ARGUMENT

Pregătirea preșcolarului pentru viață rămâne un obiectiv major al grădiniței, care

trebuie să asigure condiții optime pentru dezvoltarea diverselor capacități și abilități necesare
pentru integrarea cu succes în societate.
Activitatea didactică din învățământul preșcolar este complexă și necesită desfășurarea
unor activități adaptate la specificul vârstei, activitățile creative având un rol important în
cunoașterea sinelui și a relaționării cu semenii din mediul înconjurător. Sesizarea înclinațiilor
și sensibilităților copilului sunt strict necesare în vederea emiterii de predicții, privind evoluția
sa ulterioară și a deschiderii drumurilor formative, potrivit înclinațiilor individuale.
Un loc aparte în dezvoltarea metodologiei instruirii în învățământul românesc îl ocupă
strategia învățării prin cooperare și dezvoltarea gândirii critice. Folosirea metodelor activ
participative în activitățile din grădiniță promovează o învățare interactivă și sunt orientate
către intensificarea interacțiunilor și interrelațiilor în cadrul grupului de preșcolari.
În lucrarea de față, Particularitățile metodelor activ – participative în activitățile
specifice domeniului Estetic și creativ, am ales să dezvolt impactul pe care îl au acestea
asupra procesului educativ din grădinița de copii, și în ce măsură, utilizarea acestora produce
modificări în structura psihică a preșcolarului.
Am structurat lucrarea pe patru capitole, primele trei fiind teoretice, iar ultimul
cuprinzând studiul cvasi-experimental realizat pe tema metodelor activ-participative.
În primul capitol, Dezvoltarea copilului de vârstă preșcolară, am realizat o scurtă
descriere a vârstei preșcolarității, din punct de vedere cognitiv, afectiv și motric.
Capitolul al doilea, intitulat Statutul și semnificația conceptului de metodă activ –
participativă în sistemul activității didactice, prezintă un scurt studiu despre conceptul de
metodă, și definițiile oferite de-a lungul timpului.
Într-o versiune modernă, metoda este interpretată drept o modalitate pe care
educatoarea o urmează pentru a-i face pe preșcolari să găsească singuri calea de urmat în
redescoperirea adevărului, în găsirea soluțiilor necesare la rezolvarea problemelor teoretice și
practice cu care ei se confruntă în procesul învățării.
În cadrul capitolului al treilea, Specificul activităților Domeniului Estetic și Creativ,
m-am axat pe studierea acestui domeniu, a formelor de organizare a activităților creative, pe
definirea esteticii, precum și pe descrierea metodelor activ – participative ce pot fi utilizate în
aceste activități, sporind astfel dezvoltarea preșcolarului la nivel maxim.
 Ultimul capitol, Studiu cvasi-experimental privind particularitățile metodelor activ –
participative în activitățile specifice Domeniului Estetic și Creativ, reprezintă partea practică a
lucrării, experimentul aplicat la o grupă de preșcolari de nivel II, prin intermediul căruia am
verificat ipoteza formulată și am ilustrat care sunt particularitățile metodelor activ –
participative și cum influențează acestea dezvoltarea creativității preșcolarilor.
Lucrarea se încheie cu secțiunea de concluzii, unde au fost consemnate rezultatele
cercetării, dar și validarea ipotezei.
 CUPRINS

INTRODUCERE
CAPITOLUL I. Dezvoltarea copilului de vârstă preșcolară
I.1. Vârsta preșcolarității. Caracterizare psiho-dinamică
I.2. Dezvoltarea cognitivă, socio – emoțională și motrică a copilului preșcolar
CAPITOLUL II. Statutul și semnificația conceptului de metodă activ participativă în
sistemul activității didactice
II.1. Metoda – precizări conceptuale
II.2. Funcțiile și importanța metodei
II.3. Clasificarea metodelor activ – participative
II.4. Activizarea în cunoașterea școlară și abordarea pedagogică, biologică și
psihologică a acesteia
CAPITOLUL III. Specificul activităților Domeniului Estetic și Creativ în grădinița de
copii
III.1. Estetica – analiza conceptului
III.2. Forme și moduri de organizare a activităților specifice Domeniului Estetic și
Creativ
III.3. Metode, tehnici și procedee activ-participative aplicate în activitățile creative
CAPITOLUL IV. CERCETARE. Studiu cvasi-experimental privind particularitățile
metodelor activ – participative în activitățile specifice Domeniului Estetic și Creativ
IV.1. Obiectivele și ipoteza cercetării
IV.2. Metodele cercetării
IV.3. Lotul de subiecți
IV.4. Analiza și interpretarea rezultatelor cercetării
IV.5. Concluziile cercetării
CONCLUZII
BIBLIOGRAFIE
ANEXE
 SINTEZĂ

Vârsta preșcolarității, numită și vârsta de aur a copilăriei este vârsta unor achiziții
comportamentale fundamentale, a căror calitate va influența în mare măsură nivelul de
adaptare și integrare a copilului în fazele in fazele următoare ale evoluției și dezvoltării lui.
„Vârsta preșcolară este o perioadă a descoperirii.” (A. Glava, 2002, p. 9) Depășind, de cele
mai multe ori pentru prima dată, spațiul restrâns, familiar, al casei, copilul descoperă și învață
că există o lume interesantă dincolo de acesta, dorește să se implice în cunoașterea și
transformarea ei, se descoperă pe sine ca o persoană care are abilitatea de a face să se
întâmple anumite lucruri, câștigă autonomie în cunoaștere și inițiere. „Este perioada conturării
primelor elemente ale conștiinței de sine și a socializării.” (A. Glava, 2002, p. 9).
Gândirea preșcolarului este fascinantă pentru că îmbină simultan calități maturizate,
dar și imature. Preșcolarii acumulează nu doar un bagaj sporit de informații despre lumea
înconjurătoare și o serie de deprinderi adiționale, ci dovedesc și evoluții de natură calitativă
privind felul în care gândesc și acționează.
Dezvoltarea inteligenței la această vârstă este cel mai bine caracterizată prin
calificativul de simbolică, având drept repere abstracția și intuiția. Achiziția capacității de
asimilare și decodare a simbolurilor și semnelor îi permit copilului preșcolar detașarea treptată
de concretul obiectual, deși el continuă să înțeleagă lumea preponderent prin percepție și
acțiune nemijlocită asupra ei. Concomitent cu dezvoltarea capacității perceptiv-observatorii,
se dezvoltă reprezentările: evocatoare, de completare, de anticipare, fantastice.
Dezvoltarea socio-afectivă sta sub semnul inițiativei copilului preșcolar în explorarea
mediului lărgit: fizic și social. Ea se află în strânsă relație cu procesul conturării conștiinței de
sine, dar și cu parametrii dezvoltării intelectuale și morale.
În perioada preșcolară copilul trăiește o amplificare și o diversificare a stărilor
afective, dar i se dezvoltă și posibilitatea de evaluare interioară și comparativă a lor, ceea ce
determină o educare a afectivității, o rafinare și intelectualizare a conduitelor afective.
După vârsta de 3 ani, varietatea emoțiilor crește foarte mult. Lărgirea mediului de
apartenență al copilului, în care intră, într-o primă etapă, familia, apoi grădinița și mediul
stradal, presupune din partea preșcolarului eforturi sporite de adaptare la cerințele acestui nou
spațiu social. După 4-5 ani reușitele de autocontrol, dublate de creșterea încrederii în forțele
proprii pe fondul achizițiilor făcute în plan psihomotor și cognitiv, determină reacții de
mulțumire de sine și chiar mândrie. Se conturează o dispoziție de fond mai calmă și receptivă
cu manifestarea rezistenței la frustrare și amânare și diminuarea negativismului brutal și a
minciunii intenționate ca forme de protest.
Ca și pentru celelalte domenii ale dezvoltării, literatura de specialitate oferă variate
modele ale dezvoltării stadiale a capacităților psihomotorii. Scala descrisă de D. Gallahue
(1982) identifică patru stadii de dezvoltare a psihomotricității, de la naștere la maturitate:
stadiul mișcărilor reflexe ( 0-4 luni), stadiul motricității rudimentare ( 4 luni – 2 ani), stadiul
mișcărilor fundamentale (2-7 ani), stadiul abilităților sportive ( 7 ani- vârsta maturității).
Conform acestei stadialități, vârstei preșcolare îi corespunde stadiul mișcărilor
fundamentale, pe care autorul acestui model îl împarte în trei etape: inițială, elementară și a
maturizării, etape ce pot fi atribuite celor trei substadii ale vârstei preșcolare: mică, mijlocie și
mare.
Analizată în întreaga ei complexitate și întindere, activitatea instructiv-educativă
reprezintă un ansamblu de acțiuni interdependente subordonate atingerii unor finalități
generale ale învățământului.
Luată de sine stătător, fiecare acțiune are rațiunea ei proprie. Fiecare servește atingerii
unui scop parțial sau intermediar ce mijlocește realizarea unuia mai general sau mai
îndepărtat. „Dar acțiunea nu este, totuși, cea mai mică subunitate a activității, deoarece în
cadrul fiecărei acțiuni se pot distinge mai multe operații. Adică, o acțiune este alcătuită din
mai multe operații. Acestea se deosebesc de acțiune prin faptul că nu au un scop propriu, ci
servesc atingerii scopului nemijlocit al acțiunii din care fac parte.” (I. Cerghit, 2006, p. 19)
Din punct de vedere executiv, activității îi corespunde o anumită metodologie, acțiunii
o metodă, iar operației un procedeu. Privită sub raport structural și funcțional, metoda este
considerată a fi un ansamblu organizat de procedee sau moduri de realizare practică a
operațiilor care stau la baza acțiunii, o înlănțuire de procedee care conduc în mod programat și
eficace la realizare scopurilor sau obiectivelor propuse. Numărul operațiilor incluse în
componența acțiunii didactice este egal cu numărul procedeelor integrate în structura metodei
care acoperă acțiunea respectivă.
Esența si valoarea pragmatică a metodei nu pot fi deduse decât prin raportare la
specificul procesualității activităților de predare și învățare pe care le deservește, prin
examinarea multiplelor funcții, pe care ea le îndeplinește în cadrul unei situații date.
Funcțiile metodei identificate de I. Cerghit sunt : funcția cognitivă, funcția formativ-
educativă, funcția motivațională, funcția instrumentală și funcția normativă.
Metodele activ – participative sunt proceduri care pornesc de la ideea că, prin felul său
de a fi, învățarea este o activitate personală care nu poate fi cu nimic înlocuită, că singur cel
care învață poate să fie considerat agent al propriei sale învățări, fapt care evidențiază
caracterul idio-sincretic al întregului proces de învățare, aceasta devenind o activitate care
depinde de singularitatea celui care învață, individ marcat de istoria sa personală, întotdeauna
inserat intr-un context și într-un timp bine determinate, veșnic tributar unor relații sociale
specifice grupei de preșcolari.
Sunt considerate metode care antrenează preșcolarii în efectuarea unor activități de
studiu independent, de explorare a mediului înconjurător, de învățare prin cercetare și
redescoperire, de realizare a unor experimente și lucruri practice, de reflecții personale și
exerciții de creație.
Activizarea subiecților educației reprezintă o paradigmă de mare actualitate în
pedagogia contemporană, indiferent de vârsta acestora, fiind în strânsă legătură cu paradigma
învățământului centrat pe cel educat.
Instruirea activă și interactivă a reprezentat întotdeauna o temă de autentică
modernitate în gândirea pedagogică, începând cu pedagogia clasică și până la cea modernă.
Modalitățile ei concrete în care a fost abordată învățarea au evidențiat complexitatea și
dinamica învățării, necesitatea studierii acesteia în cele mai fine articulații ale sale, ca element
central al propriei învățări.
Astfel, activizarea reprezintă un proces evolutiv, complex, sistematic și dinamic, care
angajează întregul potențial psihofizic al subiecților cunoașterii, respectiv un sistem de
procese cognitive, afective, voliționale și biologice, a căror pondere este diferită, în funcție de
configurația contextului educațional: forma de organizare a activității didactice, conținuturile
instruirii, vârsta subiecților, nivelul lor, profilul lor de inteligență, specificul activității
didactice și al sarcinii de instruire, natura activității solicitate – intelectuală, manuală sau
motrică - , metodologia utilizată, etc.
Procesul complex al activizării trebuie priceput ca un efort de reconsiderare a
posturii pe care o deține preșcolarul în procesul de învățământ tradițional – din obiect al
educației, el devine el devine obiect și subiect al educației, coparticipant conștient și activ la
propria formare și devenire. Așadar, preșcolarii înșiși se află în centrul procesului curricular,
în centrul procesului de reconstrucție a propriilor cunoștințe și a propriei cunoașteri.
Estetica se identifică parțial cu teoria frumosului, categorie fundamentală a
acestei discipline filosofice, cu statut de știință. Estetica studiază din natură, din artă și din
societate. Esteticul s-a extins din domeniul natural și din cel al artei în viața socială. Evadarea
esteticului din artă în cotidian reduce efectele monotone și dezagreabile uneori, ale
cotidianului. Putem spune despre frumos că este mobilul reflecției cotidiene.
 Problematica esteticii este cuprinzătoare: esența și categoriile estetice, psihologia
trăirii estetice, criteriile axiologice, teoriile explicative, conștiința și conduita estetică,
fenomenologia actului creator și estetic. Această diversitate a problematicii esteticului explică
interdisciplinarea abordării esteticului. Pedagogia, biologia, medicina, sociologia, filosofia,
informatica, matematica, lingvistica, teoria comunicării, toate acestea contribuie la explicarea
conceptului de estetic.
Există numeroase clasificări în domeniul formelor și modurilor de organizare a activităților
didactice, implicit ale activităților specifice domeniului estetic și creativ.
După modul de repartizare a sarcinilor pe care copiii le au de rezolvat distingem ca
forme de organizare a colectivului forma de organizare frontală, unde activitatea se desfășoară
cu toata grupa odată, diferențiate, unde se trasează sarcini diferite colectivului împărțit
conform pe grupe conform numărului de sarcini, și individuală, când fiecare copil rezolvă
sarcina independent.
După modul de participare al preșcolarilor la activitatea didactică desfășurată,
distingem forma colectivă, unde toți copiii participă la aceeași lucrare, pe grupe, unde
participă un număr stabilit din întregul colectiv, și individual, când fiecare copil participă
individual la rezolvarea sarcinii trasate.
După modul de conducere a activității distingem activități dirijate de educatoare,
dirijate de echipa de specialiști / parteneriat, dirijate prin programe de instruire și
independente.
În afară de categoriile enumerate anterior, practica a identificat trei moduri de
organizare a activității didactice, în funcție de maniera de desfășurare, fiecare configurând
conținuturi, relații, suporturi și resurse specifice: activități frontale, activități de grup și
activități individuale.
Unitatea metodelor este mai indispensabilă decât oricare alta metodă luată izolat, prin
ea însăși. Interdependența și unitatea metodelor reflectă coerența și unitatea cunoașterii în
diversitatea ideilor și procedeelor prin care ea se poate realiza. De aceea, datoria fiecărui
cadru didactic este să ajungă la o viziune de ansamblu asupra întregului sistem de metode
didactice moderne și să practice curajos un sistem coerent de metode în activitatea sa cu
preșcolarii.
 SCOPUL. IPOTEZA, OBIECTIVELE CERCETĂRII PRACTIC – APLICATIVE
Utilizarea metodelor activ – participative în activitățile din grădiniță este considerată
benefică pentru dezvoltarea copilului preșcolar, deoarece acționează asupra modului de
gândire și de manifestare a copiilor, stimulând participarea tuturor acestora în activitate. Prin
intermediul acestei lucrări, am intenționat să studiez principalele contribuții ale utilizării
metodelor activ participative pentru dezvoltarea copiilor.
Obiectivul general al acestei cercetări vizează implicarea activă și creativă a
preșcolarilor pentru stimularea gândirii productive, a gândirii divergente și laterale, libertății
de exprimare.
Acestui obiectiv general i se substituie următoarele obiective specifice:
- Dezvoltarea abilităților de comunicare și colaborare eficientă ale copiilor.
- Însușirea unor cunoștințe, abilități de învățare eficientă, dobândirea primelor elemente
ale muncii intelectuale în vederea cunoașterii realității și a activității viitoare de
învățare școlară.
- Dezvoltarea unor abilități interdisciplinare;
- Încurajarea autonomiei copilului în condițiile echilibrului între activitățile dobândite;
- Focalizarea strategiilor și promovarea diversității ideilor;
- Formarea unui sistem de capacități.
Ipoteza de la care am pornit a fost că utilizarea sistematică a metodelor activ –
participative în activitățile din grădiniță contribuie la dezvoltarea abilităților lingvistice și
științifice ale preșcolarilor și dezvoltarea creativității preșcolarilor. Am operaționalizat ipoteza
astfel:
O1: Identificarea nivelului de implicare activă a preșcolarilor în activitățile din
grădiniță;
O2: Proiectarea unui plan de activități instructiv -educative bazat pe integrarea
metodelor activ – participative:
O3: Aplicarea propriu zisă a planului de activități;
O4: Evaluarea nivelului de participare activă a preșcolarilor, în cadrul activităților, în
urma programului experimental;
O5: Compunerea și interpretarea rezultatelor, elaborarea concluziilor și sublinierea
valențelor pozitive ale tehnicilor folosite.
 METODOLOGIA CERCETĂRII:
Pe parcursul desfășurării studiului de cercetare am utilizat atât metode acționale, cât ți
metode non – experimentale de colectare a datelor. Dintre metodele de intervenție, am ales
metoda experimentului pedagogic, iar pentru colectarea datelor am utilizat metoda observației
sistematice, conversația și colectarea, prelucrarea și interpretarea datelor.
Experimentul pedagogic, numit și observație provocată, este o metodă ce dispune de o
rigoare și o precizie mai amplă decât observația, presupunând producerea și modificarea unor
fenomene educaționale, în vederea studierii lor și a factorilor care le determină.
Literatura de specialitate identifică următoarele tipuri de experimente: experimentul de
laborator și experimentul natural.
Experimentul psiho – pedagogic reprezintă o formă particulară a experimentului
natural, utilizată în condițiile procesului instructiv educativ. El poate fi de două feluri:
constatativ și formativ. Vorbim de experimentul psihopedagogic constatativ atunci când se
vizează măsurarea unei situații într-un moment dat. Experimentul formativ presupune
intervenția unui grup de subiecți în scopul determinării unor modificări prin introducerea unor
„factori de progres.”
Utilizat, de obicei, de cadrele didactice, experimentul psihopedagogic furnizează date
valide atât din punct de vedere calitativ cât și cantitativ, fiind concludente și destul de ușor de
prelucrat.
Experimentul s-a desfășurat conform celor trei etape prestabilite:
- Etapa inițială, numită și etapa pre-experimentală, în care am realizat o documentare
din literatura de specialitate pentru conceperea sistemelor de acțiune;
- Etapa de experimentare, care debutează cu observarea copiilor, cu scopul completării
fișelor de observație, conform evaluării inițiale. In timpul desfășurării experimentului
s-au derulat diverse activități în care au fost utilizate metode și mijloace care să
conducă spre dezvoltarea capacităților de comunicare ale preșcolarilor.
- Etapa finală, numită și etapa post – experimentală, s-a desfășurat în luna ianuarie
2022, perioadă în care am interpretat și comparat datele în vederea stabilirii evoluției
preșcolarilor.
Observația, ca metodă de cercetare, se definește ca fiind o metodă descriptivă, cu
caracter constatativ, care urmărește înregistrarea unor fapte sau fenomene, petrecute în
condiții normale, cu scopul de a le surprinde cât mai concis. Ea presupune urmărirea
intenționată și notarea exactă a diferitelor comportamente ale preșcolarului, așa cum se
manifestă ele în mod natural.
Ceea ce diferențiază observarea spontană, ocazională de cea științifică este scopul,
modul de organizare, prelucrarea și interpretarea datelor obținute.
Toate comportamentele preșcolarilor au fost consemnate în fișele de observație,
utilizând trei coeficienți de dezvoltare: 1 – Necesită sprijin, 2 – Comportament în dezvoltare;
3 – Comportament Atins.

FIŞĂ DE OBSERVAȚIE

Numele şi prenumele: .......................................................................................

Vârsta (în ani împliniţi): .................. 
Grupa de vârstă: ....................................

INDICATORI COMPORTAMENT
Evaluare inițială Evaluare finală
1 2 3 1 2 3
1.Interacționează, din proprie
inițiativă, cu copiii apropiați
ca vârstă, în diferite context;
2. Împărtășește celorlalți
trăirile, emoțiile sale și
reacționează adaptativ la
context sociale variate ;
3. Lucrează în grup pentru
soluționarea unei probleme,
utilizând strategiile dezvoltate
de grup ;
4. Găsește forme și mijloace
noi de exprimare a gândurilor
și emoțiilor ( prin muzică,
desen, dans, joc simbolic)
5. Utilizează sau combină
 materiale și strategii în
modalități noi pentru a
explora sau rezolva
probleme ;
6. Dezvoltă ușor relații cu
adulții, cât și cu ceilalți
copii ;
7. Se joacă împreună cu
ceilalți și participă activ la
jocurile de grup;
8. Este motivat pentru
activitate și manifestă
inițiative în învățare ;
9. Ascultă și respectă alte
păreri ;
10. Manifestă încredere în
sine și în propriile cunoștințe
și abilități.

Unde :

1 – Necesită sprijin

2 – Comportement în dezvoltare

3 – Comportement Atins

Observaţii:
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
……

Întocmit de:…………………………..…… Data………….……...

Cercetarea s-a desfășurat pe o durată de opt săptămâni, debutând în luna noiembrie

2022. Lotul de subiecți este alcătuit din 26 de preșcolari, dintre care 11 fete și 15 băieți, cu
vârste cuprinse între 5-6 ani, ce frecventează grădinița în regim de program prelungit.
 Studiul cvasiexperimental debutează la începutul lunii noiembrie, cu perioada de
evaluare inițială, ce se desfășoară pe parcursul unei săptămâni. Pe parcursul acesteia, prin
intermediul activităților desfășurate la grupă, în cadrul proiectului tematic „Despre mine”, a
fost analizat comportamentul preșcolarilor din perspectiva indicatorilor formulați în fișa de
observație.
În urma studierii și interpretării datelor obținute, am stabilit activitățile ce se vor
desfășura în perioada imediat următoare, cea a implementării programului experimental.

DATA ACTIVITATEA ITEMI DE DEZVOLTARE

PROPUSĂ / METODA
UTILIZATĂ
14.11– 18.11.2022 „Comoara din cămară” / Lucrează în grup pentru
Metoda Brainstorming soluționarea unei probleme,
utilizând strategiile
dezvoltate de grup;
21.11-25.11.2022 „Cartea, prietena noastră!” / Interacționează din proprie
Conversația inițiativă cu copii apropiați
ca vârstă, în diferite
contexte;
28.11-2.12.2022 „România-i țara mea!” / Utilizează sau combină
Metoda Turul Galeriei materiale și strategii în
modalități noi pentru a
explora sau rezolva
probleme.
5.12.09.12.2022 „Dăruind vei dobândi!” / Ascultă și respectă alte
Metoda Frisco păreri
12.12-16.12.2022 „Colinde, Colinde!” / Interacționează, din proprie
Metoda învățării prin joc inițiativă, cu copii apropiați
ca vârstă, în diferite
contexte.
19.12.-22.12.2022 „Așteptându-l pe Moș Utilizează sau combină
Crăciun!” / Metoda Lotus materiale și strategii în
modalități noi pentru a
 explora sau rezolva
probleme.
09.01-13.01.2023 „Atât de geroasă, atât de Este motivat pentru
frumoasă!” / Metoda activitate și manifestă
Acvariului inițiative în învățare.

VERIFICAREA REZULTATELOR ȘI VALORIFICAREA CERCETĂRII

Pentru etapa de evaluare finală, în cadrul căreia se realizează și verificarea rezultatelor
și interpretarea acestora, ce se desfășoară în săptămâna 16-20 ianuarie 2023, am pregătit trei
situații în care comportamentul preșcolarilor va fi analizat, în urma perioadei experimentale:
Proba I – „Împreună pentru un viitor verde!” – lucrare colectivă ( realizarea unui poster cu
imaginile surprinse în cadrul activităților de protejare a mediului înconjurător)
Proba II – „Ajută omul de zăpadă!” ( activitate practică cu elemente matematice– lipire a
nasturilor lipsă, pornind la numerația în concentrul 1 -6)
Proba III – „Spectacol de talente!” ( joc de rol – proiectarea unei săli de spectacol, utilizând
materialele puse la dispoziție, împărțirea de roluri și responsabilități în cadrul grupului)
Rezultatele obținute se vor consemna în fișa de observație, în dreptul coloanei
„Evaluare finală.
În urma cercetării s-a stabilit veridicitatea ipotezei, cum că utilizarea metodelor activ –
participative în activitățile din grădiniță stimulează creativitatea copiilor, capacitatea acestora
de a rezolva problemele cu care se confruntă, spiritul de observație, comunicarea socială,
interpersonală, dorința de a investiga în grup anumite schimbări din natură, îmbogățirea
vocabularului activ al preșcolarilor.
Activitatea didactică din învățământul preșcolar este complexă și necesită desfășurarea
unor activități, adaptate la specificul vârstei, activitățile creative având un rol important în
cunoașterea sinelui și a relaționării cu semenii din mediul înconjurător. Sesizarea înclinațiilor
și sensibilităților copilului sunt strict necesare în vederea emiterii de predicții privind evoluția
sa ulterioară și a deschiderii drumurilor formative potrivit înclinațiilor individuale.
Prin aplicarea metodelor activ – participative în cadrul activităților domeniului estetic
și creativ, am observat schimbări pozitive în dezvoltarea exprimării orale a copiilor, au
devenit mai creativi, mai îndrăzneți, cu o mai bună concentrare a atenției, sunt orientați către
tot ceea ce este nou, dorind să investigheze anumite schimbări din mediul înconjurător.
 BIBLIOGRAFIE

1. Allport, G., Structura și dezvoltarea personalității, Editura Didactică și Pedagogică,

București, 1981;
2. Ausubel, D.P., Robinson, F.G., Învățarea în școală. O introducere în psihologia
pedagogică, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1981;
3. Bocoș, M., Instruirea interactivă, Editura Polirom, Iași, 2013;
4. Bruner, J. S., Pentru o teorie a instruirii, Editura Didactică și Pedagogică, București,
1970;
5. Cazacu, A. M., Didactica filosofiei, Editura Fundația României de mâine, București,
2003;
6. Cerghit, I., Metode de învățământ, Ed. Polirom, Iași, 2006, p. 17;
7. Cerghit, I., Sisteme de instruire alternative și contemporane, Editura Aramis,
București, 2002;
8. Cosmovici A., Psihologie generală, Ed. Polirom, Iași, 1996;
9. Cristea S., Dicționar de pedagogie, Ed. Litera, București, 2000;
10. Danciu, E.L., Strategii de învățare prin colaborare, Editura de Vest, Timișoara, 2004;
11. Gagne, R., Condițiile învățării, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1975;
12. Galperin, P.I., Studii de psihologia învățării, Editura Didactică și Pedagogică,
București, 1975;
13. Geissler E.E., Mijloace de educație, Ed. Didactică și Pedagogică, București, 1977;
14. Glava A, Glava C., Introducere în pedagogia preșcolară, Ed. Dacia, Cluj-Napoca,
2002;
15. Golu, F., Manual de psihologia dezvoltării, Ed. Polirom, Iași, 2015;
16. Iacob, L., Imperativul culturii psihologice, în Revista Învățământul Preșcolar, nr. 1-2,
2000
17. Iacob, L., Psihologia dezvoltării, în vol. Psihologie-Pedagogie, ed. Universității „Al.
I. Cuza”, Iași, 2000;
18. Ionescu, M., Demersuri creative în predare și în învățare, Editura Presa Universitară
Clujeană, Cluj – Napoca, 2000;
19. Lafon, R., Vocabular de psihopedagogia copilului, PUF, Paris, 1963;
20. Lăzărescu, M. P., Mentorat în didactica învățământului preșcolar și primar, Editura
Sitech, Craiova, 2018;
21. Mead, Gh., Spiritul, ființa și societatea, în Instruirea interactivă, Editura Polirom,
Iași, 2013;
22. Neculau, A., Bancu, St., Perspective psihosociale în educație – cooperare și
competiție, Editura Polirom, Iași, 1998;
23. Negreț, I.D., Pânișoara, I.O., Știința învățării. De la teorie la practică, Editura
Polirom, Iași, 2005;
24. Nicola I., Tratat de pedagogie, Ed. Aramis, București, 2003;
25. Olteanu, A., Lupu, V., Miu, A., Neurofiziologia comportamentului uman, Editura
Presa Universitară Clujeană, Cluj Napoca, 2001;
26. Palmade, G., Metodele pedagogice, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1975;
27. Pânișoara, I.O., Comunicarea eficientă, Editura Polirom, Iași, 2005;
28. Piaget J., Psihologia copilului, Ed. Didactică și Pedagogică, București, 1968;
29. Potolea, D., Reconsiderarea conceptuală a activizării școlare în Revista de pedagogie,
București, nr. 12, 1990;
30. Stan L., Dezvoltarea copilului și educația timpurie, Ed. Polirom, Iași, 2016;
31. Șchiopu, U., Dezvoltarea psihică a copilului preșcolar, Ed. De Revista de Pedagogie,
București, 1992;
32. Șchiopu, U., Psihologia vârstelor, Ed. Didactică și Pedagogică, București, 1995;