METODOLOGIA JOCULUI

DIDACTIC
REFERAT

STUDENT:
ANUL:
Funcţiile jocului
Jocul rămane o preocupare principală la şcolarul mic, are anumite funcţii, ca:
 Funcţie formativă;
 Funcţie de relaxare,
 Funcţie de adaptare la activitatea de învăţare;
 Funcţie de dezvoltare psiho-motrică şi
 Funcţie de satisfacere a trebuinţelor de activitate.
Jocul activează la copiii funcţii mintale şi motrice:
Funcţia principală este realizarea eului, manifestarea personalităţii;
Funcţiile secundare au rolul de divertisment, de element odihnitor, relaxator. Jocul este
o formă de manifestare a copilului şi agent de transmitere a ideilor, a obiceiurilor şi tradiţiilor de
laogeneraţie la alta. În joc copilul se detaşează de la realitatea obiectivă, se transpune într-o lume
creată de fantezia şiimaginaţia sa.
Jean Piaget consideră că jocul este o modalitate de adaptare, adică asimilare şi
acomodare. El stabileşte următoarele funcţii ale jocului:
o Funcţie de adaptare – cea mai importantă – se realizează prin asimilarea realului
la eu şi prin acomodare, prinimitaţie, a eului la real;
o Funcţie formativă şi informativă;
o Funcţie de descărcare a energiilor şi de rezolvare a conflictelor afective, adică
funcţie catartică;
o Funcţie de socializare a copilului.

Structura jocului didactic

Spre deosebire de alte tipuri de jocuri, jocul didactic are o structura aparte. Elementele
componente aleacestuia sunt:
 scopul jocului
 conţinutul jocului
 sarcina didactică
 regulile jocului
 elementele de joc
Scopul jocului - reprezintă o finalitate generală spre care tinde jocul respectiv şi se
formuleaza pe bazaobiectivelor de referintă din programa activitaţilor instructiv-
educative.Scopurile jocului didactic pot fi diverse: consolidarea unor cunoştinte teoretice sau
deprinderi, dezvoltareacapacităţii de exprimare, de orientare în spatiu şi timp, de discriminare a
formelor, mărimilor, culorilor, derelaţionare cu cei din jur, formarea unor trăsături morale, etc.
Conţinutul jocului - include totalitatea cunoştinţelor, priceperilor şi deprinderilor cu care
copiii operează în joc. Acestea au fost însuşite în activităţile anterioare. Conţinutul poate fi
extrem de divers: cunoştinte despre plante,animale, anotimpuri, viaţa şi activitatea oamenilor,
cunoştinţe matematice, istorice, geografice, conţinutul unor basme, poveşti, ş.a.Conţinutul
jocului trebuie să fie bine dozat, în funcţie de particularităţile de vîrstă ale copiilor, să
fieaccesibil şi atractiv.
Sarcina didactică indică ce anume trebuie să realizeze efectiv copiii pe parcursul jocului
pentru a realizascopul propus. Se recomandă ca sarcina didactică sa fie formulată sub forma unui
obiectiv operaţional, ajutîndu-l pecopil să conştientizeze ce anume operaţii trebuie să efectueze.
De asemenea se recomandă ca sarcina didactică să nusolicite doar sau în primul rînd, procese
numerice, ci să implice în rezolvarea sa şi gîndirea (operaţiile acesteia),imaginaţia, creativitatea
copiilor.Sarcina didactică trebuie să fie în concordanţă cu nivelul de dezvoltare al copilului,
accesibilă şi, în acelaşitimp, să fie atractivă.
Regulile jocului concretizează sarcina didactică şi realizează legatura dintre aceasta şi
actiunea jocului.Precizează care sunt căile pe care trebuie sa le urmeze copiii în desfaşurarea
acţiunii ludice pentru realizarea sarciniididactice.Sunt prestabilite şi obligatorii pentru toti
participanţii la joc şi reglementează conduita şi acţiunile acestoraîn funcţie de structura
particulară a jocului didactic. Regulile jocului prezintă o mare varietate:
 indică acţiunile de joc;
 precizează ordinea, succesiunea acestora;
 reglementează acţiunile dintre copii;
 stimulează sau inhibă anumite manifestări comportamentale.
Cu cît regulile sunt mai precise şi mai bine însuşite, cu atat sarcinile didactice uşor de realizat, iar
jocul estemai interesant şi mai distractiv.Regulile trebuie să fie simple, uşor de reţinut prin
formulare şi posibil de respectat de către toţi copiii,accesibile.
Elementele de joc - includ căile, mijloacele folosite pentru a da o coloratură plăcută,
atractivă, distractivăactivităţii desfăşurate.Conceperea lor depinde în mare masură de
ingeniozitatea cadrului didactic. Literatura de specialitate oferă oserie de sugestii în acest sens:
folosirea unor elemente surpriză, de aşteptare, intrecere individuală sau pe echipe,mişcarea,
ghicirea, recompensarea rezultatelor bune, penalizarea greşelilor comise, ş.a.

Organizarea si desfasurarea jocului matematic

Desfasurarea jocului didactic cuprinde urmatoarele momente:
1. Organizarea salii de grupa (a locului unde se va desfasura jocul)in functie de
particularitatile jocului ce se organizeaza, a materialului didactic utilizat(demonstrativ
si / sau distributiv!), de nevoia unor amenajarispeciale.
2. Introducerea in joc- urmareste :-crearea unei atmosfere favorabile;
-trezirea interesului si a curiozitatii copiilor pentru ceea ce va urma
La grupele mici , acest moment se va realiza in maniera surprizei, prin intermediul unui
personaj cunoscut de copii, prin intermediul unei ghicitori, al unor versuri cunoscute.
La grupele mari , jocul poate incepe printr-o conversatie cu rol motivational sau prin
anuntarea scopului si a titlului jocului.
3. Prezentarea materialului- moment in care materialul de lucru necesar in joc este pus la
dispozitia copiilor pentru a-i fi cunoscute caracteristicile intuitive si pentru familiarizarea
copiilor cu el.
Materialul poate fi prezentat in maniera surprizei ori ca material de lucru care nu atrage
in mod expres atentia asupra lui insusi.L grupa mica acest moment este realizat de catre
educatoare, care descrie materialul si reaminteste si alte jocuri in care a fost folosit acelasi
material.
La grupele mari intuirea se poate face cu ajutorul copiilor sub forma reactualizarii
cunostintelor.Copiii observa materialele si enumera proprietatile lor.
Materialul demonstrativ e pus in cosulete , saculete, plicuri, etc.,este asezat pe masutele
copiilor sau poate fi adus de catre personajul (copilul) ce joaca un anumit rol. Momentul in care
copilul primeste materialul este ales in functie de tipul de joc, iar ca plasament in desfasurarea
activitatii, fie la inceputul jocului , fie in timpul jocului.
4. Anuntarea titlului jocului si a scopului acestuia se face scurt si sugestiv. Denumirea
jocului are rolul de a sintetiza esenta jocului si se constituie ca un adevarat laitmotiv pe intreaga
durata de desfasurare a actiunii.
5. Explicarea si demonstrarea jocului are un rol hotarator pentru buna desfasurare a
activitatii. In aceasta etapa educatoarea isi orienteaza efortul educativ in urmatoarele directii:
- sa-i ajute pe copii sa inteleaga sarcinile ce le revin;
- sa precizeze regulile jocului, asigurandu-se ca au fost intelese corect si ca sunt
bine retinute de copii ;
- sa prezinte continutul jocului si principalele momente de realizare a acestuia , in
functie de reguli;
- sa faca precizari concrete si coerente privind folosirea materialui didactic de catre
copii;
- sa fixeze sarcinile conducatorului de joc;
- sa formuleze cerintele ce trebuie satisfacute pentru a castiga ;
- sa stabileasca modalitatile de complexificare treptata si de doza a efortului
intelectual si fizic al copiilor.
6. Executarea jocului de proba se realizeaza sub directa indrumare a educatoarei care
intervine destul de des reamintind regulile si succesiunea etapelor jocului facand unele precizari
cu caracter organizatoric. La grupa mica jocul va fi condus de educatoare, iar la grupele mari
rolul de conducator poate fi atribuit unui copil. Dupa jocul de proba educatoarea va face
aprecieri privind modul de realizare a sarcinilor, va evidentia greselile savarsite, va reveni cu
explicatii suplimentare pentru corectarea greselilor tipice.
7. Executarea jocului de catre copii se face in momentul imediat urmator jocului de proba.
Chiar daca jocul se executa independent, educatoarea va urmari:
- sa mentina atmosfera de joc, favorizand manifestasrile specifice;
- sa antreneze toti copiii in actiune;
- sa incurajeze copiii sa adopte modul corect de colaborare;
- sa stimuleze evolutia jocului evitand momentele de monotonie
- sa creeze conditiile necesare pentru ca fiecare copil sa rezolve sarcina didactica,
independent sau in grup,in functie de modul de organizare a jocului.
8. Complicarea jocului se realizeaza dupa ce se constata ca intreg colectivul de copii a
executat corect elementele de detaliu. Pentru a se asigura transferul deprinderii se pot introduce
noi materiale si elemente noi de joc, sau se pot complica sarcinile jocului prin introducerea
situatiilor problema.
9. Incheierea jocului este momentul in care se fac aprecierile finale, se formuleaza
concluzii asupra modului de respectare a regulilor de joc, asupra modului de executare a
sarcinilor de catre fiecare copil sau de catre intreaga grupa, de stabilire a castigatorilor.Se va
repeta titlul jocului si scopul sau.
In cele din urma se stabilesc sarcini concrete privind strangerea si aranjarea materialului
de lucru de catre copii si pentru refacerea conditiilor de ordine si curetenie in sala de clasa.
TIPURI DE JOC DIDACTIC
        Marea varietate a jocurilor didactice practicate in gradinita si scoala a impus necesitatea
clasificarii lor.Exista mai multe criterii de clasificare a jocurilor didactice:
1.  Dupa scopul educational urmarit:
a) jocuri de miscare (jocuri motrice) - care urmaresc dezvoltarea calitatilor,priceperilor si
deprinderilor motrice
b) jocuri ce vizeaza dezvoltarea psihica - acestea se pot clasifica in:
 jocuri senzoriale ce vizeaza, in principal dezvoltarea sensibilitatii. Se pot organiza jocuri
diferite pentru:
 dezvoltarea sensibilitatii auditive;
 dezvoltarea sensibilitatii tactile si chinestezice;
 dezvoltarea sensibilitatii vizuale;
 dezvoltarea sensibilitatii gustativ - olfactive.
 jocuri intelectuale care, la randul lor, se pot diferentia in:
 jocuri vizand precizarea, imbogatirea cunostintelor (jocuri cognitive);
 jocuri de dezvoltare a capacitatii de comunicare orala sau scrisa;
 jocuri de exersare a pronuntiei corecte;
 jocuri de atentie si orientare spatiala;
 jocuri de dezvoltare a memoriei;
 jocuri de dezvoltare a gandirii;
 jocuri de dezvoltare a perspicacitatii;
 jocuri pentru dezvoltarea imaginatiei si creativitatii;
 jocuri   pentru  stimularea  inhibitiei   voluntare   si   a  capacitatii   de autocontrol;
 jocuri de expresie afectiva.
2. Dupa sarcina didactica urmarita cu prioritate, jocurile didactice se impart in:
- jocuri pentru fixarea si sistematizarea cunostintelor;
- jocuri    de   verificare   si   evaluare   a   cunostintelor,    priceperilor   si deprinderilor;
- jocuri de transmitere si insusire de noi cunostinte, care se folosesc numai in cazuri
deosebite.
3. Dupa continut, jocurile didactice se pot grupa in:
- jocuri didactice pentru cunoasterea mediului inconjurator;
- jocuri didactice pentru educarea limbajului - ce pot fi jocuri fonetice, lexical - semantice,
gramaticale;
- jocuri didactice cu continut matematic, jocuri logico - matematice;
- jocuri pentru insusirea unor norme de comportament civilizat, formarea unor deprinderi si
obisnuinte de conduita morala, de circulatie rutiera.
4.  Dupa prezenta sau absenta materialului didactic, deosebim:
- jocuri cu material didactic natural sau confectionat: jucarii, jocuri de masa, imagini,
diafilme, diapozitive, obiecte de uz casnic sau personal, mozaicuri, materiale din natura
(conuri de brad, ghinde, castane, frunze, flori, scoici) s.a.
- jocuri fara material didactic.
5.  Dupa locul pe care-l ocupa in activitate, jocurile didactice pot fi:
- jocuri organizate ca activitate de sine statatoare;
- jocuri integrate in activitate, ca momente ale acesteia sau in completarea ei.