CLASIFICAREA JOCURILOR DIDACTICE

Varietatea foarte mare a jocurilor se lasa greu incorporata intr-o schema satisfacatoare,
datorita caracterului, continutului si structurii jocului.
Jocul didactic, ca activitate se poate organiza cu succes la toate disciplinele de învăţământ,
iar ca metodă, adică ,, o cale de organizare şi desfăşurare a procesului instructiv-educativ”, în orice
moment al lecţiei.
Conceperea jocului ca metodă de învăţare, scoate mai mult în evidenţă contribuţia lui în
educarea copilului şcolar.
Jocul, în special cel didactic, angajează în activitatea de cunoaştere, cele mai importante
procese psihice, având în acelaşi timp, un rol formativ şi educativ. Lecţiile desfăşurate în totalitate
prin joc, cât şi cele înviorate cu jocuri didactice susţin efortul elevilor, menţinându-i mereu atenţi şi
reducând gradul de oboseală. Prin libertatea de gândire şi acţiune, prin încrederea în puterile proprii,
prin iniţiativă şi cutezanţă, jocurile didactice devin pe cât de valoroase, pe atât de plăcute. În joc se
dezvoltă curajul, perseverenţa, dârzenia, competiţia, corectitudinea, disciplina, precum şi spiritul de
cooperare, de viaţă în colectiv şi de comportare civilizată.
Datorită caracterului său formativ, jocul influenţează dezvoltarea personalităţii
elevului.
Prin jocul didactic le cultivăm elevilor dragostea pentru studiu, le stimulăm efortul
susţinut şi îi determinam să lucreze cu plăcere, cu interes, atât în oră, cât şi în afara ei. Utilizându-l
frecvent în activităţile de la clasă, îmbinând ineditul cu plăcutul, am constatat că activitatea devine
mai interesantă, mai atractivă, şi după cum remarcă psihologul american, Jerome S. Bruner:
” Jocul constituie o admirabilă modalitate de a-i face pe elevi să participe activ la procesul
de învăţare. Elevul se găseşte aici în situaţia de actor, de protagonist şi nu de spectator, ceea ce
corespunde foarte bine dinamismului gândirii, imaginaţiei şi vieţii lui afective, unei trebuinţe
interioare de acţiune şi afective, unei trebuinţe interioare de acţiune şi afirmare”.
Jocul didactic reprezintă un ansamblu de acţiuni şi operaţii care, paralel cu
destinderea, buna dispoziţie şi bucuria, urmăreşte obiective de pregătire intelectuală, tehnică,
morală, estetică, fizică a copilului.
Jocul didactic trebuie considerat și apreciat ca o bază a conceperii activităților instructiv-
educative atât în învățământul preșcolar cât și în învățământul primar. Totodată, el îmbină
armonios sarcinile specifice jocului cu sarcinile învățării. Este considerat ca cel mai eficient
mijloc de instruire și educare, de formare și consolidare a anumitor cunoștințe, priceperi și
deprinderi.
Valoarea formativă a jocurilor didactice, ca și diversitatea obiectivelor urmărite, au
condus la necesitatea stabilirii unor categorii de jocuri didactice. Această categorisire se poate
realiza după conținutul și obiectivele activității de joc, după materialul folosit, după procesele de
cunoaștere solicitate în joc ș.a.
Cele mai semnificative criterii de clasificare a jocurilor didactice sunt:
conținutul
activității – care este un conținut de învățare (informații, deprinderi, capacități), obiectivele urmărite
și materialul folosit.
Mihaela Păiși Lăzărescu și Liliana Ezechil (2011, „Laborator preșcolar”), realizează următoarea
clasificare:

a. După conținutul lor, jocurile didactice pot fi grupate în:

- jocuri didactice pentru cunoașterea mediului înconjurător („Când se întâmplă?”, „Ce
face păpușa?”, „Așează-mă la locul potrivit” etc.)
- jocuri didactice pentru educarea limbajului (cuprind aspecte fonetice, lexical-semantice și
gramaticale ale limbii materne și, dacă este cazul, ale unei limbi moderne)
- jocuri didactice cu conținut matematic - vizează capacitatea de formare a unor mulțimi,
consolidarea și verificarea numerației, formarea abilităților pentru elaborarea judecăților
de valoare prin jocurile logico-matematice („Ce formă ai primit?”, „Dintr-o linie”,
„Câte buline sunt pe cartonaș?”, „Ghicirea numărului”, „Cine are un număr mai
mare?” etc.)
- jocuri didactice pentru însușirea unor norme de comportament civilizat și jocuri didactice
pentru însușirea unor norme de circulație rutieră.

b. După prezența sau absența materialului didactic, identificăm:

- jocuri didactice orale (fără material didactic)
- jocuri didactice cu ajutor material: cu material didactic – jucării, jocuri de masă, cuburi
etc.; cu material ajutător – diferite obiecte și jucării cu rol auxiliar
- jocuri de interpretare a unor povești, lecturi, jocuri de numărat, prezentate pe un suport
material: imagini, diapozitive, diafilme etc.

c. După scopul urmărit, jocurile didactice se împart în:

- Jocuri senzoriale: pentru dezvoltarea sensibilității tactile și chinestezice; pentru
dezvoltarea sensibilității vizuale; pentru dezvoltarea sensibilității auditive; pentru
dezvoltarea sensibilității gustativ-olfactive. („Ghicește materialul”, „Spune ce miros
are”, „Salata de legume”, „De unde vine sunetul?”)
- Jocuri intelectuale: de stimulare a comunicării orale; de exersare a pronunției corecte; de
atenție și orientare spațială; de analiză și sinteză mentală; de realizare a comparației
mentale; de realizare a abstractizării și generalizării; pentru dezvoltarea perspicacității;
pentru dezvoltarea imaginației; pentru dezvoltarea proceselor de inhibiție voluntară și a
autocontrolului.
Bine elaborat și condus, jocul constituie un veritabil instrument de lucru în activitățile cu
copiii preșcolari, dezvăluind virtuți formative dincolo de toate așteptările. Pentru valorificarea
acestui incredibil potențial, educatoarea va trebui să-și folosească și chiar să-și
dezvolte
disponibilitățile empatice, înțelegând prin aceasta capacitatea de a se transpune imaginar în
vârsta copilăriei.