Structura, metodologia și organizarea jocului didactic

În planificarea jocurilor didactice, este necesar ca educatoarea să se orienteze după

sarcina didactică pe care acestea o cuprind şi să ţină seama de legătura lor cu celelalte activităţi
care se desfăşoară în grădiniţă.

A) Structura jocurilor didactice

M. Lăzărescu& L. Ezechil (2017, p. 151-152) arată că jocul didactic are o serie de
caracteristici prin care se deosebeşte de celelalte jocuri şi forme de organizare a activităţilor
comune:
Scopul didactic al jocului reprezintă o finalitate educativă şi se formulează prin
raportarea la obiectivele specifice. El trebuie să fie clar şi precis, pentru a asigura organizarea şi
desfăşurarea corectă a activităţii.
Sarcina didactică este formulată în funcţie de conţinutul activităţii şi de nivelul de vârstă
al copiilor. Ea reprezintă elementul de instruire în jurul căruia sunt antrenate operaţiile gândirii.
Pentru copii, sarcina didactică apare ca o problemă de gândire (de recunoaştere, denumire,
descriere, comparaţie etc.). Acest aspect trebuie să se reflecte în modul în care educatoarea
formulează aceste sarcini, ţinând seama de următoarele caracteristici:
 să fie definită sub forma unui obiectiv operaţional, cuprinzând un singur aspect al
conţinutului şi precizând ceea ce trebuie să facă în mod conştient şi concret copiii
în desfăşurarea jocului, pentru a realiza scopul propus;
 cuprinde o problemă care trebuie rezolvată de către toţi copiii;
 antrenează întreaga personalitate a copilului; chiar şi atunci când jocul este
integrat în activităţile de consolidare/ recapitulare, nu trebuie să se facă apel
numai la memoria reproductivă, ci la întreg sistemul intelectual (la operaţiile
gândirii, capacitatea de asociere, flexibilitate, fluiditate etc.);
 valorifică în diferite moduri cunoştinţele, deprinderile şi priceperile .
Elementele de joc reprezintă mijloacele de realizare a sarcinii didactice, constituind
elementele de realizare a sarcinii de învăţare. Ele pot fi dintre cele mai variate (întrecere,
recompensă, aplauze etc.), alegerea lor făcându-se în funcţie de conţinutul jocului, de vârsta
copiilor etc.
Conţinutul jocului didactic este reprezentat de sfera cunoştinţelor, priceperilor şi
deprinderilor. El trebuie să fie prezentat într-o formă accesibilă şi atractivă de desfăşurare.
Regulile jocului sunt prestabilite şi obligatorii pentru toţi participanţii. Ele reglementează
conduita şi acţiunile copiilor în funcţie de structura particulară a jocului didactic (arată cum să se
joace, ce este şi ce nu este permis în timpul jocului).
Exemplu: Fiecare echipă trebuie să descopere greşeala de pe imaginea primită şi să le
comunice celorlalţi greşeala doar atunci când li se solicită acest lucru.
Materialul didactic utilizat în cadrul jocului trebuie să fie variat, adecvat conţinutului
activităţii, vârstei şi particularităţilor individuale ale copiilor: jucării, fişe individuale, cartonaşe,
jetoane etc.
Acţiunea de joc este componenta prin care se realizează sarcina de joc, ea cuprinzând
momente de aşteptare, surpriză, ghicire, mişcare şi întrecere.

B) Metodologia şi organizarea jocurilor didactice

Obiectivele jocului didactic sunt în interdependenţă cu obiectivele celorlalte forme de
activitate din grădiniţă, fiind o parte componentă a acestui sistem de activităţi. M. Lăzărescu şi L.
Ezechil (2017, p. 152-154) prezintă etapele ce trebuie respectate în desfăşurarea jocului didactic:
a) Organizarea sălii de grupă în funcţie de particularităţile jocului ce se organizează, a
materialului didactic utilizat, de nevoia unor amenajări speciale.
b) Introducerea în joc urmăreşte crearea unei atmosfere favorabile, trezirea interesului şi
a curiozității copiilor pentru ceea ce va urma. La grupele mici, acest moment se va realiza în
maniera surprizei, prin intermediul unui personaj cunoscut de copii, prin intermediul unei
ghicitori, al unor versuri cunoscute. La grupele mari, jocul poate începe printr-o conversaţie cu
rol motivaţional sau prin anunţarea scopului şi a titlului jocului.
c) Prezentarea materialului – moment în care materialul de lucru necesar în joc este pus la
dispoziţia copiilor pentru a-i fi cunoscute caracteristicilor intuitive şi pentru familiarizarea
copiilor cu el. Materialul poate fi prezentat în maniera surprizei ori ca material de lucru care nu
atrage în mod expres atenţia asupra lui însuşi. La grupa mică acest moment este realizat de către
educatoare, care descrie materialul şi reaminteşte şi alte jocuri în care a fost folosit acelaşi
material. La grupele mari intuirea se poate face cu ajutorul copiilor sub forma reactualizării
cunoştinţelor. Copiii observă materialele şi enumeră proprietăţile lor. Materialul demonstrativ
este pus în coşuleţe, săculeţe, plicuri etc., este aşezat pe măsuţele copiilor sau poate fi adus de
către personajul(copilul) ce joacă un rol. Momentul în care copilul primeşte materialul este ales
în funcţie de tipul de joc, iar ca plasament în desfăşurarea activităţii: fie la începutul jocului, fie
în timpul jocului.
d) Anunţarea titlului jocului şi a scopului acestuia se face scurt şi sugestiv. Denumirea
jocului are rolul de a sintetiza esenţa jocului şi se constituie ca un adevărat leitmotiv pe întreaga
durată de desfăşurare a acţiunii. Scopul jocului şi denumirea sa determină, prin urmare,
conţinutul în jurul căruia se structurează apoi sarcina, regulile şi elementele de joc.
e) Explicarea şi demonstrarea jocului are un rol hotărâtor pentru buna desfăşurare a
activităţii. În această etapă educatoarea îşi orientează efortul educative în următoarele direcţii:
A) Să-i ajute pe copii să înţeleagă sarcinile ce le revin;
B) Să precizeze regulile jocului, asigurându-se că au fost înţelese corect şi că sunt bine
reţinute de copii;
C) Să prezinte conţinutul jocului şi principalele momente de realizare a acestuia, în
funcţie de reguli;
D) Să facă precizări concrete şi coerente privind folosirea materialului didactic de către
copii;
E) Să fixeze sarcinile conducătorului de joc;
F) Să formuleze cerinţele ce trebuie satisfăcute pentru a câştiga;
G) Să stabilească modalităţile de complexificare treptată şi de dozare a efortului
intelectual şi fizic al copiilor.
f) Executarea jocului de probă se realizează sub directa îndrumare a educatoarei care
intervine destul de des reamintind regulile şi succesiunea etapelor jocului, făcând unele precizări
cu caracter organizatoric. La grupa mică educatoarea va conduce jocul în mod direct, iar la
grupele mari, ea îi poate transforma rolul de conducător unui copil. După desfăşurarea jocului de
probă educatoarea va face aprecieri privind modul de realizare a sarcinilor, va evidenţia greşelile
săvârşite, va reveni cu explicaţii suplimentare pentru corectarea greşelilor tipice.
 g) Executarea jocului de către copii se face în momentul imediat următor jocului de
probă. Chiar dacă jocul se execută independent, educatoarea va urmări:
 Să menţină atmosfera de joc, favorizând manifestările specifice: mişcare, aplauze,
competiţie;
 Să antreneze toţi copiii în acţiune;
 Să încurajeze copiii să adopte modul corect de colaborare;
 Să stimuleze evoluţia jocului evitând momentele de monotonie;
 Să creeze condiţiile necesare pentru ca fiecare copil să rezolve sarcina didactică,
independent sau în grup, în funcţie de modul de organizare a jocului.
h) Complicarea jocului se realizează după ce se constată că întreg colectivul de copii a
executat corect elementele de detaliu. Pentru a se asigura transferul deprinderii se pot introduce
materiale şi elemente noi de joc, sau se pot complica sarcinile jocului prin introducerea situaţiilor
problemă.
i) Evaluarea desfăşurării jocului şi a achiziţiilor este momentul în care se fac aprecierile
finale, se formulează concluziile asupra modului de respectare a regulilor de joc, asupra modului
de executare a sarcinilor de către fiecare copil sau de către întreaga grupă, de stabilire a
câştigătorilor.
j) Retenţia (fixarea cunoştinţelor şi deprinderilor): se va repeta titlul jocului, scopul său,
se stabilesc sarcini concrete privind strângerea şi aranjarea materialului de lucru de către copii şi
pentru refacerea condiţiilor de ordine şi curăţenie în sala de grupă.
Multe jocuri cu scopuri didactice aduc copiii în situaţii concrete de viaţă pe care sunt
chemaţi să le rezolve şi în felul acesta îi pregătim pentru o serie de probleme oferite de viaţa
concretă. Vasile Molan (2017, p. 107) spune că jocurile bine organizate influenţează dezvoltarea
copilului pentru că:
– Oferă un cadru plăcut desfăşurării procesului de educaţie în care învaţă şi se formează
deprinderi şi comportamente;
– Afirmările copilului în joc, succesele scoase în evidenţă cu inteligenţă de către profesor
îi formează sentimentul încrederii în forţele proprii;
– Forma de joc pe care o abordează procesul de educaţie reduce din rigiditatea acestuia, îl
face mai atractiv;
 – Sarcinile didactice care se rezolvă în joc contribuie la formarea copilului, la acceptarea
unei discipline specifice procesului de educaţie;
– Necesitatea respectării regulilor jocului impune o atitudine favorabilă pentru acestea şi
îl pregătesc pe copil pentru viaţa socială, unde are de respectat şi alte reguli;
– Jocurile bine gândite, cu obiective şi sarcini clare, conduse cu pricepere, dezvoltă la
copii: gândirea, memoria, imaginaţia şi creativitatea;
– Se pot forma la copii deprinderi de rezolvare autonomă a unor sarcini, în măsura în care
jocurile au asemenea momente;
– Jocurile organizate în relaţie cu particularităţile copiilor din grupă, cu interesele
acestora îi motivează puternic pentru o participare activă în cadrul activităţii

Bibliografie
1. Bulc,M., Driha, O., (2013) Elemente de didactică preşcolară aplicată, Editura Mega,
Cluj-Napoca
2. Dumitru, G., (2007) Metodica activităţilor instructive-educative în învăţământul
preprimar, Editura Didactica Nova, Craiova
3. Lăzărescu, M., Ezechil, L., (2017) Laborator preşcolar- ghid metodologic, Editura
Miniped, Bucureşti
4. Molan, V., (2007) Didactica domeniului „Limbă şi comunicare” din învăţământul
preşcolar, Editura Miniped, Bucureşti