,,Facilitarea adaptării copiilor la mediu educațional din perspectiva

parteneriatului gradiniță-familie.”

Aşadar, până la primele vizite ale copilului la grădiniţă au rămas zile

numărate, ba posibil chiar ore. Probabil v-aţi pregătit din timp, pentru acest
moment, iar acum cu mari emoţii aşteptaţi aceste clipe, inventând diverse
scenarii. Să încercăm să ne clarificăm împreună, prin ce momente va trebui să
treceţi şi cum va trebui să procedaţi.
Liniştim mămica
Pentru ca perioada de adaptare a copilului la grădiniţă să decurgă cu succes, în
primul rând însăşi mama ar trebui să fie calmă şi încrezută în propriile acţiuni. Cel
mai des, anume mamele nu sunt pregătite să-şi lase copiii şi subconştient pun
piedici în "decolarea copiilor în lumea mare". Copilul simte foarte bine această
nesiguranţă a mamei, îi urmăreşte privirile tânguitoare şi înţelege că ceva nu este în
regulă! "Probabil la această grădiniţă este ceva groaznic şi periculos pentru mine,
dacă mama se îngrijorează în acest fel".

Pentru a face faţă acestor stări de nelinişte, încercaţi să enumeraţi pentru sine toate
avantajele pe care le va oferi grădiniţa copilului dvs., dar şi întregii familii.
Amintiţi-vă că marea majoritate a copiilor trec prin această etapă cu succes, iar
deja peste jumătate de an mamele lor se laudă că ei nu vor să meargă acasă de la
grădiniţă şi cu o tonalitate încrezută a vocii oferă sfaturi prietenelor şi vecinelor,
despre adaptarea reuşită a copilului la grădiniţă.

Dacă în copilărie nu v-a plăcut să mergeţi la grădiniţă — experienţa negativă a dvs.

nu trebuie să se răsfrângă asupra copilului. Situaţia lui nici într-un fel nu este legată
de cea în care v-aţi pomenit dvs. şi el are toate şansele să îndrăgească cu tot
sufletul grădiniţa.

A fost demonstrat deja, că micuţii ale căror mame merg la serviciu imediat după ce
copiii lor încep să frecventeze grădiniţa — se adaptează mult mai uşor. Deoarece
mamele văd cauza reală din care copilul trebuie să meargă la grădiniţă, ele sunt
preocupate cu probleme de serviciu, nu au timp pentru a se plânge, a se învinui pe
sine şi a-şi compătimi copilul.

Dacă deocamdată nu vă încadraţi în câmpul muncii — încercaţi să vă găsiţi o altă

activitate. Studiaţi o limbă străină, mergeţi la cursuri de artă culinară sau asimilaţi
o nouă îndeletnicire. Asemenea activităţi vă vor sustrage atenţia, vă vor disciplina
şi veţi avea mai puţine ispite de a vă lăsa copilul acasă fără un motiv serios.

Prima zi
Primele zile la grădiniţă, de fapt nu sunt zile, ci ore. Iniţial poate fi o oră, a doua zi
— 1,5 ore sau 2, în continuare — în funcţie de reacţia copilului. De obicei, acestea
 sunt cele mai dificile zile, iar după o săptămână, deja puteţi înţelege dacă copilul
va merge la grădiniţă sau încă nu este pregătit.

În ajunul primei zile, vorbiţi cu piciul, felicitaţi-l pentru faptul că mâine va face
cunoştinţă cu grădiniţa. Aveţi grijă ca micuţul să doarmă bine şi să aibă o
dispoziţie binevoitoare. Nu-l minţiţi. În cazul în care vă întreabă dacă veţi rămâne
cu el, explicaţi-i că mamele nu sunt primite la grădiniţă, că acolo va sta cu o tanti
bună care este educatoarea, căreia i se poate adresa cu toate rugăminţile şi
problemele sale, la fel că acolo vor fi şi mulţi copii. Că niciun copil nu rămâne la
grădiniţă cu mama, că mama foarte repede va veni să-l ia de la grădiniţă şi,
împreună, veţi merge într-un anumit loc preferat de el (la un magazin de jucării, în
vizită la bunica, în parc). Important este să fie un loc agreabil şi liniştit — de
emoţii furtunoase în acea zi copilul deja a avut parte.

Unii psihologi recomandă să i se dea copilului fotografia mamei sau jucăria

preferată. Dar este un moment discutabil. Toate aceste "firicele", care îl leagă de
casă, ar putea mai tare să împiedice copilul să accepte o nouă lume. Mai mult decât
atât, şi alţi copii ar putea fi interesaţi de acea jucărie preferată, fapt care va crea
situaţii de conflict, de care nu aveţi absolut deloc nevoie în primele zile.

Procesul de despărţire nu trebuie să fie îndelungat. Intraţi, verificaţi dulăpiorul,

aranjaţi în el lucrurile copilaşului. Faceţi cunoştinţă copilului cu educatoarea.
Propuneţi-i să intre în grupă, să vadă ce jucării sunt acolo. Este bine dacă copilul
acceptă ideea mamei. Dacă refuză, atunci sărutaţi-l, spuneţi-i că în curând vă veţi
întoarce după el şi plecaţi. Desigur, e foarte probabil că copilul va începe să
plângă. Nu trebuie să staţi după uşă şi să vă indispuneţi ascultându-i plânsetul.
Mergeţi acasă şi veniţi la ora stabilită. Luaţi pentru copil un mic "premiu".
Neapărat lăudaţi-l pentru faptul că a stat la grădiniţă, spuneţi-i că mâine veţi veni
din nou.

Ziua a doua şi a treia

A doua zi, de multe ori poate fi mai dificilă decât prima. Copilul deja înţelege
încotro merge şi că mama nu va sta cu el. El poate să înceapă protestele încă pe
drum, iar la intrarea în grădiniţă să plângă. De aceea, în drum spre grădiniţă
sustragiţi-i atenţia cu discuţii la o anumită temă interesantă, fiţi afectuoasă, dar
lăsaţi-l clar să înţeleagă că alte variante nu pot fi discutate.

Deja în ziua a doua, a treia puteţi înţelege cum decurge perioada de adaptare. Dacă
copilul plânge la intrarea în grupă, dar vă întâmpină mulţumit — este un semn
foarte bun. Dacă s-a liniştit după plecarea dumneavoastră, dar atunci când veniţi
după el începe a plânge — la fel nu este rău. Este mai problematic, dacă copilul
plânge în continuu sau dimpotrivă, liniştit s-a ghemuit într-un colţişor, nu a
comunicat cu nimeni şi nu vă răspunde la nicio întrebare, pe care i-o adresaţi atunci
când aţi venit să-l luaţi acasă. Dacă o asemenea situaţie durează mai multe zile,
atunci va trebui să vă gândiţi asupra opţiunii de a mai aştepta cu grădiniţa sau să
 discutaţi cu educatoarea, pentru ca aceasta să schimbe maniera în care abordează
copilul. De asemenea, va trebui să vă gândiţi unde aţi greşit, ce nu faceţi corect.

Săptămâna a doua
În cazul în care perioada de adaptare decurge cu succes, la sfârşitul săptămânii veţi
putea deja lăsa copilul de dimineaţă până la somnul de la prânz. Iar la mijlocul
celei de-a doua săptămâni, încercaţi să lăsaţi copilul şi la somn.

De obicei, mamle îşi fac mari griji pentru acest moment. Şi, de regulă, toate aceste
îngrijorări sunt zadarnice. Copilul dumneavoastră nu este primul copil la grădiniţă,
iar lucrătorii instituţiei au experienţă vastă în adormirea diferitor copilaşi. Le puteţi
spune cum adoarme mai uşor copilul — fiind mângâiat pe spinare, atunci când i se
citeşte o carte, când este legănat. În primele zile, educatoarea şi dădaca pot folosi
aceste trucuri. Ulterior, va fi mai simplu — copilul se obişnuieşte să procedeze la
fel ca şi alţi copii — se culcă în pat şi stă cuminte până adoarme.

După grădiniţă
În mod obligatoriu întrebaţi educatoarea cum s-a comportat copilul, vorbiţi cu
micuţul, îndemnaţi-l să vă povestească cum a trecut ziua.

Ajungând acasă, acordaţi copilului atenţie sporită. Lăsaţi-l să înţeleagă că este la

fel de iubit şi apreciat. Că, deşi a fost dat la grădiniţă, aceasta nicidecum nu
înseamnă că a fost părăsit. Că suteţi în continuare mama sa.

Arătaţi-i care sunt avantajele pe care le are de la frecventarea grădiniţei. La sfârşit

de săptămână, cumpăraţi-i mici surprize şi explicaţi-i că le-aţi procurat pe banii pe
care i-aţi câştigat în timp ce el era la grădiniţă. Mergeţi seara undeva împreună şi
menţionaţi, că vă este atât de vesel împreună, deoarece datorită grădiniţei vi s-a
făcut dor unul de altul. Remarcaţi-i toate abilităţile noi pe care le-a obţinut la
grădiniţă — "la grădiniţă ai învăţat să te îmbraci corect", "ce poezie interesantă aţi
învăţat la grădiniţă". Lăudaţi-l în faţa prietenilor dvs. — "Băieţelul nostru este deja
mare, el merge la grădiniţă!", "Fetiţa noastră şi-a făcut atâţia prieteni la grădiniţă!".

Foarte curând, copilul va începe singur să se mândrească de sine însăşi şi va

merge cu plăcere la grădiniţă.

Argument: Grădinița este primul spațiu de autonomie al copilului, primul loc în

care se duce singur şi unde începe viața lui fără prezenţa permanentă a părinților.
Este un spațiu în sine, fizic şi psihic, cu care, pentru a se adapta, este necesar ca
copilul să poată stabili o relație. Nu este doar un spațiu de aşteptare pe perioada
serviciului părinților sau până când cineva va putea lua copilul, ci este un spațiu
pe care copilul îl investeşte într-un fel anume și față de care va avea anumite trăiri.
Pentru a se putea adapta la grădiniță, copilul trebuie să poată pleca de acasă, să se
poată separa de părinții săi pe perioada timpului petrecut la grădiniță, să existe
capacitatea copilului de a pleca şi cea a părinților de a îl lăsa să plece. Absenţa
capacității de separare conduce adesea la refuzul copilului de a mai merge, la o
stare de angoasă şi disconfort, la o retragere a sa şi la lipsa unei relații cu spațiul,
colegii, educatoarea, jucăriile. Copilul rămâne undeva la intrare, între casă şi
grădiniță. Necesitatea organizării şi desfăşurării unui astfel de Program ne va
permite în colaborare cu părinții să înlăturăm absențele și anxietățile atât

ale copiilor, cât şi ale părinților.

Scopul programului a vizat elaborarea şi implementarea unui plan de activități axat

pe facilitarea adaptării copiilor la mediul educațional din grădiniță din perspectiva
parteneriatului grădiniță -familie.

Obiectivele programului:

 Elaborarea Planului de activități al programului axat pe facilitarea adaptării

copiilor la mediul educațional din grădiniță din perspectiva parteneriatului
grădiniță-familie.
 Implementarea activităților în practica educațională (în cadrul Instituției
preşcolare nr.55);
 Evaluarea activităților axate pe facilitarea adaptării copiilor la mediul
educațional din grădiniță din perspectiva parteneriatului grădiniță-familie.
Durata programului a fost de şase luni.
Resursele utilizate au fost:
 umane: conducătorul de proiect, managerul instituției preșcolare nr. 55,
metodistul instituției, educatorii ce activează în cadrul grupelor mici, părinții
copiilor.
 materiale: carton, creioane colorate, foi A4, carioca, cărți pentru copii,
planșe, postere, fișe de lucru, radiocasetofon, videoproiector, computer.
Rezultate preconizate au vizat:
 o mai bună cunoaştere a copiilor de către părinți;
 îmbunătățirea relațiilor educator-părinți, părinţi-copii, copii-educatori;
 însuşirea unor aspecte teoretice privind adaptarea copiilor la mediul
educațional din grădiniță.
Planul de activitate s-a axat pe realizarea următoarelor forme de parteneriat:
- Masă rotundă „Împreună în asigurarea adaptării copiilor la noi medii
educaționale”;
 - Ședință cu părinții „Primii pași la grădiniță”;
- Consultative de grup cu părinți „Particularitățile adaptive ale copiilor de
vârstă preşcolară";
- Seminar ,,Factorii facilitatori ai adaptării copiilor la mediul grădiniței";
- Atelier de lucru pentru părinți și educatori.
- Training psihosocial ,,Integrarea eficientă a copiilor în grădiniță în
contextul parteneriatului familie - instituție preşcolară".

Scopul Mesei rotunde „Împreună în asigurarea adaptării copiilor la noi medii

educaționale" a fost informarea părinților despre aspectele adaptării copiilor la
mediul educațional. La începutul activității a fost explicat conceptul adaptării în
opinia diverșilor autori. Mai apoi am propus părinților să se expună prin
intermediul unor fişe colorate ce înțeleg prin conceptul de adaptare şi ceea ce
doresc să cunoască prin intermediul activităților noastre. Astfel am aplicat
tehnica ,, C C C” prezentată în tabelul 1.

Tabelul 1. Tehnica ,, C C C”

CE ȘTIU CE VREAU CE AM
despre adaptare? SĂ ȘTIU ÎNVĂȚAT
despre despre …
adaptare…?

Conform acestui tabel, părinții au scris pe fişele de culoare roz ce semnifică datele
despre ceea ce doresc să cunoască despre creativitate, în prima coloană a
posterului, iar ceea ce doresc să cunoască au expus pe fişele de culoarea verde în
coloana a doua. De comun acord cu părinții am discutat doleanțele propuse. Din
fişele de culoare roz cele mai multe. mesaje au fost cu răspunsuri de nu ştiu; nu
cunosc un concept concret al adaptării etc. Însă fişele de culoare verde ne-au oferit
mai multe sugestii ca: dorința de a cunoaşte o definiție clară şi pe înțelesul
părinților a adaptării; care sunt factorii facilitatori și metode de adaptare a copiilor
la mediul educațional; cum să facem față perioadelor de criză şi de integrare uşoară
a preșcolarilor în acest mediu. Conceptele însușite şi discutate cu părinții au fost:
Adaptarea este proprietatea fundamentală a unui organism de a-şi modifica
funcțiile şi structurile în raport cu schimbările cantitative şi calitative ale mediului
înconjurător. Prezentă la orice formă de psihism, adaptarea este implicată în toate
tipurile de reacții întâlnite la om, după cum poate fi identificată chiar şi în
secvențele constitutive ale unor subsisteme psihice ale personalității. În acest sens,
este cazul să consemnăm opinia marelui psiholog Piaget J, pentru care legile
fundamentale după care funcționează psihicul uman sunt asimilarea şi acomodarea,
ambele cu evidente implicații adaptative. Am adus la cunoştinţa părinților că
copilul este un adult în devenire, care aspiră cu o energie nesfârşită la viața de om
mare. La naştere, el posedă potențialități și predispoziții, este fragil şi neajutorat,
însă de-a lungul anilor vă deveni parte integrantă a unei societăți complicat
organizate. Treptat, copilul începe să facă primii paşi într-o lume a uriașilor, capătă
autonomie, inițiativă, îşi satisface nevoi variate, învață să se comporte ,,ca un om
mare". Părinții au fost informați despre faptul că un rol deosebit de mare îl are și
familia. Specificitatea rolurilor ce caracterizează familia rezultă dintr-o logică
relațională a rolurilor, construite în experiența familială. Identitatea maternă şi cea
paternă nu sunt predeterminate, ci se construiesc în istoria cuplului însuși,
raporturile conjugale şi parentale joacă rolul de ,,revelator" al identității latente a
fiecăruia dintre membri. Rolul de părinte este unul din multele roluri îndeplinite de
adult, dar, spre deosebire de celelalte, acesta are trăsături unice: în vreme ce
relațiile umane se desfășoară sub semnul schimbului, cele dintâi relații dintre
părinti și copil au particularitatea de a fi în sens unic pentru că un copil nu poate da
nimic, nu poate decât să primească. Părinții au fost puși în ipostaza de a reflecta
asupra următorului fapt: A oferi atenție, suport şi protecție vieții reprezintă o
premisă crucială pentru viitoarele interacțiuni sociale, pentru comunicarea
reciprocă și dezvoltarea deprinderilor sociale, iar studiile de specialitate vin să
confirme faptul că părinții sunt cele mai importante persoane în viața copilului lor.
S-a discutat despre rolul mamei, esențial în dezvoltarea psihică a copilului, iar
relația dintre mamă și copil a fost transformată în cheia înțelegerii procesului de
umanizare și socializare a copilului. Mama devine instrumentul ce «trasează>>
destinul acestuia: întreaga dezvoltare intelectuală și emoțională, reușita și
integrarea sa, totul fiind pus pe seama relației precoce cu mama, considerate
prezența indispensabilă şi de neînlocuit. Totodată, rolul tatălui în familie nu ține de
masculinitatea lui sau de modul de viață în care reușește să traverseze stările
emoționale, ci de felul în care conduce și gestionează viața defamilie, de
capacitatea lui de luare a deciziilor și de consecințele acestor decizii, de felul în
care reușește să asigure suport emoțional mamei și copiilor. După prezentarea
acestei informații s-a propus părinților metoda ,,Copacului cu idei", pentru a-și
scrie rolul în educarea preșcolarului de vârstă mică pentru adaptarea la noul mediu
educațional.
Pe fişele copacului cu idei au fost desprinse următoarele roluri: de informator,
convingător, protector, încurajator, responsabilizator, încrezător, supraveghetor,
communicator şi nu în ultimul rând rolul de subiect al jocului organizat împreună
cu copilul etc. O altă formă de parteneriat a fost ședința cu părinții „Primii paşi la
grădiniță", în cadrul căreia am discutat cu părinții despre faptul că, în procesul de
adaptare, reacțiile părinților şi ale adulților din preajma copilului au un rol
important în adaptarea sa la noul mediu şi noile exigențe ale grădiniței. În situația
în care copilul este puternic dependent de mamă sau de un alt membru al familiei,
dezvoltarea abilităților sociale ale copilului şi adaptarea sa la mediul grădiniței pot
avea de suferit. Socializarea timpurie a copilului şi încurajarea acestuia în a accepta
și căuta compania celorlalți (copii, adulți) pregăteşte o bună adaptare şi integrare a
micuțului în ambianța grădiniței și în societate. Pregătirea copilului pentru
grădiniță, prezentarea mediului grădiniței într-o lumină caldă şi pozitivă,
conștientizarea copilului a ocaziei de a-și face noi prieteni, de a cunoaște lucruri
noi și jocuri noi sunt de mare ajutor în viitoarea adaptare a copilului. S-au analizat
diverse situații axate pe ideea că copilul are nevoie să meargă la grădiniță, unde își
va dezvolta abilitățile sociale și de comunicare și învăța să rezolve situații
problematice. Astfel îşi va dezvolta încrederea în sine şi în abilitățile sale şi îşi va
exersa independența de care are nevoie pentru integrarea socială de mai târziu. În
cadrul activității date am propus părinților un exercițiu prin care să demonstreze
care ar fi în opinia lor cerințele/primele reguli principale din partea familiei față de
pregătirea copiilor pentru adaptarea la noul mediu educațional. Fiind discutate şi
analizate cu părinții și educatorii, au fost selectați și ierarhizați cei mai importanți
paşi din partea familiei față de pregătirea copiilor pentru adaptarea la noul mediu
educațional și prezentate prin metoda piramidei, redată în Figura 3.
Figura 3. Primii pași în adaptarea copilului la noul mediu educational prin metoda
piramidei Conform paşilor descrişi în figura 4, atât părinții, cât şi educatorii, şi-au
format un şir de competențe în asigurarea unei relații de parteneriat educațional
între familie şi grădiniță în vederea adaptării cu succes a preșcolarilor la noul
mediu educațional. Seminarul cu genericul ,,Factorii facilitatori ai adaptării
copiilor la mediul grădiniței" a avut, la propriu, scopul de a informa părinții despre
rolul factorilor facilitatori ai adaptării copiilor la mediul grădiniței. Pentru început,
a fost prezentată o informație generală în Power Point despre factorii adaptării
copiilor la alte medii educaționale. După prezentare, părinții au fost divizați în trei
grupuri, fiecare grup având și câte un nume. Primul grup a fost numit
„Informatorii", având drept sarcină de bază studierea unui material privind factorii
adaptării copiilor la mediul grădiniței și informarea celorlate grupuri prin
intermediul metodei interactive Pălăriile gânditoare. Fiecare participant al grupului
a avut câte o pălările gânditoare. Participantul ce deţinea pălăria albă a prezentat
informația generală despre factorii adaptării, cel cu pălăria roșie şi-a expus părerea
proprie asupra celor informate de către coleg, cel cu pălăria albastră a venit cu
unele clarificări privind aspectele neînțelese de unii colegi, cel cu pălăria galbenă -
cu unele idei în discuțiile, iar cel cu pălăria neagră a identificat unele greșeli
comise de părinți în educarea copiilor în contextual dat (certuri în familie,
agresivitate, lipsa de cultură în familie etc.)

Al doilea grup - Curioșii" - a fost divizat în 3 subgrupuri, unde au cercetat cele trei
tipuri de factori facilitatori ai adaptării preșcolarilor la mediul grădiniţei. Primul
subgrup a analizat factorii interni ai adaptării (factorii biologici, psihologici) ce țin
de capacitatea personală a fiecărui copil de a reacționa, adică de resursele
personale, de bogăția și calitatea ,,schemelor de adaptare"; astfel, unii copii au un
potențial mai mare de adaptare, iar alții unul mai redus (sunt mai rigizi, mai
intoleranți, mai puțin permisivi în raportul cu ceilalţi).

Un alt subgrup a analizat factorii externi (pedagogici şi de ordin familial). Familia,

prin tonalitatea şi atmosfera sa afectivă, prin dimensiunea sa culturală şi gradul ei
de integrare socială, constituie un mediu educativ determinant. Orice dezacorduri
şi tensiuni existente în mediul familial vor genera în conștiința copilului îndoieli,
reticențe sau reacții neadaptative.

Cel de al treilea subgrup a analizat factorii sociali ce se referă la sistemul de relații

extrafamiliale şi instituționale, între limitele căruia se desfășoară experiența de
viață a copilului.

Al treilea grup Adaptatorii", a avut ca sarcină de bază să redea printr-un joc de rol
o secvență de adaptare a unui copil în cadrul mediului educațional (grupei). În
cadrul acestui grup au participat 6 părinți. Unul din ei a fost în rol de educator,
unul părinte, altul copil, şi ceilalți trei - sămaşii grupei. O altă acțiune formativă a
fost desfăşurată în cadrul unui atelier de lucru pentru părinți și educatori

„Depăşim criza de la 3 ani" ce a avut drept scop informarea părinților despre

pregătirea pentru grădiniță şi propunerea unor sfaturi concrete de a depăşi această
criză.

În cadrul acestei etape am discutat întrebările părinţilor ce au fost lansate la

începutul programului cu ajutorul tehnicii CCC. Una din întrebări a fost: Ce
înseamnă un părinte „pregătit pentru grădiniță”? Astfel, s-a ajuns la concluzia că
un parinte pregătit este informat, unul care știe la ce să se aștepte. Oricât de mult îți
cunoşti copilul, un astfel de eveniment și reacţiile emoționale care îl însoțesc pot fi
surprinzătoare. Chiar şi atunci când copilul este entuziasmat şi dornic să se joace,
să învețe, vom fi atenți la tot ce ne comunică, la cum se comportă, la jocul care
implică emoțiile autentice care însoțesc procesul de adaptare.

O altă întrebare: Când începe pregătirea părinților pentru grădiniță? Odată cu prima
întrebare adresată unui părinte care a trecut deja prin acest eveniment sau odată cu
prima căutare pe internet, pentru a afla ce reacții pot avea copiii la debutul
grădiniței. Aceste căutări indică o nevoie, dar această nevoie nu trebuie să fie
dublată de o îngrijorare reală, deoarece copilul o va simți și se va comporta ca
atare. În acest sens, oricâte informații veți afla, este bine să nu uităm că fiecare
copil este unic, are o experiență unică și va reacționa conform unicității lui.
Desigur, în grădiniță copiii își copiază foarte ușor comportamentele și se poate în-
tâmpla să fiți surprinși de faptul că toți plâng în acelaşi timp şi în același ritm. Nici
acesta nu este un motiv de îngrijorare. Este suficient ca doi-trei să tacă și să
înceapă un joc pentru ca şi restul să aibă atentia captată.

Ce presupune pregătirea părinților pentru debutul grădiniței? - a fost o altă

întrebare. La această întrebare am propus spre discuție părinților 6 paşi concreți de
pregătire a părinților pentru debutul grădiniței.

Pasul 1. Cunoasterea mediului grădiniței și a regulilor sale. Dacă acasă există un

set de reguli cu care copilul este familiarizat, atunci respectarea unor reguli noi nu
presupune dificultăți reale.

Pasul 2. Scoaterea din tolbă a unor poveşti psihoeducative despre grădiniță și

activitățile copiilor. Aceste poveşti aduc o lumină plăcută în sufletele părinților și
ale copiilor și îi ajută să înțeleagă de ce este nevoie de această schimbare, ce
presupune ea şi ce câştigă copilul odată cu intrarea în grădiniță.
Pasul 3. Punerea în acţiune a unor scenete, a unor jocuri de roluri: ,,La
grădiniță", ,,Educatoarea", ,,Ora de poveşti".

Pasul 4. Gestionarea corectă a emoțiilor și un comportament care să nu inducă

copilului o stare de teamă la despărţirea de părinte. Primul pas în acest caz este
formarea convingerii reale că anumite emoții ale copiilor precum tristețea, furia,
nervozitatea, frica se vor ameliora într-un timp scurt, ele fiind înlocuite de emoții
pozitive.

Pasul 5. Curaj, pentru a depăşi împreună dificultățile care apar. Sunt copii care
uneori refuză mâncarea sau somnul, nu se lasă cooptați cu uşurinţă în timpul
activităților, se plictisesc sau refuză sarcinile. Acestea sunt forme de protest. Este
bine să discutaţi concret cu educatoarele şi să urmați sfaturile acestora. Este
momentul în care autoritatea părintelui intervine prin mesaje ferme şi o atitudine
corespunzătoare.

Pasul 6. O vizită la grădiniță. Uneori, însoțiți de copii, părinții fac vizite la

grădiniță înainte de debutul propriu-zis al acesteia. Vizita are un rol dublu. În
primul rând, copilul se familiarizează cu mediul, observă obiectele din jur, este
atent la educatoare, înțelege că există un program şi că se respectă reguli noi pentru
el. În al doilea rând, părintele poate surprinde reacțiile emoționale ale copilului şi
manifestările acestuia: dacă este timid sau dornic să cunoască, să exploreze, felul
în care comunică, ce îl atrage, ce nu îi place. Pentru fiecare dintre aceste
manifestări părintele va avea argumente, încurajări, explicații care să-l motiveze pe
copil.

Următoarea întrebare a fost: Care pot fi emoțiile și manifestările copilului la

debutul grădiniței?

La această întrebare au fost selectate următoarele răspunsuri: uimire, teamă,

bucuria momentului, euforie, agitaţie, impulsivitate, autoizolare, agresivitate,
îngrijorare, timiditate excesivă, buna-dispoziție, dorința de a se împrieteni etc.

Întrebare frecventă a părinților a fost de tipul: Cât durează ,,anxietatea de separare"

specifică debutului grădiniţei?

A fost explicat părinților că, din punct de vedere psihologic, aceasta durează între
3-4 zile şi 3-4 săptămâni. Uneori, copiii care par a nu avea dificultăți în prima
săptămână îşi schimbă comportamentul refuzând plângând să se despartă de
părinte și motivând fie că ,,doamna este rea", fie că nu vor să doarmă la

prânz... Educatoarele ştiu că aceste manifestări se vor opri după plecarea părintelui
şi este bine ca şi părintele să înțeleagă acest lucru. Există, însă, situații cu adevărat
problematice când copiii care par a fi foarte bine adaptați trăiesc, de fapt, emoții
contradictorii ce predispun la afecțiuni psihosomatice. Este cazul copiilor pentru
care grădinița debutează după patru ani. Părintele transmite subliminal mesajul că
aşteptările sale sunt ca adaptarea să se producă rapid datorită vârstei, iar acest lucru
reprezintă un stres pentru care copilul nu este pregătit.

La întrebarea Ce așteptări să avem în privința deprinderilor care se formează la

grupa mică? Foarte mulți părinți sunt interesați de abilitățile intelectuale formate în
carul activităților integrate. Alți părinți pun accent pe formarea deprinderilor
practice de viață sănătoasă.

Am explicat părinților și despre importanța construirii unui set de deprinderi

precum: autocunoaştere, relaționare şi comunicare cu ceilalți, afirmare de sine,
adaptarea la joc, comportament adecvat în cadrul grupului. Adaptarea la mediul
grădiniței este un process care implică activ atât copiii, cât şi părinții și cadrele
didactice. Metodele sunt diferite în funcție de caracteristicile fiecărui copil, de
experiențele sale, de ceea ce îl motivează, îl încurajează și îi poate creea o stare de
bine. Acum se leagă prieteniile copilăriei, încep jocurile distractive sau de învățare
în cadrul grupului, debutează munca în echipă și competiția.

În urma acestor discuții/dezbateri asupra problemelor ivite au fost propuse

părinților 10 reguli de eficientizare a adaptării copiilor la mediul grădiniței.

1.Stabileşte tipul de program (scurt, mediu sau prelungit) încă de la început.

2.Nu îți exprima frica, teama sau părerea despre grădiniță în prezența copilului.

3.Nu insista să se joace cu ceilalți copii sau să mănânce tot din prima zi.

4.Lasă-l să-şi ia jucăria preferată cu el/ea la grădiniţă.

5. Nu intrați în grupa de copii.

6. Luați-vă la revedere de la copil chiar dacă plânge.

7. În primele zile luați copilul mai devreme de la grădiniţă.

8. Pregătiţi-vă împreună hainele și geanta pentru ieşire.

9. Nu vă îngrijorați dacă nu vă povesteşte ce face la grădiniţă.

10. Spuneți-i copilului cât de mult îl iubiți.

De asemenea, au fost dezbătute câteva sugestii pentru a transforma grădinița într-

un loc minunat pentru copil:
1. Contactul cu grădinița și personalul. Înainte de a-l înscrie la o anumită instituție
preşcolară, mergeți împreună să vedeți clădirea, să o cunoască pe educatoare şi pe
ceilalți copii.

2. Jucăria preferată. Pune-i în ghiozdănel o jucărie pe care micuțul tău o îndrăgește

mult, pentru a avea astfel o ancoră care să-i ofere sentimentul de confort şi
protecție.

3. Încurajarea. Acceptă-i frica şi comunică cu el, spunându-i că înțelegi situația la

care este expus. Pentru el este important să se simtă susținut și are nevoie să-i spui
cât este de curajos. Puteți comunica printr-un joc de rol, întrebându-l ce ar face un
personaj preferat de el, în prima lui zi de grădiniță.

4. Când îl luați de la grădiniță, luați în serios discuția cu copilul, întrebați-l ce a

făcut la grădiniță, cum sunt colegii lui. Astfel, copilul va percepe atitudi- nea
pozitivă şi încrezătoare a mamei, ceea ce îl va de- termina și pe copil să adopte o
astfel de poziție.

Pentru a respecta aceste reguli am propus părinților și educatorilor un exercițiu

pentru a vedea atitudinea lor faţă de această pregătire de adaptare a copilului la
mediul educațional.

Exercițiul „Steaua respectului de sine” (redată în Figura 4 la care subiecții au

completat pe fișele primite sarcinile înaintate.

Completați:

1. trei lucruri pozitive care vă caracterizează

2. două realizări de care sunteți mândri

3. două lucruri pentru care vă apreciază oamenii

4. două lucruri pe care doriți să le schimbați la voi

5. două obiective de viitor

6. două lucruri pe care le aduceți într-o prietenie

Conform acestui exercițiu, s-au determinat anumite competențe ale părinților şi
educatorilor pentru o colaborare eficientă în continuare.

Pentru a aprofunda cunoștințele părinților în aspectul cercetării noastre am propus

părinților un training psihosocial despre „Integrarea eficientă a copiilor în grădiniță
în contextul parteneriatului fa- milie - instituție preșcolară”.

Training-ul s-a axat pe următoarele obiective operaționale:

1. Stabilirea relațiilor interpersonale; motivarea participanților pentru activitățile

propu- se;

2. Antrenarea și formarea abilităților de co- municare interpersonală;

3. Familiarizarea părinților cu diverse strate- gii de integrare eficientă a copiilor în

grădiniță;

4. Formarea deprinderilor de colaborare în grup şi determinarea, conștientizarea

rolului perso- nal în cadrul acesteia.

Trainingul a inclus 6 ședințe complexe cu obiective bine determinate spre

eficientizarea procesului de adaptare a preșcolarilor din perspectiva unui
parteneriat eficient al familiei și instituției preşcolare.

- Stabilirea relațiilor interpersonale (Şedinţa 1-2).

- Familiarizarea părinților cu diverse strate- gii de integrare eficientă a copiilor în

grădiniță. (Şedinţa 3-4).

- Formarea deprinderilor de colaborare în grup și determinarea, conștientizarea

rolului personal în cadrul acesteia (Ședința 5-6).

Reiterez că trainingul a fost constituit din 6 şe- dințe, realizate o dată pe

săptămână, a câte 1 oră și 30 min. Fiecare ședință de training a fost organizată
conform unor anumite etape: Salutul. Stabilirea relațiilor de lucru în cadrul echipei
pentru fiecare zi; Analiza activităților precedente – analiză, opinii, propuneri;
Verificarea lucrului de acasă; Organi- zarea activităților de bază propuse pentru
ședința respectivă: exerciții, jocuri, acțiuni; Analiza și gene- ralizarea activităților
organizate în fiecare zi; Evalu- area reuşitei ședinței; Lucrul pentru acasă; Salutul
de adio.

În cadrul ședințelor de training s-a ținut cont de următoarele reguli de comunicare

şi interacțiu- ne: fiecare opinie trebuie ascultată; nimeni nu este întrerupt; fiecare se
adresează pe nume; fiecare are dreptul să fie ascultat; nimeni nu monopolizează
discuția; se respectă regula confidențialității.
Deci, a fost atestat faptul că formele de parte- neriat realizate cu părinții și cadrele
didactice fa- cilitează procesul de adaptare a copiilor la mediul grădiniței.