DREPT CIVIL

CONTRACTE
 CONSIDERAȚII GENERALE

Contractul este acordul de voință dintre două sau mai multe persoane cu
intenția de a constitui, modifica sau stinge un raport juridic.
(art. 1166 C. civ)

Contractele civile reprezintă instrumentele juridice prin intermediul

cărora se realizează folosința, conservarea sau circulația bunurilor ori
crearea de noi valori de întrebuințare

În cadrul dreptului civil, între normele generale ale teoriei

obligațiilor și normele speciale ale contractelor civile, prioritate au
normele speciale (specialia generealibus derogant), care se vor completa,
în măsura în care nu există reglementare specială, cu normele generale
ale teoriei generale a obligațiilor.
 CONTRACTUL DE VÂNZARE - CUMPĂRARE

Conform art. 1650 c. Civ. ”Contractul prin care vânzătorul transmite sau,
după caz, se obligă să transmită cumpărătorului proprietatea unui bun în
schimbul unui preț pe care cumpărătorul se obligă să-l plătească”

Vânzarea este un contract civil în temeiul căruia operează transmiterea

dreptului de proprietate sau a unui alt drept, real ori de creanță, de la
vânzător la cumpărător, cu ”obligația pentru cel din urmă de a plăti
primului o sumă de bani drept preț”

Nu pot forma obiect al contractului de vânzare – cumpărare drepturile

personale nepatrimoniale sau cele patrimoniale care au un caracter stric
personal, cum sunt: dreptul la întreținere, dreptul la pensie etc.
 CARACTERELE JURIDICE ALE CONTRACTULUI DE VÂNZARE

1. Contract sinalagmatic - întrucât prin încheierea sa dă naștere la obligații

reciproce între părțile contractante. Vânzătorul are obligația să predea lucrul
vândut și să garanteze pe cumpărător, iar cumpărătorul are obligația să plătească
prețul.
2. Contract cu titlu oneros - ambele părți urmăresc anumite interese patrimoniale,
adică primirea unui echivalent în schimbul prestației la care se obligă. Vânzătorul
urmărește să primească prețul ca un contraechivalent al prestației sale, iar
cumpărătorul urmărește să primească bunul cumpărat în schimbul prețului.
3. Este un contract comutativ – deoarece existența și întinderea obligațiilor
reciproce sunt cunoscute de părți de la încheierea contractului și nu depind, ca în
contractele aleatorii, de un eveniment viitor și incert.
4. Este un contract consensual – care se încheie prin simplul acord de voință al
părților. Prin excepție de la principiul consensualismului, în cazurile special
prevăzute de lege vânzarea devine un contract solemn. (art. 1676 C. civ; art. 877
C. civ.)
5. Contract translativ de proprietate – efectul translativ de proprietate se produce din
momentul realizării acordului de voință (art. 1674 și 1273 alin. (1) C. civ.)

Acest caracter se reflectă și asupra fructelor bunului sau dreptului transmis, care, se cuvin
dobânditorului de la data transferului bunului ori, după caz, a cesiunii dreptului, afară de
cazul în care prin lege sau prin voința părților se dispune altfel.
Cine suportă riscul contractului dacă bunul nu a fost predat?
Legiuitorul prevede două situații:
 În lipsa unei stipulații contrare, riscul contractului rămâne în sarcina debitorului
obligației de predare cât timp bunul nu este predat, chiar dacă proprietatea a fost
transferată dobânditorului. (art.1274 alin (1) )
 Dacă debitorul l-a notificat pe creditorul obligației de predare Dobânditorul este
pus astfel în întârziere iar riscul contractului se transferă către acesta. (art.1274 alin (2)
El nu se poate libera chiar dacă ar dovedi că bunul ar fi pierit și dacă obligația de
predare ar fi fost executată la timp.
 Cine e titularul dreptului de proprietate în cazul
transmiterii succesive a unui bun mobil?
 Dacă cineva a transmis succesiv către mai multe
persoane proprietatea unui bun mobil, cel care a
dobândit cu bună - credință posesia efectivă a bunului
este titular al dreptului, chiar dacă titlul său avea dată
ulterioară.
 Dacă niciunul dintre dobânditori nu a obținut posesia
efectivă a bunului mobil, va fi preferat cel al cărui titlu
are dată certă anterioară.
 Excepții - transferul imediat al dreptului de proprietate și al riscurilor nu operează în
următoarele situații:
a) Când obiectul contractului este un drept real asupra unui imobil tabular (art. 885 C.
civ)
b) Când vânzătorul nu este proprietarul bunului în momentul încheierii contractului, ci
vinde bunul altuia art. (1683 C. civ.)
c) Când obiectul contractului nu este un bun individual determinat, ci un bun de gen,
care trebuie individualizat ulterior. Transferul dreptului de proprietate și a riscurilor
pieirii fortuite a bunului se produce în momentul individualizării lor art. (1678 C.
civ.).
d) În cazul vânzării bunurilor viitoare. Bunul viitor, cum ar fi o recoltă viitoare, poate fi
vândut, dar transferul dreptului de proprietate și al riscurilor va avea loc, după caz,
din momentul creării sale urmată de individualizare, în cazul bunurilor de gen
viitoare.
e) Dacă părțile au amânat printr-o clauză specială transferul dreptului de proprietate
pentru un moment ulterior încheierii contractului. Aici ne referim la termenul
suspensiv sau condiția suspensivă care amână transferul dreptului de proprietate până
la realizarea ei.
f) În cazul cumpărării mărfurilor într-o unitatea cu autoservire.
g) În cazul vânzării cu plata prețului în rate și rezerva proprietății.
 CONDIȚIILE DE VALIDIDATE
ALE CONTRACTULUI DE VÂNZARE

CONTRACTUL DE VÂNZARE-CUMPĂRARE TREBUIE SĂ

ÎNDEPLINEASCĂ CONDIȚIILE ESENȚIALE GENERALE DE VALIDITATE
ALE CONTRACTELOR PREVĂZUTE DE ART. 1179 ALIN (1) C. CIV. :

1.Consimțământul părților;
2.Capacitatea de a contracta;
3.Un obiect determinat și licit;
4.O cauză licită și morală.
5.În contractele solemne - forma
 1. CONSIMȚĂMÂNTUL PĂRȚILOR
”Consimțământul este o formă esențială de validare a contractului”

1. Consimțământul trebuie să existe

2. Oferta și acceptarea trebuie emise în forma cerută de lege pentru încheierea valabilă a
contractului (ART. 1187 C. civ.)
3. Consimțământul părților trebuie să fie: serios, liber și exprimat în cunoștință de cauză
(art. 1204 C. civ.)
Trebuie să provină de la o persoană cu discernământ (art. 1205 C. civ.)
• este anulabil contractul încheiat de o persoană, care la momentul încheierii acestuia, se afla, fie și
numai vremelnic, într-o stare care o punea în neputință de a-și da seama de urmările faptei sale.
• Contractul încheiat de o persoană pusă ulterior sub interdicție poate fi anulat dacă, la momentul
când actul a fost făcut, cauzele punerii sub interdicție existau și erau îndeobște cunoscute (art. 1205
C. civ.)
4. Consimțământul fiecărei părți trebuie să fie neviciat. Este viciat când este dat din eroare
(art. 1207 -1213 C. civ.), surprins prin dol (1214– 1215 C. civ.) sau smuls prin violență
(1216 – 1220 C. civ.). De asemenea este viciat în caz de leziune (art. 1221 C. civ.).
 a. Promisiunea unilaterală de vânzare sau cumpărare – este un contract care
Constă în promisiunea proprietarului bunului de a-l vinde unui eventual cumpărător, care își rezervă
facultatea de a-și manifesta ulterior, de regulă înăuntrul unui termen, consimțământul de a-l
cumpăra.
- Este un contract unilateral, creează obligații doar pentru una din părți – promitent.
- În caz de neexecutare a promisiunii de vânzare beneficiarul are dreptul de daune – interese.
- În caz de refuzare în încheierea contractului de către promitent, instanța, la cererea părții care
și-a îndeplinit obligațiile, poate să pronunțe o hotărâre care să țină loc de contract, atunci când
natura contractului o permite și dacă toate celelalte condiții de validitate sunt îndeplinite.
Dreptul se prescrie în termen de 6 luni. Art. 1669 C. civ.
- Convenția prin care părțile se obligă să negocieze în vederea încheierii sau modificării unui
contract nu constituie promisiune de a contracta
- Dacă în schimbul dreptului de opțiune (de a cumpăra sau nu) care i se creează, beneficiarul
promisiunii se obligă la plata unui preț, promisiunea unilaterală de vânzare va deveni un
contract sinalagmatic, dar nu se va transforma într-o promisiune bilaterală de vânzare –
cumpărare
- În cazul promisiunii unilaterale de cumpărare a unui bun individual determinat, dacă mai
înainte ca promisiunea lor să fi fost executată, creditorul său înstrăinează bunul ori constituie un
drept real asupra acestuia, obligația promitentului se consideră stinsă
 b) Promisiunea bilaterală de vânzare - cumpărare

Este antecontractul în care ambele părți se obligă să încheie în viitor,

pe un preț stabilit, contractul de vânzare cumpărare.

- Sunt reglementate aceleași aspecte ca la promisiunea unilaterală

- În lipsa de stipulație contrară, sumele plătite în temeiul unei
promisiuni de vânzare reprezintă un avans din prețul cuvenit.
- Când una dintre părțile care au încheiat o promisiune bilaterală de
vânzare refuză, nejustificat, să încheie contractul promis, cealaltă
parte poate cere pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de
contract, dacă toate celelalte condiții de validitate sunt îndeplinite.
Art. 1669 alin. (1)
.
 c) Pactul de opțiune privind contractul de vânzare – cumpărare

Este antecontractul prin care proprietarul bunului se obligă ca,

în cazul în care îl vinde, să îl vândă celeilalte părți, beneficiarul pactului.

Este o varietate a promisiunii de vânzare, care este afectată de o condiție

potestativă simplă, în sensul că depinde de voința acceptantului, care l-ar
determina să cumpere bunul.
- În cazul neexecutării obligației de a încheia contractul, beneficiarul pactului va avea
acțiune în daune-interese împotriva promitentului.
- În cazul în care vânzarea făcută altei persoane a fost realizată în frauda beneficiarului
promisiunii cu complicitatea la fraudă a terțului beneficiar, beneficiarul va avea la
îndemână și o acțiune în anularea vânzării.
- Până la data exercitării opțiunii, sau după caz, aceea a exercitării termenului de opțiune nu
se poate dispune de bunul care constituie obiectul pactului. Art. 1668 alin (1) C. civ.
- Dacă pactul are ca obiect drepturi tabulare, dreptul de opțiune se notează în cartea funciară
și se radiază din oficiu dacă până la expirarea termenului nu s-a înscris o declarație de
exercitare a opțiunii, însoțită de dovada comunicării sale către cealaltă parte.
 d) DREPTUL DE PREEMȚIUNE
Este acel beneficiu prin care o persoană are, în temeiul legii sau al convenției părților,
un drept prioritar la încheierea contractului de vânzare a unui anumit bun, față de un alt
potențial cumpărător. (art. 1730 C. civ.)

1. Cazuri de preemțiune stabilite de Codul civil:

a) Art. 1746 C. civ. : terenurile din fondul forestier aflate în proprietate privată se pot vinde cu
respectarea, în ordine, a dreptului de preemțiune al coproprietarilor sau vecinilor proprietari
de fond forestier (art. 1231 din legea nr. 71/2011);
b) Art. 1849 C. civ.: arendașul are drept de preemțiune cu privire la bunurile agricole arendate.
2. Cazuri de preemțiune prevăzute în legi speciale:
a) Art. 37 din legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică instituie
un drept de preemțiune în favoarea fostului proprietar (expropriat), dacă expropriatorul
dorește să înstrăineze imobilul dobândit prin expropriere;
b) Art. 4 alin.(4) din legea nr. 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice instituie un
drept de preemțiune în favoarea statului român sau, după caz, unității administrativ –
teritoriale, în cazul vânzării monumentelor istorice aflate în proprietatea persoanelor fizice
sau juridice de drept privat etc.
3. Părțile pot stipula un drept de preemțiune printr-o convenție
 - Efectele exercitării dreptului de preemțiune: (1731 – 1733 C. civ.)
- Contractul de vânzare se consideră încheiat între vânzător și preemtor, în baza acordului
preemtorului, în timp ce contractul inițial încheiat de vânzător cu terțul este desființat retroactiv;
- Va răspunde, însă, pentru evicțiune față de terțul cu care a încheiat contractul inițial și care a fost de
bună credință, în sensul că nu a cunoscut și nici nu putea să cunoască existența dreptului de
preemțiune;
- Contractul cu preemtorul va cuprinde aceleași condiții (clauze) din contractul inițial încheiat cu terțul,
evident, fără condiția suspensivă a neexercitării dreptului de preemțiune și fără eventuale termene de
plată a prețului acordate terțului cumpărător.
- Clauzele din contractul încheiat cu terțul care au ca scop împiedicarea exercitării dreptului de
preemțiune nu produc efecte față de preemtor.
- Termenul în care preemtorul trebuie să își exercite dreptul de preemțiune este de 10 zile în cazul
bunurilor mobile și, respectiv 30 de zile în cazul bunurilor imobile, termen care curge de la data
comunicării notificării privind conținutul contractului
- Dreptul convențional de preemțiune în legătură cu un imobil se notează în cartea funciară.
 Potrivit art. 1734 C. civ.
În cazul în care mai mulți titulari si-au exercitat preemțiunea asupra
aceluiași bun, contractul de vânzare se consideră încheiat:

a) Cu titularul dreptului legal de preemțiune, atunci când se află în concurs

cu titulari ai unor drepturi convenționale de preemțiune;
b) Cu titularul dreptului legal de preemțiune ales de vânzător, când se află în
concurs cu alți titulari ai unor drepturi legale de preemțiune;
c) Dacă bunul este imobil, cu titularul dreptului convențional de preemțiune
care a fost mai întâi înscris în cartea funciară, atunci când acesta se afla în
concurs cu alți titulari ai unor drepturi convenționale de preemțiune;
d) Dacă bunul este mobil, cu titularul dreptului convențional de preemțiune
având data certă cea mai veche, dată atunci când acesta se afla în concurs
cu alți titulari ai unor drepturi convenționale de preemțiune.
 2. CAPACITATEA DE A CONTRACTA
Aptitudinea persoanei de a încheia singură acte juridice civile
- Orice persoană poate vinde sau cumpăra, cu excepția cazurilor prevăzute de lege
(art.1652 și 1180 C. civ.).
- Întrucât vânzarea - cumpărarea este un act de dispoziție, părțile trebuie să aibă
capacitate de exercițiu deplină, la împlinirea vârstei de 18 ani când devine majoră.
• Minorul de 14 ani are capacitate de exercițiu restrânsă – poate încheia singur acte
juridice, cu încuviințarea părinților sau tutorelui si în cazuri prevăzute de lege cu
autorizarea instanței tutelare. Poate încheia singur: acte de conservare, de
administrare care nu îl prejudiciază, acte de dispoziție de mică valoare, cu caracter
curent și care se execută la data încheierii lor. (art. 41 alin 3 C. civ.)
• În afara altor cazuri prevăzute de lege, nu au capacitate de exercițiu: minorul care nu a
împlinit vârsta de 14 ani și interzisul judecătoresc – actele juridice se încheie în
numele acestora, de către reprezentanții lor legali, în condițiile prevăzute de lege.
Poate încheia singură acte anume prevăzute de lege, acte de conservare, de dispoziție
de mică valoare, cu caracter curent și care se execută la momentul încheierii lor. (art.
43 alin 3 C. civ.)
 INCAPACITĂȚI SPECIALE DE A CUMPĂRA
1. ”Judecătorii, procurorii, grefierii, executorii, avocații, notarii publici,
consilierii juridici și practicienii în insolvență nu pot cumpăra, sub sancțiunea
nulității absolute, direct sau prin persoane interpuse, drepturi litigioase care
sunt de competența instanței judecătorești în a cărei circumscripție își
desfășoară activitatea”. Art. 1653 alin. (1) C. civ.
Excepție:
a. Cumpărarea drepturilor succesorale ori a cotelor-părți din dreptul de proprietate
de la, după caz, comoștenitori sau coproprietari;
b. Cumpărarea unui drept litigios în vederea îndestulării unei creanțe care s-a
născut înainte ca dreptul să fi devenit litigios.
c. Cumpărarea care s-a făcut pentru apărarea drepturilor celui ce stăpânește bunul
în legătură cu care există dreptul litigios.
Dreptul este litigios dacă există un proces început și neterminat cu privire la
existența sau stingerea sa.
 INCAPACITĂȚI SPECIALE DE A CUMPĂRA

2. Sunt incapabili de a cumpăra, direct sau prin persoane interpuse,

chiar și prin licitație publică:

a) Mandatarii pentru bunurile pentru care sunt însărcinați să le vândă,

excepția prevăzută la art. 1304 C. civ. Rămâne aplicabilă;
b) Părinții, tutorele, curatorul, administratorul provizoriu, pentru
bunurile persoanelor pe care le reprezintă;
c) Funcționarii publici, judecătorii sindici, lichidatorii, administratorii
judiciari, executorii, precum și alte asemenea persoane care ar
putea influenta condițiile vânzării făcute prin intermediul lor sau
care are ca obiect bunurile pe care le administrează ori a căror
administrare o supraveghează. (art. 1654 C. civ.)
 INCAPACITĂȚI SPECIALE DE A VINDE

1. Persoanele prevăzute la art. 1654 alin. (1) nu pot, de asemenea, să vândă

bunurile proprii pentru un preț care constă într-o sumă de bani provenită
din vânzarea ori exploatarea bunului sau patrimoniului pe care îl
administrează sau a cărui administrare o supraveghează, după caz.

2. Sunt interzise contractele în care, în schimbul unei prestații promise de

persoanele prevăzute la art. 1654 alin. (1), cealaltă parte se obligă să
plătească o sumă de bani.

3. Cetățenii străini și apatrizii pot dobândi drepturi de proprietate asupra

terenurilor numai în condițiile rezultate din aderarea la Uniunea
Europeană și din alte tratate internaționale la care România este parte, pe
bază de reciprocitate, în condițiile prevăzute prin lege organică, precum și
prin moștenire legală. Art. 44 alin (2) Constituția României.
 3. OBIECTUL CONTRACTULUI
A) BUNUL (LUCRUL VÂNDUT) – lucrul corporal sau incorporal, care constituie
obiectul unui drept patrimonial (art. 535 C. civ).
Pentru încheierea valabilă a contractului, bunul vândut trebuie să întrunească următoarele
condiții:
1. Să fie în circuitul civil;
2. Să existe în momentul încheierii contractului sau sa existe în viitor;
3. Să fie determinat sau determinabil;
4. Să fie licit și posibil;
5. Să fie proprietatea vânzătorului.
1. Bunul să fie în circuitul civil
”Orice bun poate fi vândut în mod liber, dacă vânzarea nu este interzisă ori limitată
prin lege sau prin convenție ori testament (art.1657 C. civ).”
Nu sunt în circuitul civil:
- res comunis (lucrurile comune cum ar fi aerul, apa mării, razele soarelui etc)
- bunurile proprietate publică (art. 136 alin. (4) Constituție) – acestea pot fi date în
administrare sau în folosință și pot fi concesionate sau închiriate (art. 861 C. civ)
- stabilirea inalienabilității prin convenție sau testament (627; 1657 C. civ)
Inalienabilitatea convențională pate fi admisă ca valabilă, numai dacă se justifică
printr-un interes serios și legitim, și dacă ar avea un caracter temporar
- Dacă clauza de inalienabilitate nu îndeplinește condițiile de mai sus, va fi considerată nulă.
- În cazul în care clauza de inalienabilitate a fost cauza determinantă a încheierii actului,
actul va fi în întregime nul
- Dacă bunul a fost înstrăinat cu încălcarea clauzei de inalienabilitate, stipulantul clauzei
poate cere rezoluțiunea înstrăinării inițiale pentru neexecutarea de obligației sau repararea
prejudiciului cauzat prin încălcarea clauzei.
2) Bunul să existe în prezent sau în viitor
- ”Dacă în momentul vânzării unui bun individual determinat acesta pierise în întregime,
contractul nu produce nici un efect. Dacă bunul pierise numai în parte, cumpărătorul care
nu cunoștea acest fapt în momentul vânzării poate cere fie anularea vânzării, fie reducerea
corespunzătoare a prețului” (art. 1659 C. civ.)
- ”În lipsa unei prevederi legale contrare, contractele pot purta și asupra bunurilor viitoare”
(art. 1228 C. civ.). Cu excepția moștenirilor nedeschise.
- Dacă bunul, sau după caz, genul limitat nu se realizează, contractul nu produce nici un
efect. În caz de realizare parțială se poate cere desființarea vânzării sau reducerea prețului.
- Dacă nerealizarea este determinată de culpa vânzătorului, el este ținut să plătească daune
interese.
- Cumpărătorul rămâne obligat la plata prețului dacă și-a asumat riscul nerealizării bunului.
3. Bunul care formează obiectul obligației vânzătorului trebuie să
fie determinat sau determinabil, licit și posibil (art. 1226 C. civ.)
- Bunurile certe se determină prin trăsături proprii (de ex. o construcție este
determinată prin indicarea localității în care este situat, a străzii,
numărului, dimensiunilor, vecinătăților, materialului din care este
construit ... )
- Dacă bunul este de gen, determinarea se face prin arătarea speciei (grâu,
porumb), cantității, calității ș.a
- Din punct de vedere fizic, bunul trebuie să fie posibil și juridic. Nimeni nu
se poate obliga la imposibil
- Dacă obiectul contractului este imoral, acest lucru va atrage nulitatea
absolută a acestuia. (ex. dacă obiectul vânzării provine din contrabandă
sau furt) dacă cumpărătorul a fost de rea credință el nu poate solicita
restituirea prețului plătit.
4. Vânzătorul să fie proprietarul bunului vândut
- Dacă obiectul vânzării sunt bunuri de gen sau bunuri viitoare, vânzarea este valabilă,
întrucât în aceste cazuri dreptul de proprietate se transmite într-un moment ulterior încheierii
contractului de vânzare – cumpărare.
- Dacă bunul este individual determinat
- Obligația vânzătorului se consideră ca fiind executată fie prin dobândirea de către
acesta a bunului, fie prin ratificarea vânzării de către proprietar, fie prin orice alt
mijloc, direct ori indirect, care procură cumpărătorului proprietatea asupra bunului.
(art. 1227; 1230; 1683 C. civ)
- Dacă vânzătorul nu asigură transmiterea dreptului de proprietate către cumpărător,
acesta poate cere rezoluțiunea , restituirea prețului precum și, dacă este cazul, daune
interese.
- Când are loc vânzarea unui bun indiviz iar vânzătorul nu asigură transmiterea
proprietății întregului bun, cumpărătorul poate cere, pe lângă daune interese la
alegerea sa:
• fie reducerea prețului proporțional cu cota – parte pe care nu a dobândit-o,
• fie rezoluțiunea contractului în cazul în care nu ar fi cumpărat dacă ar fi
știut că nu va dobândi proprietatea întregului bun. (1683 alin. (5) C. civ.)
B) PREȚUL – este obiectul obligației cumpărătorului, constă într-o sumă de bani

1. Prețul trebuie să existe – trebuie menționat ca prestație a cumpărătorului. În

lipsa acestuia contractul este nul dar poate fi valabil ca donație.
2. Prețul trebuie stabilit în bani (art. 1660 alin. (1) C. civ.) – dacă bunul e
transmis pentru obținerea altei prestații și nu a unei sume de bani natura
contractului este alta (schimb, donație)
3. Prețul trebuie să fie determinat sau determinabil – e determinat dacă părțile
au căzut de acord în momentul încheierii contractului asupra cuantumului său.
Este determinabil dacă, în contract părțile au menționat doar elementele cu
ajutorul cărora el va fi determinat ulterior. (art. 1661, 1662 C. civ.).
4. Prețul trebuie să fie real, și nu fictiv – să fie stabilit cu intenția de a fi plătit.
Este fictiv dacă în contractul public este trecut un preț, iar în actul secret părțile
precizează că acest preț nu este datorat. Art. 1665 alin. (1) C. civ.
5. Prețul trebui e să fie serios și nu simbolic, derizoriu, infim (1665 alin. (2) C.
civ.)
 4. CAUZA CONTRACTULUI DE VÂNZARE

Cauza este motivul care determină fiecare parte, vânzător și respectiv

cumpărător, să încheie contractul de vânzare - cumpărare.
Ea trebuie să fie:

1. Valabilă – să existe. Lipsa cauzei atrage anulabilitatea contractului, cu

excepția cazului în care contractul a fost greșit calificat ca vânzare -
cumpărare și poate produce alte efecte juridice.

2. Licită și morală – să nu fie contrară legii, ordinii publice sau bunurilor

moravuri (art. 1236 – 1239 C. civ.). Este ilicită și atunci când e mijlocul pentru
a eluda aplicarea unei norme legale imperative.
 Vânzarea cumpărarea imobilelor (art. 1741-1745 C. civ.)
Obiectul contractului de vânzare cumpărare imobiliară îl constituie bunurile imobile.
- Este cerută forma scrisă autentică sub sancțiunea nulității absolute. Precum și pentru terenurile
situate intravilan și extravilan prin acte juridice între vii.
- Dreptul de proprietate imobiliară dobândit de cumpărător trebuie înscris în cartea funciară;
- Strămutarea proprietății de la vânzător la cumpărător este supusă dispozițiilor de carte funciară (art.
1676 C. civ);
- Vânzătorul este obligat să șteargă din cartea funciară pe cheltuiala sa, drepturile înscrise asupra
imobilului vândut, dacă acestea sunt stinse (art. 1677 C. civ.);
- Înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate și altor dr. reale, constituit ori modificat în
mod valabil, se face numai în scopul de opozabilitate față de terți;
- Dacă același drept a fost transmis succesiv în favoarea mai multor persoane, transferul proprietății
operează în favoarea celui care și-a înscris primul dreptul său în cartea funciară indiferent dacă actul
său are o dată ulterioară actelor de proprietate ale celorlalți cumpărători.;