Instituția preșcolară „Izvoraș”

Satul Bălăbănești

Consiliul Pedagogic
Experiment în diferite forme de organizare a
activităților cu copiii

Educator: Bețco Irina

Martie 2023
 Știința îi datorează lui J. Piaget introducerea termenului de „experimentare”: el a analizat
semnificația acestei activități pentru copii și a demonstrat că meritul experimentării copiilor
constă în faptul că dă idei reale despre diversele aspecte ale obiectului studiat. , despre relațiile
sale cu alte obiecte. Experimentarea copiilor- aceasta este o activitate activă - transformatoare
a copiilor, schimbând semnificativ obiectele studiate (N.N. Poddyakov). „Aceasta este o
activitate cu adevărat copilărească, care are loc la o vârstă fragedă și se dezvoltă intens de-a
lungul întregii vârste preșcolare, fără ajutorul unui adult și chiar contrar interdicțiilor sale” (N.N.
Poddyakov, 1981)
Un copil preșcolar este un cercetător în sine, manifestând un interes puternic pentru
activitățile de cercetare, în special, pentru experimentare. John Dewey a considerat activitatea
de cercetare ca un tip special de activitate a copiilor în contextul „a face ceva”. El a conectat
activitatea de cercetare cu instinctele inerente copilului prin natura.
Experimentele sunt clasificate în funcție de diferite principii. După natura obiectelor folosite
în experiment: experimente: cu plante; cu animale; cu obiecte de natură neînsuflețită; al cărui
obiect este omul. La locul experimentelor: în sala de grupă; Locația activată; în pădure etc.
După numărul de copii: individual, de grup, colectiv. - Din cauza comportamentului lor:
aleatoriu, planificat, stabilit ca răspuns la întrebarea unui copil.
După natura includerii în procesul pedagogic: episodic (realizat de la caz la caz), sistematic.
După durată: pe termen scurt (5-15 minute), pe termen lung (peste 15 minute). După numărul
de observații ale aceluiași obiect: unice, multiple sau ciclice. După locul în ciclu: primar, repetat,
final și final. Prin natura operațiunilor mentale: constatare (permițându-vă să vedeți o stare a
unui obiect sau un fenomen fără legătură cu alte obiecte și fenomene), comparativ (vă permite
să vedeți dinamica unui proces sau să observați schimbări în starea unui obiect ), generalizarea
(experimentele în care modelele generale sunt urmărite proces studiat mai devreme în etape
separate).

Experimentul, special organizat de educator, este sigur pentru copil și, în același timp, îl
familiarizează cu diferitele proprietăți ale obiectelor din jur, cu legile vieții naturii și cu
necesitatea de a le ține cont în propria viață. . Inițial, copiii învață să experimenteze în activități
special organizate sub îndrumarea unui profesor, apoi materialele și echipamentele necesare
pentru experiment sunt aduse în mediul obiect-spațial în curs de dezvoltare al grupului pentru
reproducerea independentă de către copil, dacă este sigur pentru sănătatea lui. În acest sens,
într-o organizație educațională preșcolară, experimentul trebuie să îndeplinească următoarele
condiții: simplitatea maximă a proiectării dispozitivelor și regulile de manipulare a acestora;
prezentarea experimentului. Ce ar trebui să-și amintească profesorul când organizează
activitățile experimentale ale copiilor? Critica este inamicul creativității. Este necesar să se evite
o evaluare negativă a ideilor copiilor, utilizarea metodelor directive. Să manifeste interes sincer
pentru orice activitate a copilului, să poată vedea munca gândurilor din spatele greșelilor sale,
căutarea propriei soluții. Să educe copilul în credința în forțele proprii, exprimând o evaluare
care anticipează succesul. Să cultive perseverența în îndeplinirea sarcinii, ducând experimentul
până la sfârșit.
 Încheiați discuția despre problema care se rezolvă înainte ca copiii să dea semne de pierdere
a interesului. Rezumați rezultatele experimentului. Profesorul poate pune întrebări
conducătoare, dar copiii înșiși trebuie să numească problema pusă, să rețină toate ipotezele
propuse, cursul de testare a fiecăreia, să formuleze concluzia corectă și să-și evalueze munca.
Când experimentul se încheie și s-au tras concluziile, se poate pune întrebarea: „Cum să
stabilim dacă am tras concluzia corectă?” Copiii ar trebui să fie conduși la ideea că rezultatele
unui experiment sunt de încredere dacă nu se schimbă atunci când studiul este repetat.
Din punct de vedere al pedagogiei, procesul experimentului în sine este important în primul
rând. Pentru implementarea lui, este optim să se împartă echipa de copii în grupuri mici (3-4
persoane fiecare). Lucrul într-o echipă atât de restrânsă contribuie la interesul maxim al fiecărui
copil față de activitățile experimentale, la dezvoltarea independenței, la capacitatea de a
propune și formula opțiuni pentru rezolvarea unei probleme, de a-și demonstra în mod
convingător punctul de vedere și de a asculta opiniile celorlalți și gestionează starea
emoțională. Toate acestea cresc stima de sine a copilului, îi dezvoltă abilitățile de comunicare și
de vorbire și gândirea, activează activitatea creativă, de căutare în situații noi non-standard.

“Mi s-a spus și am uitat, am văzut și am înțeles, am făcut și am învățat !” Confucius

Experimentarea şi observarea nemijlocită a realităţii constituie cei doi stâlpi de susţinere ai
unei metodologii active în predarea ştiinţelor. Ştiinţele, ca disciplină de învăţământ vizează
observarea şi perceperea lumii în întregul său, cu componentele, procesele şi fenomenele
caracteristice, ca şi învăţarea prin înţelegere şi aplicare. Prin intermediul acestui obiect
preşcolarul trece din lumea poveştilor în lumea faptelor reale şi a lucrurilor concrete, începe să
cunoască mediul în care trăieşte şi procesele din jurul său. Lumea fascinantă a naturii va fi
descoperită de copil numai dacă acestuia i se vor pregăti scenarii de învăţare prin descoperire şi
experimentare. De aceea, demersul didactic trebuie deplasat de la „ce se învaţă” la „de ce se
învaţă”. Procesul de predare a disciplinei Ştiinţe are la bază experimentul, atât ca metodă de
investigaţie ştiinţifică, cât şi ca metodă de învăţare. Experimentul ca metodă de învățare
Lucrările experimentale specifice activităţii didactice constau în observarea, verificarea şi/sau
măsurarea unor mărimi caracteristice unor fenomene provocate sau nu, şi dirijate într-o
măsură mai mare sau mai mică. Ele sunt specifice Ştiinţelor Naturale pentru care reprezintă o
metodă de învăţare şi au un pronunţat caracter activ-participativ stârnind, în primul rând,
curiozitatea elevilor în timpul desfăşurării experimentului de către educator, apoi implicarea,
prin propriile lor acţiuni, la realizarea acestuia. Metoda experimentală are mai multă forţă de
convingere decât oricare altă metodă şi, în acest fel, posibilităţi sporite asupra formării
concepţiei ştiinţifice la copii.
Experiment: Plutirea corpurilor în apă
Scop: Îmbogățirea cunosțințelor preșcolarilor cu informații referitoare la densitate, apă sărată,
apă dulce.
Mijloace și materiale necesare:
• Un ou proaspăt
• Un pahar transparent, mai înalt
• Apă
• Sare
Descrierea experimentului și a modului de lucru:
1. Umpleți un pahar cu apă de la robinet și puneți un ou. Acesta se va scufunda.
2. Umpleți un pahar cu apă și turnați sare (cam o lingură cu vârf). Amestecați bine. Puneți un
ou înăuntru. Acesta va pluti.
3. Umpleți un pahar cu apă până la jumătate. Adăugați cam una-două linguri de sare.
Amestecați bine, bine, astfel încât să aveți o soluție concentrată, cât mai sărată. Turnați încet și
cu grijă apă de la robinet (e și mai bine dacă este caldă) peste apa sărată din paharul umplut pe
jumătate. Este nevoie de puțină atenție, pentru a nu amesteca apele. Coborâți încet oul în apă
și priviți. Acesta nu se va scufunda, nici nu va pluti, ci va rămâne ”suspendat” în vas, la limita
dintre apa sărată și cea dulce. Ce au învățat copiii? Apa sărată are o densitate mai mare decât
apa dulce, adică e ”mai grea”. Cu cât un lichid are o densitate mai mare, cu atât lucrurile plutesc
mai ușor. De aceea, spunem că la mare apa ne ține la suprafață. Tot datorită densității, cele
două lichide nu se amestecă, ceea ce face ca în vas să fie practic două straturi de apă, iar oul să
se scufunde doar prin apa dulce.