Adaptarea la grădiniță – cum o sprijinim?

Ziua când copilul este adus pentru prima dată la grădinița reprezintă
un moment deosebit în viața întregii familii. De aceea, părinții și
educatoarele fac eforturi ca integrarea în grădiniță să fie o experiență pozitivă
pentru copil.

Pentru ca grădinița să fie pentru copil un loc în care merge cu

plăcere, este foarte important ca părintele să înțeleagă rolul pe care grădinița
îl are în dezvoltarea optimă a potențialului copilului și să aibă o atitudine
realistă față de capacitatea de adaptare a copilului. În plus este foarte
important să își stăpânească temerile legate de modul în care copilul va face
față separării zilnice de părinți.

Așadar, DE CE ESTE IMPORTANTĂ GRĂDINIȚA?

Etapa grădiniței este un moment important în construirea sinelui personal, în dezvoltarea

capacității de explorare și adaptare socială, precum și în creșterea autonomiei personale. În plus: •
Prin activităţile didactice specifice din grădiniţă le este stimulată dezvoltarea intelectuală – învaţă
să exploreze în mod structurat şi cunosc lumea înconjurătoare.
• Copiii învaţă să se simtă confortabil şi în afara casei:
- se integrează într-un grup de copii, îşi face prieteni;
- începe să îşi exprime şi să îşi controleze emoţiile – pozitive și negative. • Copiii
învaţă să înveţe –le sunt stimulate atât explorarea creativă, limbajul şi memoria – sunt
realizaţi astfel primii paşi spre stimularea potențialului intelectual și o bună performanţă
şcolară.

Durata adaptării la grădiniță variază de la un copil la altul, de la câteva săpămâni la

câteva luni, iar traversarea etapelor de adaptare nu este una lineară – unele se desfășoară repede,
altele mai lent, iar copilul poate reveni la etape anterioare – o întrerupere în frecventarea grădiniței
poate însemna revenirea la plâns și opoziționism.
O primă etapă de adaptare dureaza între 2 și 4 săptămâni. În acest interval copilul învață
să se adapteze la mediul fizic al grădiniței (să cunoască sala de grupă, baia, sala de mese), la
ritmul rutinei zilnice (masă, toaletă, activități, odihnă, mers acasă) și cunoaște persoanele care au
grijă de el (educatoare și îngrijitoare). Pentru unii copii aceasta este o etapă de explorare intensă,
pentru alții – una de retragere și explorare reținută – copiii se adaptează în modalități diferite la
separarea fizică de părinți. În plus, anticiparea separării zilnice de părinți poate declanșa plânsul la
despărțire sau proteste repetate. Este o etapă nu foarte comodă pentru părinți, care au sarcina de
a-și gestiona propriile anxietăți, precum și anxietățile firești ale copilului, însoțite de plâns și
tergiversări.
O altă etapă este cea în care copilul se adaptează transferând din atașamentul emoțional de
la părinți spre educatoare. Copilul se simte în siguranță la grădiniță, are încredere în educatoare și
se simte confortabil să exprime cereri și începe să se manifeste mai dezinvolt în sala de grupă.
Următoarea etapă este cea în care copilul își face prieteni stabili, se joacă alături de alți
copii și își construiește rolul în grup. Jocul copiilor diferă foarte mult de la 3 la 6 ani – evoluând
de la jocul alături de alți copii, umăr lângă umăr, dar fără prea multă interacțiune și jocul inițiat și
1
 structurat de adult (educatoare), spre jocul de cooperare și de rol cu alți copii, nemediat de adult,
în care interacțiunea e intensă, iar scenariile sunt inventate și adaptate din mers de către copii.
Etapele descrise mai sus pot fi insoțite și de momente de regres, declanșate de teama de abandon,
de oboseală, întreruperi ale frecventării grădiniței sau dificultăți întâmpinate în socializare
(respectarea regulilor, respingere etc.) și manifestate prin plâns, dificultăți de somn, încercări de
amânare a mersului la grădiniță sau chiar proteste deschise.
Părinții sprijină și facilitează această adaptare atunci când păstrează o atitudine pozitivă
față de grădiniță, manifestă calm și fermitate în gestionarea protestelor copilului, deschidere
față de emoțiile negative și plânsul (firesc) al acestuia, validând emoția, dar fără a negocia însă
venirea la grădiniță, deschidere în comunicarea cu educatoarele.

NU SE RECOMANDĂ PĂRINȚILOR:
- Să zăbovească prea mult, să ezite sau chiar să plângă atunci
când este lăsat copilul la grădiniță. Copilul va simți nesiguranța
părintelui și se va simți și el în nesiguranță la grădiniță.
- Să păcălească copilul că vor veni repede după el. Copilul își
va da seama că a fost mințit, va pierde încrederea în ce îi spune
părintele și i se va accentua frica de abandon.
- Să dispără fără să a-și lua La revedere atunci când copilul nu
este atent. Copilul își va pierde încrederea în părinte și va avea
tendința să se agațe de părinte și ”să nu-l mai scape din ochi”.
- Să încerce să convingă copilul să vină la grădiniță. Decizia de a veni copilul la grădiniță este
una care implică responsabilitate de adult, iar rolul părintelui este de a facilita adaptarea
acestuia, iar nu de a-l convinge că este o decizie bună.

Putem considera că adaptarea la grădiniță s-a încheiat atunci când copilul se simte în
siguranță la grădiniță, cunoaște rutina zilnică și acceptă cu ușurință regulile, are parteneri
constanți de joacă și se manifestă cu dezinvoltură, spontaneitate și bucurie.

Cateva solutii utile pentru adaptarea copilului la gradinita:

1. Atitudinea parintilor. Un parinte stresat, nervos si emotiv ii va transmite copilului aceeasi stare. Voi
va ganditi ca va plange si deja sunteti coplesiti de sentiment. Apoi, noua rutina de dimineata, cu o alta
ora de trezire si cu un interval orar strans pentru a va pregati de plecare. Este un alt factor care poate sa
streseze parintele. Copilul vede ca toate aceste schimbari afecteaza parintele. Si, pentru ca nu stie ce il
asteapta acolo, se sperie. Lucrurile au importanta pe care le-o oferi.Tratati mersul la gradinita cu calm,
cu entuziasm, fara a pune prea mare accent pe aceasta noua etapa din viata copilului vostru. Da, este un
pas mare. Dar tineti asta pentru voi.

2. Stabiliti un program nou, pentru copil si pentru voi. Cu o ora noua de culcare si una de trezire.
Incercati sa va organizati de seara cu hainutele de a doua zi, cu ceea ce veti manca de dimineata,
incaltamintea sa fie curata, ghiozdanelul pregatit, daca se anunta ploaie, umbrela sa fie langa usa, puneti
de seara, dupa ce adoarme copilul, lucrurile pe care acesta doreste sa le ia cu el a doua zi. Pentru ca
dimineata trebuie sa ofere ocazia unei tranzitii cat mai usoare de acasa pana la gradinita.

3. Gradinita trebuie integrata in rutina, nu trebuie sa schimbe obiceiuri. De exemplu, daca ora de
culcare s-a decalat, nu renuntati si nu reduceti timpul pentru povestea de seara. Cina in familie trebuie
sa se mentina.
4. Implicati copilul in cat mai multe decizii, astfel incat sa simta ca are control. In plus, ii cresteti stima
de sine si ii incurajati independenta: sa-si aleaga singur ghiozdanul, oferiti-i doua alternative de hainute
pentru a doua zi, pantofii pe care doreste sa-i incalte.

5. Nu va cramponati in lucrurile mici, fara importanta, dar care va consuma rabdarea si timpul. Daca
cel mic vrea sa mearga la gradinita in pijamale sau cu sosete de culori diferite, lasati-l asa. Oricum, la
gradinita il veti schimba cu altceva, iar daca in aceste hainute se simte bine si este dispus sa mearga, nu
face rau.

6. Mentineti o legatura stransa cu educatoarea, dar este indicat sa va faceti obiceiul de a discuta in
absenta copilului. Si nu pentru ca va ascundeti de micut, dar daca acesta a avut, de exemplu, un accident
in pantaloni pentru ca nu a ajuns in timp util la toaleta, nu are rost sa i se aduca aminte, sa se rusineze.

7. Pe drum spre gradinita evitati sa-i tineti morala, sa-i spuneti cum sa se joace, cum sa vorbeasca, cum
sa se comporte etc. Acele 20 -40 de minute pana la gradinita sa fie dedicate discutiilor vesele, pe subiecte
simple si neutre. Este momentul in care copilul are nevoie de calmul si siguranta voastra, de mangaierile
voastre. Starniti copilului curiozitate fata de ceea ce va face in clasa, iar cu copilul mai mare puteti
stabili ce veti face seara, cand va reintalniti acasa.

8. Nu ridicularizati copilul daca plange. Si nu rezolvati problema daca ii aratati alt copil de langa el
care nu plange. Copilul are nevoie de empatie, nu de ratiune, exemplificare sau alte argumente care voua
vi se par logice. Fiti empatic si intelegator: „Stiu ca iti este greu”

9. Nu plecati fara sa va luati ramas-bun de la copil. El trebuie sa stie de la voi ca va veti intoarce si
trebuie sa ii dati un reper pe care il intelege: „vin sa te iau dupa masa de pranz” sau „vin sa te iau dupa
ce te trezesti”.

10. Dupa-amiaza, cand va reintalniti, nu il asaltati cu intrebari. Copilul va povesti, dar in ritmul sau si,
pentru ca lucrurile sunt noi, sigur nu va retine din primele zile tot ce a facut.

11. Incepeti sa oferiti timp special pentru ascultare. Seara, cand ajungeti acasa, ascultati-l cu adevarat.
Acest exercitiu pe care il veti face de acum, din primele zile de gradinita, il veti continua pana cand
copilul va merge la liceu. Va intra in obiceiul vostru si va fi bine. Pentru ca, maine-poimaine, va treziti ca
aveti un adolescent la masa, despre care nu stiti prea multe lucruri, pentru ca nu i-ati dat sansa sa vada
ca va pasa de programul lui, de activitatile sale marunte, sa vorbeasca deschis despre ce il framanta.

12. Vorbiti copilului despre prietenie, cat de frumos este la gradinita, dar cat de distractiv poate fi,
impreuna cu un prieten.

13. Cititi carti cu povesti legate de gradinita. Copilul se va simti mult mai bine atunci cand va intelege
ca nu este singurul care trece prin aceste experiente. Aventurile prin care trece personajul cartii,
solutiile pe care acesta le gaseste si finalul optimist si vesel il vor ajuta sa aiba mai multa incredere in el.