Jocul ca form de activitate uman

2.1. Conceptul de joc

2.2. Clasificarea jocurilor
2.3. Teorii despre joc
2.4. Originea i evoluia jocului

2.1 Conceptul de joc

Prin joc intelegem , in sens vag , o situatie in care actioneaza o multime N(1,
,n) de elemente rationale (numite jucatori) care , in mod succesiv si independent ,
intr-o ordine si in conditii specificate printr-un ansamlu de reguli aleg cate o decizie
(efectueaza o actiune , mutare) dintr-o multime data de alternative . Intre altele
regulile jocului precizeaza situatile in care jocul se termina.[] Se presupune ca
jucatorii sunt capabili sa analizeze actiunile lor si actioneaza in scopul obtinerii unui
castig cat mai mare posibil1.
Situatiile de joc au caracter dinamic , conferit de desfasurarea sa in etape . In
fiecare etapa actioneaza un anumit jucator, desemnat prin regulie jocului.
Din punct de vedere al determinarii modului optim de actiune al fiecarui jucator,
am putea considera ca nici caracterul dinamic, nici ansamblul de reguli si particularitati
ale jocului nu sunt esentiale. Esentiala este problema actiunii globale a fiecarui jucator.
Aceasta consta in alegerea , in fiecare din momentele precizate prin regulile jocului, a
unei decizii dintr-o multime de alternativ, in functie de gradul de informatie a jucatorului
si de ansamblul actiunilor precedente ale tuturor jucatorilor, cunoscute de el. Jucatorul
elaboreaza o strategie reprezentata prin planul de actiune, care precizeza ce decizie
trebuie aleasa in situatia concreta de joc.
Calculul probabilitatilor si teoria deciziei contribuie la conturarea conceptului de
joc cu mai multa claritate.
Decizile sunt adoptate in situatii de competitie(care inglobeaza atat elemente de
conflict, cat si de cooperare), adica in situatile in care actioneaza mai multi factori
rationali, care aleg independent decizile, urmarind un anumit scop, dar depind unul de
altul prin rezultate, acestea find conditionate de ansamblul tuturor deciziilor.
Initial, jocurileau fost apreciate exclusiv din punctul de vedere simplist al
maximizarii unui castig. Ulterior, conceptul de joc a fost extins, atmitandu-se ca prin
rezultatul unui joc sa nu se inteleaga neaparat un castig, ci o multime diversa de
evenimente, pentru care fiecare jucator manifesta preferinte, actionand in vederea
atingerii unui scop, in conditile de competitie, adica de interdependenta cu alte elemente
rationale.
Jocul desemneaza o activitate fizica sau mintala , spontana si urmarita prin ea
insasi , fara utilitate imediata, generatoare de distractie, de placere si de reconfortare 2.
El depaseste limitele unei activitati pur biologice sau fizice, esenta sa fiind intelectuala.
Jocul este descarcarea energiei de prisos, destindere dupa incordare, pregatire
pentru cerintele vietii, compensare pentru ceea ce nu s-a realizat.
Este o actiune sau o activitate efectuata de bunavoie inlauntrul unor anumite
limite stabilite, de timp si de spatiu si dupa reguli acceptate de bunavoie, dar absolut
obligatorii, avand scopul in sine insasi si fiind insotita de un sentiment de incordare si de
bucurie si de ideea ca este altfel decat viata obisnuita.3
Cu cat incercam mai mult sa delimitam jocul de alte forme de activitate umana
aparent inrudite, cu atat iese mai mult in evidenta extrema lui automomie.

Owen, G. - Teoria jocurilor, Bucureti, Editura Tehnic, 1964.

I. Cerghit - Metode de nvmnt, Bucureti, E.D.P., 1976.
3
Hvzinga, J.- Homo ludens, Bucureti, Editura Univers, 1977.
2

Ca forma de activitate, jocul are o structura si o functie sociala. El infrumuseteaza

si completeaza viata, fiind indispensabil atat individului ca functie biologica, cat si
societatii, datorita valorii sale ca mijloc de exprimare,ca functie culturala.
Jocul se desfasoara inlauntrul unor limite de timp si de spatiu. El incepe si la UN
moment dat se incheie. De limitarea lui temporara se leaga si calitatea de a se fixa
imediat ca forma de cultura. Ramanand in memorie ca o creatie spirituala, este transmis si
poate fi repetat oricand. Repetabilitatea constitue una dintre insusirile esentiale ale
jocului.
Limitarea jocului in timp si spatiu este mai izbitoare decat aceea temporala. In
spatiul de joc domneste o ordine proprie. Jocul creaza si impune ordine. Orice abatere de
la reguli ii denatureaza caracterul si ii suprima valoarea. Factorul estetic este, poate,
identic cu silinta de a crea o forma ordonata proprie jocului sub toate aspectele lui.
Efectele frumusetii sunt exprimate prin incordare, echilibru, oscilatie, alternanta, contrast,
variatie, legare si detasare, rezolvare.Ritmul si armonia captiveaza, farmeca.
Incordarea, care ii confera jocului un continut etic, creste in importanta pe masura
ce jocul are mai mult sau mai putin caracter de intrecere. Prin incordare se pune la
incercare forta jucatorului: forta lui fizica si psihica perseverenta, dibacia ,curajul.In
ciuda dorintei sale de a castiga, jucatorul trebuie sa se mentina in limitele prescrise de
joc.
Ordinea si incordarea, calitati specifice joculi, conduc la regulile acestuia, care
sunt obligatorii si incontestabile.
Jucatorul care se razvrateste impotriva regulilor sau li se sustrage strica jocul. Din
punct de vedere al formei, jocul este o actiune libera care nu se leaga de un interes
material direct si nu urmareste nici UN folos. Nevoia de joc nu devine stringenta decat in
masura in care este generata de placerea de a juca.
Caracteristicile principale ale jocurilor sunt determinate de natura lor, dar si de
varsta celor care le practica. Pentru copii, ele constituie stimulentul principal al
dezvoltarii psihice, avand UN rol important in pregatirea acestora pentru integrarea
sociala.
O caracterizare atotcuprinzatoare a jocului presupune evidentierea tuturor
aspectelor sale definitorii4:
activitate naturala care izvoraste din trebuintele firesti de miscare si de
manifestare a calitatilor fiintei umane;
activitate libera, cu participarea benevola, in care primeaza dorinta si nevoia
omului de a se juca;
activitate spontana care reiese din trebuintele si tendintele fiintei umane, ca si
modalitati de a le satisface;
activitate atractiva care determina stari afective pozitive si satisfactie;
activitate totala care angajaza fiinta umana in integralitatea sa, cu toate
functiile psihice, cognitive, afective, volitive, motrice etc,;
activitate dezinteresata cu scop in sine insasi, urmarind numai satisfacerea
unor trebuinte;
activitate recreativa compensatorie, prin care fiinta umana cauta destindere si
distractie.
4

Epuran, M. - Psihologia educaiei fizice, Bucureti, Editura Sport-Turism, 1976.

Desi inceputurile jocului sunt legate de aparitia omului, in viata adultului,jocului

isi face loc numai atunci cand, odata cu perfectionarea procesului muncii, apar momente
de ragaz care pot fi consumate, printre care si jocurile. Pentru cei care muncesc, jocul
constituie o forma specifica de contracarare a unor efecte negative produse de munca, iar
pentru cei care nu muncesc o modalitate de ocupare a timpului, cu caracter predominant
distractiv.
In anii copilariei,jocul este o activitate centrala;odata cu intrarea copiilor in
scoala,jocul trece pe planul al doilea,penru ca la tinerete o activitate de canalizare si
consum de energie,iar la varstele de munca o activitate de reconfortare.
Asadar, in timp ce pentru copii jocul este o conduita formativa, modelatoare,
pentru adulti are functii complementare celor pe care le are munca, adica functiide
deconectare,de relaxare.
Pana la varsta scolara,jocul ocupa la copii acelasi loc pe care-l detine munca la
adult,constituind totodata o pregatire indirecta pentru munca prin contributia sa la
formarea multilaterala a personalitatii copilului si la dezvoltarea capacitatilor sale
psihice,ca si pentru faptul ca reprezinta o reflectare a realitatii,o transpunere si o
transformare a ei in plan imaginar.
Ca activitate complexa,care angajeaza sursele cognitive si afective ale
copilului,jocul devine terenul pe care se poate exercita cele mai importante influiente
informative si formative. Prin joc,copilul se apropie mai facil de intelegerea
lumii,imbogatindu-si gama de atitudini sisintaminte fata de ea.5
In joc se reflecta lumea si viata,in joc se pun bazele personalitati si caracterul
copilului.Jocul este calea copilului catre cunoasterea lumii in care traiesc si pe care sunt
chemati
sa
o
transforme(Maxim
Gorki).El
implica
activitate
senzoriala,intelectuala,afectiva,dezvolta
atentia,spiritul
de
observatie
,imaginatia,gandirea,exprimarea verbala.
In
joc,copilul
urmeaza
un
model
uman,selecteaza,reproduce,
creaza,oglindind,preocuparile societatii in care traieste.
Specificul activitatii de joc se poate raporta la nivelul dezvoltarii functiilor psihice
si la etapele evolutiei vietii sociale .Caracteristicile jocului sunt supuse influentelor
nemijlocite ale modului de viata sociala.
Jocul imita si reproduce,la scara restransa.specificul relatiilor dintre oameni si al
activitatii desfasurate de acestia si,totodota,stimuleazacreativitatea participantilor.
Influentele social-istorice determina modificarea continutului,dar si a formei de
desfasurare a jocurilor.
In functie de aria de raspandire si continut se disting:
1. jocuri raspandite numai pe teritoriul unei tari;
2. jocuri cu caracter universal,raspandite in majoritatea tarilor lumii;
3. jocuri care au suferit modificari profunde de la o etapa la alta,sub
influenta evenimentelor social-istorice importante;
4. jocuri noi,nascute sub influienta schimbarilor conditiilor de viata.
Preocuparile legate de studiul jocului si al functiilor sale s-au concretizat in
incercarile de ale incadra in scheme,clasificandu-le pe baza unuia sau mai multor criterii.

Ursula chiopu - Psihologia copilului, Bucureti, E.D.P., 1967.

2.2. Clasificarea jocurilor

Clasificarea jocurilor este criticabila datorita dificultatilor reale de incadrare intr-o
schema dupa niste parametrii unanim acceptati.
Querat distinge urmatoarele categorii:

jocuri cu caracter ereditar (vanatoare, lupta);

jocuri de imitatie (de-a familia, de-a vizita);

jocuri de imaginatie.
Dupa K.GRASS, jocurile pot fi impartite in:

jocuri de experimentare;

jocuri cu functii generale;

jocuri motorii;

jocuri senzoriale;

jocuri intelectuale;

jocuri afective;

jocuri de vointa;
Ed. Claparede propune alta clasificare:

jocuri ale functiilor generale (senzoriale, motorii, psihice);

jocuri ale functiilor speciale (de lupta, de vanatoare,

familiare, de imitatie). W. Stern imparte jocurile in:individuale si sociale.
In sfarsit, C Buhler face distinctia intre:

jocurile functionale;

jocurile de fictiune si iluzie;

jocurile de receptivitate;

jocurile de constructie;

jocurile colective.
Mai moderna este clasificarea cunoscutului psiholog J.Piaget, realizata dupa
criterii psihologice:

jocuri-exercitii;

jocuri cu reguli;

jocuri simbolice.
Psihologii si pedagogii contemporani mai au in vedere si alte criterii, cum ar fi:
complexitate jocului, criteriul formativ, numarul participantilor etc.
Cei mai multi, insa, considera drept criteriu esential continutul jocului.
Psihologul roman Ursula Schiopu face urmatoarea clasificare din punct de vedere
al continutului:

jocuri de reproducere a unor mici evenimente care se

transforma treptat in joc cu subiect simplu(plimbare cu papusa); apoi in
jocuri cu subiect complex in care locul central revine in relatii(de-a
familia). Cand acelasi copil are roluri succesive, acestea se transforma in
jocuri de alternanta.

jocuri de miscare in numeroase variante, cu misacare

oarecum libera si cu un caracter imitativ simplu(de-a curmezisul) sau cu
reguli care coordoneaza fiecare etapa. In jocurile de miscare complexa

apar miscari combinate si reguli numeroase. La copii mai mari, punctul

central al jocului devine precizia in executarea regulilor, succesiunea
acestora, combinarea miscarilor.

jocuri de creatie cu subiect inspirat din propria experienta

de vaiata, reflectand evenimente pregnante. Actiunile diparate sunt
coordonate intr-una unitara cu subiect mai larg. Copiii inteleg
complexitatea relatiilor interumane si a mijloacelorde redare. Rolurile
sunt diferentiate iar jocul poate fi dramatic, cu teama.
De asemenea ar mai putea fi luata in considerare si calsificarea dupa criteriul
varstei:

pana la 1 an jocuri de manuire a obiectelor;

la varsta anteprescolara si prescolara jocuri cu subiecte si
reguli;
la varsta scolara jocuri scolare si sportive.

Incadrand jocul la capitolul Metode bazate pe actiune pedagogul roman Ion

Cerghit il considera metoda de simulare, in care sunt imitate sau reproduse situatii foarte
variate, de exemplu situatii din viata si activitate curenta a adultilor; situatii reale de
conducere; situatii probabile si imaginare care urmaresc deprinderea cu activitati de
prognoza, de previziune; situatii din viata si activitatea anterioara; fenomene ce se petrec
in natura etc.
Implicarea participantilor in situatii si circumstante simulate poate lua forme
foarte variate, in functie de diferitele ipostaze ale simularii, incepand cu jocurile
educative si continuind cu jocurile simulative cu roluri.
Jocurile educative sau didactice pot fi clasificate astfel:
dupa continut si obiectivele pe care le urmaresc in: jocuri de
cunoastere a mediului inconjurator, de dezvoltare a vorbirii, pregatitoare
pentru intelegerea unor notiuni noi, jocuri aplicative, jocuri simbolice, jocuri
sub forma de exercitii simple, jocuri de miscare, jocuri de creativitate etc.
dupa materialul folosit,acestea se impart in: jocuri cu materiale,
jocuri fara materiale, jocuri orale, jocuri cu intrebari, jocuri cu ghicitori etc.
Jocurile simulative cu roluri au semnificatia unei activitati complexe, de mare
seriozitate, atat prin scopul urmarit cat si prin desfasurare in actiuni fiind angrenati doi
sau mai multi jucatori care au putere de decizie si care urmaresc atingerea obiectivelor pe
baza informatiei dobindite sau in curs de insusire si in conformitate cu reguli precise.
Aceasta presupune luarea deciziilor prin alegerea judicioasa a alternativelor in
fiecare situatie de joc. Scopul este atins in conditii de competitie, dar si de cooperare cu
altii, de interdependen.
2.3. Teorii despre joc
Psihologia, pedagogia si fiziologia se ocupa printre altele si de observarea,
descrierea si explicarea jocului animalelor, ale copiilor si adultilor, cautind sa stabileasca
natura ai semnificatia acestuia si sa indice locul lui in planul vietii.

In incercarea de a determina functia biologica a jocului, unii autori il considera

descarcarea unui surpls.
De forta vitala, altii sunt de parere ca orice fiinta vie,cand se joaca,manifesta un
spirit imitatie congenital.Printre alte opinii ar mai pute fi amintite urmatoarele.este un
exercitiu pregatitor pentru activitatea ceruta de viata, un exercitiu de stapinire de sine
etc.Unii autori ii cauta esenta in tendinta de a domina ,de ai intrece pe ceilalti ,altii il
considera mijloc de contactare a unor porniri daunatoare sau ca o umplutura necesara
intr-o activitate orientata prea unilateral sau ca indeplinirea unor dorinte care nu pot fi
satisfacute in realitate.
Poate aceste explicatii au ca factor comun finalitatea biologica a jocului.El
incearca sa raspunda in principal la intrebarea din ce cauza si cu ce scop se practica jocul
si prea putin la ce este jocul in sine si ce inseamna el pentru jucatori.
In literatura de specialitate se poarta numeroase discutii in legatura cu jocul.O
dovada elocventa in acest sens este aparitia numeroaselor teorii cre incearca sa explice
jocul si functiile sale ,inlocuirea comportamentului ludic cu acela de tip general ,specific
omului indiferent de virsta.
Preocupari privind originea si evolutia jocului au existat dintodeauna ,insa au luat
o mare amploare abia in secolul XIX-lea cercetarile au luat o mare amploare.
Teoriile formulate de diversi autori explica jocul in concordanta cu interesele de
clasa ,raportindu-le la modul de viata social profesional al omuli,la formarea si evolutia
proceselor psihice,a personalitatii in general.Iata citeva dintre cele mai cunoscute.
TEORIA LUI LAZARUS explica jocul ca mijloc de satisfacere a necesitati de
repaus de recreere. Explicatia sinplista ingusteaza aria de manifestare a
comportamentului ludic al copilului, pentru care jocul este activitate fundamentala. Desi
aceasta teorie are valabilitate pentru jocurile si distractiile adultilor a fost reconsiderata
prin teoria odihnei active care demonstreza ca activitatea ludica este mai reconfortanta
decat odihna pasiva siare numeroase functii de recuperare.
TEORIA POETULUI FRIEDRICH SCHILER, la care adera si H. Spencer
este la fel de fragila ei considera jocul ca forma de manifestare a unui surplus de energie
care nu a fost utilizata in alte activitati. Practica a dovedit insa ca, in cele mai multe
cazuri copii se joaca pentru a consuma astfel energia de care dispun. De multe ori ei se
joaca si daca sunt obositi, flamanzi sau in convalescenta.
TEORIA FORMULATA DE STANLEY HOLD se bazeaza pe legea
biogenetica a lui Haeckl, potrivit careia dezvoltarea copilului recapituleaza evolutia
speciei umane. Aceasta inseamna ca, in copilarie jocurile sunt similare cu actiunile
intreprinse ulterior pescara evolutiei umane, cea ce presupune disparitia functiijor jocului
la varsta adulta.
Numeroase controverse a starnit TEORIA LUI KARL GRASS care porneste de
la un punct de vedere exclusivist, biologic indentificand jocul copilului cu acel al
animalelor, ca manifestare a instinctelor primare.
Considerand jocul peerexercitiu , adica un exercitiu pentru viata de mai tarziu,
el nu a sesizat ca activitatea din joc nu se deduce la instincte, ci implica si actiuni
mentale, functii psihice, particularitati, de personalitate si aspecte ale sociabilitati.
Potrivit acestei teorii a autoeducarii sau preexercitiului care evidentiaza rolul
covarsitor al ereditatii, jocul este un mijloc de dezvoltare a instinctelor si predispozitiilor
mostenite, motivatia lui constituind-o inclinatia inascuta a copilului de a actiona.

TEORIA LUI KARL GROSS este completata de A. N. CARR cu teoria

catarhica: jocul purifica pentru moment copilul de tendintele inascute. El sustine ca jocul
nu este un preexercitiu care formeaza instinctele, ci le sustine pe cele deja formate.
Adeptii freudismului condidera jocul ca o forma maladiva de activitate, care are la
baza mecanisme de refulare eliberand Eu-l prin compensare.
Pentru Alder, jocul este o manifestare a complexului de inferioritate fata de adult.
Jean Chauteau apreciaz c n joc se manifesta dorintele copilului de a ajunge la
varsa maturitatii. Dupa parerea sa, la originea activitatii ludice se situeaza inventivitatea,
imitatia, invtarea prin traditie, structura si instinctele noastre.
E. Claparede considera ca jocul este o activitate mediata de dorinte si trebuinte.
J. Piaget a explicat jocul ca un proces de asimilare care comporta o functie dubla:
pe de o parte, in timpul jocului, are loc o asimilare de impresie si reactie, cea ce duce la
dezvoltarea prin functionalitate, iar pe de alta parte, asimilarea presupune antrenari si
organizari de natura mentala.
Toate metodele de educatie a copiilor mici spune el- cer sa li se furnizeze
acestora un material corespunzator, pentru ca, jucandu-se, ei sa reuseasca sa asimileze
realitatile intelectuale care fara acestea raman exterioare inteligentei copilului.6
De aceea,prin intermediul jocului, in care se manifesta conduite specifice, se
elaboreaza scheme de actiune practica si mentala ce stimuleaza procesul dezvoltarii.
Asimilarea realului este maxima in jocul simbolic care are o inportanta tot atat de
mare pentru planul intelectual cum are miscarea pentru planul senzomotor.
Piaget surprinde si analizeaza caracteristicile pricipale ale jocului in raport cu
regulile morale studiind insusirea regulilor jocului de catre copii si gradul lor de
constienta, implicit modul in cere isi reprezinta copii de diferite varste caracterul
obligatoriu al regulilor pe care le respecta, diferentiat infunctie de varsta si de dezvoltarea
intelectuala.
El evidentiaza doua tipuri
de respectare a regulilor cu corespndente
comportamentale sociale:
a)
in care este evidentiata inconsistenta practica a regulii si
b)
in care regula intra in constinta ,se interiorizeaza.
LEHMAN si WITLY7 au pus in evidenta pentru prima data faptul ca in joc
,continutul este dependent de mediul social al copilului.La baza teoriilor stiintifice despre
joc sta teoria lui C.V.PLEHANOV,unul dintre primii cercetatori care au explicat jocul pe
baze materialioate ,aratind ca in viata sociala apare mai intii munca si apoi jocul,dupa
cum in viata copilului jocul apare inaintea muncii.Ca fenomen social ,jocul este generat
de munca si are trasaturi comne cu aceasta.Relatia munca-joc este exemplificata de
Plehanov prin jocul de-a vinatoarea,care afost precedat de aparitia vinatorii ca forma de
activitate umana. Copilul se joaca de-a vinatoarea ,iar mai tirziu va participa la o
adevarata vinatoare,integrinduse in procesul muncii.
El arata ca atit continutul ,cit si caracterul jocului sunt determinate de mediul
social;de aceea,in jocurile copiilor surprindem influenta societati,in general , si a clasei
sociale apartenenta, in special.

6
7

J. Piaget - Psihologie i pedagogie, EDP, Bucureti, 1972, pag. 139.

Lehman i Witly - The Psychology of Play Activities, Barnas, 1927.

Intamplarile, evenimentele, activitatea, obiceiurile si mentalitatea in familie si

societate, in mediul rural sau urban, determina unele modificari in structura de ansamblu
a jocurilor.
Jocul contribuie in mare masura la angajarea copilului intr-o comunicare multi
laterala generata de subiectul ales si de rol. Prin joc, copilul isi insuseste cunostinte cu
privire la profesiuni, activitati, conduita umana.
Putem spune ca jocul este o scosla a vietii care stimuleaza capacitatea de a trai, o
activitate complexa care reflacta lumea si societatea.
Dupa cum spune pedagogul rus K. V. USINSKI in opera sa principala omul ca
obiect al educatiei, desi copilul traieste si activeaza mai intens in cadrul jocului decat in
realitate, mediul ambiant exercita totusi o infuenta dintre cele mai puternice asupra
jocului copiilor.
P. F. LESHALF sustine ca jocul este un exercitiu cere pregateste copilul pentru
viata , este oglinda mediului in care traieste si se dezvolta copilul.
MAXIM GORKI evidentiaza scopul social al jocului prin intermediul caruia copii
cunosc lumea inconjuratoare in primul rand si modul cel mai usor prin joc. Desi prin
intermediul acivitatii ludice se realizeaza distractia jocul nu se reduce la placere. Asa cum
spune J. CHEATEAU , placerea este de natura morala. Jocul reprezinta pentru copii o
sursa inepuizabila de inpresii care contribuie la imbogatitea cunostintelor despre lume si
viata, formeaza si dezvolta caractere, deprinderi inclinatii, aspiratii.
Totodata, jocul reprezinta influenta societatii incare traieste copilul fiind
conditionat social istoric. Pentu o justa intelegere a esentei acestuia opinam pentu
incadrarea lui in fenomenul mai larg la adaptarii la mediu.
2.4. Originea si evolutia jocului
Intelegerea vietii de relatie specifice omului conduce spre ideea ca jocul se
incadreaza in fenomenul mai larg al adaptarii sociale.
Jocul ca si distractie, impregneaza intreaga viata , fiind domeniul particularizarii
expansiunii personalitatii si al fortelor ei,dar si a disponibilului de trebuinte culturale si
sociale.
Explicarea jocului trebuie raportata la mediul de viata a omului, la formarea si
evolutia proceselor psihice, a personalitatii in general.
Activitatea ludica este mai densa in copilarie si tinerete. Copiii se joaca tot
timpul. La virstele tineretii si ulterior, distractia devine o activitate complementara
muncii, o antrenare exagerata in asenenea actiuni fiind definitorie pentru personalitatile
nemature, puerile.
Jocul ofera copiilor o multitudime de impresii , care contribuie la imbogatirea
cunostintelor despre lume si viata, maresc capacitatea de intelegere a situatilor complexe
,favoreizeaza dozarea fortelor fizice si spirituale, creaza capacitati de concentrare, de
supunere la reguli, stimuleaza dorinta de a reusii , ingezionitatea in rezolvare diverselor
probleme.
Jocul ii procura omului adult placere , il distreaza si il amuza. Totodata , insa ,
jocul comtribuie la dezvoltarea si reantrenarea tonusului, la anularea oboselii. De aceea,
jocul poate fi folosit ca instrument psihoterapeutic.

Pe buna dreptate se subliniaza ca preocuparile serioase ale omului au forma unor

jocuri sau macar continuturi ludice.
Jocul nu se comfunda cu placerea, desii prin joc se obtine placetrea, o placere
insa de natura morala , deosebita, de placerea de aminca o prajitura . Jocul nu se
comfunda cu placerea de a minca o prajitura .Jocul presupune un plan fix , fixarea unui
scop si respectarea anumitor reguli,pentru ca in final sa se poata realiza on actiune
generatoare de satisfactii.
Adultul se arfirma prin intermediul activitatii pe care o desfasoara ,pe cind copilul
mic i se ofera aceasta posibilitate prin joc. Mai tirziu el se face remarcat prin activitatea
scolara,dar jocul ramine un mijloc de afirmare imediata,directa,in timp ce rezultatul final
al invatarii este tardiv.
Exista si o solutie a jocurilor de la simplu la complex.O data cu cresterea are loc
un fenomen de diversificare si amplificare din toate planurile de realizare a acestor
activitati. In faza de trecere de la cop[ilarie la tineretrete si mai ales in perioadele
maturitatii si batrinetii, jocurile se desfasoara sub forme noi si indeplinesc o serie de
functii care denota transformarea lor in activitati distractive, cunoscute sub denumirea de
loisir. La anumite virste, distractiile iau locul jocurilopr ludice prin desfsurarea acestora
la nivelul unor forme caracteristice jocului.
In jocurile copiilor exista o dimensiune social istoricaevidenta,ca si una
traditional-etnologica. Ele sunt inspirate din informatiile pe care le au unii copii, ca
urmare a consunurilor culturale, contribuind astfel la integrarea lor culturala.
La varsta prescolara, intoate formele jocului, ca si activitatile ocupationale
specifice acestei varste, are o intensa socializare tocmai datorita faptului ca jocul
simuleaza dinamica vietii sociale, pri natura relatiilor ce se stabilesc intre copii in
activitate. In joc se instituie relatii de cooperare care au la baza criterii de simpatie sau
acceptare, dar valorifica ansamblu de capacitatilor de participare a acestora la activitatea
ludica. Ele se mantin relativ adaptate la activitatile care solicita cooperarea, desi unii
parteneri nu reusesc sa-si coordoneze actiunila cu cerintele activitatii de joc. Cand
actiunile sunt mai complexe, se tinde spre formarea unor grupuri care actioneaza relativ
independent. O data cu cresterea experientei de viata si a capacitatii de a intelege regula
actiunii, grupul se extinde si apare un conducator care polarizeaza activitatea si initiativa
de joc.
In unele cazuri, conducatorul isi exercita functia chiar inaintea inceperi activitatii,
prin organizarea ei, prin repartizarea rolurilor si prin alegerea subiectului.
Implicatiile psihopedagogice ale jocului impun analiza lui ca activitate
conditionata de dezvoltarea psihofizica a celor care il practica si ca mijloc de satisfacere a
unor trebuinte caracteristice dezvoltarii psihofizice si a varstei respective.
Jocul capata insusiri si functii diferite de la o etapa a vieti la alta.
In primul an de viata se constituie forme de joc simple care se complica si se
diversifica pe masura ce copilul inainteaza in varsta si care se pot clasifica:
a)
dupa structura psihologica implicata in conduita ludica (jocul cu caracter
simplu si jocul cu caracter complex, de dezvoltare a motricitatii generale si sezorialperceptie jocuri de dezvoltere a structurilor verbale si intelectuale);
b)
dupa organizarea structurilor formative ale jocului (jocuri care organizeaza
si fixeaza miscari, intentionalitati si structuri verbale ).

Dupa varsta de un an copilul realizeza un slt cantitativ si calitativ in dezvoltarea

sa psihica si fizica.
In perioada primei copilarii (1-3 ani) se dezvolta intens jocul de manipulare sub
influenta trebuintei interne de a actiona si a schimba lumea.
Ca o expresie a activitati efectuate spontan, din placere, jocul incorporeaza treptat
evenimentele vietii.
Itegrarea sociala a copilului in joc prezinta o componenta cognitiva importanta si,
de asemenea componente active foarte subtile. Jocul copiilor este influientat de structura
culturii, de mediul social, de anotimpuri si chiar de moda.
In joc, obiectivele se supun unei preschimbari incarcate de o energie participativa
foarte intensa. Schemele simbolice ludice variza in fulctie de complexitatea, densitatea si
antrnarea psihica pe care o exprima. Sunt scheme dominate de proiectori si scheme
dominate de asimilare (J. PIAGET). Simbolistica jocului se complica treptat incepind cu
folosirea unor obiecte subordonat imagistici ludice si terminand cu adaptarea mai multor
componente in care copilul devine un personaj imaginar, isi asuma un rol prin asimilarea
conduitelor spontan, apoi, treptat, se decentreaza pe un obiect, mutanduse pe subiectele
actiunii umane. Jocul se incarca cu tot felul de evenimente desi, in genere, contine actiuni
simple repetitive.
Relatiile din joc au functii multiple. Spre trei ani s-ar putea vorbii de un debut al
jocurilor cognitive cu rolul .Interesul pentru joc devine din ce in ce mai mare,cea ce pune
in evidenta organizarea primara a sensurilor experientei acumulate. Jocul impune
atitudini si forme de conduite noi .
Intre 1si3 ani se obtin procese inportante in dezvoltarea sociabilitatii
copilului.Conduitele copilului devin mai coerente fata de solicitarile jocului ,mai ales
spre virsta de 2 ani. La 2 ani jucindu-se, copilul se odihneste din cind in cind pentru ca sa
se odihneasca si sa observe jocul partenerilor. Este un fel de participare la jocul
altora,desii cooperarea cu alti copii este dificila. Mai facila se dovedeste relatia pe
verticala cu copii mai mici sau mai mari.
Dupa doi ani si jumatate ,relatiile de joc pot fi:active(pozitive si negative),pasive
(pozitive si negative)si defensive.
A doua copilarie (3-6 ani) este dominata de trebuinta de joc,in care actioneaza
combinatii mentale, reprezentari de imaginatie(jocuri simbolice)si se acmuleaza forme de
experienta complexa.
Jocul capata roluri psihologice tot mai complexe si functii formative de
relaxare,de facilitare a adaptarii copiilor la mediul inconjurator, de umanizare, de
pregatire pentru viata.
Prin intermediul jocului ,care este supus cerintelor realitatii,copilul se apropie
intuitiv de aspecte si laturi importante ale acesteia.
In cea de-a doua copilarie,,jocul devine activitate fundamentala, solicitind si
exersind vigoarea,forta fizica,rapiditatea, supletea si coordonarea ,echilibrul,evaluarea
spiritualitatii,abilitatea in folosirea diferitelor parti ale corpului,a membrelor supereioare
si inferioare. Concomitent jocul solicita coordonare oculo-motorie,coordonare audiomotorie,sensibilitate cutanta.
Activitatea de joc contribuie substantial la formare personalitatii copilului datorita
placerii pe care o provoaca.

La 3 ani ,jocul este inca legat de obiecte si cuprinde numroase elemente de

manualitate activa, totusi,incep sa apara si elemente noi,mai complexe, consistenta
jocului adultilor,din care decupeaza momente si situatii si le reproduce. Iau amploare
jocurile cu subiect si rol.
La 4ani,jocul nu mai este izolat. Copilul solicita parteneri si ii prefera pe cei mai
mari sau mai mici decit el.
La 5 ani, jocul ,cu subiect si rol atinge un nivel inalt de dezvoltare. Apar
acordurile si proiectele in joc si este evidenta adaptarea la posibilitatile de rol ale
partenerului in cele mai multe cazuri, copilul are nevoie de partener, ceace pune in
evidenta o stimulare sociala, intrrelationala ca instrumentare a jocului.
Deosebit de interesante sunt rolurile profesionale, prezente in jocurile copilului de
5-6 ani.
Acum incep sa capete o importanta tot mai mare jocurile cu rol de miscare sau cu
reguli in care domina strategiile intelectuale. Regulile devin importante si in jocurile cu
subiect.
A treia copilarie (6-10/11 ani), perioada dintre intrarea copilului in scoala si
terminarea ciclului primar (scolar mic ), prezinta caracteristici interesante si marcheaza
un progres in dezvoltarea psihica intrucat acum se constientizeaza procesul invatari.
Invatarea devine tip fundamental de activitate, mai ales datorita modificarilor
oarecum radicale conditionate de dezvoltarea psihica in ansamblu si , ca urmare , a
dificultatilor pe care le intampina si le depaseste copilul in mod independent.
Intrarea in scoala constituie o etapa noua in formarea personalitati copilului, care
se soldeaza cu modificari profunde in regimul sau de viata si in relatiile cu cei din jur.
La 6 ani, copilul este absorbit total de problemele adaptarii la viata sociala, proces
relati dificil.
Dupa 7 ani, se manifesta treptat o mai mare detasare psihologica, adaptarea
scolara depasind faza tensionala.
Disputele acerbe din timpul jocului devi adevarate lectii pentru insusirea
drepturilor si indatoririlor in conditiile foarte diferite ale aplicari regulilor, conditii in care
se constientizeaza aspectele obligativitati, loialitati, spiritului de echipa, suportatre
esecului, precizarea caracteristicilor echitatii, cinste etc.
Conceptia colectiva incepe sa devina deosebit de activa si se evidentiaza in
jocurile de echipa (sportiva ) si in diferite jocuri cu reguli, in care copiii se grupeaza in
mod spontan in acelasi fel.
La 8 ani, adaptarea trece printr-o faza de chilibru si acomodare cu conditiile de
activitate scolara.
Copiii organizeaza jocuri prelungite cu subiect, in aer liber, pe terenurile din
apropierea casei sau a scolii.
Dupa 9 ani, copii de sex diferit incep sa se separe in mod spontan, in jocuri.
Personalitatea copilului castiga mult in aceasta perioada mai ales pe linia
dezvoltarii unor interese, aptitudini, particularitati caracteriale care sub influienta
procesului de invatamant se largesc si se diversifica considerabil.
Desi jocul nu mai constituie activitatea fundamentala, interesul pentru el ramane
foarte puternic. Invatatura schimba insa, atitudinea copilului fata de joc, in sensul
aprecieri acestuia la alte valori si al adoptari unor comportamente mai variate si mai

complexe in activitatea ludica. Sub forma de joc se desfasoara chiar unele activitati
scolare care capata astfel un caracter mai atractiv, mai placut.
Sociabilitatea scolarului se imbogateste cu noi caracteristici si dimensiuni, care se
fac simtite nu numai in procesul de invatare, ci si in joc in intreaga sa activitate.
O caracteristica pregnanta este marea atentie acordata jocului cu reguli in colectiv.
In jocul cu reguli copiii adopta strtegii actionale care favorizeaza cresterea
spiritului competitiv, antrenarea si cooperarea partenerilor, in vederea reusitei.
Superioritatea jocului cu reguli consta tocmai in faptul ca acestea sunt explicite.
In jocul cu subiect si rol regula este implicita inr situatia de joc imaginara (A. N.
Leontiov).
In jocurile cu reguli parteneri trebuie sa le inteleaga mai bine, sa le constientieze
si sa le respecte cu strictete.
Jocurile cu reguli se practica in grupuri mici, urmaride-se, de cele mai multe ori,
realizarea unei performante. Vizand performanta, fiecare jucator cauta sa-si puna in
evidenta posibilitatile de care dispune. Partenerii sunt exigentii fata de comportarea
corecta, diminuandu-i pe cei care nu respecta regula jocului. Uneori apare protestul in
grup si jocul se destrama de aceea pedagogul trebuie sa fie permanent preocupat de
incurajarea cinstei, sinceritatii, onestitatii, a spiritului de echilibru si de cooperare.
Preadolescenta (11-14 ani) perioada de incheiere a copilariei si trecerea la fezele
de maturitate este dominata de schimbari biosomatice si psihologice care bazate pe
modificarile anterioare, duc la chilibrarea unor manifestari aparute in procesul de
dezvoltare.
La inceputul perioadei (11-12 ani ) predomina conduita infantila caracterizata prin
nevoia de miscare, care este satisfacuta foarte bine in activitatea ludica.
Adaptat mai bine la mediul social, preadolescentul isi largeste contactul cu cei din
jur si capata mai multa independenta in gandire.
In planul dezvoltarii biologice se constata accentuarea diferentelor dintre fete si
baieti. Preadolescentul isi exerseaza vointa in diverse activitati fizice sau intelectuale.
Spiritul de responsabilitate confera o nota aparte relatiilor interpersonale. Cresc
sociabilitatea si atractia pentru viata de colectiv fondata pe aspiratia spre independenta si
constinta de sine.
Modificarile profunde care au loc la nivelul personalitatii imprima jocului
caracteristici specifice.
Datorita dezvoltarii intelectuale si fizice are loc o diversificare a preferintelor
pentru joc ,in care domina notelor de originalitate .
Dupa terminarea jocului au loc adevarate dezbateri asupra modului de
desfasurarea jocului si contributiei participantilor la acestea .
Spre sfirsitul preadolescentei (13-14 ani) se manifesta preocuparea pentru latura
amuzanta a jocului si dorinta de succes .
In adolescenta (14-18 ani) ,adptarea la conditiile vietii sociale se desfasoara pe un
plan foarte larg . Adolescentul se afirma ca un nonconformit cu un dezvoltat spirit critic .
Datorita experientei de viata si acumularii diverselor informatii se dezvolta si
capata valente noi intelegerea cauzala,logica, dialetica.
Preoucuparea principala a adolescentului in cadrul grupului este acea de a
provoca o anumita impresie.

Datorita caracteristicilor noi depersonalitate,aspiratiile si originalitatii

acestuia,jocurile si distractiile parcurg etape importante si semnificative pentru evolutia
psihica .Ele se desfasoara sub influenta nemijlocita a conditiilor vietii social economice
si culturale, raspunzind totodata cerintelor acestuia.
La tinerete (18-25), activitatiile de tip loisir ocupa o pondere considerabila.
Tinarul agreeaza colectivitatile de aceiasi virsta, apreciaza discutiile despre viata
sociala si culturala, manifesta exigenta in respectarea normelor de conduita.
La aceasta virsta, trairile interioare sunt intense, amnifestarile exterioare fiind
motivate verbal prin apelareala explicatii ce urmaresc cosolidarea propriului prestigiu.
In discutia tinerilor ,un loc preferat il ocupa dansul,prin intermediul caruia isi
exprima starile afective si-si manifesta simpatia pentru sexul opus . Pe de alta parte ,are
loc unconsum de energie fizica si se dezvolta agilitatea in miscare.
In calitate de spectatori la unele activitati sportive,tinerii comenteaza desfasurare
jocului,iau o atitudine fata de o echipa sau alta, simpatizeaza un jucator sau
altul,apreciaza spiritul creator al jucatorilor se proiecteaza noi strategii de joc.
Ca participant la joc, tinarul lupta pentru prestigiul lui si al colectivului,realizeaza
o buna cooperare cu partenerii si-si valorifica deprinderile formate in timpul dezvoltarii
ontogenetice.
Spiritul de aventura al tinarului poate fi satisfacut cu excursiilor la participa cu
entuziasm.
Tendinta de afirmare plenara a personalitatii se manifesta atit in activitatea ludica
cit si in cea de tip loisir .
Prin intermediul jocului si distractiilor , tinarul isi reface fortele ,energia
consumata in activitatea de invatare sau in procesul muncii,imbinind armonios placutul
cu utilul .Daca tineri sunt casatoriti si au copii isi reia locul important in viata lor, de asta
data avind un pronuntat caracter educativ. Se reface asfel un ciclu al vietii si se
reechilibreaza relatia munca-joc.
La virsta adulta ,distractiile se imbina cu preocuparile de ordin cultural. Prin
intermediul lor se realizeaza nu numai descarcarea de tensiune si oboseala acumulata in
activitate peofesionala,ci si o reorganizarea starilor emotionale.
La vrsta adult (dup 25 de ani), din punct de vedere psihologic, omul i
modific parial conduita, se simte mai responsabil, contient de valoarea i minusurile
sale, angajat n propria realizare.
Orict ar fi de ocupat, omul i creeaz i trebuie s-i creeze un timp pentru
distracie i relaxare.
Distraciile, care ocup un loc din ce n ce mai important n tineree i, n special,
la vrsta adult, conin numeroase ludice. O parte din timpul liber al omului este afectat
acestor activiti libere sau organizate, prin intermediul crora se ndeplinesc anumite
cerine psihologice interne, se exercit o nrurire binefctoare asupra sistemului nervos
i se stimuleaz dezvoltarea psihic, personalitatea, n general.
Activitatea ludic de loisir-urile se pot desfura n familie i n afara acesteia. Ele
asigur descrcarea tensional, acumulat n activitatea profesional i social-cultural,
crearea de emoii stenice, deconectarea, relaxarea, manifestarea atitudinilor i
aptitudinilor i chiar a unui surplus de energie. Astfel se re fac forele pentru activitatea
profesional i se afirm trsturile de personalitate.

CAPITOLUL III
Jocul i dimensiunile sale
3.1. Dimensiunea psihologic a jocului
(teoria psihologic a jocului)
3.2. Dimensiunea practic a jocului
(caracteristici i implicaii la copii de 6-7 ani)

3.1. Dimensiunea psihologic a jocului

(teoria psihologic a jocului)
La nceputul secolului XX n descrierea jocului psihologii acordau o mare atenie
imaginaiei i fanteziei. J. Sally evideniaz (1901) dou particulariti fundamentale ale
jocului cu precolari: copilul se transform pe sine n obiectele ce n nconjoar,
transpunndu-se ntr-un univers imaginar, i este absorbit profund n aceast creaie
imaginar. Aceast transpunere ntr-o lume imaginar i iluzia realitii legat de ea este
pus de W. Stern pe seama faptului c, n neajutorarea sa, copilul mic se lovete mereu de
dificulti, iar n activitatea sa el depinde integral de aduli, ceea ce i trezete un
sentiment al reprimrii. Eliberarea de acest sentiment se realizeaz prin fuga n lumea
fanteziei, unde devine stpn i creator. Stern aduce n atenie o idee important: faptul c
n jocul su copilul introduce activitatea adulilor, alturi de obiectele ce in de ea, adic
copilul este atras de lumea adulilor.
i Freud face referiri asupra jocului, nfruntnd prin teoria psihanalitic
nelegerea naturii acestuia. De fapt, Freud nu prezint o teorie proprie asupra jocului, ci
el atinge problemele jocului legndu-le de ncercarea de a ptrunde de partea cealalt a
principiului plcerii (1925). Analiza jocului i-a fost necesar pentru a demonstra
existena iniial a tendinei spre reproducerea obsesiv a situaiei traumatice i s
completeze astfel principiul plcerii, situat la baza dinamicii vieii psihice, cu nc un
principiu, i anume: nzuina spre starea anterioar iniial, adic spre moarte. n
concepia lui Freud, jocul primitiv al copilului i manifestrile superioare ale
spiritualitii umane cultura, arta, tiina sunt doar forme de ocolire a barierelor pe
care societatea le pune n calea satisfacerii tensiunilor primare. Continund aceast idee,
Freud emite ipoteza simbolizrii n joc a unei situaii care l-a traumatizat pe copil i
repetarea simbolic permanent a acestei situaii. Din aceast perspectiv, fiecare om,
ntr-o msur mai mare sau mai mic, este un nevrotic potenial nc din copilrie.
Reproducnd n joc tensiunile insuportabile, copilul le ia n stpnire i le asimileaz,
repetndu-le, ele nceteaz a mai fi insuportabile. Deci, cu ct copilul se joac mai mult,
cu att el are mai puine anse de a deveni mai trziu nevrotic.
Printre opiniile lui Freud se afl i aceea conform creia jocul copiilor se afl sub
influena dorinei dominante a altceva dect manifestare exterioar a tendinei de
satisfacere a impulsurilor sexuale primare. A fi adult nseamn a-i satisface liber, fr
ngrdiri, pulsiunile sexuale.
Adepii freudismului au extins interpretrile de acest gen i asupra celor mai
multe forme de activitate ale copiilor. Pentru c n joc, afirm acetia, apare simbolismul
incontient dincolo de care se afl cele mai variate forme de via sexual, aproape toate
obiectele folosite de copil, n joc sau n alte activiti, fiind interpretate ca simboluri
menite s contribuie la realizarea acestor tendine. Melanie Klein, prin analogie cu
simbolistica viselor, consider c unele obiecte primesc n joc o semnificaie profund
simbolic. S. Ivacs interpreteaz jocurile cu maini i motoare, construcia de turnuri
nalte, jocul cu plastelina, ca o manifestare a fanteziei copilului legat de raporturile
sexuale ale prinilor, iar construcia de case mici i coluri intime ca ntruchipri a
dorinei ascunse de rentoarcere n pntecele mamei, unde gsea siguran. Aa cum se

tie, concepiile lui Freud i ale continuatorilor si (m refer mai ales la pansexualiti) au
fost ulterior ndelung criticate.
Alder face i el referire la joc n teoria sa, spunnd c sentimentul de neputin i
dependen pe care copilul l ncearc i l resimte dureros, caut s l nlture prin funcia
puterii i a dominaiei; bieelul care se joac cu nuiaua, fetia mam care se poart
despotic cu ppua sau cu friorul mai mic, nu face altceva dect s se rzbune
incontient pe toate ngrdirile i obstacolele pe care le ncearc n permanen n viaa
real.
Din punctul de vedere al lui Piaget, jocul ine de lumea iluziilor autiste, de lumea
dorinelor nesatisfcute n realitate, de lumea posibilitilor inepuizabile. Pentru copii
exist iniial o lume mic lumea subiectiv a autismului i dorinelor; n urmtoarea
faz care apare n urma presiunii realizate de realitate, apar dou lumi lumea jocului i
lumea realitii, dar lumea jocului rmne pentru copil cea mai important. Apoi, n
ultima faz, lumea autismului i a jocului nghiit treptat de lumea real, lund natere o
lume unic, populat de dorine reprimate ce au un caracter oniric sau iluzoric. Tezele
iniiale privind jocul sunt aprofundate de ctre Piaget n lucrarea consacrat formrii
simbolurilor. Din acest punct de vedere Piaget ncearc s defineasc jocul ca pe o simpl
asimilare, funcional sau reproductiv, care domin acomodarea. El distinge trei
structuri principale ale jocului, legate ntr-un singur ir: jocurile exerciiu, jocurile
simbolice i jocurile cu reguli.
Tezele iniiale privind jocul sunt aprofundate de ctre Piaget n lucrarea
consacrat formrii simbolului. Din acest punct de vedere, Piaget ncearc s defineasc
jocul ca pe o simpl asimilare, funcional sau reproductiv, care domin acomodarea. El
distinge trei structuri principale ale jocului, legate ntr-un singur ir: jocurile-exerciiu,
jocurile simbolice i jocurile cu reguli. Toate sunt forme de comportament n care
predomin asimilarea, dar n fiecare etap a dezvoltrii realitatea este asimilat prin alte
scheme.
Jocul simbolic, conform prerii lui Piaget i a lui B. Inhelder, reprezint punctul
de vrf al dezvoltrii jocului la copil, ndeplinind astfel o funcie esenial n viaa
copilului. Copilul, nevoit s se adapteze n permanen universului social al adulilor,
ale crui interese i reguli rmn fa de el exterioare, precum i mediului fizic, pe care
deocamdat nu-l nelege suficient, se dovedete incapabil s satisfac trebuinele
afective i chiar pe cele intelectuale ale eu-lui su prin aceast adaptare care, fiind mai
mult sau mai puin complet la aduli, este cu att mai nedesvrit la copil, cu ct este
mai mic. n consecin, pentru echilibrul su afectiv i intelectual, pentru a putea
dispune de o zon de activitate a crei motivaie nu const n adaptarea la realitate, ci,
dimpotriv, n asimilare la structura eu-lui su, liber i fr a cere ngduin, el are
nevoie de joc. Jocul transform realitatea printr-o asimilare mai mult sau mai puin
pur, potrivit trebuinelor eu-lui su, n timp ce imitaia este o acomodare mai mult sau
mai puin pur la modele exterioare, iar inteligena echilibrul dintre asimilare i
acomodare8. Prin limbajul pe care copilul l preia n form finit de la aduli, copilul nu
reuete s i exprime trebuinele i experiena lui de via, ceea ce l va determina s
gseasc un alt mod de exprimare, i anume limbajul simbolic caracteristic jocului
simbolic. Acest simbolism al jocului nu are la baz doar trebuine contientizate de ctre
copil, ci i conflicte incontiente cum ar fi: interesele sexuale, aprarea mpotriva unei
8

D. Elkonin, op. cit. p. 143.

neliniti, fobii, agresivitatea, fuga de pericol etc. Prin aceast viziune, Piaget apropie mult
simbolistica jocului de cea a visului. Oricum, concepia sa privind jocul la copii este una
dintre cele mai nchegate, meritul su principal fiind acela de a fi pus problematica
jocului n legtura cu trecerea de la inteligena senzorico-motorie la gndirea prin
reprezentri.
Pornind de la teoria ce dezvolt ideea existent a dou lumi cea a copilului i
cea a adulilor n contiina copilului, Koffka concepe dezvoltarea copilului ca o
reprimare mecanic a lumii acestuia de ctre lumea adulilor. Copilul se modeleaz singur
pe sine, n lumea lui nutrind fa de lumea adulilor sentimente potrivnice, dar lumea
adulilor va veni totui s se instaleze (i s o nlture astfel) n lumea copilului. Astfel,
Koffka susine ideea conform creia dezvoltarea nu este altceva dect un proces de
reprimare i substituire.
O concepie opus elaboreaz Lewin i eleva sa S. Sliosberg. Aceasta deosebete
n spaiul vital al fiecrui individ straturi ce conin un grad de realitate diferit. n
straturile ireale se afl universul fanteziilor i al visului, iar dificultile sunt alturate aici
mult mai uor dect n straturile realului ce conin date pline de vigoare. n mod
surprinztor, Sliosberg demonstreaz c situaia de joc nu aparine straturilor ireale, dei
aa ar prea, ci c ea reprezint un domeniu special al stratului real care se deosebete de
alte domenii ale acestui strat prin aceea c posed nsuirile unei dinamici i fluctuaii
mari, caracteristic straturilor ireale, plus o relaie strns cu alte structuri ireale din
spaiul vital al individului. Dei n situaia de joc procesele se aseamn n planul
dinamicii cu procesele din straturile ireale, totui jocul i caracterul ireal nu sunt
identice.
Lewin caracterizeaz jocul prin prisma unei trsturi principale a acestuia
dinamicitatea. Aceasta const n faptul c anumite fenomene sunt observabile de ctre
ali indivizi (sunt fenomene ce in de domeniul realitii), iar, pe de alt parte, jocul este
mult mai puin legat de legile realitii dect orice alt comportament din aceast sfer.
Aceast fluctuaie dinamic apare extrem de evident n variabilitatea lucrurilor i a
individului (rolurile n joc) care l mping pe copil cu mult peste limitele nivelului
realitii. Lewin afirm c jocurile pot fi distinse dup principiul fluenei lor dinamice.
Jocul se poate apropia ca dinamic de nivelul realitii atunci cnd regulile respectivului
joc sunt foarte stricte. Lewin i Sliosberg au surprins una dintre particularitile cele mai
importante ale jocului infantil, i anume c: jocul este, pe de o parte, o structur
specific realitii, iar pe de alt parte, operaiile jocului prin dinamica lor, se apropie
de operaiile din structurile reale. Aceast dualitate reprezint ntr-adevr una dintre
trsturile tipice ale jocului n care copilul, transformndu-se pe sine, transfigureaz i
obiectele pe care le include n joc, acionnd cu el sprijinit pe semnificaiile pe care el
nsui le-a atribuit acestora.9
Criticnd teoriile acelor autori care au neles jocul ca o expresie a tendinelor i
trebuinelor ce se exprim n joc, Chateau arat c acestea subliniaz specificul diferitelor
genuri de joc fr a dezvlui esena activitii de joc. Chateau vorbete despre o plcere
moral. Aceasta este legat de faptul c n fiecare joc exist un anumit plan i nite reguli,
mai mult sau mai puin severe, iar respectarea acestora duce la o satisfacie moral
maxim. Din aceast cauz, pentru copil jocul este o aciune serioas, o autoafirmare.
Rezultatul unui joc nu este altceva dect dobndirea unui nou model de comportament al
9

D. Elkonin, op. cit., p. 135

adultului. n afara jocului, copilul nu are alte domenii de autoafirmare i de aceea chiar i
n jocurile funcionale se regsesc elemente de autoafirmare care se manifest n tot felul
de variante ale comportamentului nsuit.

3.2. Dimensiunea practic a jocului

(caracteristici i implicaii ale jocului la copii de 6-7)
Liiceanu, rezumnd ideile behavioristului american G. Mead, afirm n prefaa
crii lui Hvizinga: () joaca este un scenariu elementar, n care copilul asumndu-i
un rol, nu ajunge s i-l transgreseze prin interiorizarea reaciilor poteniale ale
celorlali. Simpla joac este o succesiune de roluri nelegate ntre ele i care nu au ajuns
s se organizeze ntr-un ntreg. De aici i farmecul i inadecvena copilriei. De aici i
faptul c nu poi conta pe un copil. Dac prin joac (play) Eu-l se anun doar, el i
capt expresia matur abia prin joc (game). Nu este de ajuns s-i asumi rolul
persoanei care arunc cu mingea, trebuie s-l pori n tine i pe cel al prinztorului. Abia
prin cooperarea la un se de sarcini comune poate lua natere o personalitate organizat.
Tocmai aceasta face jocul (game): el aduce atitudinile sociale ale grupului nluntrul
cmpului de experien direct a individului i le include ca elemente n constituia eului. Comunitatea organizat sau grupul social care i d individului identitatea de eu
(self), a fost numit de Mead altul generalizat. Orice echip de joc reprezint o
paradigm de altul generalizat n msura n care ca el comun i suit de atitudini i
rspunsuri reciproc controlate ea intr n experiena fiecruia dintre membrii ei. Abia
cnd face trecerea de la a juca joaca (to play to play) la a juca jocul (to play to
game), eu-l intr n faza de maturizare.10
Psihologia copilului ne spune c la vrsta precolar jocul devine activitatea
principal a copilului, prin joc stimulndu-se modificri importante ale psihismului
copilului, care l pregtesc pentru intrarea ntr-un nou stadiu de dezvoltare. Jocul este
vzut ca o activitate complex n care copiii reflect i reproduc lumea i societate,
asimilndu-le i adaptndu-se astfel la dimensiunile lor complexe. Precolarul face
primul pas n delimitarea jocului de alt ocupaie; dei jocul va continua s aib o
pondere mai mare n totalul activitilor copilului, el va avea i alte activiti ocupaionale
complexe. Chiar jocul va fi precedat i condiionat de amenajarea, improvizarea i
pregtirea terenului pentru joc, ceea ce ne arat c, ncet, ncet, jocul i face apropierea
de alte feluri de activiti. De asemenea, jocul va fi i el mai variat i mai complex
apare jocul cu subiect i rol de construcie. Treptat se face trecerea de la simpla
transpunere n joc a aciunilor exterioare efectuate de oameni cu obiecte, la redarea
semnificaiei acestei aciuni, la dezvluirea relaiilor sociale.11
n jocul copilului precolar vom ntlni un circuit de transpunere este vorba
aici de transpunerea n joc a impresiilor dobndite din mediul exterior, adecvat i rapid,
sau dup un proces mai ndelungat de prelucrare i sedimentare. Vor fi transpuse n joc
mai ales acele activiti pe care copilul le vede sau le repet zilnic sau activiti ale
prinilor sau persoanelor apropiate. Pe de alt parte, se face trecerea de la o reflectare
10

D. Elkonin, op. cit., p. 135

M. Grboveanu, D. Macadziob, U. chiopu, M. Taiban, A. Turcu, E. Verza Probleme psihologice ale
jocului i distraciilor, E.D.P., Bucureti, 1970.
11

ampl, profund a celor observate, la unificarea aciunilor separate ntr-un tot. Atunci
cnd jocurile sunt organizate ntr-un grup mai numeros, ele vor avea o tem central, n
jurul creia se unific i alte teme adiacente.
Datorit dezvoltrii sociabilitii i a imaginaiei apare jocul cu subiect i rol n
care funciile specifice ale obiectelor sunt substituite pe plan imaginar, deci o situaie
real este transfigurat ntr-una imaginar. Observarea unor copii ce jucau astfel de
jocuri12 au artat c ele se constituie ca nuclee de atitudini i componente standard. n
fiecare joc exist o tensiune de rol care, la un moment dat face ca tendinele de
creativitate i de convergen de roluri s fie aproape epuizate, erodate.n jocul cu rol i
subiect exist un moment spre care se tinde firesc, de maxim intensitate i realizare i
care ulterior se cere repetat. Repetiia efectuat de cteva ori descarc tensiunile i
creeaz o disponibilitate care face ca un copil s poat trece uor ntr-un alt rol. n acest
caz se schimb subiectul jocului sau jocul se dezorganizeaz pentru c, psihologic, copiii
nu suport ruperea lanului i a unitii de joc. Liderul din joc este de cele mai multe ori
lider i n afara jocului. Importana rolurilor i gradul lor de ncrcare psihologic este cel
mai frecvent stabilit de ctre lider i ea este acceptat n funcie de relaia cu liderul.
Liderii n grupurile de copii au de obicei fantezie, creativitate, spirit de competiie, dar
pot fi i extremi de acaparatori i egocentrici. Tot liderul i provoac i pe copiii mai
izolai, care pot deveni astfel oarecum dependeni de lider sau din contr, ostili i
agresivi.
Tot n jocul cu subiect i rol apare fenomenul de dedublare 13 n care copilul are
totui contiina prelurii pe plan imaginar a unui rol care se suprapune cu propriul lui eu
(din acest motiv ei folosesc adeseori n vorbire impersonalul eu eram mama, tu erai
tata). La aceast vrst, precolarul mare reuete s foloseasc simboluri mai
complexe i chiar scheme simbolice de combinaii ample. De fapt, la precolarul mare
principalele elemente ale jocului scopul, subiectul, rolul si regulile se contureaz
mult mai pregnant7. Primul lucru care intereseaz este subiectul jocului, care va reflecta
din realitate momente cunoscute pe cai directe sau indirecte, auzite de la alii sau din
povesti. La 6-7 ani rolul se detaseaza de tema si de aceea rolurile si ponderea lor va fi
diferita in succesiunea aciunilor. Fata de perioadele anterioare, numrul rolurilor va fi
mult mai mare, crescnd in acelai timp si rolurile pasive secundare. O alta caracteristica
a jocului la aceasta vrsta este aceea ca vor apare regulile interne si externe ale jocului.
Pentru ca precolarul acorda mare importanta concordantei dintre aciunea sa si cea
vzuta la cei din jur, regula decurge firesc din aceasta cerina. Jucria va deveni un
material subordonat scopului, subiectului si rolului ales, ea fiind aleasa in funcie de
corespondenta ei cu realitatea si de utilitate.
La 6-7 ani asistam practic la o explozie de jocuri: de reproducere, de imitaie,
jocul cu subiect si rol, de care am amintit. Prin jocurile cu rol si subiect se faciliteaz
acceptarea unor aspecte legate de fustratie si de regulile de viata cu greu acceptate. In joc
nu numai ca are la dezvoltarea intelectuala, dar se produce o schimbare radicala a poziiei
copilului fata de lumea nconjurtoare, i se formeaz mecanismele schimbrii
posibilitatii de poziie si al coordonrii punctelor de vedere cu alte puncte de vedere. Cele
mai des ntlnite jocuri cu subiect sunt jocurile de-a familia, de-a coala, jocurile cu
roluri profesionale. Jocul de-a familia este intens proiectiv si are importanta principala
12

apud Ursula chiopu, Viorica Piscoi Psihologia general i a copilului, Manual pentru clasele IX-X,
licee pedagogice, E.D.P., Bucureti, 1987
13
apud, M. Grboveanu, .a., op. cit.

de viata a copilului ai totodat nucleul social in care se condenseaz si reflecta in mod

sensibil ntreaga viata sociala.8 In acest joc se reflecta legaturile din familie, stilul de
comunicare si afeciune, dar si tensiunile si problemele familiale care exista. In jocurile
cu roluri profesionale (de-a medicul, de-a vnztorul, etc.) copilul utilizeaz patternuri elementare profesionale si prin aceste jocuri copilul se apropie mai mult de universul
profesiunilor si isi structureaza mai bine patern-urile de relaionare sociala. Aceasta
imitaie in joc este creatoare. Personalitatea are nevoie de a crea, sinele are anumite
tendine fata de viata, iar aceste lucruri se rsfrng in joc. Daca facem analiza jocului
vom putea detecta statutul mintal, afectiv si de sntate al copilului, dat si structura
experienei sale si a mediului cultural.
Printre alte forme de jocuri des ntlnite la aceasta vrsta mai gsim jocurile de
micare: cu coarda, cu mingea, cu patinele, de-a cowboy , de-a ascunselea. Tot acum este
la apogeu jocul cu papusile. O mare incidena o au si jocurile cu reguli. Jocurile hazlii
sunt jocuri cu reguli si au o funcie recreativa; printre ele este antrenat spiritul de
observaie, atenia, iar rezultatul este destinderea copiilor.
Intre 6-7 ani gradul de colarizare creste foarte mult datorita, in mare parte,
structurii si coninutului jocului. Jocul presupune pe lng relaiile impuse de coninutul
sau di relaii directe intre copii; aceste relaii vor fi spontane, dar fara stabilitate.
nainte de joc copii isi selectioneaza partenerii de joaca - moment foarte important
in dezvoltarea sociabilitatii - bazndu-se pe sentimente de simpatie antipatie, astfel
nct grupele de joc se vor constitui pe criteriul atraciilor si respingerilor.
Numrul alegerilor prefereniale in etapa de constituire a unui colectiv ramane
intre1-5, dar in joc creste gradul de reciprocitate, apar relaiile in lan, iar conductorul
este recunoscut si apreciat. Jocul in grup determina insusirea unor deprinderi de
convieuire sociala, deoarece prin joc ei incorporeaz in conduita lor conduita sociala,
cognitiva, afectiva a rolului pe care l joaca, dar si totalitatea relaiilor sociale proprii
jocului pe plan social. Este de fapt modul in care se dezvolta sociabilitatea, constiinta si
personalitatea inteleasa ca totalitate a relaiilor sociale. Intre 3-7 ani exista grade diferite
de dezvoltare a sociabilitatii (M. Garboveanu, op cit. p. 103)
Anume:

conduita neadaptata (specifica copilului de 3-4 ani sau copilului de 6-7 ani care nu a
fost niciodat intr-o colectivitate);
sociabilitate buna, spontana ceea ce nseamn o expansiune bune, simpatie pentru
un numr mare de copii;
sociabilitate foarte buna caracterizata de o expansiune buna, social foarte bun in
care predomina relaiile reciproce;
sociabiliate instabila caracteristica copiilor cu mare fluctuaie in alegerile
perferentiale intr-o scurta perioada de timp m refer aici, mai
ales, la copii agresivi.
Cert este, ca supus venic cerinelor realitatii, jocul creaza copilului o apropiere
intuitiva, complexa, de aspecte si laturi importante ale realitatii. Rezumnd, putem
spune ca perioada precolara este dominata de trebuinele de joc in care actioneaza
combinaii mintale, reprezentri de imaginaie si sunt acionate forme de experiena

complexa. ntreaga perioada este dominata de socializarea subiectelor jocului, dar si de

socializarea rolurilor (U. Schiopu, E. Verza op. cit. ,p.116).
La hotarul trecerii de la jocul obiectiv la cel cu roluri, copilul nu cunoate inca
nici o funcie, nici rolurile sociale ale adulilor. El se transpune obiectiv in situaia
adultului, realiznd astfel orientarea emoional actionala in sistemul raportului adulilor
si in sensurile activitatilor acestora, moment in care trirea emoional actionala este
prima faza de cunoatere intelectuala. Deci, la nceput, copilul intelege doar la nivel pur
emoional funciile adultului, atunci cnd aceasta realizeaz o activitate pentru ali
oameni si provoac astfel o reacie din partea lor. Dar, orict s-ar apropia emoional de
rolul adultului, copilul ramane tot copil, iar aceasta constiinta a faptului ca este tot copil
se realizeaz prin joc; intervine astfel un tel acela de a deveni efectiv adult.
Important este ca in joc apare din punct de vedere psihologic, o noua forma de
motivaie - trecerea de la motivele sub forma dorinelor nemijlocite, preconstiente, de
nuana afectiva, la motivele sub forma inteniilor generalizate, situate la hotarul
constientizarii. Desigur, si alte genuri ale creativitatii isi aduc contribuia la formarea
acestor noi trebuine insa in nici o alta activitate nu exista o asemenea detaare afectiva a
funciilor sociale si a sensului activitatii umane ca in joc. Deci, aceasta este principala
semnificaie a jocului cu roluri pentru dezvoltarea copilului.

CAPITOLUL IV
Jocul ca metod de aciune simulat

Aa cum a demonstrat practica se poate invata nu numai din experiena directa,

autentic trita, ci si din experiena simulata. Astfel s-a ajuns la ceea ce se cheam modele
de simulare. A simula nseamn a imita, a reproduce in mod artificial sisteme, fenomene,
fapte etc. Acestea pot fi situaii veridice din viata si activitatea curenta a adulilor
(aciuni, ocupaii, stri de lucru, fapte, procese, etc.); situaii reale de conducere (de
pregtire si adaptare a deciziilor, de organizare si control al executrii lor), situaii
probabile sau imaginare care urmresc deprinderea elevilor cu activitati de prognoza, de
previziune economica, social politica, etc., situaii din viata si activitatea care s-au
petrecut alta data in trecut; fenomene ce se petrec in natura etc. Asemenea reconstituirii ,
mai mult sau mai puin complexe, sunt modelate didactic conform unor obiective
prestabilite de invatare.
Implicarea cat mai directa a participanilor in situaii si circumstane simulate
poate lua forme foarte variate, in funcii de diferitele ipostaze ale simulrii, ncepnd cu
obinuitele jocuri educative si continund cu jocurile simulative, jocul cu roluri (tehnica
interpretrii de roluri), invatarea gramatizata, invatarea pe simulatoare si ajungndu-se
pana la asumarea si exersarea unor roluri reale, nesimulate. Adeseori este greu sa se poat
face o distincie reala dintre variantele enunate. Este posibila, de asemenea, combinarea
activitatilor simulate cu cele nesimulate, autentice, ca de exemplu interpretarea de roluri
cu studiul de caz si cu dezbaterea.
Metoda jocurilor
Raportat la activitatea pedagogica, cuvntul joc" este folosit fie in accepia lui
obinuita, fie in sens metaforic.
a) Jocurile didactice(educative)
In primul caz, ele desemneaz o activitate ludica proprio-zisa sau mintala,
spontana si urmrita prin ea insasi, fara utilitate imediata, generatoare de distracie, de
plcere si de reconfortare.Ca una dintre cele mai caracteristice activitati ale copilului,
jocul, in varietatea formelor lui(sub aspectul coninutului si al evoluiei),este astzi tot
mai mult valorificat din punct de vedere pedagogic, in intenia de a imprima un caracter
mai viu si mai atrgtor activitatilor colare in care aceasta tinde sa fie integrat.
Pedagogia moderna nu atribuie jocului doar o semnificaie funcionala, ca in trecut, de
simplu exerciiu pregtitor si util dezvoltrii fizice, ci una de asimilare a realului la
activitatea proprie a copilului a copilului, motiv pentru care acesta a devenit astzi una
din principalele metode active, atractive, extrem de eficace in munca instructiv-educativa
cu precolarii si colarii mici.toate metodele active de educaie a copiilor mici-spune
Piaget-cer sa li se furnizeze acestora un material corespunztor pentru ca, jucndu-se ei sa
reuseasca sa asimileze realitatile intelectuale care, fara acestea, raman exterioare
inteligentei copilului. Aa s-au dezvoltat diferite tipuri de jocuri educative sau jocuri
didactice care asigura mbinarea si toate tranzaciile spontane intre elementele distractive
si cele de munca (instructive), in ideea ca treptat vor avea castig de cauza cele din urma,
efortul de studiu cu seriozitate dus la bun sfarsit. Desigur, utilizarea prea abundenta a
jocurilor prezint riscul de a transforma procesul de instrucie in joc si prin acesta da o
nota artificiala si rupta de realitate activitatii colare.

In practica se disting o mulime de asemenea jocuri simple si uoare, organizate in

maniere mai puin pretenioase, cu mai puine reguli, multe dintre ele modelate dup
exemplu adulilor (ca jocul de-a vanatoarea, de-a fcutul caselor, de-a medicul,
etc.). aceasta capata o funcie oarecum de ucenie, cci prin ele copilul imagineaz, rejoaca o lume reala in scopul de a cunoate mai bine, de a-si largi orizontul de cunoatere,
de a-si preciza si consolida unele cunostinte, de a-si forma anumite deprinderi.
Dup coninutul si obiectivele urmrite ele pot fi clasificate in:

jocuri de cunoatere a mediului nconjurtor;

jocuri de dezvoltare a vorbirii;

jocuri matematice;

jocuri muzicale;

jocuri de orientare;

jocuri de sensibilizare (de deschidere) pregtitoare pentru

intelegerea unor noi noiuni;

jocuri aplicative (de extindere a cunostintelor asupra

unor situatiii noi);

jocuri simbolice;

jocuri de exerciii simple;

jocuri de micare;

jocuri senzoriale;

jocuri vizual motorii;

jocuri de ndemnare;

jocuri de memorie, etc.

Dup materialul folosit in:

jocuri cu materiale;

jocuri fara materiale;

jocuri orale;

jocuri cu ntrebri;

jocuri ghicitori;

jocuri de cuvinte incrucisate;

b) Jocuri simulative
In cel de-al doilea caz, jocul are semnificaia unei activitati complexe, de
profunda seriozitate, att prin scopul urmrit (rezultate scontate) cat si prin desfasurarea
lui. Aici este vorba de o activitate la care iau parte doi sau mai muli detinatori
independeni ai puterii de decizie (juctorii) si care urmresc atingerea obiectivelor intrun anumit context, reglat pe baza unei informaii dobndite deja sau in curs de insusire a
unor reguli (norme) bine precizate. O atare aciune presupune o raionalizare a alegerilor
dintr-o mulime de alternative, a lurii de decizie, a determinrii, pe baza unei strategii
proprii fiecrui juctor (plan de joc, de aciune), a modului optim in care al trebuie se
reacioneze in fiecare din situaiile posibile ale jocului. Atingerea scopului are loc in
condiii de competiie, de interdependenta cu alii, de cooperare si nu numai de conflict,
aa cum este inteleasa de cele mai multe ori competiia. In felul acesta termenul joc se

apropie mai mult de semnificai termenului din limba engleza game, in care intelesul de a
lua parte la o partida in care se presupune o anumita miza, de a fi partas la o aciune care
se sanctioneaza prin castiguri si pierderi, deci, care este mai mult dect un joc propriu-zis.
Luat ca exerciiu de gndire, de judecata, de previziune, pe plan educativ, asemenea
jocurilor au luat denumirea, in limba engleza de Educaional games sau Instrunctional
games ori Games for learning.
Deseori stimularea unei situaii determina participanii sa ndeplineasc, pe plan
real sau imaginar, anumite operaii, funcii si atribuii (ce aparin unor personaje sau
lucruri), sa ia atitudini, sa-ai asume rspunderi, cu un cuvnt, sa interpreteze roluri.
Aceasta a dat natere as ziselor jocuri stimulative, tehnicii interpretrii de roluri (Role
playing). Astfel, in funcie de tema data (care circumscrie cadrul cognitiv de aciuni)
elevilor li se ditribuie sau li se prescriu anumite roluri (ansambluri de comportamente),
uneori foarte bine precizate, alteori mai confuze, a cror interpretare i oblig s intre ntro reea de relaii inter-personale, de reciprocitate, n sensul c jocul fiecruia depinde de
comportamentul celorlali. De fiecare dat interpretarea solicit ''titularului de roluri''
anumite comportamente efective, specifice, n funcie de cunotinele de referin, de
nelegerea obligaiilor i drepturilor ce intervin ntre cei care iau parte la joc.
ncurajat de extensiunea teoriei jocurilor, a calcului probabilitilor i a teoriei
deciziei, a activitilor practice i de cercetare, metoda jocurilor simulative cunoate
astzi o rspndire din ce n ce mai larg. n forme variate i adecvate, aceast metod
poate fi aplicat pretutindeni unde o situaie de nvare se preteaz transpunerii ei ntr-un
model de joc; este adaptabil att pentru activiti de nivelul vrstei colare, ct i pentru
cele specifice instruciei universitare i postuniversitare (cursuri de perfecionare,
reciclri etc.); se dorete eficient att n predarea tiinelor social-umaniste ct i n cea a
tiinelor naturii, a temelor care nu pot fi predate cu uurin pe alte ci.
Pn n prezent au fost imaginate, experimentate i aplicate ci succes n
practica colar o multitudine de tipuri de astfel de jocuri, de grade diferite de
complexitate. Se cunosc de exemplu:

jocuri cu roluri - funcionale;

jocuri cu roluri structurale;

jocuri de decizie;
jocuri de previziune;
jocuri de previziune;
jocuri de competiie;
jocuri strategice;
jocuri cu inversri de roluri;
jocuri de asociaie de cunotine;
jocuri de ntreprindere i gestiune economic;
tehnica scenariilor;
tehnica incidentului critic;
rezolvarea dosarului de conducere;
jocuri pe calculatoare.

Dintre acestea vom detalia doar cteva dintre ele.

Jocul de rol ('role playing')
Jocul de rol este o metod de predare-nvare, bazat pe simularea unor funcii,
relaii, activiti, fenomene, sisteme etc. Elevii sunt privii ac nite ''actori'' ai vieii
sociale pentru care se pregtesc, n sensul c ei, n societate, vor ocupa poziii sau statusuri profesionale, culturale, tiinifice etc. pentru efectuarea crora este necesar s '' joace''
anumite roluri, corespunztoare acestor status-uri, adic s-i formeze anumite abiliti,
atitudini, convingeri etc. De exemplu, un viitor muncitor, cadru didactic, medic, specialist
ntr-un oarecare domeniu trebuie ca ,odat cu cunotinele de specialitate, s-i formeze
tipuri de comportamente necesare abordrii, nelegerii i influenrii partenerilor de
interaciune, altfel spus, este necesar s nvee rolul corespunztor satus-ului.
n esen, metoda jocurilor de rol urmrete formarea comportamentului uman
pornind de la simularea interaciunii ce caracterizeaz o structur, relaie sau situaie
social de grup, prin distribuirea n rndul participanilor la instruire a unui set de statusuri foarte bine precizate i relaionate ntre ele.
Se remarc o serie de avantaje ale metodei:

activeaz elevii din punct de vedere cognitiv, afectiv, acional, punndu-i

n situaia de a interaciona;
prin dramatizare, asigur problematizarea, sporind gradul de nelegere i
participare activ a cursanilor;
interaciunea participanilor asigur un autocontrol eficient al
conduitelor i achiziiilor;
pune n eviden modul corect sau incorect de comportare n anumite
situaii;
este una din metodele eficiente de formare rapid i corect a
convingerilor, atitudinilor i comportamentelor.

Nu lipsesc nici anumite dezavantaje dau dificulti legate de utilizarea metodei,

ntre care se enumer:
este o metod greu de aplicat, pentru c presupune nu numai aptitudini
pedagogice, ci i aptitudini regizorale i actoriceti la conductorul
jocului;
dei activitatea bazat pe jocul de rol dureaz relativ puin - aproximativ
o or - proiectarea i pregtirea sa cer timp i efort din partea cadrului
didactic;
exist riscul devalorizrii jocului de rol, ca rezultat al considerrii lui ca
ceva pueril, facil de ctre elevi;
este posibil apariia blocajelor emoionale n prelucrarea i
interpretarea rolurilor de ctre unii elevi.
Utilizarea cu eficien sporit a acestei metode presupune stpnirea de ctre
cadrele didactice a unui evantai de concepte: statut, rol, contrapoziie, poziie focal,

persoan sau actor, parteneri de rol, comportamente de rol, obligaii de rol etc. (Miron
Ionescu, 1980).
Obiectivele generale ale jocului de rol.
Avnd n vedere c n jocul de rol coninutul simulrii l reprezint interaciunea
uman, aceast metod de predare - nvare poate fi utilizat pentru realizarea unuia sau
mai multora dintre urmtoarele obiective: nvarea modurilor de gndire, trire i aciune
specifice unui anumit status; dezvoltarea capacitii de empatie i nelegere a opiniilor,
tririlor i aspiraiilor altora; dezvoltarea capacitii de a surprinde, nelege i evalua
orientrile valorice ale partenerilor de interaciune, formarea experienei i capacitii de
a rezolva situaii problematice, dificile, valorificarea corectitudinii comportamentelor
formate i destrmarea celor nvate greit; formarea i perfecionarea aptitudinilor de
munc n grup i de conducere colectiv; nvarea rolurilor necesare ocuprii ulterioare a
unor noi status-uri sau confruntri cu noi probleme.
Etapele pregtirii i folosirii jocului de rol sunt urmtoarele:
Identificarea situaiei inter-umane care se preteaz la simularea prin jocul de rol.
Acum este foarte important ca situaia ce urmeaz a fi simulat s fie relevant
obiectivului, comportamentelor de nsui de ctre elevi n urma interpretrii rolurilor.
Modelarea situaiei i proiectarea scenariului. Situaia de simulat este supus
analizei sub aspectul status-urilor i categoriilor de interaciuni implicate. Din situaia
real sunt reinute pentru scenariu numai aspectele eseniale: status-urile i rolurile cele
mai importante care servesc la constituirea unui model interacional. Urmeaz apoi s se
elaboreze scenariu propriu-zis, respectiv noua structur de status-uri i roluri care, firete
este mult simplificat fa de situaia real.
Alegerea partenerilor i instruirea lor relativ la specificul i exigenele jocului de
rol. Este vorba de distribuirea rolurilor i familiarizarea participanilor cu sarcinile de
realizat. Status-urile i rolurile sunt descrise amnunit pentru fiecare participant n parte
pe o fi; distribuirea poate fi la alegere sau prestabilit de ctre conductorul activitii.
nvarea individual a rolului de ctre fiecare participant prin studierea fiei.
Este necesar ca participanii s fie lsai 15-20 de minute s-i interiorizeze rolul i s-i
conceap modul propriu de interpretare.
Interpretarea rolurilor.
Dezbaterea cu toi participanii a modului de interpretare i reluarea secvenelor
n care nu s-au obinut comportamentele ateptate. La dezbatere particip i observatori.
Este necesar ca interpreilor s li se dea prioritate pentru a comunica ceea ce ei au simit.
Exigenele de ordin metodic. n repartizarea status-urilor i rolurilor,
conductorul activitii trebuie s in seama de aspiraiile, aptitudinile i preferinele
fiecrui participant; este foarte bine ca nainte de interpretarea rolurilor s se efectueze
exerciii individuale sau n grup, discutarea unor cazuri similare i relevarea de ctre toi
participanii a modului de rezolvare etc.; s fie urmrit fiecare participant referitor la
modul cum preia i interpreteaz rolul i ct de mult se identific cu el, s se asigure o
atmosfer plcut de lucru pentru a se evita blocajele cognitive i emoionale, conflictele
etc.; fiecare participant s cunoasc att conduitele proprii pe care trebuie s le adopte,
ct i pe cele pe care le ateapt de la interlocutorii si; interpreii s fie ajutai s nu se
abat de la rolul primit; un joc de rol s fie interpretat de mai multe ori de aceleai
categorii de elevi pentru a se asigura nsuirea i automatizarea deprinderilor i
comportamentelor; este util i nvarea de noi roluri n acelai joc; pentru formarea unor

comportamente noi este indicat s se utilizeze un set de roluri progresive n complexitate

pe baza crora s se poat asigura generalizarea i transferul comportamentelor pentru
alte situaii similare.
Tipuri de jocuri de rol. Exist multe tipuri de jocuri de rol, cu o gam larg de
posibiliti de aplicare la obiectele de nvmnt.
1. Jocuri de rol de caracter mai general:
Jocuri de reprezentare a structurilor - ajut la nelegerea funcionrii unor
structuri organizatorice aparinnd unui sistem socio-economic, socio-cultural etc. De
pild organizarea unei ntreprinderi sau instituii poate fi reprodus - la scar mai mic ntr-o sal de clas, prin distribuia spaial corespunztoare a mobilierului, a status-urilor
i rolurilor de ndeplinit. Jocurile de reprezentare a structurilor pot fi utilizate cu succes n
predarea unor discipline ca istoria (structura claselor sociale n diferite epoci istorice),
tiina conducerii (structuri organizatorice i de conducere), economie politic etc.
Jocul de decizie. Elevilor li se distribuie status-uri i roluri menite a simula
structura unui organism de decizie, confruntarea cu o situaie decizional important.
Elevii nii sunt pui n situaia de a lua decizii. nainte de a decide, participanii la joc
vor cunoate obiectivele pe care le urmrete organul de decizie. n funcie de acestea se
stabilete o ordine de prioritate a obiectivelor, se formuleaz principalele soluii posibile,
se anticipeaz efectele pozitive sau negative generate de aplicarea soluiilor, n sfrit se
decide asupra variantelor optime. Metoda este utilizat n predarea i nvarea tiinelor
conducerii, istoriei, tiinelor juridice, economice etc.
Jocul de arbitraj, folosit n predarea disciplinelor juridice i financiar-contabile
uureaz nelegerea i dezvoltarea capacitilor de soluionare a problemelor conflictuale
ce apar ntre dou persoane, dou grupuri, dou uniti economice etc. Prin jocul de
arbitraj se urmrete soluionarea litigiului. n nfptuirea sa sunt implicai: conductorul
procesului de simulare (cadru didactic notat cu C), arbitrul (participani -A), prile
conflictuale (persoane, grupuri P1 i P2) i experi (E).
Jocul de competiie (de obinere a performanelor). Prin acest tip de joc se
urmrete simularea obinerii unor performane de nvingere a unui adversar, real sau
imaginat. Conductorul grupului mparte participanii n dou micro - grupuri sau perechi
de cte dou persoane angajate n competiie.
Participanii la joc sunt pui s aleag ntre variantele posibile de joc, s recurg la
strategii diverse, se determine soluii optime respectnd regulile jocului. Juctorii dintr-un
grup i vor elabora strategiile de lucru n funcie de alegerile corespunztoare ale
adversarului, fiecare parte strduindu-se s-i impun soluia considerat cea mai
eficient.
Jocul de competiie poate fi utilizat la toate obiectele de nvmnt care conin
situaii competitive, de exemplu, la istorie (simularea strategiilor i tacticilor unor btlii,
a rzboaielor) economie politic etc.
2. Jocuri cu caracter mai specific:
Jocul de-a ghidul i vizitatorii. Profesorul pornete de la structurarea unei
activiti ipotetice, organiznd sala de clas corespunztor cu hri, plane, pliante,
fotografii adecvate pentru activitatea simulat. Elevii sunt mprii n grupuri i li se
distribuie roluri de ghizi i vizitatori. Se pot organiza urmtoarele grupuri:

echip restrns de ghizi (translatori de limb englez, francez,

german, rus), cu sarcina de a explica i rspunde la ntrebrile vizitatorilor;

un grup mai numeros de vizitatori;
echip de foneticieni care observ greelile (ghizilor i vizitatorilor) i le aduc la
cunotin cu prilejul analizei finale;
echip de lexicografie i gramaticieni, cu misiuni similare celei anterioare.

ntr-un astfel de joc, elevii sunt pui n situaia de a-i exersa cunotinele i a-i
dezvolta capacitile de exprimare, de a-i consolida deprinderile i corecta greelile de
exprimare. Evident jocul prezentat mai sus este foarte eficient n predarea limbilor
strine.
Jocul de negociere s-a dovedit util n simularea operaiilor de vnzare cumprare, a tranzaciilor comerciale i financiar - bancare, pentru dezvoltarea
capacitilor de negociere a celor care lucreaz sau vor lucra n domeniul relaiilor
comerciale.
Profesorul mparte elevii n dou grupuri sau n perechi care sunt puse n situaia
de a realiza tranzacii comerciale. Fiecare microgrup ncearc partenerii de negociere s-i
accepte condiiile.
Jocul de reprezentare a structurilor. Un exemplu sugestiv de utilizare a jocurilui
cu roluri n explicarea teoriilor abstracte ale structurii atomului (referitoare la mrimea,
forma i numrul straturilor), substraturilor i orbitalilor ni-l ofer T.J. Platie. n
experimentul ntreprins de el, aranjamentul scaunelor din laborator i ordinea n care
trebuie s se ocupe locurile de ctre elevi erau n aa fel dispuse nct totul capt o
semnificaie precis: elevii reprezentau electronii, iar profesorul nucleul; distanele la
care erau aezate rndurile de scaune fa de profesor (nucleu) sugerau faptul c
electronii se deplaseaz la distane diferite fa de nucleu; fiecare rnd de elevi sugereaz
un nou electron. Elevii au putu, deci, constata o reconstituire a schemei de aranjare a
electronilor, similar dispoziiei pe care acetia o ocup n mod real ntr-un atom. Fiecare
schimbare i nou organizare a scaunelor sugereaz, mai departe, o nou poziie a
electronilor i pe baza ei se explica alte noi noiuni (intersectarea structurilor i
substraturilor n orbite etc.)
n mod asemntor procedeaz i unii profesori de geografie pentru a preda
configuraia sistemului nostru solar. Ieind cu clasa n curtea colii, profesorul distribuie
unor elevi roluri corespunztoare anumitor planete, reconstituie modul de dispunere al
acestora fa de cel care ndeplinete rolul Soarelui, apoi sunt pui s execute rotaii
adecvate n jurul acestuia etc.
c) Avantajele pedagogice ale jocului
Valoarea jocului rezid din substratul lui cognitiv. ntre joc i situaia real exist
ntotdeauna o similitudine formal, o analogie, aceasta ncorpornd n sine proprietile
formale ale fenomenelor. De aceea, jocurile de simulare pot fi aplicate ca o tehnic activ
de explorare a realitii, de explicare a unor noiuni i teorii abstracte, dificil de predat pe
alte ci. Strategia jocului este n esen o strategie euristic. Ea se apropie de
caracteristicile comportamentului emergent ce conduce la descoperirea unor cunotine
noi pe ci deductive dintr-un sistem de cunotine deja existente, la descoperirea de noi
relaii logice, la gsirea unor soluii scalabile etc. Asemnndu-i anumite roluri, elevii
sunt ajutai s neleag mai profund unele conflicte istorice, personalitatea i
comportamentul oamenilor din perioade deprtate, interrelaii sociale, structurile i

dinamismul unor procese, fenomene, fapte etc.; au posibilitatea s aplice la soluii noi
datele i conceptele nsuite anterior, s-i pun probleme, s formuleze i s
experimenteze strategii alternative, s adopte decizii, s evalueze situaii i rezultate,
adic s vad n cunotinele lor un instrument de aciune. Interpretarea de roluri
favorizeaz obinerea rapid a unei conexiuni inverse cu privire la consecinele aciunilor,
la validarea soluiilor preconizate, ceea ce sporete i mai mult valoarea instrumental a
acestei metode.
Jocul - cum remarc J. Brunner - constituie o admirabil modalitate de a-I face pe
elevi s participe activ la procesul de nvare. Elevul se gsete aici n situaia de actor,
de protagonist i nu de spectator, ceea ce corespunde foarte bine dinamismul gndirii,
imaginaiei i vieii lui afective, unei trebuine interioare de aciune i afirmare. Elevii
simt nevoia s stabileasc o relaie ntre gndirea abstract i gestul concret, tocmai ceea
ce i propune s faciliteze interpretarea de roluri. Jocul de simulare solicit ''titularului de
roluri'' s ia parte la aciune cu spontaneitatea i creativitatea gndirii lui; l oblig la
reacii motivate (judeci) ce pun la ncercare iscusina i priceperea, fantezia i iniiativa
lui, ndrzneala dar i prudena de care sete capabil s dea dovad. Jocul cu roluri
mobilizeaz energiile naturale ale participanilor, declaneaz stri psihice specifice,
tensiuni legate de incertitudinile i riscurile deciziilor luate, de dificultatea performanelor
ce vor trebui atinse. Juctorii sunt ajutai s-i etaleze i contientizeze propriile lor
valori. nvarea devine mai interesant, mai atractiv, mai plcut i susceptibil s pun
mai uor n eviden caliti nebnuite nc la cei ce nva. n acelai timp, metoda
simulrii devine un excepional exerciiu de modelare a gndirii i imaginaiei, ascute
spiritul de observaie, dezvolt ingeniozitatea i inventivitatea i inventivitatea, cultiv
spiritul de investigaie, de prevedere i de perseveren n aciune; n jocul instructiv se
promoveaz o activitate creativ cu un specific aparte, motiv pentru care pedagogia
ludens se ncadreaz i se subordoneaz ntru totul pedagogiei creativitii.
Metoda jocurilor valorific avantajele dinamicii de grup, independena i spiritul
de cooperare, participarea efectiv i total la joc, angajeaz att pe elevii timizi, ct i pe
cei mai slabi, stimuleaz curentul de influene reciproce, ceea ce duce la creterea
gradului de coeziune n colectivul clasei. Exersarea rolurilor se soldeaz, de asemenea, cu
ntrirea unor caliti morale (rbdare i tenacitate, respect pentru alii, stpnire de sine,
cinste, autocontrol etc.) i cu dobndirea anumitor deprinderi. n acest sens mai larg
cultiv activismul, iniiativ i spiritul de rspundere n cadrul grupului, transferabile
ulterior n viaa social-profesional.
d) Condiii de aplicare a metodei jocurilor
Condiia principal a ''jocului'' este aceea de a-i face pe participani s-i dea
seama c se afl ntr-o situaie de nvare, c primeaz aspectul cognitiv i ca atare,
acesta trebuie s se desfoare cu toat seriozitatea. Este necesar de asemenea, s se dea
posibilitatea fiecrui participant s beneficieze ct mai mult cu putin att de informaia
care se ia drept baz de referin a soluiilor (ce are un caracter normativ), ct i de
experiena propriului rol pe care-l joac. Din aceste motive, este recomandabil s se
procedeze uneori la schimbarea sau inversarea (rotaia) rolurilor.
Cadrului didactic i se cere s dea dovad de mai mult abilitate n dirijarea
activitii. El joac aici numai un rol de coordonator, alege problemele specifice de
rezolvat, fixeaz obiectivele didactice i educative. nainte de nceperea jocului subiecii
sunt pui n tem (cu datele necesare problemei); li se explic cum va evalua aciunea; se

stabilesc echipele de participani (dup nevoile jocului); se stabilesc conducerile

echipelor; se hotrte cine, ce roluri (personaje sau funcie) va avea de interpretat; se
definesc cu claritate rspunderile (sarcinile) pe care le vor urmri; se indic materialele
de care vor avea nevoie i vor primi unele explicaii privind modul cum vor ndeplini
sarcinile primite; se stabilete perioada de joc (eventual n mai multe reprize, n cursul
uneia sau mai multor sptmni) etc.
n timpul desfurrii jocului, profesorul va veghea ca aciunea dramatic s nu se
ndeprteze de tema dat; va da indicaii, atunci cnd se simte nevoia; va stimula i ajuta
la rezolvarea problemelor, atrgnd atenia spre ''punctele de concentrare'' ale aciunii,
ndrumnd din cnd n cnd conduita subiecilor etc. El va ajuta de exemplu, la
ierarhizarea obiectivelor specifice; pe parcurs, va ''ascunde'' datele ultime ale temei puse
n discuie, dar va furniza juctorilor, totui, anumite informaii cu ajutorul crora acestea
vor putea s fie ''descoperite'' n cele din urm, n cursul desfurrii jocului. Rezultatele
pot fi consemnate de fiecare dat n fie, studiate i discutate apoi n grupurile respective,
urmnd s se determine ce propuneri viitoare sunt posibile i de dorit etc. Pe msur ce se
iau unele decizii acestea sunt comunicate cadrului didactic conductor care sintetizeaz
rezultatele ce se obin n urma deciziilor luate.
Pe baza acestor informaii participanii i revd comportamentul, iau noi decizii
.a.m.d. n final, se analizeaz i se evalueaz modul n care a decurs ntreaga activitate i
rezultatele obinute.

CAPITOLUL V
Jocurile didactice educative

Principala activitate a copilului este jocul, iar cu ct omul ''se joac'' mai
mult cu att i pstreaz atributele copilriei. Copiii se joac, exersnd o activitate
serioas, simulativ din lumea adulilor, fiind ''un mod foarte serios de a aduce la nivelul
su lumea celor mari i de a o nelege''1.
n acelai timp, copiii descoper lumea nconjurtoare prin intermediul
jocului, care ''sub aparena divertismentului se poate nla pn la nivelul seriozitii''2.
Iat pentru ce, chiar n cadrul grdiniei - sau mai ales n ciclul primar jocul rmne principala modalitate de nvare, fiind ''o form de activitate prin care
acetia ncearc s-i nsueasc experiene din via a adulilor''3.
Ca activitate specific, jocul se bazeaz pe o seriozitate organizatoric i
pe cteva caracteristici stimulative i mbietoare la angajare: surpriza, ntrecerea,
micarea, distracia.
Se sugereaz urmtoarele tipuri de jocuri:
senzoriale (vizual - motorii, auditive);
de observare a naturii;
de dezvoltare a vorbirii;
matematice;
de construcii;
muzicale;
de orientare;
sensibilizare;
de fantezie;
simbolice;
de memorare4.
n vederea dezvoltrii vorbirii i educaiei limbajului exist nenumrate
posibiliti ludice de organizare i desfurare a activitilor fundamentale (obligatorii) i
complementare5.
Mai mult, jocurile, de tip literar - creativ, se pot proiecta / desfura n
toate momentele de activitate de activitate didactic, inclusiv n cel al ariilor de stimulare,
care au cptat - ca secven organizatoric - denumirea de ''jocuri liber - creative''6
Jocurile verbale pentru dezvoltarea vorbirii sunt:

jocuri fonetice;

jocuri lexicale;

G. Corni - Metodica predrii i nvrii i limbii i literaturii romne, Editura Umbra, Baia Mare,
1993, p. 101
2
I. Cerghit - Metode de nvtmnt, ediia a III-a, Editura Didactic i Pedagogic, Bucureti, 1997,p. 223
3
I. Drgan - Jocul, principala modalitate de nvare la precolari (n Reviata de pedagogie nr. 1-2,
Bucureti, I.S.E.(rector S. Dima), 1998,p. 141)
4
I. Cerghit,op. cit., p. 224
5
G. Bdica (n colectiv) - Jocuri - exerciiu pentru nsuirea corect a limbajului, p.75-77, S. Dima Jocuri pentru dezvoltarea vorbirii, p. 99-108 n revista de Pedagogie nr. 1-2, 1993
6
Veronica Corpinc - Desfurarea jocurilor liber creative pe arii de stimulare, n Revista de Pedagogie nr.
3-4, 1997, p. 87

jocuri gramaticale;

jocuri de recunoatere a personalitii literare i a textelor

sau pot fi:
jocuri cu imagini;
jocuri cu povestiri;
jocuri cu jetoane;
jocuri pe calculator;
jocuri cu obiecte;
jocuri fr suport material;
jocuri de simulare7.
ntre jocurile de simulare, cel mai incitant este jocul de rol ('role playing'),
n care copiii devin ''actori'' ai vieii sociale pentru care se pregtesc.
Aceast activitate / metod ''urmrete formarea comportamentului uman
pornind de la simularea interaciunii ce caracterizeaz o structur, relaie sau situaie
social de grup, prin distribuirea n rndul participanilor la instruire a unui set de
status-uri foarte bine precizate i relaionate ntre ele''8.
Metoda se bazeaz pe un scenariu spontan ''crend premisa unei exprimri
sincere, deschise, naturale a copiilor''9.
Obiectivele, pe care cadrele didactice le proiecteaz, au n atenie:

nvarea modurilor de gndire, trire i aciune, specifice unui anumit

status;
dezvoltarea capacitii de empatie i nelegere a opiniilor, tririlor i
aspiraiilor altora;
formarea experienei i capacitii de a rezolva situaii problematice,
dificile;
verificarea corectitudinii comportamentale, formarea i destrmarea celor
nvate greit;
nvarea rolurilor necesare ocuprii ulterior a unor noi status-uri sau
confruntarea cu noi probleme10.

Indiferent de coninutul sau tipul jocurilor de rol, acestea asigur formarea

i educarea limbajului, a exprimrii orale spontane, dar, mai ales, a gndirii. Tipurile de
jocuri pot fi diverse (de reprezentare, de decizie, de arbitraj, de competiie, de negociere),
dar n oricare dintre situaii - aa cum se ntmpl n realitate - limbajul asigur schimbul
de mesaje n situaii imprevizibile, ntr-un ''joc'' al replicilor, dup un scenariu propus, dar
cu efecte lingvistice aleatorii din punct de vedere al dialogului dintre ''actori''.
Organizarea i desfurarea jocurilor de rol au urmtoarea strategie
didactic:
- alegerea unei situaii interumane familiare copiilor / elevilor;
7

C. Corni, op. cit.,p.101.

Miron Ionescu, Ion Radu - op. cit,p.177
9
C. Cuco - Pedagogie, Editura Polirom, Iai, p. 94
10
Miron Ionescu, Ion Radu - op. cit. ,p.178
8

distribuirea rolurilor (alegerea partenerilor);

atribuirea sarcinilor;
nvarea individual a rolului fiecrui participant (10-15 minute);
interpretarea rolurilor, improvizarea unei scene conflictuale;
intervenia grupului pentru atenuarea conflictului i comentariilor
''spectatorilor''
reluarea jocului innd cont de sugestiile participanilor.

Un aspect particular al jocului de rol, ca joc de simulare este

dramatizarea. Ca metod simulativ, ea poate lua forma organizatoric a unui proces
literar, a unei expuneri oratorice ci oponent, provocarea unei discuii contradictorii .a.
Dramatizarea cere un caracter activizant, prelund o parte din efectele spectaculoase ale
''scenei''. Se poate organiza pe replici, textuale, pe baza unor replici generative (creatoare)
sau pe stimularea (ncurajarea) spontaneitii ''actorilor''. Sunt texte care se preteaz la
interpretri ''artistice'' cum ar fi: Ursul pclit de vulpe, Capra cu trei iezi, Cinci pini de
Ion Creang, Hagi Tudose de B. t. Delavrancea, Pcal n satul lui de Ian Slavici,
precum i alte texte propuse de diferite manuale alternative cu dialog asumat sau
improvizabil.
Jocurile de vorbire au rolul de a-I obinui pe elevi cu sistemul limbii, precum i
de a exersa comunicarea verbal. Rolurile pe care cadrul didactic (educatori, nvtori,
institutori, profesori) i copiii (elevii) le ndeplinesc n organizarea jocurilor lingvistice
sunt sugerate n urmatorul tabel elaborat de pedagogul polonez Teresa Sick-Pistozab.
Scopul instruirii

Rolul
Rolul elevului
Tipuri de joc
profesorului
Aspecte ale sistemului Este model lingvistic, Executa
ordinele, Colective cu caracter
limbii
conduce
jocul, construiete enunri de
ntrecere
controleaz
si corecte din punct de individuala sau pe
evalueaz, corecteaz vedere
a
formei, echipe structurate cu si
greelile
urmrete enunurile fr simulare
altor juctori
Deprinderi de vorbire/ Iniializeaz jocul, d Intra in interaciune cu Pe grupe cu caracter
comunicare
explicaii i sfaturi; ali participani, face de colaborare sau de
observa, soluioneaz schimb de informaii, gsire
a
unui
disputele,
pstreaz caut date in texte, compromis (tot feluri
disciplina
pune
ntrebri, de simulri)
negociaz, explica
Sugerm cteva titluri de jocuri lingvistice explicate detaliat (vrsta, nivelul, durata,
scopul, materialul didactic, descrierea, ilustrarea) n volumul amintit n partea a II-a
intitulat Catalog auxiliar de jocuri lingvistice:
S crem cuvinte;
La cules de ciuperci;
Gsete obiectul;
Bingo;
Perechea mea;

 Loteria cu litere;
Ion si Ioana;
Tabu;
Interviu telefonic;
Mim;
Enunuri false;
Ce-ar fi dac;
Telefon tcut;
Ceva nu se potrivete;
Pe o insul pustie;
Scrisoarea secret;
i multe altele.
Angajarea elevilor n nvare prin intermediul jocului (game) i a divertismentului
(play) constituie nu numai o form atractiv de simulare, ci i conturarea unui agreabil
spaiu colar n care seriozitatea cea mai grav poate fi luat drept divertisment, iar cea mai
facil joac poate avea efecte performative.
Jocurile didactice matematice
Conceptul de joc didactic matematic
Jocul reprezint un ansamblu de aciuni i operaiuni care paralel cu destinderea,
buna dispoziie i bucuria urmrete obiective de pregtire intelectual, tehnic, moral,
fizic etc. a copilului.
Incorporat n activitatea didactic elementul de joc imprim acestuia un caracter mai
viu i mai atrgtor, aduce varietate i o stare de bun dispoziie funcional, de veselie i
bucurie, de divertisment i destindere, ceea ce previne apariia monotoniei i plictiselii, a
oboselii, restabilind un echilibru n activitatea colarilor. Jocul fortific energiile intelectuale
i fizice ale acestora, genernd o motivaie secundar dar stimulatorie, constituind o prezent
indispensabil n ritmul accentuat al muncii colare.
Jocul didactic este un tip specific de activitate prin care nvtorul consolideaz,
precizeaz si chiar verific cunotinele elevilor, le mbogete sfera lor de cunotine, le
pune n valoare i le antreneaz capacitile creatoare ale acestora. Aadar, atunci cnd jocul
este utilizat n procesul de nvmnt, el dobndete funcii psihopedagogice semnificative,
asigurnd participarea activ a elevului lecie, sporind interesul de cunoatere fa de
coninutul leciilor.
Odat cu mplinirea vrstei de 6 ani copilul ncepe procesul de integrare n viaa
colar ca o necesitate obiectiv determinat de cerinele instruirii i dezvoltrii sale
multiculturale. De la aceast vrst o bun parte din timp este repartizat colii, activitii de
nvare care devine o preocupare major. n programul zilnic al elevului intervin schimbri
impuse de ponderea pe care o are acum coala schimbri care nu diminueaz ns dorina de
joc, jocul rmnnd o problem major n timpul ntregii copilrii.
In aceste condiii se impune o exigent sporit n ceea ce privete dozarea ritmic a
volumului de cunotine matematice, ce trebuie asimilate de elevi i n mod deosebit

necesitatea ca lecia de matematic s fie completat sau intercalat cu jocuri didactice cu

coninut matematic (uneori, chiar concepute sub forma de joc).
Un exerciiu sau o problem de matematic poate deveni joc didactic matematic
dac:
realizeaz un scop i o sarcin didactic din punct de vedere
matematic;
folosete elemente de joc n vederea realizrii sarcinii propuse:
folosete un coninut matematic accesibil i atractiv;
utilizeaz reguli de joc, cunoscute anticipat si respectate de elevi.
a. Scopul didactic se formeaz n legtur cu cerinele programei colare pentru
clasa respectiv, convertite n finaliti funcionale de joc. Formularea trebuie sa fie clar i
s oglindeasc problemele specifice impuse de realizarea jocului respectiv. O formulare
corespunztore a scopului determina o bun orientare, organizare i desfurare a activitii
respective.
b. Sarcina didactic. Sarcina jocului didactic matematic este legat de coninutul
acestuia, de structura lui, referindu-se la ceea ce trebuie s fac n mod concret elevii n
cursul jocului, pentru a se realiza scopul propus. Sarcina didactic reprezint esena
activitii respective, antrennd intens operaiile gndirii analiza, sinteza, comparaia dar
i ale imaginaiei. Jocul didactic matematic cuprinde i rezolva cu succes, de regul, o
singur sarcin didactic. n concluzie sarcina didactic constituie elementul de baz prin
care se transpune la nivelul elevilor scopul urmrit n activitatea respectiv.
c. Elemente de joc (fenomene psihosociale). n jocurile matematice se pot alege cele
mai variate elemente de joc: ntreceri (emulaia/competiia) individuale sau pe grupe de
elevi, cooperarea ntre participani, recompensarea rezultatelor bune, dar nu neleas n mod
ngust sau penalizarea greelilor comise de ctre cei antrenai n jocurile da rezolvare a
exerciiilor sau problemelor bazate pe surpriz, ateptare, aplauze, cuvinte stimulatoare. O
parte din aceste elemente se utilizeaz n majoritatea jocurilor didactice (de exemplu
ntrecerea, cuvntul), altele n funcie de coninutul jocului. Important este ca elementele de
joc s se mpleteasc strns cu sarcina didactic, sa mijloceasc realizarea ei n cele mai
bune condiii.
d. Coninutul matematic al jocului didactic trebuie s fie accesibil, recreativ i activ
prin forma n care se desfoar, prin mijloacele de nvmnt utilizate, prin volumul de
cunotine la care se apeleaz etc.
e. Materialul didactic. Reuita jocului didactic matematic depinde n mare msur
de materialul didactic folosit, de alegerea corespunztoare i de calitatea acestuia. Materialul
didactic trebuie s fie variat, ct mai adecvat coninutului jocului, s slujeasc ct mai bine
scopului urmrit. Astfel se pot folosi: plane, folii, fie individuale, cartonae, jetoane, trus
i figuri geometrice etc.
f. Regulile jocului. Pentru realizarea sarcinii propuse i pentru stabilirea rezultatelor
ntrecerii se folosesc reguli de joc propuse de nvtor sau cunoscute n general de elevi.
Aceste reguli concretizeaz sarcina didactica i realizeaz n acelai timp sudura dintre
aceasta i aciunea jocului. Regulile de joc transform de fapt exerciiul sau problema de joc
activiznd ntregul efectiv de elevi la rezolvarea sarcinilor primite. Exist i jocuri n care
elevii sunt antrenai pe rnd la rezolvarea sarcinilor didactice. n aceste jocuri este

recomandabil ca propuntorul s introduc o completare la regul, n sensul de a cere grupei

s-l urmreasc pe cel ntrebat i sa rspund n locul lui, dac este cazul.
Jocurile didactice matematice cuprind unele reguli care precizeaz cine poate deveni
ctigtorul jocului. n acelai timp ele cuprind i unele restricii: elevii care greesc vor fi
scoi din joc sau vor fi penalizai, depunctai etc.
Prin folosirea jocurilor didactice n predarea matematicii la clasele mici se realizeaz
i importante sarcini formative ale procesului de nvmnt. Astfel, jocurile didactice
matematice:

antreneaz operaiile gndirii analiza, sinteza, comparaia clasificarea,

ordonarea, abstractizarea, generalizarea, concretizarea;
dezvolt spiritul de iniiativ i independenta n munc precum i spiritul de
echip;
dezvolt spiritul imaginativ-creator i de observaie;
dezvolt atenia, disciplina i spiritul de ordine n desfurarea unei
activiti;
formeaz deprinderi;
asigur nsuirea mai rapid, mai temeinic, mai accesibil i mai plcut a
unor cunotine relativ aride pentru aceste vrste
(numeraia; operaiile aritmetice etc.).

Organizarea i desfurarea
Reuita jocului didactic este condiionat de proiectarea, organizarea i desfurarea
lui metodic, de modul n care nvtorul/propuntorul tie s asigure o concordan deplin
ntre toate elementele care-l definesc.
Pentru aceasta, nvtorul/propuntorul va avea n vedere urmtoarele cerine de
baz:
Pregtirea jocului didactic, organizarea judicioas a acestuia,
respectarea (evenimentelor) momentelor jocului didactic;
Ritmul i strategia conducerii lui;
Stimularea elevilor n vederea participrii active la joc;
Asigurarea unei atmosfere prielnice de joc;
Varietatea elementelor de joc (complicarea jocului, introducerea
altor variante etc.)
Pregtirea jocului didactic presupune n general urmtoarele:

Studierea atent a coninutului acestuia, a structurii sale;

Pregtirea materialului (confecionarea sau procurarea lui);;
Elaborarea proiectului (planului) jocului didactic.

Organizarea jocului didactic matematic necesita o serie de msuri. Astfel trebuie s

asigure o mprire corespunztoare a elevilor clasei n funcie de aciunea jocului i, uneori,
chiar a mobilierului slii de clas pentru buna desfurare a jocului, pentru reuita lui n
sensul rezolvrii pozitive de sarcini didactice.

O alt problema organizatorica este aceea a distribuirii materialului necesar

desfurrii jocului. n general, materialul se distribuie la nceputul activitii de joc i
aceasta pentru urmtorul motiv: elevii cunoscnd (intuind) n prealabil materialele didactice
necesare
jocului
respectiv
vor
nelege
mult
mai
uor
explicaiile
nvtorului/propuntorului referitoare la desfurarea acestuia. Acest procedeu nu trebuie
aplicat n mod mecanic. Exist jocuri didactice matematice n care materialul poate fi
mprit elevilor dup explicarea jocului.
Organizarea judicioasa a jocului didactic are o influent favorabil asupra ritmului
de desfurare a acestuia, asupra realizrii cu succes a scopului propus.
Desfurarea jocului didactic cuprinde, de regul, urmtoarele momente (faze):
Introducerea n joc (discuii pregtitoare);
Anunarea titlului jocului i a scopului acestuia;
Prezentarea materialului;
Explicarea i demonstrarea regulilor jocului;
Fixarea regulilor;
Executarea jocului de ctre elevi;
Complicarea jocului, introducerea unor noi variante;
ncheierea jocului (evaluarea conduitei de grup sau individuale).
Introducerea in joc, ca etap mbrac forme variate in funcie de tema jocului.
Uneori, atunci cnd este necesar s familiarizm elevii cu coninutul jocului, activitatea
poate s nceap ntr-o scurt discuie cu efect motivator. Alteori introducerea n joc se poate
face printr-o scurt expunere care sa strneasc interesul i atenia elevilor. n alte jocuri,
introducerea se poate face prin prezentarea materialului, mai ales cnd de logica acestuia
este legata ntreaga aciune a elevilor. Introducerea n jocul matematic nu este un moment
totdeauna obligatoriu. Propuntorul poate ncepe jocul direct cu titlul acestuia.
Anunarea jocului trebuie fcut sintetic , n termeni precii, fr cuvinte de prisos,
spre a nu lungi inutil nceputul acestei activiti. De exemplu: Astzi vrem s vedem care
din voi tie s calculeze fr s greeasc; de aceea vom organiza mpreun jocul
nvtorul poate folosi i formula clasica: Copii astzi vom organiza un joc nou.
Jocul se numeteEl consta n. Alteori se poate ncepe prin anunarea printr-o fraz
interogativ: tii ce o se ne jucm astzi? Vrei s v spun?. nvtorul poate gsi
formulele cele mai variate de anunare a jocului, astfel ca de la o lecie la alta, ele sa fie ct
mai adecvate coninutului acestuia.
Explicarea jocului. Un moment hotrtor pentru succesul jocului didactic matematic
este demonstrarea si explicarea acestuia. nvtorului i revin urmtoarele sarcini:

s fac pe elevi s neleag sarcinile ce le revin;

s precizeze regulile jocului, asigurnd nsuirea lor rapid i corect de
ctre elevi;
s prezinte coninutul jocului i principalele lui etape, n funcie de
regulile jocului;
s dea indicaii cu privire la modul de folosire a materialului didactic;

s scoat n evidenta sarcinile conductorului de joc i cerinele

pentru a deveni ctigtori.

Fixarea regulilor. Uneori, n timpul explicaiilor sau dup explicaii, se obinuiete

s se fixeze regulile transmise. Acest lucru se recomand, de regul atunci cnd jocul are o
aciune mai complicat, impunndu-se astfel, o subliniere special a cestor reguli. De multe
ori, fixarea regulilor nu se justific, deoarece se mplinete formal, elevii reproducndu-le n
mod mecanic.
Executarea jocului. Jocul ncepe la semnalul conductorului acestuia. La nceput,
acesta intervine mai ales reamintind regulile, dnd unele indicaii organizatorice etc.
Pe msur ce se nainteaz n joc sau elevii capt experiena jocurilor matematice,
propuntorul acorda independenta elevilor, i las s acioneze liber.
Se desprind, n general, doua moduri de a conduce jocul elevilor:
conducerea direct (nvtorul avnd rolul de conductor al
jocului),
conducerea indirect (conductorul ia parte activ la joc, fr s
interpreteze rolul de conductor).
Pe parcursul desfurrii unui joc didactic matematic, nvtorul poate trece de la
conducerea direct la cea indirect sau le poate alterna.
Totui, chiar dac nvtorul nu particip direct la joc, sarcinile ce-i revin sunt
deosebite. Astfel n ambele cazuri, nvtorul trebuie :

s imprime un anumit ritm jocului (timpul este limitat);

s menin atmosfera de joc;
s urmreasc evoluia jocului, evitnd momentele de monotonie, de
stagnare;
s controleze modul n care elevii rezolv sarcina didactic,
respectndu-se regulile stabilite;
s creeze condiiile necesare pentru ca fiecare elev s rezolve
sarcina
didactic independent sau n cooperare;
s urmreasc comportarea elevilor, relaiile dintre ei;
s activeze toi elevii la joc, gsind mijloace potrivite pentru a-i
antrena i pe cei timizi;
s urmreasc felul n care se respect, cu strictee, regulile jocului;

Sunt situaii cnd pe parcursul jocului pot intervenii elemente noi: autoconducerea
jocului (elevii devin conductori ai jocului, l organizeaz n mod independent), schimbarea
materialului intre elevi (pentru a le da posibilitatea s rezolve problemele ct mai diferite in
cadrul aceluiai joc), complicarea sarcinilor jocului, introducerea unui element de joc nou,
introducerea unui material nou etc.
ncheierea jocului. n ncheiere nvtorul formuleaz concluzii i aprecieri asupra
felului n care s-a desfurat jocul, asupra modului n care s-au respectat regulile de joc i sau executat sarcinile primite, asupra comportrii elevilor, fcnd recomandri i evaluri cu
caracter individual i general.

Jocul didactic matematic poate fi organizat cu succes la orice tip de lecie i n orice
clas a ciclului primar.
Tipuri de jocuri didactice matematice
Dei este greu sa facem o clasificare a jocurilor didactice matematice, totui n
funcie de scopul i de sarcina didactic propus, acestea se pot mpri astfel:
1. Dup momentul n care se folosesc n cadrul leciei, ca form de
baz a procesului de nvmnt:
Jocuri didactice matematice, ca lecie de sine stttoare,
complet;
Jocuri didactice matematice folosite ca momente propriu-zise
ale leciei;
Jocuri didactice matematice n completarea leciei, intercalate
pe parcursul leciei sau la final;
2. Dup coninutul capitolelor de nsuit n cadrul obiectului de nvmnt
(matematica) sau n cadrul anilor de studii:
Jocuri didactice matematice prin aprofundarea nsuirii
cunotinelor specifice unui capitol sau grup de lecii;
Jocuri didactice matematice specifice unei vrste i clase.
Exist i jocuri didactice matematice folosite pentru familiarizarea elevilor cu unele
concepte moderne de matematic (cum sunt cele de mulime i relaie), pentru consolidarea
reprezentrilor despre unele forme geometrice (triunghi, ptrat, dreptunghi etc.), pentru
utilizarea unor caliti ale gndirii i exersarea unei logici elementare. n acest sens se
utilizeaz jocurile logico-matematice.
Jocul didactic n predarea i nvarea geografiei
Ca metod de nsuire i consolidare a cunotinelor, jocurile geografice constituie
una din activitile instructiv-educative, nafar de clas i chiar i n timpul predrii unor
noiuni geografice, prin al cror coninut completeaz pregtirea elevilor i le sporesc
interesul pentru geografie, ajutnd, totodat, pe nvtor n cunoaterea capacitii elevilor.
Astfel de jocuri se folosesc ndeosebi n cadrul activitilor cercului de geografie si in
excursii. Prin latura lor instructiv, jocurile contribuie la dezvoltarea spiritului inventiv i
creativ, a gndirii i a imaginaiei, a interesului pentru lrgirea culturii geografice, la
cercetare geografic.
Jocurile se pot realiza individual sau pe grupe de elevi, sub forma de concurs, nsoit
de cadrul fictiv adecvat.
Reuita jocurilor geografice presupune, desigur, cunoaterea din timp, de ctre elevi
a temei i bibliografiei corespunztoare, precum i a regulamentului jocului.
Dintre jocurile ce se pot organiza cu elevii, menionm: Harta de contur, Lanul
geografic, Din ce direcie bate vntul?, Scrierea denumirilor geografice etc.
Jocul geografic lrgete orizontul elevilor, dezvolt dragostea lor pentru frumuseile
patriei, pentru realizrile n turism, industrie etc.
Jocul didactic constituie o activitate desfurat dup reguli benevol acceptate care
genereaz atractivitate, plcere, destindere, satisfcnd o cerin, o trebuin interioar.

Prin joc elevii devin mai volubili, ieind din tiparele rigide ale unei activiti impuse,
sunt activi, devin curajoi, nvingnd timiditatea i nvnd de plcere. Se nltur astfel,
monotonia, plictiseala, aplicndu-se o varietate de forme ale jocului care trezesc interesul
elevilor.
Metodica jocului lecia stabilete dinainte regulile desfurrii, formele de
organizare n raport cu obiectivele propuse n lecie.
Astfel, se disting mai multe feluri de jocuri geografice: de orientare, jocuri
aplicative, jocuri demonstrative, jocuri de memorie, jocuri simbolice, jocuri logice (care se
bazeaz pe operaiile gndirii) jocuri tip-concurs Cine tie rspunde, jocuri ghicitori,
jocuri-rebus.
Exemple de jocuri sunt numeroase n funcie de creaia, imaginaia, pasiunea fiecrui
cadru didactic.
Prin intermediul jocului se poate ajunge la descoperirea unor relaii logice.
Consolidnd cunotinele, dezvoltnd pasiunea elevilor de a cunoate suplimentar informaii
geografice.
Jocul didactic folosit n predarea tiinelor naturii
Alturi de celelalte metode i procedee didactice folosite n activitatea de predarenvare a cunotinelor despre natur, un loc important l ocup jocul didactic. Jocul
didactic se caracterizeaz printr-o mbinare specific a unei sarcini instructive cu elemente
de joc. Pondera mai mic sau mai mare a uneia dintre cele doua componente duce la
transformarea jocului didactic fie ntr-o lecie, cnd transformarea cade numai pe rezolvarea
sarcinii instructive, fie ntr-o activitate por distractiv, cnd elementele de joc devin
preponderente.
Componentele care alctuiesc structura unui joc didactic sunt urmtoarele: sarcina
didactic, coninutul jocului i regulile jocului. Prin aceast structur, o astfel de activitate
i menine esena de joc i specificul de activitate didactica, situaia ludic capt caracter
de instruire.
Jocul didactic are o contribuie specificat, realizarea obiectivelor predrii-nvrii
cunotinelor despre natur.
Prin cerinele care le impune participanilor, de a-i asuma roluri, de a respecta
reguli, de a elabora planuri de rezolvare, de a lua decizii, de a compara i evalua rezultatele,
jocul didactic creeaz cadrul organizatoric n care se dezvolt curiozitatea i interesul
elevilor pentru coninutul studiat, spiritul de investigare i se formeaz deprinderile elevilor
de folosire spontan a cunotinelor dobndite.
Integrarea jocului n lecie poate s aib loc uneori spontan, atunci cnd elevii sunt
obosii i dau semne de neatenie, din motive diferite, coninutul leciei a fost mai dificil, mai
bogat n date informative, ritmul de parcurgerea materialului a fost mai rapid, ora a fost
plasat n program la sfritul zilei etc.
In aceste situaii nvtorul trebuie s aib pregtite diferite jocuri menite s
nvioreze, s antreneze i s activeze elevii.
Integrarea jocului n lecie este necesar s fie prevzut de ctre nvtor n planul
activitii didactice. n cadrul leciei, jocul poate fi utilizat fie ca mijloc de dobndire a
cunotinelor sau de consolidare a lor, fie ca mijloc de verificare a acestora.
n dobndirea cunotinelor despre natur, jocul poate fi utilizat ntr-o anumit etapa
a leciei, n scopul de a pune elevii n situaia de nvare.

De asemenea, jocurile didactice pot deveni pentru nvtori mijloace de constatare a

nivelului de cunotine ale elevilor i al gradului de dezvoltare a capacitii intelectuale.
Pentru a putea contribui la realizarea obiectivelor predrii-nvrii cunotinelor
despre natur, jocul didactic trebuie bine pregtit, coninutul lui temeinic cunoscut, valenele
lui instructiv-educative bine stabilite i mijloacele de nvare asigurate din timp.
Folosirea jocului didactic cere din partea nvtorului un plan de lecie bine gndit
pentru a-l integra organic n mersul normal al activitii. nvarea ine permanent seama de
obiectivul jocului, i anume, pe de o parte, jocul trebuie s fie un prilej de divertisment i de
activitate independent care se desfoar cu att mai bine cu ct este mai viu interesul
pentru care l reprezint i, pe de alta parte, un prilej de acumulare a unor cunotine noi sau
de reactualizare a cunotinelor dobndite.
Desenul i jocul
Jocul reprezint o gam ntreag de manifestri, ncepnd de la exercitarea organelor
senzoriale i pn la cele mai nalte creaii spirituale.
Munca elevilor organizat sub forma de joc, este (sub aspect psihic) cea mai
productiv, fiindc n joc ei particip cu toata fiina, cu toate nzestrrile lor, cum tot n joc li
se pot vedea i scderile.
Jocul este o necesitate profund a vieii, o desctuare a rigorilor vieii. El se
manifest din primele zile ele naterii pn la adnci btrnee, dar modalitile lui de
manifestare sunt altele la copil dect la adult, dei n formele lui intime, sufletete, el slujete
acelorai trebuine profunde biologice.
Jocul nu nseamn anarhie spiritual, poate chiar din contra, prin ajutorul acestei
manifestri, elevii pot ajunge s se supun din plcere unor reguli, uneori foarte severe.
Jocul ca manifestare individual, n formele lui nceptoare poate deveni cu timpul
un element de puternic socializare. n forma de joc se pot realiza lucruri care altfel ar prea
imposibil de realizat.
Greeala mare care se face ns este atunci cnd se solicit elevilor ca din respect sau
datorie pentru o anume disciplin colara, s ndeplineasc o anumit activitate, uitnd c ei
nu sunt nc aduli.
La copil, jocul e munca, binele, datoria, idealul vieii. E singura atmosfer n care
fiina lui psihologic poate respira n libertate i, prin urmare, poate lucra.
Desennd anumite obiecte, teme, elevii ne arat dorina lor profund de a
transforma aceast activitate de joc i, totodat, ceea ce le strnete mai mult interesul.
S-a constatat c, atunci cnd una din formele de activitate la desen satisface
dorina, reyultatele sunt din cele mai bune. n caz contrar, munca nlesnete, iar
rezultatele sunt mult mai inferioare celor dinti. Nici desenele dup natur nu mpiedic
jocul imaginaiei elevilor. Ei gsesc multiple mijloace de a proiecta asuprarealitii
nconjurtoare, jocul fanteziei lor, fie c o completeaz sau o animeaz.
Dorina de a transforma desenul n joc se desprinde i din plcerea cu care muli
elevi ncerac.
Caricatura. S-a observat c numrul elevilor care fac desene caricaturaleeste
foarte mare. Chiar desenele prin care urmreau s fac portrete dar care nu le-au reuit
sunt numite de ei caricaturi.

Caricaturi cu adevrat spirituale nu reuesc s fac dect elevii din clasele mai
mari. Unii elevi refuz s-i dezvluie prin desn tririle lor sufleteti i singura cale care
le mai rmne este s fac jocul imaginaiei proiectnd-o asupra altora.
Jocurile muzicale
Jocurile muzicale sunt cntece sau melodii fr cuvinte, nsoite de o aciune.
Actiunea jocurilor muzicale reiese, att din coninutul textului literar al cntecelor,
ct i din expresivitatea melodiilor, din fora sugestiv a elementului muzical.
Determinarea aciunii unui joc muzical i elementul melodic se evideniaz prin existena
unor jocuri muzicale fr cuvinte.
n jocurile muzicale, aspectul senzorial este mult mai evident dect n celelalte
tipuri de jocuri datorit melodiei pe care se desfoar aciunea acestor jocuri. Melodia
este principalul element al linbajului muzical, limbajul care exprim idei i
sentimenteprin imaginile muzicale, al cror aspect senzorial constituie trstura
dominant a lor.
Experiena ideilor i sentimentelorcu ajutorul imaginilor muzicale este deosebit de
acesibil copilului, pentru motiviul c latura afectiv este deosebit de accesibil
copilului, pentru motivul c latura afectiv este dominat i specific psihologiei sale.
Pentru aceste considerente, jocul muzical este o activitate care place copilului, l
atrage i l intereseaz, prilejuindu-i triri emoionale dintre cele mai puternice.
Potenele educative sunt mai bogate la jocurile muzicale dect la celelalte tipuri
de joc, pentru c rspund i unor cerine muzicale de baz: dezvoltarea auzului muzical i
a vocii copiilor, a dragostei i interesului pentru muzic, formarea gustului estetic
muzical, formarea unor deprinderi practice muzicale, nvarea unor melodii accesibile i
frumoase i realizarea prin toate acestea a unor intense triri emoionale, care
influeniaz pozitiv dezvoltarea copiilor.
Melodiile jocurilor muzicale sunt simple, fr dificulti de intonaie i de ritm,
sunt accesibile pentru a putea fi nvate i interpretate cu uurin n timpul desfurrii
aciunii. Dar, orict de simpu ar fi, aceste melodii trebuie s constituie i reale valori
muzicale, pentru a trezi interesul copiilor pentru nvarea i practicarea lor.
Fora expresiv, puterea de sugerare a melodie unui joc muzical trebuie s
corespund ideilor i sortimentelor nmagazinate n textul literar i n aciunea jocului.
Recomandrile metodice pentru nvare i practicarea jocurilor muzicale, sunt
asemntoare cu cele necesare nvrii i interpretrii cntecelor, la care se mai adaug
unele recomandri specifice, legate de desfurarea aciunii acestor jocuri.
n totolitatea lor, recomandrile metodice se grupeaz n dou categorii distincte:
prima categorie cuprinde pe cea cu aspect general, fiindc sunt comue tuturor jocurilor,
iar categoria a doua includepe cele care au un caracter special pentru c rezult din
coninutul muzical literar i din aciunea unui anumit joc.
Primele probleme metodice asupra crora trebiue s ne ndreptm atenia sunt de
ordin muzical, pentru motivul c, la aceste jocuri, elementul muzical determin natura lor.
Din punct de vedere muzical trebuie s recunoatem nti gama n care este scris
un joc i n legtur direct cu acest problem modul i tonalitatea acestei game.
n nvarea i producerea unui joc este necesar uneori innd seama de
ntinderea vocilor de copii (de diapazonul vocii) schimbarea gamei n care este scris un

joc, cu alta care s fie n acelai mod, reprezentnd ns alt tonalitate. Este nevoie,
deci, s se fac transpoziie melodiei jocului.
Melodia trebuie analizat din punct de vedere al fragmentelor care o alctuiesc, al
formei muzicale al ambitusului pe care l are, al registrului n care este plasat i mai
ales al dificultilor de intonaie, pentru a fi nsuit ct mai exact.
n analiza ritmului vom fixa: msura n care este scris melodia, ritmul binar sau
ternar formulele ritmice dificile mn special pe cele ecepionale proprii att ritmului
binar, ct i celui ternar, fomulele cruzice i mai ales, pe cele anacruzice i formulele
metro - ritm - sincop i contra timp.
Stabilirea tempoului a termenilor de micare i a nuanelor, a termenilor de
expresie, are o importan deosebit cerut de realizarea unei interpretri muzicale
autentice de calitate.
Dup nelegera clar acestor probleme muzicale vom trece la analiza textului
literar, pentru a preciza ideiile i sentimentele pe care le conine, urmrind i concordana
care trebiue s existe ntre expresivitatea melodic i cea literar.
Intuirea clra a problemelor muzicale i literare duce la realizarea unei interpretri
muzicale de calitatea jocului.
Recomandrile metodice leate de aciunea jocurilor const n precizarea aciunii,
n fixarea operailor (a procedeelor de desfurarea a aciunilor) i n stabilirea condiiilor
necesare desfurrii aciunilor.
Recomandrile de ordin general se transform n recomandri cu caracter special,
prin aplicarea lor la studierea concret a unui joc muzical.
Recomandrile speciale se refer la nvarea, cutatrea i practicarea unui anumit
joc i au dou etape de studiu : etapa studierii jocului de ctre propuntor i etapa
studierii jocului cu copiii.
Etapa studierii jocului de ctre propuntor are trei activiti de baz (aspecte):

analiya muzicii i a textului literar

intonarea i interpretatre jocului cu text

realiarea aciunii jocului.

Activitile de baz proprie etape de studiu a unui joc cu copii sunt :

cntarea model a melodie jocului;

reprezentarea aciunii jocului:

nvarea melodiei jocului

nsuirea aciunii

practicarea jocului.

Jocul mijloc al educaie fizice

Jocul este mijlocul prin care se educ, la cel mai nalt nivel relaiile de grup,
favoriznd manifestarea iniiativei, independenei i a responsabilitii. Respectarea
disciplinei colectivului, integrarea n colectiv, spiritul competiv, reprezint doar cteva
din caracteristicile jocului.

n funcie de particularitile organizri lor, de scopurile urmrite jocurile sunt

mprite n : jocuri de micare, jocuri pregtitoate, jocuri sportive.
1.
Jocuri de micare au o tem precis reguli simple i necesit un
spaiu restrns.
2. Jocurile pregtitoare sunt utilizate pentru formarea sau perfecionarea unor
deprinderi specifice ramurilor de sport
3. Jocurile sportive au reguli bine stabilite prin regulamente unice. Ele fac parte
din sistemul competiional, contribuind la stimularea miestriei sportive.
n organizarea jourilor trebuie respectate urmtoarele cerine :
Selecionarea judicioas a jocurilor n vederea ndeplinirii ntocmai a
sarcinilor instructiv educative
Se ine seama de condiile materiale i mediu n care se desfoar
Respectarea de ctre toi participanii a regulilor stabilite
n timpul jocului, participanii trebuie s ndeplineac i sarcin organizatoare
Stimularea spiritului de colaborare ntre participani
Cultivarea respectului fa de adversar la nceputul, pe parcursul i n finalul
jocului
S se asigure echilibrul valoric al echipelor cu stabilirea corect a cpitanilor
de echip
Asigurarea participrii active a tuturor participanilor i evitarea unor supra
solicitri
Evitarea jocurilor cu efecte nedorite ca : jocuri legate de superstiii, jocuri
bazate pe micri nenaturale, jocuri cu caracter neigenic, jocuri care pot
expune copii la accidente, jocuri care lezeaz demnitatea copiilor, jocuri n
care se pot manifesta atitudini necorespunztoare.
Trebiue s se in seama:
Vrsta copiilor principalul factor care condiionaez obinerea celor mai bune
rezultate. n funcie de vrst, jocul trebuie s fie acesibil din punct de vedere al
capacitii fizice i intelectuale ale copiilor i s prezinte interes pentru participani.
Sexul participanilor. Dca multe jocur sunt potrivte pentru ambele sexe, altele
nu mai preziint aceast caracteristic, tiut fiind faptul c fetele sut atrase de jociri cu
elemente de dans sau de cel n care i pot manifesta supleea, graia, ritmicitatea i dac
jocurile pot fi nsoite de muzic este foarte bine, n timp ce bieii sunt atrai de jocurile
sportive n care vin n contact direct cu adversarul, manifestndu-i tendina de
independen, de afirmare.
Dezvoltatrea i pregtirea fizic. Este suficent ca jocul s corespund
capacitilor fizice i psihice ale copiillor, s fie acesibile tuturor copilor care particip la
joc, ns n acelei timp, sa fie suficent de dificil pentru a prezenta interes pentru
participani.
Starea sntii participanilor reprezint un factor de care trebuie s se in
seama, deoarecee o sntate subred diminueaz considerabil din eficen, efortul depus
putnd s duc la o stare proast a sntii copiilor.

Particularitile activitii. n funcie de natura activitii va fi ales jocul. Pentru

tabere i sate de vacan cele mai indicate sunt jocurile de teren pe terase tematice, jocuri
de micare de mas i jocuri distractive.
Locul de desfurare. Jocurile pot fi selecionate n funcie de locul unde s se
poat desfura activitatea, n sensul c anumite jocuri se pot practica afar, n timp ce
altele pot fi practicate n sli.
Condiiile atmosferice. n alegerea i desfurarea jocului se va ine seama de
temperatura aerului, de gradul de umiditate.
1. Pregtirea locului de joc. Terenul de joc s corespund din punct de vedere al
amplasrii i condiilor igenice. Pe teren s nu fie gropi, pietre sau obiecte care ar
mpiedica buna desfurare a jocului sau ar duce la accidente. Marcajele necesare n
desfurarea jocului fanioanele , vor fi executate i amplasate n aa fel nct s fie
vizibile.
2. Pregtirea materialului de joc. Materialele vaor fi pregtite din timp. n
majoritatea cazurilor este nevoie de mingi diferite ca mrime, corzi, frnghii, saci,
sculei cu nisip, panouri, earfe, benzi colorate, setelue de diferite mrimi i culori,
acestea trebuie s corespund ca dimensiune, greutate, s existe cantiti suficent, s fie n
stare de folosin i curat ntrebuinate.
3. Formarea echipelor. Cnd jocul se desfur pe echipe n formarea acestora
trebuie s existe un echilibru valoric i numeric i s se pstreze o proporie a sexelor
cnd echipele sunt mixte.
4. Alegerea cpitanilor. n jocurile n care este nevoie de ajutoare, nvtorul i
le alege fie din cei care nu pot participa la joc din diferite motive, sau prin rotaie cnd
toi sunt api de joc, acetia avnd sarcina de a supraveghea ndeplinirea ntocmai a
sarcinilor de joc, a respectrii regulilor acestuia, de a ine evidena rezultatelor.
5. Aezarea juctorilor. Juctori vor fi aezai n aa fel nct din toate direciile
s poat vedea conductorul jocului, s poat fi vzui de acetia. Se va evita aezarea
juctorilor cu faa spre soare.
6. Explicarea i demonstrarea jocului. nelegerea i reuita jocului depind de
calitatea explicrii i demonstrrii acestuia. Explicaia trebiue s fie clar, succint, fcut
pe un ton potrivit, s fie accesibil, evitndu-se deplasrile celui care explic. Vor fi
expuse : denumirea jocului, coninutul pe scurt, principalele reguli, lmuriri cu privire la
stabilirea nvingtorului, urmrirea fiecrui participant, comenzile i semnalele
convenionale pentru nceper, desfurare i final. Explicaia va fi nsoit de
demonstraie.
7. Conducerea i arbitrarea jocului. Jocul ncepe la un semnal dat de ctre
nvtor dup ce, acesta, s-a convins c toi participanii sunt pe locurile lor i au neles
jocul. n continuare va urmri desfurarea jocului, avnd grij s respecte regulile
acestuia simulnd spiritul de iniiativ, atenionnd pe cei care ncearc s ncalce
regulile. Arbitrajul trebiue s fie corect, neprtinitor, fcut de regul de ctre nvtor sau
de ctre un copil cu spirit organizator.
8. Disciplina de joc. Respectarea regulilor i sarcinilor de joc, a normelor de
conduit fa de adversar contribuie la realizarea unor atmosfere agreabile, la realizarea
sarcinilor jocului. n timpul jocului se creeaz o atmosfer emoional, participanii
manifestndu-i entuziasmul prin urale, explozii de bucurie. Aceste sunt manifestri ale
indisciplinei,ci manifestrile ale entuziaismului i bucuriei invtorului revenindu-i

sarcina de a tempera intensitatea acestor manifestri de a evia exagerrile. n final vor fi

stabilite rezultatele care vor fi comunicate participanilor. Se vor face aprecierile asupra
modului n care s-a desfurat jocul. Este de dorit ca jocul pe echipe s se repete, pentru a
da posibilitatea echipei care a pierdut, s-i ia revana.
Jocurile pe calculator
Copiii de azi cresc nrt-o lume bazat pe informaie, lume aflat ntr-o continu
comunicie i interactivitate. Nendoielnic, ei sunt purttorii tehnologiei a schiburilor din
societate i pentru a ne convige de acestea este suficent s-i privim cum introduc de la
tastatura unui calculator soluii la cele mai dificile probleme caea apar pe ecranul
computerului.
Tehnologia Informaional (T.I.) este o unealt puternic pentru nvare pentru
toi copiii. n sensul cel mai larg ea este definit ca fiind tehnologia asociat cu
manipularea informaiile: memorarea, procesarea i transmiterea lor ntr-o diversitate
de forme i mijloace electrice i folosirea lor i contolarea operriii tuturor
dispozitivelor asociate acestor procese
Dei exist o multitudine de forme i utilizri al T.I. n sala de clas (de exemplu
utilizarea potei electronice sau a unui video recorder), n practic cea mai accesibil i
recunoscut forma a T.I. este calculatorul, computerele fiind cea mai larg categorie T.I.
folosit n viaa de zi cu zi.
Marea majoritate a copiilor devin contieni de prezena calculatoarelor n mod cu
totul ntmpltor ca, de exemplu, n timpul unei plimbri cu prinii la cumprturi (noile
case de marcaj fiind microcuputere).
Calculatoarele sunt o parte a experienei unui copil(n mod cu totul special
datorit particuaritii crescnde a jocurilor pe calculator) i astfel ar trebui s devin
parte natural a procesului de nvare n coal copiii ar trebui s fie capabili s le
priveasc ca unelte de nvare i s nvee astfel s le controleze pentru a-i satisface
propriile scopuri.
*
Dezvoltarea spectaculoas a Noilor T.I. i de Comunicare a detrminat
transformarea calculatoarelor n adecrate unelte ale muncii neexistnd practic la ora
actual nici un domeniu de activitata in care s nu fii ptruns computerele medicinm,
industrie, agricultur, pierderea vremii, mass media, telecumunicaii, educaii etc.
devenind astfel tot mai evident faptul c tinde spre o societatea informaional
automatizat.
Nici educaia nu putea face excepie, astfel c n condiiile unei instrucii realizare
cu mijloace tehnice, instriurea asistat de calculator (I.A.C.)ctig tot mai mult teren.
I.A.C. ul i difuziunea ei n practic colar presupune anumite condiii care s
faciliteze utilizarea calculatoarelor n procesul de predare nvare, lund n considerare
aspecte ca:

Formarea progresiv i accelerat a diverselor sectoare ale vieii

economico-sociale, ca proces ireversibil, nfptuit n ritmuri diferite, dar n toate rile.

Transformarea educaiei ca factor activ al dezvotrii devine posibil n

msura n care coala seadapteaz obiectiv i necesitiilor de dezvoltare a societii.


Rapida creterea a rezultatelor obinute n domeniul informaticii i tehnici
de calculator ne oblig s inem seama c nu putem s lsm educaia la nivelul
metodelor de acum 30-40 de ani.
Pentru a subscrie ritmul alert impus de informatizarea societii n vederea
pregtirii de tineri capabil s utilizeze calculatoarele, devine necesar stabilirea unei
strategii de aciune care s cuprind
Sensibilitatea tuturor cadrelor didactice pentru intoroducerea calculatoarelor
n coli aciune de promovare a unui nou mod de instruire i nvare.
Formarea unor colective de informatic n fiecare coal care s cuprind att
programatori, profesori de infomatic, analitii, ct i psihopedagogii cu o bun pregtire
epistemoogic i cibernetic, capabil s participe efectiv la elaborarea unor curiculum
vitae care s in cont de utilizarea calculatoarelor.
Dotarea colilor de toate gradele de mijloace tehnice de instruire necesar;
plasarea calculatoarelor n ansamblul denumit tehnologie didactic.
Organizarea unor cercetri experimentale i cunstituirea unor uniti pilot
pentru introducerea I.A.C. n coli.
Pornind de la aceste considerente considerm c anumite segmente ale procesului
de predare-nvare vor fi optimizate prin introducerea I.A.C.-ului, n timp ce alte pot fi
foarte bine realizate prin mijloacele clasice. Este vorba despre acele momente ale leciilor
pe care profesorul nu le poate susine dect parial n condiii obinuite:

Simularea unor fenomene n micare prin imagini animate;

Suplinirea unor demonstraii experimentale;

Create de situaii problem cu valoare motivaional, ori cu valoare de test

pentru nivelul cunotinelor i abilitilor nsuite de elevi;

Obinerea de feedback n timp util;

Activiti reapitulative;

Jocuri didactice pe teme complementare sau de aprofundare etc.

Unul din avantajele majore ale utilizrii calculatoarelor n procesul de nvmnt
este faptul c ofer elevilor posibilitatea de a nva n mod interactiv, disctractiv. Exist
un numr impresionant de jocuri educative pentru copii i pentru aduli, n cadru crora
cuvntul cheie ar fi echilibrul, fiind un amestec adectat de distracie i stimulare
intelectual.
Cteva elemente ce trebuie urmrite la jocurile pe calculator.
- Respectarea practicilor de educaie general acceptate profesorii tiu c
trebuie s nceap prin explicarea regulilor i cerinelor i c trebuie s verifice dac
elevul are suficente cunotine pentru a juca jocul.
- Evitatrea plictiselii i a monotoniei nvarea este un proces care dureaz
toat viaa i de aceea trebuie evitate jocurile care distrug plcerea copiilor de a nva.
- Simplitatea i claritatea regulile jocului trebuie s fie simple i concise. Ele
trebuie s poat fi aflate la simpla apsare a unei taste sau la executarea unui clic cu
mouse-ul n orice din timpul jocului
Clasificarea jocurilor pe calculator.
Jocurile de aventuri- fac apel la isteime i la intelegen;
Jocurile de aciune- similare celor de aventuri implic suptilitatea i ritm
alert(unele sunt foarte violente).

Jocurile de tip arcade- sunt mai simple i organizate pe niveluri, a cror

dificultate crete pe msur ce se nainteaz n joc.
Jocurile de simulare a realitii: activitatea de zbor, afaceri, comer, asisten
medical, disciplinele sportive etc.

Cteva afirmaii despre calculatoare i jocuri

Deoarece computerele pot nmagazina cantiti mari de informaii ele ofer elevilor
acest acces la rezolvare enorme de cunotine.

Jocurile pe calculator pot fi un mediu interactiv ce solicit rspuns din partea

elevului.

Prin folosirea regulat n joc a calculatorului perioada de atenie a anumitor elevi

crete

Jocurile n reea permit copiilor ce au dificulti de comunicare s comunice cu

colegii lor.

Jocurile n reea pot fi o cale folositoare n ncurajarea elevilor s coopereze i s

lucreze mpreun.

Jocurile de simulare pot ajuta elevii s asimileze concepte dificile.

Folosirea jocurilor de aciune duce la creterea stimei-de-sine.

Jocurile de tip cross-word permit eleviloe s fac exerciii de fonetic regulat i s

practice diferite activiti colaterale.

Jocurile de aventuri i strattegie pot oferi o cale de prezentare a informaiilor

complexe pe diferite suporturi de informaii.

Jocurile lingvistice ofer o ans pentru eliminarea temerii de a scrie fr greeli de

ortografie, punctuaie sau ilizibilitatea scrisului de mn.

Jocurile pe calculator dau o ans eleviloe de a fi creativi, de exemplu permindu-le

elevilor s produc lucrri calificative chiar dac nu tiu s deseneze.

Pun la dispoziie sunete, imagini, cuvinte, muzic i animaie ntr-un mod excitant.
*

Jocurile pe calculator nu sunt un panaceu; folosite inadecvat vor nlocui exerciiile

de pe hrtia plictisitoare i fr neles cu sarcini computerizate la fel de plictisitoare i
fr sens. Dar folosite n mod corespunztor, ele pot mbunti mediul de nvare, pot
face predarea mult mai eficient i atrgtoare.