PSIHOPEDAGOGIA JOCULUI

Jocul – generalități

Jocul este o activitate specific umană, cu caracter universal și permanent pe scara

vârstelor, fapt care l-a determinat pe pedagogul elvețian Eduard Claparède să afirme că "jocul
este înșăși viața".
Jocul este un fenomen antropologic și de aceea el nu poate fi înțeles decât în această
perspectivă. Jocul nu are vârstă. Ca formă de manifestare specific umană, această activitate
este prezentă la toate nivelurile de dezvoltare a personalității umane. La fiecare vârstă, însă,
diferă concepția despre joc, conținutul și formele de organizare. La o primă vedere, jocul pare
o activitate banală, însă el este un moment deosebit de important în viața fiecărui om, datorită
modului unic în care îmbină aspectul informativ cu cel formativ, în anumite etape de
dezvoltare ontogenetică ( C. Ștefănescu, 2009).
Jocul nu numai că imită și reproduce la o scară mai restrânsă o serie de momente
specifice relațiilor dintre oameni și activitatea desfășurată, dar antrenează și aspecte creatoare
din partea participanților, care presupun o anumită dezvoltare a capacităților psihice.
Indiferent de natura și tipurile de joc, toate au un rol formativ-educativ. Prin intermediul
acestora se formează și se dezvoltă o serie de însușiri ale personalității și se exersează
caracteristicile proceselor psihice. Astfel, se dezvoltă particularități intelectuale, sociale și
fizice ca: perseverența în activitate, abilități manuale, agilitatea, atitudinea față de parteneri și
față de colectiv, spiritul de competiție și sociabilitatea.
Potrivit definiției, jocul reprezintă o activitate fizică sau mentală fără finalitate practică
și căreia i te dedici din pură plăcere. Specific vârstelor copilăriei, el are importanță hotărâtoare
pentru dezvoltarea psihică a copilului. Psihologia și pedagogia secolului trecut au recunoscut
faptul că jocul nu este doar apanajul vârstelor mici, ci și modul prin care adulții își manifestă
liber "copilul din ei" (Gh. Tomșa, 2005).
În psihologie, jocul este folosit ca mijloc de investigație, dar și ca procedeu terapeutic,
atât pentru copii și adolescenți, cât și pentru adulți. Alături de învățare, muncă și creație, jocul
reprezintă una din modalitățile esențiale prin care omul se raportează la realitatea
înconjurătoare. Prin joc, copilul învață și se dezvoltă totodată. Jocul înseamnă o explorare a
universului, a realității; tot prin joc, el reproduce, reconstruiește secvențe din viață sau creează
o nouă lume, o altă realitate. Ursula Șchiopu surprindea caracterul universal al jocului în
afirmația: "De fapt, omul se joacă la toate vârstele. Chiar și la vârsta a treia".
În concluzie, referitor la conceptul de joc, este important să subliniem că prin activitatea
de joc copiii:
- Își formează identitatea personală (se joacă la început cu propriul corp, înțeleg că nu
sunt una și aceeași cu mediul, ci sunt separați);
- Învață acte, acțiuni, operații, conduite care îl ajută să rezolve probleme din mediul
său;
- Învață să fie mai flexibili în gândire, să creeze soluții diferite;
- Își dezvoltă atenția, motivația, abilitățile sociale;
 - Învață să comunice (vorbire, ascultare, înțelegere).

Jocul didactic

Jocul didactic este o formă de activitate accesibilă copilului, prin care se realizează
obiective și sarcini de învățare, folosind un conținut accesibil, modalități atractive și
recreative de organizare și desfășurare, precum și materiale didactice interesante.
Prin specificul său, jocul didactic îmbină funcții și sarcini de învățare cu forme plăcute
și atractive ale jocului, cultivând interesul (motivația) pentru studiu. Jocul didactic contribuie
la realizarea sarcinilor formative ale procesului de învățământ, în cadrul jocului copilul fiind
solicitat pe toate planurile psihicului său: cognitiv, afectiv și volițional. Importanța jocului
didactic constă în faptul că el facilitează pregătirea copiilor pentru introducerea lor în
activitatea de învățare. În cadrul jocurilor didactice, copilul învață să observe, să compare, să
gândească, să susțină un dialog.
Jocurile didactice solicită intelectul copiilor pentru a rezolva unele sarcini în mod
individual. Jocul didactic contribuie la dezvoltarea spiritului de observație, la concentrarea
atenției și la formarea unor deprinderi de muncă intelectuală. Influențele pozitive pe care le
exercită jocul didactic asupra sarcinilor învățării se pot rezuma astfel: prin caracterul său
distractic, jocul didactic prezintă activitatea de învățare într-o formă plăcută, atractivă; aceasta
antrenează copiii la o activitate susținută căreia îi acordă caracter de seriozitate, diminuând
rigiditatea activității de învățare, cultivând curajul și încrederea în forțele proprii. Jocul
didactic oferă un cadru prielnic pentru învățarea activă, participativă, stimulând inițiativa și
creativitatea elevului. Prin transpunerea acestora în lumea jocului cu ajutorul elementelor de
joc, prin independența adecvată în organizarea și desfășurarea joculuise dezvoltă unele
elemente ale gândirii și imaginației creatoare. Atmosfera plăcută și atractivă a jocului dezvoltă
la copii interesul și motivația pentru activitatea de învățare sub formă de joc. Obiectivele
educaționale vor fi mai bine realizate prin intermediul jocului, deoarece, prin natura sa, jocul
cuprinde o motivație intrinsecă, mobilizând resursele psihice ale copiilor, asigurând
participarea, captând interesul, angajând afectiv și atitudinal (C., Ștefănescu, 2009).
Astfel, jocul didactic indeplinește câteva funcții importante: • funcția cognitivă – jocul
didactic este o cale de acces către cunoașterea adevărurilor științifice și a procedurilor de
acțiune. El reprezintă pentru copii un mod de a afla, de a cerceta, de a descoperi cunoștințe, de
formare de structuri cognitive și de strategii operatorii; • funcția motivațională – în măsura ăn
care jocul didactic reușește să facă mai atractivă activitatea instructiv-educativă din grădiniță,
reușește să suscite curiozitatea epistemică, să amplifice satisfacțiile, el devine implicit și un
factor motivațional foarte util, de potențare a energiilor proprii; • funcția formativ-educativă –
jocurile didactice posedă calități transformatoare în măsura în care supun exersării și
dezvoltării diversele funcții psihice ale copiilor, în măsura în care contribuie la formarea unor
deprinderi intelectuale și structuri cognitive, a unor convingeri și sentimente, aptitudini și
atitudini, capacități și și comportamente, calități personale și trăsături caracteriale; • funcția de
socializare – a socializa înseamnă a transforma un individ într-o ființă sociabilă, inculcându-i
moduri de gândire, simțire, acționare. Una dintre consecințele socializării prin jocul didactic
este stabilizarea normelor de comportament astfel dobândite; • funcția organizatorică –
 jocurile didactice permit permit o bună planificare a timpului cadrului didactic și al
copilului. În joc, toți devin activi, acțiunile fiind jalonate și controlate prin reguli; (C.,
Ștefănescu, 2009).
Jocurile didactice pot fi clasificate în diferite moduri. După obiectivele urmărite,
jocurile didactice pot fi: de dezvoltare a proceselor psihice de cunoaștere, de formare a
priceperilor și reprezentărilor în spațiu, timp, mărime, formă, culoare, de orientare în spațiu,
de însușire a structurii gramaticale a limbii, etc.
În funcție de scopul și sarcina didactică, după momentul în care sunt folosite în cadrul
activității: jocuri didactice ca activități de sine stătătoare, jocuri didactice ca momente
propriu-zise ale activității, jocuri didactice în completarea activității, intercalate pe parcursul
acesteia sau în final; după conținutul de însușit: jocuri pentru aprofundarea însușirii
cunoștințelor specifice unei teme, jocuri specifice unei vârste sau grupe.
După materialul folosit, jocurile didactice se clasifică în: jocuri didactice cu material
(standard, jucării, obiecte din natură, obiecte de întrebuințare zilnică), jocuri didactice fărăr
material (cu ghicitori, cântece, alcătuirea orală de propoziții și fraze).
În funcție de aportul lor formativ, jocurile didactice pot fi clasificate după acea operație
sau însușire a gândirii căreia i se adresează astfel: jocuri pentru dezvoltarea capacității de
analiză; jocuri didactice pentru dezvoltarea capacității de sinteză, care presupun efectuarea
prealabilă a unei analize; jocuri didactice pentru dezvoltarea capacității de a efectua
comparații; jocuri didactice pentru dezvoltarea capacității de abstractizare și generalizare;
jocuri didactice pentru dezvoltarea perspicacității (cuprin sarcini mai dificile pentru a căror
rezolvare sunt necesare cunoștințe temeinice și o gândire logică).

Bibliografie:
- Cornelia, Ștefănescu, Didactica activității instructiv-educative în grădiniță, Terra,
Focșani, 2009;
- Gheorghe Tomșa, Psihopedagogie preșcolară și școlară, București, 2005;
 Joc didactic - A câta rachetã a zburat în spaţiu?

GRUPA: Mare Nivel II

TEMA ANUALĂ: „ Cum este, a fost și va fi aici pe pământ?”
PROIECT TEMATIC: „Astăzi, despre ieri și mâine.”
TEMA SĂPTĂMÂNII: „Călătorie imaginară prin galaxie (univers)”
DOMENIUL EXPERIENȚIAL: Domeniul Ştiinţe – Activitate matematică
TEMA ACTIVITĂȚII: “A câta rachetã a zburat în spaţiu?”
FORMĂ DE REALIZARE: Joc didactic
TIPUL ACTIVITĂȚII: Consolidare şi sitematizare de cunoştinţe
OBIECTIVE DE REFERINȚĂ:
 Să-și îmbogățească experiența senzorială, ca bază a cunoștințelor matematice
referitoare la recunoașterea, denumirea obiectelor, constituirea de grupuri/mulțimi pe
baza unor însușiri comune, luate în sonsiderare separat sau mai multe simultan.
 Să efectueze operații cu grupele de obiecte constituite în funcție de diferite criterii date
ori găsite de el însuși: triere, grupare/regrupare, comparare, clasificare, ordonare,
apreciere a cantității prin punere în corespondență.

OBIECTIVE OPERAȚIONALE:
O1: să numere corect în ordine crescătoare și descrescătoare în limitele 1-10;
O2: să utilizeze corect numeralul ordinal în limitele 1-5;
O3: să identifice poziția unui obiect într-un șir utilizând numeralul ordinal;
O4: să efectueze corect acordul între numeral și substantivul care îl însoțește;
O5: să rezolve corect sarcinile din fișa matematică;

STRATEGII DIDACTICE:
Metode și procedee: conversația, explicația, demonstrația, exercițiul
Materiale didactice: jetoane sub formă de rachete, fișe.

REGULILE JOCULUI: la semnalul propunătoarei (o bătaie din palme) copiii închid ochii,
timp în care o rachetă va dispărea de pe panou. La a doua bătaie din palme copiii vor deschide
ochii, sesizează a câta rachetă a zburat în spațiu părăsind șirul și răspund utilizând corect
numeralul ordinal.

SARCINA JOCULUI: să stabilească locul obiectului în șirul numeric și să folosească corect

numeralul ordinal.

ELEMENTE DE JOC: ascunderea, surpriza, ghicirea, închiderea și deschiderea ochilor.

Introducerea în joc se realizează prin prezentarea machetei unui centru spațial.
Astronauții din centrul spațial le vor transmite un mesaj copiilor: „Buna dimineata,
ursuletilor! Noi suntem cei doi astronauți din centrul spațial Rocky. In această dimineață
trebuia să zburăm în spațiu cu cele două rachete ale centrului, dar când ne-am trezit una din
rachete nu era în centrul spațial! Oare a zburat în spațiu deja? Ne puteți ajuta să o găsim? ”

Prezentarea și intuirea materialului. Copii vor descoperi pe panou mai multe jetoane sub
formă de rachete. Propunătoarea va numi câțiva copii pentru a spune ce au descoperit pe
panou.

Anunțarea titlului jocului: Copii, astăzi la activitate matematică ne vom juca puțin.. Jocul
se numește: A câta rachetă a zburat în spațiu?”. La cererea propunătoarei 2 copii vor repeta
titlul jocului.

Explicarea și demonstrarea jocului. Propunătoarea le explică copiilor regulile și modul de

desfășurare al jocului: Pe panou se găsesc mai multe rachete ( cinci), la semnalul meu (o
bătaie din palme), voi veți inchide ochii , una din rachete va zbura în spațiu în timp ce voi
aveți ochii închiși. când auziți din nou semnalul meu deschideți ochii, vă uitați cu atenție la
panou iar copilul numit de mine va răspunde la întrebarea: A câta rachetă a zburat în
spațiu?

Jocul de probă. Propunătoarea numește mai întâi un copil care va număra rachetele de la
stânga la dreapta prin încercuire.

- Cum sunt așezate ele?

Propunătoarea va numi un copil și îi va cere să îi arate prima rachetă , a doua, a treia , etc.

La auzul semnalului propunătoarei (o bătaie din palme) , copiii vor închide ochii, iar de pe
panou propunătoarea va lua o rachetă. Când vor auzi din nou semnalul, vor deschide ochii și
se vor uita cu atenție. Propunătoarea va numi un copil care va raspunde la intrebarea ei:(A
câta rachetă a zburat în spațiu?). Se va mai exersa încă o dată pentru a se înțelege regulile și
desfășurare jocului.

Desfășurarea jocului. Propunătoarea cere copiilor să închidă ochii la auzul semnalului. Va

lua pe rând prima, a doua, a treia, a patra, și ultima rachetă. La semnal copiii vor deschide
ochii și vor spune a câta rachetă a zburat în spațiu. Apoi, propunătaorea va lua pe sărite câte
o rachetă: a doua, a cincea, a treia, prima, a patra. Răspunsurile corecte vor fi aplaudate.
Propunătoarea le vacere copiilor să închidă ochii, iar ea va ascunde două rachete, prima și a
treia.

-Câte rachete au zburat în spațiu?

Se vor ascunde și alte două rachete. Jocul se repetă de 3-4 ori. Răspunsurile corecte vor fi
încurajate cu aplauze.

Complicarea jocului. În complicarea jocului propunătoarea va chema un copil la panou și îl

va ruga să trimită în spațiu a doua rachetă. Va cere părerea grupei: A trimis în spațiu racheta
corectă? Se va repeta jocul de 2-3 ori, chemând alți copii și trimițând în spațiu și alte
rachete. Apoi va chema un copil și îl va ruga sa trimită în spațiu ce rachetă dorește el. După
ce va îndeplini sarcina îl vva ruga sa verbalizeze acțiunea: Am trimis în spațiu (a doua, a
treia, a patra etc) rachetă. Îi va ruga pe ceilalți copii să confirme! Se va repeta jocul de 2-3
ori!

Încheierea jocului. Propunătoarea va face aprecieri verbale colective și individuale cu privire

la desfășurarea jocului și va oferi stimulente.