in cadrul contractului de antrepriza unde avem un rezultat materializat
in cadrul prestărilor serviciilor, persoana beneficiar poate avea si rezultatul ne dorit
sau ne așteptat (serviciile in instanță).

15. Contractul de transport

In cadrul contractului de transport, transportatorul (cărăușul) acordă servicii
de transport obligându-se fata de cealaltă parte contractanta clientul (pasagerul) de
a transporta marfa (sau pasagerul cu sau fără bagaje) la locul de destinație in
modul, termenul si metoda prevăzută in contract cit si cu transportul care este
menționat in contract (diferite tipuri de transport).
are 2 laturi componente: pe de o parte este prestarea serviciilor de transport pe

12
de o alta parte este latura materiala obligațiunea clientului sau pasagerului de a
achita serviciile.
Drepturile și obligațiile părților. Obligația principală a clientului o constituie
plata taxei de transport, mărimea căreia poate fi convenită prin acordul părţilor
dacă legea nu prevede altfel. Prin urmare, această normă dicpozitivă poate fi
utilizată de părţi numai într-un singur caz – dacă legea nu stipulează
Cărăuşul este ţinut să repare prejudiciul şi în cazul în care acesta se datorează
stării sale de sănătate, a prepuşilor săi sau a stării ori funcţionării vehiculului.
Cărăuşul nu răspunde pentru pierderea documentelor, banilor sau a altor
bunuri de mare valoare, cu excepţia cazului cînd i s-a declarat natura sau
valoarea bunului şi el a acceptat să îl transporte. Cărăuşul nu este cu atît mai
mul răspunzător pentru pierderea bagajelor de mînă care au rămas sub
supravegherea pasagerului, cu excepţia cazului cînd ultimul va demonstra
vinovăţia cărăuşului.
În cazul transportului succesiv sau combinat de persoane, cel care
efectuează transportul în cursul căruia s-a cauzat prejudiciul este răpsunzător,
cu expecţia cazului în care, printr-o stipulaţie expresă, unul sintre cărăuşi şi-a
asumat răspunderea pentru întreaga călătorie.
Pasagerul poate rezilia contractul în orice moment dacă prin aceasta nu
cauzează întîrzieri. El este obligat să plătească transportatorului despăgubirile
cauzate de reziliere. Dacă devin cunoscute împrejurările în sfera
transportatorului despre care pasagerul nu putea să ştie şi care, dacă le
cunoştea, i-ar fi dat un motiv întemeiat să nu încheie contractul de transport, el
poate rezilia contractul. Pasagerul poate rezilia contractul şi atunci cînd este
previzibil că vor avea loc întîrzieri în comparaţie cu timpul şi durata convenită.
În aceste cazuri, nu se naşte obligaţia de despăgubire

16. Contractul de expediție.

Conform art.1075 CCRM prin contractul de expediție înțelegem acel contract
care este încheiat intre expeditor pe de o parte care se obliga încheie un contract de
transport si sa efectueze actele necesare iar daca este prevăzut in contract sa
dirijeze acțiunile necesare in vedere efectuării transportării pe contul si in numele
celeilalte părți care este clientul sau in nume propriu al expeditorului iar clientul la
rândul sau se obliga sa-i achite pentru serviciile date remunerația prevăzută in
contract numita comision cit si cheltuielile adăugătoare care au avut loc dar nu au
fost prevăzute in contract daca aceste cheltuieli erau necesare pentru atingerea
scopului propus.
Elementele contractului:
In calitate de părți apar expeditorul si clientul unde client poate fi orice PF/PJ
care are capacitate civila de a contracta si capacitate deplina de exercițiu; in calitate
de expeditor pot fi persoanele care desfășoară o activitate comerciala si din aceste
13
considerente aceasta persoana trebuie sa aibă capacitate speciala, ea poate si o
societate comerciala, o organizație ne comerciala sau întreprinzător individual. Nu
trebuie de confundat contractul de expediție care este unul complex cu contractele
enumerate mai sus deoarece in cadrul contractului de expediție expeditorul este
persoana juridica specializata.
Obiectul contractului reprezintă prestarea unui complex de servicii care au
menirea de a organiza transportarea mărfii, iar daca expeditorul este si
transportator atunci de a organiza transportarea mărfii de fapt.
Clientul este obligat de a pune la dispoziție expeditorului informația necesara
in volumul cuvenit si in măsura in care aceasta ii permite înfăptuirea de către
expeditor a obligațiunilor contractuale. Este obligat sa achite comisionul conform
in momentul in care expeditorul a predat bunul. Dar daca expeditorul acorda si
serviciu de transport, atunci când marfa este gata de transportare se achita prețul
convenit.
La înțelegerea părților, daca marfa este însoțită si predata către destinatar,
poate fi preconizat ca o parte de remunerație sa se achite la etapa finala a
contractului.
Are dreptul clientul de a fi informat in ce privește neajunsurile sau ajunsurile
ce țin de înfăptuirea obligațiunilor contractuale ale expeditorului; sa-i ceara
achitarea prejudiciilor suportate din cauza neinformării sau informării incomplete
de care expeditor cu privire la marfa transportata.
Daca este prevăzut, atunci el este obligat sa asigure încărcătura, este obligat
sa verifice încărcătura, este obligat sa răspundă pentru prejudiciile aduse clientului
in măsura prevederilor contractuale.

17. CONTRACTUL de SERVICII TURISTICE

În cadrul contractului de servicii turistice, o parte ,organizatorul călătoriei (agentul
turistic) se obligă să acorde celeilalte părţi, turistului, serviciile stipulate în contract
iar turistul se obligă să achite costul lor.
Ambele părţi ale contractului se obligă reciproc şi corelativ, ceea ce determină
caracterul sinalagmatic al contractului de prestări servicii turistice.
Deoarece turistul beneficiază de serviciile prestate în schimbul unui preţ, iar
agentul touristic activează pentru a obținefoloase patrimoniale, contractul de este
cu titlu oneros.
Pentru prestarea serviciilor turistice, care reprezintă obiectul contractului este
necesară o anumită perioade de timp, deaceea contractual are un character
succesiv.
Elementele contractului:
În calitate de părți sunt agentul touristic sau organizatorul călătoriei care este agent
economic, posesor de licență de turism, conf. Legii turismului, iar în calitate de
turist, poate fi orice persoană, înzestrată cu capacitate de exercițiu deplină.
14
Agentul turistic are un şir de obligaţii legale, care se nasc anterior încheierii
contractului.
Pînă la momentul încheierii contractului, organizatorul este obligat să pună la
dispoziţia clientului, în scris sau în orice altă formă adecvată: o informaţie despre
regimul de vize şi paşapoarte, precum şi despre cerinţele de asigurare a sănătăţii pe
durata călătoriei; timpul şi locul staţionărilor intermediare şi al joncţiunilor de
transport, precum şi detaliile amplasării clientului în interiorul vehiculului (cabină
pe navă, compartiment în tren etc.); numele, adresa şi numărul de telefon al
reprezentanţilor locali ai organizatorului său, în absenţa acestora, datele de
identificare ale agenţiei locale cărei i se va adresa clientul la necesitate sau datele
de contact cu organizatorul; în cazul călătoriei unor minori – datele de contact
direct cu minorul sau cu persoana responsabilă de el la locul de destinaţie;
responsabilitatea clientului pentru faptul că a renunţat la călătorie, precum şi alte
cheltuieli.
.În afară de acestea , contractul de servicii turistice trebuie să conţină următoarele
clause conform CC, art. 1134 :
a) itinerarul, locul(locurile) de destinaţie şi termenele de aflare, cu indicarea
datelor;
b) vehiculele, caracteristicile şi clasele lor, data şi locul plecării şi sosirii;
c) informaţii despre cazare, categoria sau nivelul de confort, caracteristicile lui de
bază,serviciile alimentare;
d) în cazul stabilirii unui număr minim de persoane necesar pentru realizarea
călătoriei, termenul limită de notificare a clientului în caz de contramandare a
acesteia;
e) vizitele, excursiile şi alte servicii incluse în preţul unic al călătoriei;
f) denumirea şi adresa organizatorului (agentului turistic) şi a asigurătorului, după
caz;
g) preţul călătoriei, posibilitatea de modificare a preţului, costul anumitor servicii
suplimentare (taxa de îmbarcare şi debarcare în porturi şi aeroporturi, taxele
turistice) neincluse în preţul unic al călătoriei şi posibilitatea de modificare a
acestuia; h) termenele şi modalitatea de plată a preţului şi a celorlalte costuri;
i) condiţiile specifice, convenite de părţi la cererea clientului;
j) termenele de formulare a pretenţiilor privind neexecutarea sau
executarea necorespunzătoare a contractului; k) alte condiţii.

Toate condiţiile contractuale trebuie prezentate clientului în scris, înainte de

încheierea contractului
Turistul are dreptul să ceară, înainte de începutul călătoriei, ca un terţ să preia
drepturile şi îndatoririle sale din contractul de călătorie.

15
18. Contractul de mandat

1.Notiunea si particularitățile juridice ale contr. de mandat.

Contractul de mandata este acel contract prin care o parte numita mandant
împuternicește partea cealaltă numita mandatar de a încheia acte juridice in numele
si pe contul mandantului, iar mandatarul la rândul sau se obliga odată cu
acceptarea condițiilor contractului sa încheie aceste acte juridice conform
prevederilor si competentelor sale.

2.Elementele contractului

Părțile contractului
In calitate de părți sunt mandatarul si mandantul , unde mandatar trebuie sa fie o
persoana cu capacitate de exercițiu deplina fiindcă in actele juridice pe care le
încheie in numele si pe contul mandantului prevalează consimțământul liber
exprimat care este valabil doar daca vine de la o persoana care conștientizează
acțiunile sale.
Obiectul contractului
Sunt totalitatea acțiunilor pe care le întreprinde mandatarul la încheierea actelor
juridice in numele mandantului.
Obiectul contractului trebuie sa fie licit , iar mandatarul nu are dreptul de a
întreprinde careva acțiuni ilicite pentru atingerea scopului propus si îndeplinirea
condițiilor finale ale contractului. In unele cazuri se eliberează si procura, ca mijloc
de probațiune a contractului de mandat, sau ca cerința legala expresa (in instanță).

Forma contractului
Conform art. 1031, deoarece acceptarea mandatului este expresa sau tacita, forma
contractului se supune normelor generale verbal sau scris.

Termenul contractului
Termenul contractului depinde de o acțiune sau mai multe acțiuni pe care le
întreprinde mandatarul sau conform art. 1032, daca este mandate special sau
general.
Prețul contractului
Se va nominaliza doar in cadrul contractelor cu titlu oneros si remunerația poate fi
stabilita de către părți sau poate fi conform carorva tarife.
Mandantul este obligat sa informeze mandatarul sau mandatarii in măsură deplina
despre obiectul contractului de mandat, este obligat sa repare prejudiciul, cauzat
mandatarului art. 1047, are dreptul conform art. 1050 la denunțarea mandatului.
Încetarea contractului de mandat

16
Contractul încetează in termenii conveniți in dependent de faptul daca este mandat
general sau special , sau in cazul când este denunțat de către una dintre părți.

19. CONTRACT DE COMISION

Contractul de comision este un contract prin care o parte, numită comisionar, se obligă pe baza
împuternicirii celeilalte părţi, numită comitent, să încheie anumite acte de comerţ, în nume
propriu, dar pe seama comitentului, în schimbul unei remuneraţii, numită comision[1].

El a apărut în relaţiile comerciale pentru a înlătura rigurozitatea regulilor mandatului, permiţându-

se astfel ca o persoană să facă afaceri în nume propriu însă, pe seama altuia.

Deducem din definiţie că acest contract este un mandat comercial fără reprezentare: afacerea se
face pe seama altuia, dar nu în numele său, ci în numele comisionarului.

Cele două contracte prezintă asemănări şi deosebiri: amândouă au ca obiect tratarea de afaceri
comerciale şi amândouă se fac pe seama altei persoane, ce a dat împuternicirea.

Deosebirea rezultă din aceea că, comisionarul nu este reprezentantul comitentului, precum
mandatarul al mandantelui. Comitentul stă în raportul juridic în care intră în nume propriu.
Afacerea însă, o face în limitele împuternicirii primite de la comitent.

De aici deducem că acest contract are următoarele caractere juridice:

– este bilateral (sinalagmatic), dă naşterea la obligaţii în sarcina ambelor părţi;

– este oneros, pentru că părţile urmăresc realizarea unui folos material;

– este consensual, pentru că ia naştere prin simplul acord de voinţă al părţilor.

20. Contractul de administrare fiduciară

Conform contractului de administrare fiduciară a patrimoniului, una din părţile

contractante (fondatorul administrării) transmite, în administrare fiduciară,
celeilalte părţi (managerului fiduciar), pe un termen prevăzut de contract,
bunurile sale, drepturile sale patrimoniale şi drepturile personale
nepatrimoniale, iar cealaltă parte se obligă să desfăşoare contra plată
administrarea patrimoniului în interesul fondatorului administrării sau al unei
persoane desemnate de acesta (beneficiarului).
Fondator al administrării fiduciare este proprietarul patrimoniului, iar în
unele cazuri prevăzute de legislaţie - o altă persoană.
Manager fiduciar poate fi un cetăţean sau o organizaţie comercială care
desfăşoară activitate de administrare fiduciară, iar în unele cazuri prevăzute de
lege, manager fiduciar poate fi numai o persoană juridică.

17
 Autorităţile publice nu pot exercita funcţia de manager fiduciar.
Nu poate fi beneficiar, conform contractului de administrare fiduciară,
persoana care, conform aceluiaşi contract, este manager

Drepturile si obligațiilor părților administratorului

- Administratorul fiduciar se obliga sa administreze si sa conserveze bunurile
in nume propriu dar pe contul si pe riscul fiduciantului;
- Drepturile si obligațiile administratorului fiduciar conform art.1056 CCRM;
Drepturile si obligațiile fiduciantului:

- Este obligat sa informeze corect si sa pună la dispoziția fiduciarului bunurile

in măsura prevederilor contractuale; este obligat sa restituie fiduciarului
cheltuielile pe care le-a suportat in cadrul administrării; este obligat sa suporte
toate cheltuielile de administrare si suporta riscul pieirii fortuite sau deteriorării
bunurilor daca nu se demonstrează ca administratorul fiduciar se face vinovat de
acest fapt;
- are dreptul de a verifica procesul de administrare fiduciara a patrimoniului
sau fără a se implica daca nu are acordul administratorului fiduciar.

Drepturile si obligațiile beneficiarului:

Beneficiarul, daca este nominalizat, poate cere executarea obligațiilor
contractuale de către administrator fata de sine sau poate refuza in folosul
fondatorului administrării.

21. Contractul de intermediere

Conform art.1179 CC
C RM, in cadrul contractului de intermediere, o parte (intermediar) se obligă
față de cealaltă parte (client) să acționeze în calitate de mijlocitor la încheierea unui
sau mai multor contracte între aceasta și terț.
Elementele contractului:
In calitate de părți sunt intermediarul si clientul unde client poate fi orice
PF/PJ care trebuie sa dispună de capacitatea necesara prevăzută pentru un astfel tip
de contract de intermediere. In calitate de intermediar apare persoana care
capacitatea civila de a contracta, poate fi PF/PJ.
- Intermediarul este obligat de a întreprinde toate acțiunile si masurile
necesare pentru a obține rezultatul așteptat de client.
Este obligat sa informeze clientul într-un mod cit mai larg si intr-un timp cit
mai eficient in ce privește obiectul contractului si condițiile impuse de persoana
terță.
18
 Intermediarul are dreptul de a acționa după bunul sau plac utilizând toate
mijloacele legale pentru atingerea scopului propus; el trebuie sa fie de buna
credința si sa acționeze cu diligență unui bun proprietar sau a unui profesionist.

22. Contractul de depozit

Prin contract de depozit o parte (depozitar) se obligă să păstreze bunul mobil, predat de cealaltă
Acest contract
parte (deponent), o perioadă determinată sau nedeterminată şi să-l restituie la cerere.
este consensual, cu titlu oneros sau gratuit, sinalagmatic(daca e cu titlu oneros) sau
unilateral obligațional (gratuit, obligația fiind din partea depozitarului), comutativ
si in unele cazuri are un caracter intuito-personae. Elementele contractului:
Părți pot fi atât din partea depozitarului cit si din partea deponentului orice
PF/PJ care au capacitate de a încheia contracte sau acte de administrare.
In calitate de deponent poate fi atât proprietarul bunului cit si orice alta
persoana interesata de a păstra bunul transmis spre depozitare.
In calitate de obiect material pot fi nu numai bunurile mobile dar si banii,
hârtiile de valoare si alte acte juridice care au menirea de a dovedi dreptul carorva
persoane nominalizate in acele acte juridice transmise.
forma atât scrisa cit si verbala cu privire la întocmirea actelor juridice cit si
chiar daca nu se prevede expres forma scrisa acest contract poate fi încheiat in scris
daca aceasta o doresc părțile.

23. Contractul de magazinaj

Reprezintă un contract de depozit de mărfuri asupra căruia se aplica aceleași

norme reglementative ca si in cadrul contractului de depozit in măsura in care ele
sunt compatibile cu contractul de magazinaj.
Acest contract este oneros, comutativ, sinalagmatic, are caracter
intuitopersoane, consensual.
Elementele contractului

Parți: in calitate de deponent poate fi orice PF/PJ care transmite spre păstrare
careva bunuri materiale careva bunuri materiale magazinierului; in calitate de
magazinier poate fi doar persoana care acorda servicii de depozit profesionist si
are calitatea de întreprinzător in orice forma permisa de lege

Obiectul contractului: sunt mărfurile sau diferite bunuri care reprezintă

obiecte obținute in procesul de producție si destinate comercializării si se afla in
circulație libera, in unele cazuri excepționale pot sa fie si cele aflate in circulație
restrânsă.

19
 Forma contractului: reprezintă recipisa de magazinaj întocmită in scris,
eliberata de către magazinier care are un anumit conținut conform art.1120 si
art.1121 CCRM.
Atunci când recipisa de înmagazinare se distruge sau se pierde, persoana
îndreptățită trebuie sa anunțe public, declarându-se nulitate recipisei inițiale si
întocmindu-se o alta recipisa conform procedurii speciale a CPCRM,
art.1126CCRM.
Magazinierul are dreptul la gaj asupra bunului conform art.1128CC asupra
bunului cit timp acesta se afla in posesia sa. Conform art.1130CC magazinierul are
dreptul sa înstrăineze bunul la licitație

Încetare: conform normelor generale (termenul>3luni)

24. Contractul de societate civilă

In cadrul contractului de societate civila, conform art.1339CC, in calitate de

părți pot fi doi sau mai mulți asociați sau participanți care se obliga reciproc si
urmăresc in comun scopuri economice sau alte scopuri care au ca rezultat unor
beneficii pentru sine însăși neconstituind o PJ si împărțind intre ei atât veniturile cit
si pierderile.
Elementele contractului:
In calitate de Părți sunt participanții sau asociații care pot fi într-un număr
nelimitat incepind de la doua persoane.
Aceste persoane trebuie sa fie inzestrate cu capacitatea de a încheia acte de
dispoziție însă se interzice participarea in calitate de părți contractante chiar si prin
intermediul reprezentanților, minorii sau persoanele incapabile. Pot fi participanți
si organizațiile necomerciale in dependenta de scopul propus.
Obiectul contractului sunt totalitatea acțiunilor întreprinse de către asociați sau
participanți si desfășurate in comun pentru atingerea scopului propus, acest scop
poate fi economic, ceea ce înseamnă patrimonial sau lucrativ, adică atragerea unor
economii, obținerea unor beneficii patrimoniale, ridicarea unor edificii pentru
necesitățile unei asociații, cit si scopul de alta natura decât cel economic,
nepatrimonial, si anume susținerea diferitor concursuri, organizarea diferitor
expoziții cu sau fără obținerea cărorva beneficii materiale.
Forma contractului conform art.1341, alin.1 CC se accepta atât forma verbala
cit si forma scrisa,
zata pentru sine însăși, nu putem spune că este vorba de prețul contractului
ci de
Persoanele care se afla in capul administrării sunt obligate sa-si prezinte darea
de seama a asociațiilor si sa-si îndeplinească cu buna credința si diligenta

20
obligațiunile cu sau fără respectarea indicațiilor date de către asociați asumându-și
urmările si riscurile.
Din considerentul ca acest contract are un caracter personal, atragerea unor
persoane terțe este acceptata doar cu acordul celorlalți participanți cit si înlocuirea
unui asociat cu o persoana terță.

25.Contractele bancare

In cadrul contractelor bancare banca are calitatea de subiect special deoarece ea Este un contract
de împrumut, doar că în cazul creditului bancar obligatoriu partea care dă cu împrumut este Banca.
(Art. 1236 CC al RM „faţă de contractul de credit bancar se aplică regulile de la împrumut cu unele
excepţii”)

În cazul creditului bancar, una din părţi în mod obligatoriu este o bancă, iar obiect al împrumutului
pot fi doar banii.

In cadrul contractului, banca sau o alta instituție financiara care are dreptul
conform prevederilor legale si deține autorizația necesara numita in continuare
banca, primește de la client numit in continuare deponent sau de la o persoana terță
in folosul clientului o anumita suma de bani pe care se obliga sa o restituie acestui
deponent după perioada stipulata in contract in cazul depozitului in termen sau la
cererea deponentului in cazul depozitului la vedere.
Drepturile si obligațiile părților:
Banca este obligata sa primească sumele de la deponent sau de la persoana
indicata in contract pentru deponent, sumele de bani in contul deschis pe numele
deponentului.
Este obligata banca sa achite in timpul stabilit dobânda către client. Este
obligata sa informeze clientul conf.art.1224 alin.2 CCRM într-un termen de
preaviz in cel puțin de 15 zile in cazul reducerii unilateral al mărimii dobânzii.
Este obligata sa păstreze confidențialitatea cu privire la informația clientului.
Deponentul sau clientul este obligat sa informeze banca cu privire la depozitul
sau in ce privește schimbarea formei sau tipului si are dreptul sa ceara de la banca
suma depozitata integral sau parțial înainte de încetarea termenului contractului, in
cazul dar banca trebuie sa-l informeze despre circumstanțele prejudiciabile pentru
deponent.
Rezilierea contractului conform uzanțelor bancare sau contractuale.

21
 26.contractul de factoring

Contractul de factoring sau facturaj este un contract comercial de creditare la

care participă o societate specializată (societate bancară sau o instituție
financiară specializată) în încasarea de facturi, denumită factor, și o societate
comercială furnizoare de produse sau servicii, denumită aderent. Aderentul
urmărește să-și încaseze prețul facturilor înainte de termenul de scandență, iar
factorul urmărește să obțină un beneficiu, de regulă un anumit procent din
facturile pe care le decontează în avans. În activitatea de factoring ia parte și
beneficiarul (clientul) care va fi notificat că trebuie să plătească factura la
scadență factorului. Companiile de factoring se mai ocupă și de administrarea
și managementul facturilor clienților, precum și de asigurări împotriva
riscurilor de neplată a debitorilor
27.Asigurarea obligatory

este definită ca fiind operația financiară ce decurge dintr-un contract de asigurare

sau dintr-o obligație prevăzută de lege, prin care asigurătorul se obligă ca în
schimbul unei sume primite periodic să despăgubească pe asigurat pentru pierderile
pe care acesta le-ar putea suferi în urma unor întâmplări independente de voința lui.

Contractul de asigurare este actul juridic prin care se reglementează raporturile juridice dintre
părțile contractante. Este format dintr-un ansamblu de documente cuprinzând:

 cererea de asigurare;
 polița de asigurare;
 condițiile contractuale pentru asigurarea de bază și pentru clauzele suplimentare atașate.

28. Contractul de fanchising

Conform art.1171CC, in cadrul contractului de fanchising, franchiserul se

obligă să permită si să transmită un șir de obligații și drepturi în cadrul cărora
promovează comercializarea de bunuri și servicii, cit si permisiunea de a produce
ceva fanciseului în conformitate cu toate cerințele indicate de către franchiser.
Totalitatea acestor transmisiuni poartă denumirea de franchisă care constituie
obiectul contractului de fanchising.
Părțile sunt franchiserul (numit și concedent) și francheseeul (numit și
concesionar) care conform legii cu privire la franchising nr.1335/13, 1 oct.
1997, franchiserul este întreprinderea-mamă producătoare, care are un anumit
nume pe piață destul de cunoscut, ce reprezintă un interes de calitate, are o
marca proprie și îi permite franchiseeului, firmei-fiice, de a activa în baza și pe

22
 numele ei, și reputația sa pentru o anumită perioadă de timp determinată sau
nedeterminată pe un anumit teritoriu indicat în contract sau prezumat.
Franchiserul,poate fi orice persoană fizică sau juridică, din RM cit și de peste
hotare care activează cu franchisee atât de la noi din țară cît și de peste hotare.
Franchiseul este o întreprindere-fiică care activează in baza contractului
încheiat cu franchiserul, firma-mamă, și tot poate fi o persoană fizică sau juridică,
care se înregistrează in modul stabilit de legea cu privire la franchising, unde se
indică obiectul contractului. Adică tipul franchisei: de producere, de
comercializare, prestări servicii.
Obiectul contractului de fanchising îl reprezintă franchisa, care include
acordarea de servicii, producerea de bunuri, distribuirea producției.

29. Contractul de fidejusiune

fidejusiunea este acţiunea prin care o persoană numită fidejusor se obligă
faţă de creditorul altei persoane, să execute obligaţia asumată de acea
persoană pentru cazul în care debitorul nu-şi va executa el însuşi obligaţia
la care s-a îndatorat. Efectele contractului de fidejusiune se fac simţite între
creditor şi fidejusor, în caz de neexecutare a obligaţiei de către debitor,
creditorul poate să îl urmărească direct pe fidejusor. Fidejusorul are însă
dreptul să invoce: beneficiul de discuţiune, în baza căruia creditorul poate fi
obligat să urmărească, mai întîi, bunurile debitorului şi numai dacă nu va fi
îndestulat îl va putea urmări pe fidejusor; beneficiul de diviziune, în baza
căruia creditorul nu-l poate urmări pe fidejusor decît pentru partea
corespunzătoare garantată din datorie. Fidejusorul nu va putea opune
creditorului beneficiile amintite, în cazul în care prin contract s-a stipulat
contrariul. Între fidejusor şi debitorul principal, fidejusorul care a plătit pentru
debitor are acţiune în regres chiar şi în situaţia în care a garantat fără stiinţa
acestuia. În situaţia în care fidejusorul a plătit datoria mai multor debitori
obligaţi solidar la una şi aceeaşi datorie, acţiunea în regres se poate face
pentru tot împotriva oricăruia dintre ei. Între fidejusori, cînd mai multe
persoane au garantat pentru unul şi acelaşi debitor şi pentru una şi aceeaşi
datorie, garantul ce a plătit datoria are regres contra celorlalţi garanţi,
pentru porţiunea ce priveşte pe fiecare.

30. Jocuri și Pariuri

Contractul privind jocurile de noroc și pariul reprezintă contractual care are loc
între jucător și organizatorul jocului, în termenul stipulate sau rezumat din
circumstanțe.
Însuși jocul de noroc, reprezintă acel joc care se desfășoară conform regulilor și
participarea la el permite cîștigul banilor sau altor bunuru sau drepturi
23
patrimoniale, însă acest joc este riscant sau aleatoriu deoarece rezultatul lui este
urmare a unor evenimente întîmplătoare și imprevizibile.
Codul civil al Republicii Moldova nu conţine o dispoziţie similară celor
prezentate mai sus. Pe cale de consecinţă, în dreptul civil moldovenesc contractul de
joc sau pariu se prezintă, din punctul acesta de vedere ca oricare alt contract, adică
este înzestrat cu acţiune în justiţie pentru realizarea drepturilor şi obligaţiilor
corelative ce decurg din el. Unica diferenţă faţă de celelalte contracte o reprezintă
necesitatea prevederii printr-o lege specială a valabilităţii lui Contractul de loterie
şi alte contracte de joc similare produc efecte juridice numai daca loteria sau jocul
sînt autorizate de stat.
(2) Relaţiile dintre organizatorii de loterii totalizatoare (pariuri mutuale) şi alte
jocuri de risc ce au obţinut licenţa în modul stabilit de legislaţie şi participanţii la
jocuri se stabilesc în contractul respectiv.
În cazurile prevăzute în regulile de organizare a jocurilor, contractul dintre
organizatorul jocului şi participantul la joc se încheie prin transmiterea de către
organizator către participant a biletului de loterie, a chitanţei sau a unui alt document.
(4) Propunerea de încheiere a contractului prevăzut la alin.(1) trebuie sa conţină
clauze privind termenul de desfăşurare a jocurilor, modul de determinare a cîştigului
şi a mărimii acestuia.
(5) Daca organizatorul refuză să desfăşoare jocul în termenul stabilit, participanţii
la joc sînt în drept să-i ceară recuperarea prejudiciului real cauzat de contramandarea
sau anularea jocului.
(6) Cîştigul obţinut de persoana care, potrivit condiţiilor de desfăşurare a jocului,
este recunoscută drept cîştigătoare trebuie să-i fie acordat de organizatorul jocului
în mărimea, în forma şi în termenele prevăzute în condiţiile jocului, iar daca nu este
prevăzut un termen de plată a cîştigului, nu mai tîrziu de 12 zile de la anunţarea
rezultatelor jocului.

31. Tranzacția

Tranzacţia este un contract prin care părţile previn sau sting un litigiu, inclusiv în faza executării
silite, prin concesii sau renunţări reciproce la drepturi ori prin transferul unor drepturi de la una la
cealaltă (art. 2267 alin. 1 Noul Cod Civil).

Prin tranzacţie se pot naşte, modifica sau stinge raporturi juridice diferite de cele ce fac obiectul
litigiului dintre părţi. (art. 2267 alin. 2 Noul Cod Civil).

Prin contract, părţile au obligaţia, în primul rând, de a preveni, de a nu face (a nu se adresa

justiţiei) sau de a stinge, de a nu continua un proces deja început. Astfel, tranzacţia presupune trei
elemente distincte:

a) existenţa unui drept litigios sau îndoielnic;

24
b) intenţia părţilor de a pune capăt unui litigiu sau de a-l preveni;

c) existenţa unor concesii reciproce.

Tranzacţia prezintă asemănări cu achiesarea (recunoaşterea necondiţionată a unor pretenţii

formulate în justiţie). Deosebirea dintre cele două instituţii juridice constă în aceea că tranzacţia
presupune recunoaşterea şi, totodată, renunţarea reciprocă „a drepturilor paralele şi antagoniste
formulate de părţi” (ea punând capăt contestaţiei acestor drepturi)'.

Contractul de tranzacţie se aseamănă şi cu desistarea (renunţare la o pretenţie proprie), precum şi

cu ratificarea (manifestare unilaterală de voinţă prin care o persoană confirmă, cu efect retroactiv,
un act juridic).

în sens larg, tranzacţia este de două feluri: convenţională (când se încheie prin voinţa părţilor, fără
intervenţia instanţei) şi judiciară (când se încheie în faţa instanţei de judecată).

Tranzacţia constatată printr-o hotărâre judecătorească (prin care se pune capăt unui proces
început), poate fi desfiinţată prin acţiune în nulitate sau acţiune în rezoluţiune ori reziliere,
precum orice alt contract.

Detalii: https://legeaz.net/dictionar-juridic/contract-tranzactie-ncc

25