DREPT CIVIL ANUL III

1. CONTRACTUL DE VANZARE

2. DEFINITIA CONTRACTULUI
Vânzarea este contractul prin care vânzătorul transmite sau, după caz, se obligă să
transmită cumpărătorului proprietatea unui bun în schimbul unui preţ pe care cumpărătorul se
obligă să îl plătească.
3. CARACTERE JURIDICE

a) este un contract sinalagmatic (bilateral) perfect, existând o reciprocitate a obligaţiilor

ce incumba ambelor părţi. Vânzătorul are obligaţia de a transmite dreptul de proprietate,
de a preda lucrul vândut, de-al garanta pe cumpărător pentru evicţiune si pentru viciile
lucrului, iar cumpărătorul are obligaţia de preluare a bunului, de a plaţi preţul si, de regula,
de a suporta cheltuielile vânzării. Fiind un contract bilateral, se vor aplica efectele specifice
acestei categorii de contracte, respectiv: rezolutionarea sau rezilierea contractului,
excepţia de neexecutare a contractului si riscul contractual.
b) este un contract cu titlu oneros, ambele părţi urmărind realizarea unui avantaj material
(patrimonial), si anume: vânzătorul urmăreşte sa primească preţul, iar cumpărătorul sa
primească bunul in schimbul prestaţiei sale de plata a preţului.
c) este un contract comutativ deoarece ambele părţi cunosc existenta si întinderea
obligaţiilor pe care le au încă din momentul încheierii contractului.
d) este, de regula, un contract consensual, fiind încheiat in mod valabil prin simplul acord
de voinţa al parţilor, fără îndeplinirea vreunei formalităţi sau predarea bunului vândut
e) este un contract translativ de proprietate, deoarece, prin natura sa, contractul transmite
acest drept real (principal). Vânzarea este translativă de proprietate mai ales pentru că
transferul proprietăţii se produce de drept, acordul de voinţe (contractul în sine) fiind sursa
transferului (indiferent de momentul în care se realizează transferul).

4. CONDITII DE FOND SI FORMA

condiții ad validitatem; condiții ad probationem; condiții cerute pentru opozabilitatea

față de terți.
capacitatea partilor forma scrisa
consimtamantul
obiectul
Condiţiile lucrului vândut

 să fie în circuitul civil (adica sa nu fie inalienabil) ;

 să existe în momentul încheierii contractului sau să poată exista în viitor (bunuri
viitoare) ;
 să fie determinat sau determinabil ;
 să fie licit si moral ;
 sa fie posibil ;
 să fie în proprietatea vânzătorului;
Condiţiile preţului

 să fie stabilit în bani ;

 sa fie determinat sau determinabil ;
 sa fie sincer sau real (pretul sa fie cel adevarat, sa corespunda realitatii, sa nu fie fictiv)
şi serios
Conditiile privind cauza contractului de vanzare

 cauza sa existe
 cauza să fie licită și morală
 2. CONTRACTUL DE SCHIMB

1. DEFINITIA CONTRACTULUI

Schimbul este contractul prin care fiecare dintre părţi, denumite copermutanţi, transmite sau,
după caz, se obligă să transmită un bun pentru a dobândi un altul.
2. CARACTERE JURIDICE

a). Schimbul are caracter consensual. Potrivit art. 1178 Noul Cod Civil, „Contractul se
încheie prin simplul acord de voinţe al părţilor dacă legea nu impune o anumită formalitate
pentru încheierea sa valabilă.”(s.n.).
Schimbul este însă numai în principiu consensual. Prin excepţie, în unele cazuri, schimbul
devine contract solemn. Astfel: „drepturile reale asupra imobilelor cuprinse în cartea funciară
se dobândesc, atât între părţi, cât şi faţă de terţi, numai prin înscrierea lor în cartea funciară,
pe baza „actului autentic notarial” (art. 885 şi art. 888 Noul Cod Civil).
Ad probationem, în toate cazurile când bunul are o valoare mai mare de 250 bani este cerută
forma scrisă (art. 309 C. proc. civ.).
b). Schimbul este un contract bilateral (sinalagmatic), deoarece prin încheierea sa dă
naştere la obligaţii reciproce între părţile contractante, în acest context, copermutanţii sunt
obligaţi să-şi predea bunurile obiect al contractului de schimb şi să se garanteze reciproc (art.
1764 alin. 2 Noul Cod Civil).
c). Schimbul este un contract cu titlu oneros, întrucât ambele părţi urmăresc anumite
interese patrimoniale, adică primirea unui echivalent în schimbul prestaţiei la care se obligă.
d). Schimbul este comutativ, deoarece existenţa şi întinderea obligaţiilor reciproce sunt
cunoscute de părţi de la încheierea contractului (şi deci obligaţiile părţilor nu depind de un
eveniment viitor şi incert, care ar face să existe şanse de câştig sau de pierdere).
e). Schimbul este, de regulă, un contract dublu translativ de proprietate, astfel că prin
efectul realizării acordului de voinţă (solo consensu) şi independent de predarea bunurilor se
produce nu numai încheierea contractului, dar operează şi transferul drepturilor de
proprietate. Potrivit regulii instituite de Noul cod civil în contractele translative de proprietate,
„cât timp bunul nu este predat, riscul contractului rămâne în sarcina debitorului obligaţiei de
predare, chiar dacă proprietatea a fost transferată dobânditorului. în cazul pieirii fortuite a
bunului, debitorul obligaţiei de predare pierde dreptul la contra-prestaţie, iar dacă a primit-o,
este obligat să o restituie (art. 1274 alin. 1 Noul Cod Civil).

3. CONDITII DE FOND SI FORMA

condiții ad validitatem; condiții ad probationem; condiții cerute pentru opozabilitatea față

de terți.
capacitatea partilor forma scrisa
consimtamantul
obiectul
 3.CONTRACTUL DE DONATIE

1. DEFINITIA CONTRACTULUI
Contractul de donatie reprezinta contractul prin care, cu intentia de a gratifica, o
parte, numita donator, transmite dreptul de proprietate celeilalte parti, numita donatar.

2. CARACTERE JURIDICE

a. Donatia este un contract unilateral, deoarece da nastere la obligatii numai in sarcina

donatorului. Donatarul are numai o indatorire de recunostinta fata de donator, care rezulta din
lege si nu din contract. Prin urmare, donatia fiind un contract unilateral, obligatiile ce rezulta
din acest contract nu se consideră bilaterale si interdependente.
b. Donatia este un contract esentialmente gratuit (o liberalitate). In cazul donatiei cu sarcina,
contractul este oneros in limitele valorii sarcinii si gratuit numai pentru ceea ce depaseste
valoarea sarcinii.
c. Contractul de donatie este un contract translativ de proprietate.
d. Contractul de donatie este un contract solemn (art. 813 C. civ.).

3. CONDITII DE FOND SI FORMA

condiții ad validitatem; condiții ad probationem; condiții cerute pentru opozabilitatea față

de terți.
capacitatea partilor forma scrisa
consimtamantul
obiectul

Contractul de donatie se încheie obligatoriu în forma autentica, indiferent de natura bunurilor

donate. Nerespectarea formei autentice atrage nulitatea absolută a contractului.

Nu sunt supuse conditiei de validitate a formei autentice donatiile indirecte, donatiile deghizate și
darurile manuale.
 4. CONTRACTUL DE LOCATIUNE

1. DEFINITIA CONTRACTULUI
Locaţiunea este contractul prin care o parte, numită locator, se obligă să asigure celeilalte
părţi, numite locatar, folosinţa unui bun pentru o anumită perioadă, în schimbul unui preţ,
denumit chirie.
2. CARACTERE JURIDICE

a) Contractul de locaţiune este un contract consensual, deoarece se încheie verbal prin

simplul acord de voinţă al părţilor, fără vreo altă formalitate. Potrivit art. 1781 C. civ., contractul
de locaţiune se consideră încheiat îndată ce părţile au convenit asupra bunului și preţului.
Forma scrisă a contractului este cerută nu pentru valabilitatea acestuia, ci pentru probaţiune.
 Excepţie fac contractele de închiriere făcând parte din patrimoniul statului sau al unităţilor
administrativ-teritoriale, care se încheie în formă scrisă ĩi în urma organizării licitaţiei,
acestea incluzând clauze de natură să asigure exploatarea bunului potrivit specificului
său.
 Prin art. 1798 C. civ., legiuitorul a simplificat formalităţile de punere în executare a
contractelor de locaţiune, recunoscându-le caracterul de titluri executorii pentru plata
chiriei, la termenele ĩi în condiţiile stabilite în contract. Păstrând caracterul consensual al
contractului de locaţiune, art. 1798 C. civ. leagă însă valoarea de titlu executoriu al
contractului de locaţiune, de încheierea acestuia în formă autentică sau încheierea
acestuia prin înscris sub semnătură privată, dar înregistrat la organele fiscale. În toate
cazurile există însă, obligativitatea înregistrării contractului de locaţiune la organele
fiscale, în vederea impozitării veniturilor din chirii, fără ca o atare omisiune să afecteze
valabilitatea contractului.
b) Obligaţiile reciproce asumate de părţi, aceea a locatorului de a asigura folosinţa temporară
a lucrului dat în locaţiune ĩi a locatarului de plată a chiriei, conferă contractului de locaţiune
un caracter sinalagmatic și în acelaĩi timp comutativ, deoarece părţile cunosc încă de la
încheierea contractului nu numai existenţa, dar ĩi întinderea obligaţiilor.
c) Contractul de locaţiune are un caracter oneros, întrucât ambele părţi urmăresc un folos
propriu patrimonial: locatorul să obţină chiria, iar locatarul folosinţa lucrului dat în
locaţiune.
d) Contractul de locaţiune este translativ de folosinţă temporară a bunului închiriat, și nu de
proprietate, ca în contractul de vânzare-cumpărare. Astfel că dacă locatorul nu este
proprietarul bunului închiriat, aceasta nu afectează valabilitatea contractului, deoarece,
locaţiunea, ca act de administrare, transmite doar folosinţa temporară a bunului.
Procurarea folosinţei bunului este o chestiune de fapt, constând în predarea acestuia,
menţinerea lui în stare de întrebuinţare potrivit destinaţiei ĩi asigurarea utilizării bunului pe
toată durata contractului.
e) Contractul de locaţiune este un contract cu o executare succesivă, deoarece obligaţiile
părţilor se execută prin prestaţii eșalonate în timp, elementul timp fiind de esenţa locaţiunii,
din punctul de vedere al ambilor contractanţi.
 3. CONDITII DE FOND SI FORMA

condiții ad validitatem; condiții ad probationem; condiții cerute pentru opozabilitatea față

de terți.
capacitatea partilor forma scrisa
consimtamantul
obiectul
 5.CONTRACTUL DE ARENDA

1. DEFINITIA CONTRACTULUI
Arendarea este un contract prin care una dintre părţi, numită arendator, transmite bunuri
agricole celeilalte părţi, numită arendaş, pentru a fi exploatate o perioadă de timp, în schimbul
unui preţ, numit arendă.
2. CARACTERE JURIDICE

 caracterul solemn (rezultat din necesitatea formei scrise sub sanctiunea nulitatii absolute,
inregistrarea contractului la consiliul local, precum si in cazul imobilelor, necesitatea
inscrierii in cartea funciara) si
 caracterul intuitu personae (care decurge din interdictia subarendarii sub sanctiunea
nulitatii absolute, limitarea cesiunii arendarii numai la sotul arendasului, daca acesta
participa la exploatarea bunurilor si la descendentii majori ai arendasului, precum si din
faptul ca arendarea inceteaza prin moartea, incapacitatea si falimentul arendasului).
 sinalagmatic;
 cu executare succesiva;
 cu titlu oneros

3. CONDITII DE FOND SI FORMA

condiții ad validitatem; condiții ad probationem; condiții cerute pentru opozabilitatea față
de terți.
capacitatea partilor forma scrisa
consimtamantul
obiectul
Arendarea este un contract solemn.
Potrivit Art. 1838. Condiţii de formă
(1) Contractul de arendare trebuie încheiat în formă scrisă, sub sancţiunea nulităţii absolute.
Nerespectarea formei solemne cerute de lege se sancţionează cu nulitatea absolută a
contractului

(2) Sub sancţiunea unei amenzi civile stabilite de instanţa de judecată pentru fiecare zi de
întârziere, arendaşul trebuie să depună un exemplar al contractului la consiliul local în a
cărui rază teritorială se află bunurile agricole arendate, pentru a fi înregistrat într-un registru
special ţinut de secretarul consiliului local.

Contractul de arendare se încheie, de regulă, în trei exemplare: câte un exemplar pentru fiecare
parte şi un exemplar care se depune la consiliul local în a cărui rază teritorială se află bunurile
arendate.
 6.CONTRACTUL DE ANTREPRIZA

1. DEFINITIA CONTRACTULUI
(1) Prin contractul de antrepriză, antreprenorul se obligă ca, pe riscul său, să execute o
anumită lucrare, materială ori intelectuală, sau să presteze un anumit serviciu pentru
beneficiar, în schimbul unui preţ.
(2) Dispoziţiile prezentei secţiuni sunt aplicabile, în mod corespunzător, şi antreprizei
pentru lucrări de construcţii, dacă sunt compatibile cu regulile particulare prevăzute pentru
acest contract.
Din definiţia dată contractului de antrepriză rezultă că obiectul raportului juridic îl formează
obligaţia antreprenorului de a executa o lucrare şi de a preda beneficiarului rezultatul activitătii
sale.
Lucrările de antrepriză pot consta în confecţionarea unui lucru, elaborarea unui proiect de
arhitectură, construcţia unui imobil etc., dar şi în prestări de servicii, precum: reparaţii ale
aparaturii de uz casnic, instalaţii etc.
2. CARACTERE JURIDICE

a) Antrepriza este un contract consensual, deoarece se încheie valabil prin simplul acord
de voinţă al părţilor (nefiind necesară respectarea vreunei forme solemne). Chiar dacă
bunul asupra căruia se efectuează lucrarea de antrepriză este remis antreprenorului,
contractul rămâne consensual, deoarece transmiterea bunului are numai semnificaţia
faptică a predării (asemenea vânzării-cumpărării).

b) Antrepriza este un contract bilateral (sinalagmatic), deoarece ambele părţi

contractante au obligaţii izvorâte din contract. Astfel, antreprenorul va fi obligat să execute
lucrarea independent şi pe riscul său şi să o predea clientului la termenul convenit, iar
acesta din urmă va fi obligat să facă recepţia lucrării şi să plătească remuneraţia cuvenită.
Antrepriza se deosebeşte de contractul de muncă îndeosebi prin independenţa
juridică pe care antreprenorul o are în executarea lucrării.
Astfel, în timp ce persoana încadrată în muncă (salariatul) este subordonată şi îşi exercită
activitatea sub conducerea societăţii respective, antreprenorul este liber în executarea lucrării
comandate de client (el organizează munca după aprecierea sa şi o efectuează pe propriul său
risc).
3. CONDITII DE FOND SI FORMA
condiții ad validitatem; condiții ad probationem; condiții cerute pentru opozabilitatea față
de terți.
capacitatea partilor forma scrisa
consimtamantul
obiectul
 7.CONTRACTUL DE LOCATIUNE

1. DEFINITIA CONTRACTULUI
Locaţiunea este contractul prin care o parte, numită locator, se obligă să asigure celeilalte
părţi, numite locatar, folosinţa unui bun pentru o anumită perioadă, în schimbul unui preţ,
denumit chirie.

2. CARACTERE JURIDICE

a. Contractul de locatiune este un contract consensual, insa proba incheierii si a

continutului acestuia prezinta dificultati de natura sa genereze litigii intre parti, astfel incat este de
preferat incheierea unui act scris ad probationem (art. 1416-1417 C. civ.).

b. Contractul de locatiune este un contract cu titlu oneros.

c. Contractul de locatiune este un contract comutativ.

d. Contractul de locatiune este un contract sinalagmatic.

e. Contractul de locatiune este un contract cu executare succesiva in timp. Durata

folosintei lucrului este de esenta locatiunii. Locatorul este tinut sa asigure folosinta lucrului pana
la incetarea locatiunii, iar chiria este calculata si datorata in raport de durata folosintei, chiar si
atunci cand chiria a fost fixata in mod global.

f. Locatiunea este un contract translativ de folosinta temporara asupra unui lucru

neconsumptibil, individual determinat, de unde rezulta ca locator poate fi nu numai proprietarul
bunului, ci si uzufructuarul, locatarul principal etc.

Nefiind un contract translativ de proprietate, riscul pieirii lucrului din caz de forta majora
sau caz fortuit va fi suportat de catre locator, potrivit regulii res perit domino.

3. CONDITII DE FOND SI FORMA

condiții ad validitatem; condiții ad probationem; condiții cerute pentru opozabilitatea față

de terți.
capacitatea partilor forma scrisa
consimtamantul
obiectul locatiunii
 8.CONTRACTUL DE MANDAT

1. DEFINITIA CONTRACTULUI
Mandatul este contractul prin care o parte, numită mandatar, se obligă să încheie unul
sau mai multe acte juridice pe seama celeilalte părţi, numită mandant.
Contractul de mandatul poate fi cu titlu gratuit sau cu titlu oneros

2. CARACTERE JURIDICE

 în principiu, mandatul este un contract cu titlu gratuit. Gratuitatea mandatului nefiind de

esenţa, ci de natura contractului, părţile pot conveni (prin stipulaţie expresă) ca mandatarul
să fie remunerat (art. 1033 civil). Prezumţia de gratuitate nu va opera dacă mandatarul e
un profesionist.
 cînd mandatul este cu titlu gratuit, atunci este un contract unilateral;
 cînd mandatul este cu titlu oneros, atunci este un contract sinalagmatic;
 contractul de mandat are un caracter intuitu personae întrucît se încheie în numele
mandatarului;
 mandatul este un contract consensual. Cu titlu de drept comparat, conform legislaţiei civile
române, „mandatul poate fi dat în formă scrisă sau chiar verbală ori în mod tacit” (art.
1533 alin. 1). În practică, părţile constată acordul lor de voinţă într-un înscris numit
procură[1].

3. CONDITII DE FOND SI FORMA

(1) Contractul de mandat poate fi încheiat în formă scrisă, autentică ori sub semnătură
privată, sau verbală. Acceptarea mandatului poate rezulta şi din executarea sa de către
mandatar.
(2) Mandatul dat pentru încheierea unui act juridic supus, potrivit legii, unei anumite forme
trebuie să respecte acea formă, sub sancţiunea aplicabilă actului însuşi. Prevederea nu
se aplică atunci când forma este necesară doar pentru opozabilitatea actului faţă de terţi,
dacă prin lege nu se prevede altfel.

condiții ad validitatem; condiții ad probationem; condiții cerute pentru opozabilitatea față

de terți.
capacitatea partilor forma scrisa
consimtamantul
obiectul
 9.CONTRACTUL DE IMPRUMUT DE FOLOSINTA

1. DEFINITIA CONTRACTULUI
Împrumutul de folosinţă este contractul cu titlu gratuit prin care o parte, numită
comodant, remite un bun mobil sau imobil celeilalte părţi, numite comodatar, pentru a se folosi
de acest bun, cu obligaţia de a-l restitui după un anumit timp”.

2. CARACTERE JURIDICE

a) Comodatul este un contract real, deoarece încheierea sa valabilă trebuie însoţită şi de

remiterea, tradiţiunea (predarea efectivă) lucrului, ce formează obiectul contractului.
Ca excepţie, când la momentul încheierii contractului lucrul se află în posesiunea sau detentia
comodatarului, remiterea bunului se consideră realizată.De exemplu, după perfectarea unei
vânzări, neurmată de predarea lucrului, părţile convin ca lucrul să fie lăsat temporar în
folosinţa gratuită a fostului vânzător (actualul comodatar).
Caracterul real al comodatului permite acestui contract să fie precedat de un antecontract de
comodat, având ca obiect o obligaţie de a încheia (a face) în viitor un contract de comodat.
De menţionat că antecontractul de comodat nu presupune traditiunea lucrului.

b) Comodatul este un contract „cu titlu gratuit’ (art. 2146 Noul Cod Civil). Gratuitatea
contractului ţine atât de natura, cât şi de esenţa comodatului.mFiind esenţial gratuit,
comodatul nu poate fi în nicio situaţie cu plată (oneros). Dacă, ipotetic, folosinţa lucrului
s-ar transmite contra unui folos material pentru comodant, contractul nu ar mai fi împrumut
de folosinţă (comodat), ci contract de locaţiune
c) Comodatul este un contract unilateral (dacă se interpretează că remiterea bunului derivă
direct din contract şi nu este o obligaţie a comodantului, în sensul restrâns al acesteia).
Chiar dacă pe parcursul derulării (executării) contractului se pot naşte obligaţii şi în sarcina
comodantului, contractul rămâne unilateral (deoarece eventualele obligaţii sunt
extracontractuale).
d) Comodatul este un contract translativ de folosinţă (nu transferă proprietatea
împrumutatului). Astfel, şi după încheierea contractului, comodantul rămâne proprietarul
lucrului (suportând riscul pierii fortuite a acestuia, după regula res perit domino),
comodatarul dobândind numai detenţiunea lucrului.

3. CONDITII DE FOND SI FORMA

condiții ad validitatem; condiții ad probationem; condiții cerute pentru opozabilitatea față

de terți.
capacitatea partilor forma scrisa
consimtamantul
obiectul
 10.CONTRACTUL DE IMPRUMUT DE CONSUMATIE

DEFINITIA CONTRACTULUI

(1) Împrumutul de consumaţie este contractul prin care împrumutătorul remite

împrumutatului o sumă de bani sau alte asemenea bunuri fungibile şi
consumptibile prin natura lor, iar împrumutatul se obligă să restituie după o
anumită perioadă de timp aceeaşi sumă de bani sau cantitate de bunuri de
aceeaşi natură şi calitate.
(2) Atunci când o persoană acordă un împrumut fără a o face cu titlu profesional,
nu îi sunt aplicabile dispoziţiile legale privind instituţiile de credit şi instituţiile
financiare nebancare.

CARACTERE JURIDICE
a) Împrumutul de consumaţie este un contract unilateral, deoarece dă naştere la obligaţii
numai pentru împrumutat ( deoarece împrumutătorul nu are obligaţii, predarea lucrului
făcând parte din momentul încheierii contactului). Chiar dacă este cu titlu oneros,
împrumutul rămâne unilateral, întrucât şi obliagaţia de plată a dobânzilor aparţine tot
împrumutatului.
b) Împrumutul este un contract real deoarece încheierea lui valabilă presupune atât acordul
de voinţă al părţilor, cât şi tradiţiunea, predarea lucrului ( asemenea împrumutului de
folosinţă).
c) Împrumutul de consumaţie este gratuit (art.2159). Atunci când însă prin
excepție,împrumtul de consumaţie este cu titlu oneros acesta este cunoscut sub
denumirea de împrumut cu dobândă. Putem astfel defini împrumutul cu dobândă, ca fiind
un contract de împrumut de consumaţie cu titlu oneros, în care împrumutatul, în schimbul
transferului temporar al dreptului de proprietate asupra câtimii de bunuri, pe lângă
obligaţia de restituire, mai datorează împrumutătorului şi o altă prestaţie ( numită
dobândă).
d) Împrumutul de consumaţie este un contract translativ de proprietate, precum vânzarea,
schimbul, donaţia ( de care însă se deosebeşte prin aceea că obiectul contractului nu este
un bun individual determinat, restituibil în natura sa). Prin încheierea valabilă a
contractului, împrumutatul devine proprietarul bunului şi suportă riscul pieirii acestuia

CONDITII DE FOND SI FORMA

condiții ad validitatem; condiții ad probationem; condiții cerute pentru opozabilitatea față
de terți.
capacitatea partilor forma scrisa
consimtamantul
obiectul
 11.CONTRACTUL DE DEPOZIT

DEFINITIA CONTRACTULUI
(1) Depozitul este contractul prin care depozitarul primeşte de la deponent un bun mobil, cu
obligaţia de a-l păstra pentru o perioadă de timp şi de a-l restitui în natură.
(2) Remiterea bunului este o condiţie pentru încheierea valabilă a contractului de depozit, cu
excepţia cazului când depozitarul deţine deja bunul cu alt titlu.
CARACTERE JURIDICE

a). Depozitul este un contract real, deoarece se încheie numai atunci „când s-a făcut
tradiţiunea lucrului” (art. 1593 alin. 2 Noul Cod Civil), odată cu acordul de voinţă al părţilor.
Astfel, remiterea bunului „este o condiţie pentru încheierea valabilă a contractului de depozit”
(art. 2103 alin. 2 Noul Cod Civil). Evident că, dacă lucrul se află deja în detenţia viitorului
depozitar, contractului presupune numai acordul de voinţă (iar perfectarea devine
consensuală -art. 2103 alin. 2 Noul Cod Civil). Ca şi în cazul comodatului, contractul de
depozit poate fi precedat de un antecontract (care nu presupune tradiţiunea lucrului)

b). Depozitul poate fi cu titlu gratuit sau cu titlu oneros. Depozitul este cu titlu gratuit, dacă din
convenţia părţilor sau din uzanţe ori din alte împrejurări, precum profesia depozitarului, nu
rezultă că trebuie să fie plătită o remuneraţie (art. 2106 alin. 1 Noul Cod Civil). Astfel,
contractul de depozit este prezumat a fi oneros în cazul în care depozitarul este un
profesionist.

c). Depozitul cu titlu gratuit este contract unilateral, deoarece dă naştere la obligaţii numai în
sarcina depozitarului.

d). Depozitul este, în principiu, un contract intuitu personae. Astfel, „depozitarul nu poate
încredinţa altuia păstrarea bunului”.

CONDITII DE FOND SI FORMA

Pentru a putea fi dovedit, contractul de depozit trebuie încheiat în scris.

Elementul distinctiv al contractului de depozit este scopul specific încheierii lui, respectiv
păstrarea, conservarea unui lucru.
condiții ad validitatem; condiții ad probationem; condiții cerute pentru opozabilitatea față
de terți.
capacitatea partilor forma scrisa
consimtamantul
obiectul
 12.CONTRACTUL DE CONT CURENT

DEFINITIA CONTRACTULUI
Contractul de cont curent este acela prin care părţile, denumite curentişti, se obligă să
înscrie într-un cont creanţele decurgând din remiteri reciproce, considerându-le neexigibile şi
indisponibile până la închiderea contului.

Contractul de cont curent este un contract eminamente comercial, folosit între profesioniști.

CARACTERE JURIDICE

a) contractul de cont curent este un contract cu titlu oneros;

b) contractul de cont curent este un contract sinalagmatic;
c) contractul de cont curent este un contract consensual;
d) incheierea contractului de cont curent reprezinta un act de dispozitie;
e) contractul de cont curent poate fi incheiat intre profesionisti, intre un profesionist si un alt
subiect de drept civil sau intre subiecte de drept civil care nu au calitatea de profesionist.

CONDITII DE FOND SI FORMA

condiții ad validitatem; condiții ad probationem; condiții cerute pentru opozabilitatea față

de terți.
capacitatea partilor forma scrisa
consimtamantul
obiectul
 13.CONTRACTUL DE CONT BANCAR

DEFINITIA CONTRACTULUI

Prin contractul de credit bancar, o bancă (creditor) se obligă să pună la dispoziţia unei persoane
(debitor) o sumă de bani (credit), iar debitorul se obligă să restituie suma primită şi să plătească
dobânda şi alte sume aferente prevăzute de contract {art. 1236 (1) CC).

CARACTERE JURIDICE

Contractul de credit bancar prezintă următoarele caractere juridice:

• este un contract consensual: se consideră încheiat şi produce efecte juridice din momentul
realizării acordului de voinţă a părţilor asupra clauzelor esenţiale ale contractului;
• este un contract sinalagmatic: drepturile şi obligaţiile părţilor sunt reciproce, corelative şi
interdependente;
• este un contract cu titlu oneros: pentru creditul acordat debitorul este obligat să plătească o
dobândă şi alte sume aferente prevăzute de contract;
• este un contract cu executare succesivă: prestaţiile reciproce ale băncii şi debitorului se
desfăşoară în timp.

CONDITII DE FOND SI FORMA

condiții ad validitatem; condiții ad probationem; condiții cerute pentru opozabilitatea față

de terți.
capacitatea partilor forma scrisa
consimtamantul
obiectul
 14.CONTRACTUL DE SOCIETATE

DEFINITIA CONTRACTULUI

Este un contract prin care doua sau mai multe persoane (fizice sau juridice) se obliga, fiecare
fata de celelalte, sa puna in comun aportul lor material si/sau de munca spre a constitui un fond
si sa desfasoare impreuna o activitate in vederea atingerii unui scop patrimonial comun, folosele
sau pierderile fiind impartite intre ele.

Prin contractul de societate doua sau mai multe persoane se obliga reciproc sa coopereze
pentru desfasurarea unei activitati si sa contribuie la aceasta prin aporturi banesti, in bunuri, in
cunostinte specifice sau prestatii, cu scopul de a imparti beneficiile sau de a se folosi de economia
ce ar putea rezulta

CARACTERE JURIDICE

a. Contractul de societate este, dupa caz, bilateral (sinalagmatic) sau multilateral.

b. Contractul de societate este un contract cu titlu oneros. In schimbul aportului sau,
asociatul nu va primi o contraprestatie de la ceilalti asociati, ci va participa la impartirea
eventualelor castiguri realizate din activitatea societatii.
c. Societatea civila este un contract comutativ.
d. Contractul de societate se incheie intuitu personae. Prin urmare, asociatii nu pot sa
cedeze drepturile lor in societate, sa-si substituie sau sa-si asocieze o alta persoana decat daca
au acordul tuturor asociatilor.
e. Societatea este un contract consensual.
f. Societatea este un contract cu executare succesiva, in timp, durata fiind de esenta
acestui contract.
g. Contractul de societate este un contract civil, supus regulilor Codului civil si legilor
speciale mentionate mai sus. Societatea civila este lipsita de personalitate juridica.

CONDITII DE FOND SI FORMA

condiții ad validitatem; condiții ad probationem; condiții cerute pentru opozabilitatea față
de terți.
capacitatea partilor forma scrisa
consimtamantul
obiectul

a. Capacitatea partilor. Asociatii trebuie sa aiba capacitate deplina de exercitiu.

b. Consimtamantul partilor trebuie sa fie liber exprimat, neafectat de vicii.

c. Obiectul si cauza contractului. Obiectul contractului de societate trebuie sa fie licit (art.
1492 C. civ.), moral si posibil.
 15.CONTRACTUL DE RENTA VIAGERA

DEFINITIA CONTRACTULUI

(1) Prin contractul de renta viagera o parte, numita debirentier, se obliga sa efectueze in
folosul unei anumite persoane, numita credirentier, prestatii periodice, constand în sume
de bani sau alte bunuri fungibile.
(2) Renta viagera se constituie pe durata vietii credirentierului dacă parțile nu au stipulat
constituirea acesteia pe durata vieții debirentierului sau a unei terțe persoane determinate.
Contractul, cât şi prestaţia datorată de debirentier poartă numele de rentă viageră

CARACTERE JURIDICE

a). Renta viageră este, în principiu, consensuală, deoarece se încheie valabil prin „simplul
acord de voinţe” al părţilor contractante (art. 1174 alin. 1 C. civ).
b). Renta viageră este un contract aleatoriu, deoarece existenţa şi întinderea obligaţiilor
părţilor depind de un eveniment viitor şi nesigur că se va produce (incert), existând şanse
de câştig şi de pierdere pentru ambele părţi contractante.
în cazul în care contractul prevede că prestaţia periodică în bani se va plăti pe o durată
determinată (şi nu până la sfârşitul vieţii celui care înstrăinează lucrul), contractul va fi
calificat ca vânzare-cumpărare sau schimb (neputând fi rentă viageră, întrucât lipseşte
elementul viager, care este de esenţa acestui contract).
c). Renta viageră este, de regulă, un contract oneros, deoarece ambele părţi urmăresc un
scop patrimonial. Caracterul oneros al rentei este strâns legat de cel aleatoriu. Când renta
viageră este constituită cu titlu gratuit, ea este supusă regulilor de formă şi de fond
prevăzute pentru donaţii şi testamente (art. 2243 Noul Cod Civil). în acest caz, contractul
nu mai are caracter aleatoriu, ci este o liberalitate, deoarece pentru credirentier nu există
şanse de pierdere, iar pentru debirentier nu există şanse de câştig.
d). Renta viageră este un contract sinalagmatic (bilateral), deoarece, de regulă, ambele
părţi contractante au obligaţii.
Ca excepţie, dacă însă renta viageră s-a constituit prin donaţie, contractul va avea
caracter unilateral, deoarece numai debirentierul are obligaţii (plata unei prestaţii
periodice).
e). Renta viageră este translativă de proprietate, caz în care credirentierul va fi ţinut de
obligaţia de garanţie a vânzătorului
 f) Contractul de renta viagera este un contract cu executare succesiva pentru debirentier.
g) Contract numit

CONDITII DE FOND SI FORMA

condiții ad validitatem; condiții ad probationem; condiții cerute pentru opozabilitatea față

de terți.
capacitatea partilor forma scrisa
consimtamantul
obiectul
 16.CONTRACTUL DE INTRETINERE

DEFINITIA CONTRACTULUI

(1) Prin contractul de întreţinere o parte se obligă să efectueze în folosul celeilalte părţi
sau al unui anumit terţ prestaţiile necesare întreţinerii şi îngrijirii pentru o anumită durată.
(2) Dacă prin contract nu s-a prevăzut durata întreţinerii ori s-a prevăzut numai caracterul
viager al acesteia, atunci întreţinerea se datorează pentru toată durata vieţii creditorului
întreţinerii.

CARACTERE JURIDICE

• În ceea ce privește caracterele juridice ale acestui contract, menționăm în primul rând că
ne aflăm în prezenta unui contract solemn. Potrivit art. 2255 C. civ., contractul de
întreținere se încheie în formă autentică, sub sancțiunea nulității absolute.
• ontractul de întreținere are, în principal, caracter oneros dar este posibilă și încheierea
unui contract de întreținere cu titlu gratuit – prin donație sau testament.
• dacă întreținerea este cu titlu oneros, contractul de întreținere este un contract
sinalagmatic, în care ambele părți își asumă obligații reciproce și interdependente. Dacă
întreținerea însă este stipulată cu titlu gratuit, ne aflăm în prezența unui contract unilateral,
în ipoteza donației
• contractul de întreținere are caracter aleatoriu dacă acesta a fost încheiat pe durata vieții
creditorului întreținerii. Caracterul aleatoriu rezidă atât din durata incertă de viață a
creditorului întreținerii, cât și a fluctuației nevoilor acestuia (starea acestuia de sănătate,
evoluția costului vieții, precum și alte asemenea elemente), respectiva unui act juridic
unilateral, în ipoteza legatului. Caracterul aleatoriu nu există în ipoteza contractului de
întreținere încheiat pe un termen determinat (spre exemplu, 2 ani, 10 ani etc.). Caracterul
aleatoriu nu există nici în ipoteza în care întreținerea a fost stipulată prin donație sau
testament.
• unui contract cu executare succesivă în ceea ce privește obligația de a presta
întreținerea datorată creditorului întreținerii, în sensul că aceasta trebuie prestată zilnic,
fie pe toată durata vieții creditorului întreținerii, fie pe perioada determinată în contract,
după caz.
 • contractul de întreținere prezintă caracter intuitu personae, acesta fiind încheiat în
considerarea calităților personale ale părților contractante. Astfel, obligația de întreținere
este o obligație de a face, strict persoană și netransmisibilă

CONDITII DE FOND SI FORMA

condiții ad validitatem; condiții ad probationem; condiții cerute pentru opozabilitatea față

de terți.
capacitatea partilor forma scrisa
consimtamantul
obiectul
 17.CONTRACTUL DE TRANZACTIE

DEFINITIA CONTRACTULUI

Tranzacţia este un contract prin care părţile previn sau sting un litigiu, inclusiv în faza executării
silite, prin concesii sau renunţări reciproce la drepturi ori prin transferul unor drepturi de la una la
cealaltă (art. 2267 alin. 1 Noul Cod Civil).

Prin tranzacţie se pot naşte, modifica sau stinge raporturi juridice diferite de cele ce fac obiectul
litigiului dintre părţi. (art. 2267 alin. 2 Noul Cod Civil).

CARACTERE JURIDICE

a). Tranzacţia este un contract consensual, deoarece pentru încheierea sa valabilă este
necesar şi suficient simplul acord de voinţă al părţilor.
Cerinţa art. 2272 Noul Cod Civil, potrivit căreia tranzacţia trebuie să fie constatată în scris,
are numai semnificaţie ad probationem.
b). Tranzacţia este un contract bilateral (sinalagmatic), deoarece ambele părţi
contractante îşi asumă obligaţii, fiecare dintre ele fiind ţinută la executarea unei prestaţii
în schimbul renunţărilor sau promisiunilor celeilalte părţi.

c). Tranzacţia este un contract cu titlu oneros, deoarece prin încheierea sa, în toate
cazurile, părţile contractante urmăresc un avantaj de natură patrimonială. Contractul îşi
păstrează caracterul oneros chiar şi atunci când avantajele obţinute de părţi, prin
tranzacţie, sunt inegale.

d). Tranzacţia este un contract comutativ, deoarece ambele părţi contractante îşi cunosc
existenţa şi întinderea obligaţiilor lor încă de la momentul încheierii contractului.

e). Tranzacţia este, de regulă, un contract încheiat intuitu personae, calităţile persoanei
cu care se contractează având un rol determinant în perfectarea contractului.

f).Tranzacţia este indivizibilă (în ceea ce priveşte obiectul său). Astfel, în lipsa unei
stipulaţii contrare, ea nu poate fi desfiinţată în parte (art. 2269 Noul Cod Civil).
 g) Este un contract cu executare dintr-o dată

CONDITII DE FOND SI FORMA

condiții ad validitatem; condiții ad probationem; condiții cerute pentru opozabilitatea față

de terți.
capacitatea partilor forma scrisa
consimtamantul
obiectul
Condiţii de validitate
a). Pentru valabilitatea tranzacţiei, părţile trebuie să aibă deplină capacitate de a dispune
de drepturile care formează obiectul contractului. Când tranzacţia este încheiată prin
mandatar, acesta are nevoie de procură specială.

b). Consimțământul trebuie să fie sincer, liber exprimat (neviiciat) și exprimat în cunoștință
de cauză

c). Obiectul prestației în contractul de tranzacţiei trebuie să se afle în circuitul civil. Bunurile
scoase din circuitul civil (inalienabile) nu pot face obiectul unei tranzacţii (de exemplu,
pensia alimentară a unei persoane, dreptul la viaţă etc.). Obiectul contractului – tranzacția.

d). Tranzacţia nu priveşte decât cauza cu privire la care a fost încheiată, fie că părţile şi-
au manifestat intenţia prin expresii generale sau speciale, fie că intenţia lor rezultă în mod
necesar din ceea ce s-a prevăzut în cuprinsul tranzacţiei (art. 2270 alin. 2 Noul Cod Civil).
 18.CONTRACTUL DE JOC SAU DE PARIU

DEFINITIA CONTRACTULUI

Jocul şi prinsoarea (pariul) sunt contracte prin care părţile se obligă reciproc a plăti o
sumă de bani câştigătorului, în caz de producere sau nu a unui eveniment, a cărui
realizare depinde de forţa, îndemânarea, cunoştinţele etc. unor persoane sau de hazard
şi în care există şanse de câştig sau pierdere pentru ambele părţi.

CARACTERE JURIDICE

Contractele de joc şi pariu au în general caractere juridice comune, dar care le fac să fie
distincte, independente de alte contracte civile, după cum urmează:

a). Jocul şi pariul sunt contracte bilaterale (sinalagmatice) în ceea ce priveşte obligaţiile
asumate de părţi odată cu încheierea acestora, însă, după producerea evenimentului, în
ceea ce priveşte executarea, contractul devine unilateral (întrucât una dintre părţi câştigă,
iar cealaltă va pierde).

b). Sunt contracte consensuale, deoarece sunt valabil încheiate prin simplul acord de
voinţă al părţilor contractante. Atât timp cât obligaţiile născute din contractele de joc sau
prinsoare nu sunt apărate pe calea unor acţiuni în justiţie, fiind executate, întotdeauna,
doar de bunăvoie, legiuitorul nu a considerat, pe bună dreptate, să impună, ad validitatem,
vreo formă solemnă.

c). Jocul şi pariul sunt contracte aleatorii, deoarece pentru fiecare dintre părţi există şanse
de câştig sau de pierdere (părţile necunoscându-şi obligaţiile şi întinderea acestora din
momentul încheierii contractului).

d). Ca regulă generală, jocul şi pariul au caracter negociat (dar numai în măsura în care
voinţa părţilor are un rol determinant la încheierea contractului).

CONDITII DE FOND SI FORMA

condiții ad validitatem; condiții ad probationem; condiții cerute pentru opozabilitatea față

de terți.
capacitatea partilor forma scrisa
consimtamantul
obiectul licit si moral
cauza