DOCUMENTE LEGISLATIVE ȘI CURRICULARE ACTUALE

Analiză criterială Programa școlară

MUZICĂ ȘI MIȘCARE

1. Istoric
Programa școlară este o parte a curriculumului național. Aceasta descrie oferta
educațională a unei anumite discipline pentru un parcurs școlar determinat.
Programa școlară reprezintă un document oficial de planificare a conținutului
învățământului bazat pe un ansamblu de acțiuni proiectate special pentru a dezvolta
instruirea: definirea obiectivelor generale și specifice, stabilirea conținuturilor care trebuie
predate-învățate-evaluate, anticiparea metodelor și a tehnicilor de evaluare, prezentarea
materialelor necesare pentru realizarea activității de învățare, specificarea dispozițiilor
necesare pentru formarea inițială și continuă a cadrelor didactice (Cristea, 2001, p.247).
Structura programei școlare presupune ierarhizarea cunoștințelor la nivelul unor
tipologii pedagogice definitivată în funcție de obiectivele generale și specifice. Acestea sunt:
cunoștințe de bază, funcționale, catalizatoare, deschise și cunoștințe închise.
Programa școlară descrie oferta educațională a unei anumite discipline pentru un
parcurs școlar determinat. Filosofia contemporană a educației a evidențiat diferența dintre o
educație bazată pe curriculum, adică având ca element central la toate etajele sau activitatea
de proiectare și programa analitică, care are în centrul activității didactice ideea de
programare a traseului elevului către un țel cunoscut și impus doar de către adulți.
Din septembrie 2009 programele școlare au fost elaborate din perspectiva trecerii de
la modelul de proiectare curriculară centrat pe obiective (obiective cadru și obiective de
referință) – implementat și elaborat în sistemul românesc de învățământ la mijlocul anilor 90
– la modelul centrat pe competențe.
Programele școlare actuale, se diferențiază de „programele analitice” prin accentul pe
care îl pun pe interiorizarea unui mod de gândire specific fiecărui domeniu transpus în școală
prin intermediul unui obiect de studiu, nu pe succesiunea conținuturilor și pe numărul de ore
alocate lor. Actualele programe școlare subliniază importanța rolului reglator al achizițiilor
elevilor în plan formativ.
Astfel, punerea în paralel a celor două programe școlare va evidenția avantajele și
dezavantajele celei actuale, comparativ cu cea “analitică”.

2. Structură
A învăţa copiii să cânte înseamnă a-i învăţa mai întâi să asculte, să audă conştient şi
să înţeleagă semnificaţia tuturor relaţiilor melodice, ritmice, armonice şi de altă natură, care
concurează la exprimarea unor idei, ce se referă la oameni şi fiinţe, la o situaţie oarecare, la
un peisaj, sau la oricare alt aspect desprins din viaţa pe care copiii o trăiesc zi de zi.
Prin această disciplină se urmăreşte:
formarea capacităţii de a recepta şi a reda un repertoriu de cântece potrivit vârstei;
formarea capacităţii de a intui şi a transpune în mişcare sugestivă unele elemente
simple de limbaj muzical;
formarea capacităţii de manifestare spontană prin intermediul propriilor abilităţi
creative, la contactul cu muzica.

Comportamentul impus de interpretarea în grup a cântecelor duce la conştientizarea

aportului pe care fiecare interpret îl aduce în execuţia colectivă, a valorii personale şi a celor
din jur.
Structura programei școlare structurată pe obiective cuprinde: introducerea,
obiectivele cadru, obiectivele de referință, conținuturile învățării, exemplele de activități de
învățare, conținuturi, sugestii pentru repertoriul de cântece, standarde de performanță.
Programa actuală aduce ceva schimbări în structura acesteia și anume: se înlocuiesc
obiectivele cadru cu competențe generale, obiectivele de referință sunt înlocuite cu
competențe specifice, activitățile de învățare nefiind afectate, dar putem spune ca sunt mai
diversificate. La sugestiile pentru repertoriul de cântece s-au adăugat și cele privind audiția,
iar standardele de performanță au fost înlocuite cu stugestii metodologice.
Proiectare curriculumului pe competențe vin în întâmpinarea cercetărilor din
psihologia cognitivă, deoarece prin competență se realizează în mod exemplar transferul și
mobilizarea competențelor, a deprinderilor în situații noi și dinamice.
Modelul de proiectare curriculară centrat pe competență simplifică structura
curriculumului și asigură o mai mare eficiență a proceselor de predare/învățare și evaluare.
Deoarece cu toții cunoaștem vechea structură a programei, câteva definiții privind
conceptele noi apărute în actuala programă, ne vor ajuta în înțelegera și familiarizarea cu
aceasta.
Competențele reprezintă ansambluri structurate de cunoștințe și deprinderi dobândite
prin învățare, permițând identificarea și rezolvarea în contexte diverse a unor probleme
caracteristice unui anumit domeniu.
Competențele generale se definesc pe obiect de studiu și se formează pe durata
învățământului. Acestea au un grad ridicat de generalitate și complexitate, având rolul de a
orienta demersul didactic către achizițiile finale ale elevului.
Competențele specifice se definesc pe obiect de studiu și se formează pe parcursul
unui an școlar. Ele derivă din competențele generale și le se asociază prin programă unități de
conținut.
Observăm ca există o asemănare între obiectivele cadru și de referință respectiv
competențele generale și specifice.
Pentru aprofundarea acestei analize, am ales programa școlară de la disciplina
MUZICĂ ȘI MIȘCARE pentru clasa a II –a. Aceasta va fi pusă în opoziție cu programa
analitică de la disciplina EDUCAȚIE MUZICALĂ, tot pentru clasa a II –a și disciplina
EDUCAȚIE FIZICĂ, deoarece noua programa a împrumutat câteva aspecte și din această
disciplină.
a) OBIECTIVE CADRU vs. COMPETENȚE GENERALE

OBIECTIVE CADRU Competenţe generale

1. Valorificarea în practica muzicala
vocala si instrumentala a elementelor de
limbaj muzical receptate
2. Exprimarea prin muzica
1. Receptarea unor cântece pentru copii şi
a unor elemente simple de limbaj muzical
2. Interpretarea de cântece pentru copii,
cu mijloace specifice vârstei
3. Exprimarea unor idei, sentimente şi
experienţe prin intermediul muzicii şi
mişcării, individual sau în grup

Analizând cele două situații descoperim că diferența apare doar la modul de

exprimare, conținutul fiind tot același. Așadar, la acest nivel există diferențe doar de formă (3
în loc de două), dar nu și diferențe de conținut.
b) OBIECTIVE DE REFERINȚĂ vs. COMPETENȚE SPECIFICE ŞI EXEMPLE
DE ACTIVITĂŢI DE ÎNVĂŢARE

OBIECTIVE DE REFERINŢĂ ŞI Competenţe specifice şi exemple de

EXEMPLE DE ACTIVITĂŢI DE
ÎNVĂŢARE
La sfârsitul clasei a II-a elevul va fi
capabil:
1.1. sa diferentieze sursa sonora si directia de
propagare a sunetului
exersarea acuitatii auditive de diferentiere
timbrala si spatiala a sunetelor;
1.2. sa diferentieze sunetele vocale de cele
instrumentale
- audierea comparata (prin jocuri) si intuirea
sunetelor cântate si vorbite, emise vocal si
instrumental;
- recunoasterea acestor sunete în cadrul
jocurilor;
1.3. sa reproduca un repertoriu de cântece
receptate dupa auz, respectând disciplina
impusa de cântarea în colectiv
activităţi de învăţare
Pe parcursul clasei a II-a se recomanda
urmatoarele activitati:
1.1. Receptarea unor sunete emise de surse
diferite, cu durate, intensităţi, înălţime şi
viteză de succesiune contrastante
- audiţia – joc pentru diferenţierea intuitivă a
duratelor, a intensităţilor, a înălţimii şi a
tempoului; asocierea acestora cu mişcări
sugestive ale braţelor
- jocul ”Mergi cum se cântă!”
- jocul ”Ghici de unde se aude sunetul?”
- mişcarea braţelor sus-jos la sunetele de
înălţimi diferite (exemplu - cântecul Coroana
de Gr. Teodosiu)
1.2. Receptarea sunetelor emise de
anumite instrumente muzicale şi
identificarea direcţiei de propagare a
sunetului
- jocul „Ghiceşte instrumentul!” (percuţie,
pian,
vioară)
- exersarea acuităţii auditive de diferenţiere
spaţială a sunetelor (exemplu - jocul ”De
unde se aude?”)
1.3. Recunoaşterea sunetelor emise de
jucăriile
- redarea fragmentara si integrala în colectiv,
în grupuri mici si individual a cântecelor din
repertoriul
propus (15-20 de cântece cu ambitusul do1-
do2),
respectând intonatia corecta;
- exersarea deprinderilor de cântare în
colectiv
sincronizata (pozitie, preluarea tonului,
respectarea
semnalului de început, emisie naturala, dictie,
sincronizare);
1.4. sa evidentieze prin miscare elementele
de limbaj muzical întâlnite în melodia
cântecului
- exersarea prin joc a miscarilor sugerate de
ritmul, metrul, textul si de *mersul melodiei;
- audierea unor lucrari de factura diferita;
- asocierea cu miscari diferentiate a nuantelor
contrastante si a timbrului vocal, comparativ
cu cel instrumental;
1.5. *sa delimiteze prin miscare diferentiata
strofa de refrenul cântecului
- marcarea structurii cântecului prin
respiratie si prin miscare;
1.6. sa diferentieze în cântare calitatile
sunetelor muzicale (intensitate, durata,
înaltime)
- audierea comparata, prin jocuri intensitati
diferite (tare-încet);
- emiterea vocala, prin jocuri;
- recunoasterea auditiva, prin jocuri, a
sunetelor de
intensitati diferite (tare-încet);
- audierea comparata, prin jocuri, a unor
sunete de
durate diferite (lungi-scurte);
- reproducerea vocala, cu jucarii muzicale si
cu batai
muzicale, în corelarea lor auditivă cu
anumite calităţi ale sunetelor muzicale
- marcarea intuitivă a unor elemente de
limbaj
muzical din cântece, cu ajutorul anumitor
jucării muzicale cu sonorităţi potrivite sau
folosind percuţia corporală - sunete egale,
pauza de pătrime, intensităţi diferite
1.4. Receptarea cântecelor cu un ambitus
cuprins între c
- crearea unei atmosfere propice însuşirii
cântecului, prin prezentarea unor materiale
muzicale sau ilustrative potrivite
- însuşirea cântecelor pe traseul: colectiv –
grupuri mici – colectiv
2.1. Cântarea în colectiv, în grupuri mici şi
individual, asociind dirijatul intuitiv
- interpretarea cântecelor însoţită de
dirijarea cu ambele braţe, urmând o mişcare
egală
jos-sus;
- interpretarea cu solist şi cor a cântecelor
cu refren (exemplu: În poiană***, Floarea
mea***)
- audiţie interioară (un vers cântat cu vocea,
un vers – în gând) însoţite de dirijat intuitiv
sau cu acompaniamentul jucăriilor muzicale
- reproducerea unor structuri ritmice din
cântece, însoţite de dirijat intuitive
2.2.Cântarea în colectiv, asociind
acompaniamentul sugerat de ritm şi de
măsură
- acompanierea cântecelor cu orchestra de
jucării muzicale sau cu percuţie corporală
diversă, care să marcheze fie ritmul, fie
timpii egali
- acompanierea melodiilor populare audiate
2.3. Reprezentarea unor calităţi ale
sunetelor prin semne convenţionale
- joc pentru diferenţierea în cântecele simple
a duratelor şi a înălţimilor sunetelor
muzicale
(jetoane – ca simboluri convenţionale de
structurare a melodiilor simple)
3.1. Manifestarea adecvată pe muzică,
sugerată de anumite elemente de limbaj
muzical
- organizarea unui joc de mişcare, utilizând
onomatopeele din cântecele învăţate,
sugestive pentru anumite elemente de limbaj
din palme a unor onomatopee, recitative si
*formule ritmice din cântece (doua masuri);
- familiarizarea vizuala cu semnele duratelor
de patrime,
optime, doime si pauza de patrime (exercitii
percutie);
- audierea comparata, prin jocuri, a unor
sunete de
înaltimi diferite (înalte-joase, *în succesiune
ascendenta-descendenta);
- *reprezentarea conventionala (grafica) a
înaltimii;
1.7. sa recunoasca auditiv, dupa structura
ritmica si dupa cea melodica, cântecele
învatate
- marcarea, prin batai din palme, prin miscari
corporale, cu ajutorul jucariilor muzicale, a
structurii ritmice a cântecului;
- interpretarea cântecului cu auditie
interioara, prin joc;
- detasarea structurii ritmice a primului vers
sau a
altui vers reprezentativ si marcarea acesteia;
- identificarea cântecelor audiat dupa
structura
ritmica a versului ales;
- identificarea cântecelor dupa melodia
receptata
auditiv a primului vers.
2.1. sa utilizeze nuanta adecvata în cântarea
colectiva, potrivit continutului de idei si
caracterului melodiei
- cântarea colectiva în nuanta potrivita
continutului de idei si caracterului melodiei;
- aprecierea contributiei proprii la
interpretarea colectiva;
- participarea la serbari;
2.2. sa cânte în aranjamente
armonicopolifonice
simple, vocal si *vocalinstrumental
cântarea pe grupe (alternativ, în lant, în
dialog), de la un vers la altul;
2.3. *sa cânte în grup si individual, cu
acompaniamentul instrumentului muzical,
mânuit de cadrului didactic
Interpretarea cântecelor cu
acompaniamentul
instrumentului mânuit de cadrul didactic;
2.4. sa acompanieze cântecele, marcând
muzical (intensitate, durată, înălţime)
- stabilirea unor mişcări speciale pentru
fiecare cântec; recunoaşterea cântecelor
după mişcarea caracteristică
- marşul – pas egal pe muzică
- joc pe audiţie: mişcarea diferenţiată, la
alegerea copiilor, funcţie de nunanţă sau
tempo
- desenarea unui personaj din cântec –
Exemplu: cântecul „Leneşul”, de
Al.Hrisanide, cântecul „Azi Grivei e
mânios”,
de L.Comes
3.2. Executarea unui dans / joc pe muzică,
iniţiat
şi organizat în colectiv
- desfăşurarea unui dans popular liber pe
cântecul „Hora” (din folclorul copiilor),
valorificând elementele de mişcare deja
asimilate
- dans popular pe un cântec de joc din zonă
- dans liber, cu obiect portabil
- joc pe audiţie: sincronizarea mişcărilor în
perechi, pe o muzică audiată
- desfăşurarea unui joc cu personaje pe
muzica audiată sau pe cântec
3.3. Confecţionarea de jucării muzicale din
materiale naturale
- utilizarea unor mariale naturale pentru
confecţionarea de jucării muzicale simple
(exemplu: şiragul de nuci, castanieta)
- alegerea cântecelor potrivite pentru
acompaniamentul cu aceste jucării
- acompanierea cântecelor cu jucăriile
muzicale confecţionate de copii
3.4. Crearea unor linii melodice simple şi a
unor combinaţii ritmice, asociate cu
mişcări adecvate
- selectarea şi organizarea unor sunete
pentru crearea unei idei muzicale proprii;
- gruparea unor mişcări sau sunete astfel
încât să genereze un dans liber pe linii
melodice proprii, simple
- discuţii despre propriile creaţii, analiza şi
aprecierea lor
ritmul si timpii egali ai masurii
- acompanierea cu propriul corp (batai din
palme, pe genunchi, pe masa, pe piept, cu
talpa pe podea);
- acompanierea cu jucarii muzicale (toba,
lemne,
clopotel, maracas, trianglu, tamburina, gong);
2.5. *sa clasifice cântecele învatate -
corelarea corespondentelor dintre continutul
de idei si caracterul melodiei;
- diferentierea tematica a cântecelor;
- selectarea cântecelor de interpretat în
anumite momente ale lectiei sau pentru
serbari;
- compararea cântecelor din repertoriu.
2.6. sa îsi exprime impresia fata de muzica
audiata, prin utilizarea mijloacelor de
exprimare specifice altor discipline
- audierea unor creatii folclorice legate de
obiceiurile de iarna;
- audierea unor piese din muzica culta;
- miscarea pe muzica;
- povestirea orala imaginara, inspirata de
muzica;
- dialog spontan (personaje, animale);
2.7. *sa improvizeze spontan combinatii
muzicale melodice, însotite de miscare
- crearea spontana a unor combinatii ritmice
de silabe onomatopeice, în jocuri colective
de creatie;
- crearea spontana a unor combinatii ritmice
de silabe onomatopeice, însotite de miscar;
- cântarea motivelor ritmice pe melodii
improvizate spontan, dupa modelul
folclorului copiilor.

La o primă analiză a acestor situaţii observăm o restrângere a conţinuturilor, acestea fiind

redate mult mai compact. Numărul obiectivelor de referinţă este cu mult mai mare decât cel
al competenţelor specifice (14 vs.11). Noua programă urmăreşte crearea unor teme mari, de
bază în care se regăsesc obiectivele şi exemplele de activităţi de învăţare abordate, în vechea
programă doar ca restrângere, ca obligatorii.
Din punct de vedere al conţinutului acestea nu s-au schimbat, doar forma şi modul de
abordare este nou. Un plus de creativitate îl aduce noua programă prin confecţionarea acelor
jucării muzicale care îi ajută pe micii şcolari în înţelegerea şi utilizarea instrumentelor
muzicale.
Un element nou îl reprezită şi integrarea dansului în cadul orei de Educaţie muzicală
prin combinarea acesteia cu Educaţia fizică. Astfel, copiii devin mai dezinvolţi, îşi dezvoltă
urechea muzicală şi participă cu interes la aceste ore.
 Chiar dacă noutatea este privită de fiecare dată cu frică şi cu urme de îndoială, putem
spune că noua programă este realizată cu scopul de a uşura munca cadrului didactic şi de a
înfrumuseţa activităţile instructiv-educative.

c) CONȚINUTURI

· Cântarea vocala Cântarea vocală în colectiv, în grupuri mici

- deprinderi specifice de cânt (emisia şi individual
naturala, dictia), Poziţia, emisia naturală, tonul, semnalul de
- deprinderi de cântare în colectiv (ton, început, dicţia, sincronizarea
semnal de început, sincronizarea). Percuţia corporală diversă
· Cântarea instrumentala Jucării muzicale din materiale naturale
- jucarii muzicale; Orchestra de jucării
- percutie corporala; Cântarea cu acompaniament
- cântarea cu acompaniament. Acompaniament instrumental realizat de
· Elemente de limbaj muzical cadrul didactic
1. Timbrul Acompaniament de jucării muzicale realizat
- surse sonore din natura si din mediul de copii
înconjurator; Timbrul
- sunete cântate-vorbite; Sunete din mediul înconjurător
- sunete vocale-instrumentale. Sunete muzicale vocale
1. Ritmul Sunete muzicale instrumentale
- sunete lungi si scurte; (toba, pianul, vioara)
- marcarea structurilor ritmice; Ritmul
- marcarea timpilor egali ai masurii; Sunet lung/scurt
- auditia interioara; Marcarea structurilor ritmice
- recunoasterea auditiva a structurilor ritmice Audiţia interioară
din cântece; Improvizaţia ritmică spontană
- improvizatia ritmica spontana;
- urate muzicale: patrimea, optimea, doimea
si pauza de patrime.
2. Melodia Melodia
- sunete înalte-joase; Sunete înalte/joase
- mersul melodiei; Mersul melodiei
- legatura dintre text si melodie (*strofa si Legătura dintre text şi melodie
refrenul); (strofa şi refrenul)
- structurilor melodice din cântece; Genuri muzicale: folclorul copiilor; colinde
- *elemente de constructie a melodiei:
început, sfârsit;
- *improvizatia melodica;
- genuri muzicale: folclorul obiceiurilor de
iarna. Interpretarea
3. Interpretarea Nuanţe – Tare,încet,mediu
- procedee armonico-polifonice: grupe Cântec vesel/ trist
alternative, solist-cor, lant, dialog; Procedee armonico-polifonice (solist-cor,
- nuante: tare-încet-mediu; lanţ, dialog, grupe alternative)
- miscarea pe muzica (libera, ritmica, pe
timpii masurii, inspirata de caracterul Dirijatul intuitiv
muzicii). Mişcări sugerate de text
 Pasul cadenţat/ Marşul
Mişcări sugerate de ritm
Dansul

Analiza conținuturilor celor două programe scoate în evidență înlăturarea acelor

exinderi (conținuturile cu asterisc*) și trecerea a unora dintre acestea ca obigatorii. Apar
câteva competări la cântarea cu acompaniament (Acompaniament instrumental realizat de
cadrul didactic, Acompaniament de jucării muzicale realizat de copii) care sugerează modul
de desfășurare a acestei cântări.
Integrarea disciplinei Educație fizică își pune amprenta prin introducerea dansului în
orele de Educație muzicală.
Așadar, asocierea muzicii şi a mişcării la nivelul curriculum-ului oficial prezintă
câteva avantaje, dintre care enumerăm:
 stimulează manifestarea expresivă a elevului - de la cea mai fragedă vârstă, reacţia
spontană şi naturală a copilului este mişcarea. Când aude un dans popular sau alt gen
de muzică săltăreaţă schiţează gesturi de dans, bătând din palme şi din picioare, deci
primul gest, prima mimare declanşată de sonorităţile şi ritmurile muzicii este dansul.
Respectând acest specific, combinarea audiţiei şi a cântecului cu mişcarea este pe
deplin motivată, asigurându-se prin aceasta o practică muzicală tip joc, consonantă cu
caracterul sincretic al activităţii şcolarului mic;
 reduce diferenţa contraproductivă dintre şcoală şi viaţă - elevul este motivat în
spaţiul şcolar să înveţe prin contactul cu un mediu prietenos, care îi valorifică
exprimarea personală şi creativă;
 pune bazele învăţării conceptelor muzicale - la nivel elementar într-o manieră
intuitivă, accesibilă;
 varietatea repertoriului îmbogăţeşte vocabularul, cunoştinţele despre mediul
înconjurător, anticipează citirea, datorită pronunţării cuvintelor pe silabe etc.;
 dezvoltă gustul estetic al copilului - indiferent de aptitudinile lui muzicale mai mult
sau mai puţin evoluate - precum şi completarea culturii lui generale;
 asocierea muzicii cu mişcarea creează mare varietate în lecţiile de muzică şi dă
posibilitatea tuturor copiilor să exprime în mod concret ceea ce înţeleg şi simt,
fiind un mijloc excelent de control şi autocontrol evidenţiind stângăciile şi
neînţelegerea conştientă a faptelor sonore, dezvoltând supleţea corporală şi asigurând
precizia şi siguranţa în exprimarea elementelor muzicale.

d) SUGESTII PENTRU REPERTORIUL DE CÂNTECE vs. SUGESTII PENTRU

REPERTORIUL DE CÂNTECE ȘI PENTRU AUDIȚII

- Noul an de scoala – Ion Potolea Cărticica mea ***

- Ecoul – melodie populara Sprinteoara – L.Comes
- Pasarelele – Timotei Popovici În poiană ***
- Ghicitoarea - Aurel Ivascanu Joc în cerc – A. Ivăşcanu
- Zidarii – Liviu Comes Fluture de nea – Costică Andrei
- Iepuras, dragalas – dupa Al. Voevidca Leneşul – Al.Hrisanide
- La padure – din folclorul copiilor Azi Grivei e mânios – L.Comes
- Iarna vesela – Gr. Teodosiu Avionul – D.Voiculescu
- Broscutele - *** Floarea mea ***
- Pasarica aurie – C. Romascanu Ghicitori – A.Ivăşcanu
- Sosirea rândunicii – G. Ucenescu Vulpea şi gâştele – A.M.Ionescu
- Floricica draga - C-tin Zamfir
- Tot ce e pe lume – D. D. Stancu
- Mesterul fierar – Iovan Miclea
- Culesul viilor – Ion Potolea
- Cântece de bucurie – D. Voiculescu
- E pe lume un baiat – Mihai Petrov
- Nu lasa pe mâine – D. D. Stancu
- Misca vântul frunzele – D. Cuclin
- Iepurasii – din folclorul copiilor
- Albinita mea – dupa Delcasso
- Hora – din folclorul copiilor
- Copilul calaret – T. Popovici
- Ploaia – C. Meres
- Cucule, pasare sura – I. D. Chirescu
Păsărelele – T.Popovici
Zidarii – L.Comes
Iarna veselă – Gr.Teodosiu
Tot ce e pe lume – D.D.Stancu
Mişcă vântul frunzele – D.Cuclin
Albiniţa mea – după Delcasso
Copilul călăreţ – T.Popovici
Ploaia – C.Mereş
Cucule, pasăre sură – I.D.Chirescu
Coroana – Gr.Teodosiu
Cântece din folclorul copiilor
Hora
AUDIȚII
Cântece şi jocuri populare din zonă
Ion Chirescu: Mama
D.D.Stancu: Ciobănaşul
G.Enescu: Impresii din copilărie
W.A.Mozart: Contradans, Mica serenadă –
Rondo
L.van Beethoven: Concertul pentru vioară în
Re major – Rondo
R.Schumann: Cavalerul căluţului de lemn
J.Strauss: Radetzky Marsch
A.Dvoŕak: Dans slovac, nr.8
A.Vivaldi: Anotimpurile - Primăvara

La acest subpunct apare o notă de nouate în actuala programă comparativ cu cea

veche și anume sugestiile pentru repertoriul de audiții. Observăm că acesta este destul de
variat, oferindu-i cadrului didactic libertatea de a alege ceea ce este mai potrivit pentru
colectivul său de elevi.
Totodată, repertoriul de cântece actual este schimbat, din cel vechi mai apar doar cinci
cântece restul fiind înlocuite cu cele de actualitate, care presupunem că le vor placea mai mult
copiilor.
e) STANDARDE CURRICULARE DE PERFORMANȚĂ PENTRU
ÎNVĂȚĂMÂNTUL PRIMAR vs. SUGESTII METODOLOGICE
Programa veche se limita doar la evaluarea celor învățate prin parcurgerea acestei
discipline, în schimb programa actuală face referire și la modul de predare a conținuturilor, la
stategia aleasă și detaliază modul de abordare a unor conținuturi.
Așadar, noul mod de structurare a programei aduce elemente noi menite să ușureze
activitatea profesorului, dar a elevului, sarcinile de învățare fiind mai diverse și mai creative,
insuflând micului școlar dragostea pentru carte și școală.
3. Cadrul paradigmatic și valoric
Muzica poate fi privită atât ca artă cât şi ca ştiinţă. Ca urmare a acestui lucru,
disciplina are o largă paletă de valenţe educative, rolul ei în educaţie fiind recunoscut, dovedit
şi valorificat din vremuri străvechi. Pe lângă dezvoltarea gustului şi a receptivităţii muzicale
elevii, în timpul activităţilor artistice îşi formează deprinderi frumoase de comportare, de
mişcare ordonată şi de vorbire frumoasă, înţelegând în mod conştient necesitatea de a se
apropia cât mai mult de idealul estetic. Ca urmare, forţa pe care muzica, prin practica ei
specifică, o exercită asupra personalităţii, în stimularea şi susţinerea vieţii afective, a unor
trăiri colective de mare intensitate, a comunicării dintre oameni, dar şi a sensibilităţii estetice
este dublată de obligaţia la rigoare, disciplină, autocontrol şi perseverenţă.

Drept urmare, programa disciplinei Muzică şi mişcare propune un demers centrat pe

dezvoltarea gândirii, pe dezvoltarea posibilităţilor de comunicare interumană
extraverbală prin muzică şi pe trăirea artistică, firească nedirijată a copiilor, contribuind
astfel la conturarea profilului de formare al lor. Scopul principal al acestor prime contacte cu
muzica este să li se facă plăcută muzica atât ca interpreţi cât şi ca ascultători.
În elaborarea programei s-a ţinut seama de particularităţile de vârstă ale elevilor, atât
din punct de vedere al receptării, cât mai ales, din punct de vedere al redării muzicii,
respectând limitele fiziologice legate de activitatea de cântare.
Contactul copiilor cu muzica reprezintă o bucurie, manifestată de la cea mai fragedă
vârstă prin dorinţa de mişcare. Această manifestare liberă şi spontană a copiilor la auzul
muzicii trebuie respectată, cultivată, valorificată. Muzica este un limbaj mult mai apropiat de
percepţia intuitivă a copiilor în comparaţie cu limbajul vorbit. Tot ce este organizat pe bază
sonoră este mai uşor de înţeles şi mai agreabil pentru lumea copiilor. În acest sens un punct
foarte important în atragerea copiilor spre sfera muzicii îl constituie caracterul de
divertisment şi joc cu care copilul trebuie să acceseze primele contacte cu muzica.
Fantezia şi flexibilitatea, specifice vârstei, trebuiesc stimulate creator pentru o dezvoltare
armonioasă.
Modelul propus este unul care respectă aceste deziderate, axându-se pe învăţarea
integral intuitivă, atât în ceea ce priveşte repertoriul de cântece, cât şi în ceea ce priveşte
marcarea elementelor de limbaj muzical. Contextul muzical ales pentru interpretare este cel al
cântecului din folclorul copiilor, creaţie sincretică, ce oferă câmp liber manifestărilor
specifice vârstei: mişcare, acompaniamentul ritmic, mânuirea jucăriilor muzicale. Audiţia
propune o paletă diversă de creaţii muzicale, de la cântecul de muzică uşoară, folclor zonal,
până la creaţia cultă, asigurând contactul copiilor cu muzica de factură diversă, menită de
declanşeze trăiri şi manifestări diverse, adecvate.

Muzica oferă copiilor o variantă specifică de comunicare. Competenţele de

comunicare vizate se referă la ascultarea muzicii şi preluarea mesajelor ei, precum şi la
exprimarea cu mijloace diverse, specifice altor arte, ca: desenul, mişcarea, dramatizarea etc.,
respectând sincretismul (muzică – text – mişcare) şi evitându-se conştientizarea prin
verbalizare a elementelor de limbaj muzical, precum şi definirea lor.
Prin interpretările colective, audierea în linişte a muzicii, sau prin manifestarea
individuală corespunzătoare stărilor afective declanşate de muzică, elevul:
o dobândeşte un substanţial câştig în a fi mai creativ şi interesat;
o este mai încrezător în capacitatea lui de a-şi exterioriza propriile trăiri şi de a le
accepta pe ale colegilor;
 o mai sociabil;
o conştient de necesitatea şi valoarea respectării regulilor interpretării colective;
o capabil în a descoperi noi mijloace de exprimare pe muzică, în a găsi, a selecta şi a
propune soluţii potrivite interpretării unor cântece şi creării unor jocuri pe muzica
audiată;
o va fi mai activ în practica muzicală propusă, în care el este continuu unul din
personajele principale.

4. Practici curriculare propuse pentru implementare și evaluare

Una din practicile curriculare firească pentru copii este exersarea mişcării spontane pe
cântec (Exemplu: „Fluturaş, fluturaş”, însoţit de imitarea zborului). Alte activităţi care
corespund nevoilor copiilor sunt:
 desenarea unor imagini sugerate de textele cântecelor;
 jocurile pe cântece cu caracter de dans, prin asocierea cu o mişcare simplă
(paşi, ridicări pe vârfuri etc.);
 acompanierea liberă a cântecelor, cu sonorităţi emise de obiecte din clasă
(creioane, beţişoare, masa, podeaua, dulapul etc.).
De asemenea, apropierea de muzica clasică se realizează prin audierea unor creaţii
muzicale care declanşează mişcarea liberă, spontană (Exemplu: J.Haydn - Simfonia
„Ceasornicul” Partea a II-a - fragment incipient, Partea a IV-a - fragment) şi prin organizarea
unor jocuri inspirate de muzica audiată (Exemple de audiţii: W.A.Mozart – „Mica serenadă”,
Partea I; George Enescu - „Impresii din copilărie” - fragment).
Totodată prin ascultarea acestor genuri muzicale, copiii pot să discearnă între muzica
ca adevărată artă şi chiciurile care apar în zilele noastre pe piaţă. Astfel, copiii vor fi mult mai
atraşi de această artă, vor descoperii de la vârste fragede date despre importanţi compozitori
şi poate chiar mulţi dintre ei vor ajunge adevăraţi tenori.
Activităţile de evaluare ar fi mult mai interesante dacă ar fi organizate sub forma unor
spectacole, în cadrul cărora elevii vor interpreta o anumită melodie fiind sau nu acompaniaţi
de elevi sau diverse instrumente muzicale, la care putem adăuga şi o coregrafie proprie. În
acest mod elevii devin mai creativi şi dornici să participe la activităţile instructiv-educative.
Într-o astfel de activitate putem valorifica interevaluarea sau autoevaluarea facându-i
pe cei mici mai responsabili şi îi vom învăţa să-şi aprecieze sau să se corecteze atunci când
greşesc.
BIBLIOGRAFIE:
1. Cristea, S. (1998). Dicționar de termeni pedagogici. București: Editura Didactică și
Pedagogică.
2. Crețu, C. Teoria și metodologia curricululm-ului. Iași: Facultatea de Psihologie și
Științe ale Educației.
3. Manolescu, M., Bucur, C. (2013). Organizarea interdisciplinară a ofertelor de
învățare pentru formarea competențelor cheie la școlarii mici – suport de curs. București:
Universitatea București.
 4. . Masari, G. (2009). Curs Teoria și metodologia instruirii. Iași: Editura
Universității “Alexandru Ioan Cuza”.
5. http://programe.ise.ro/