Importanţa jocului in viaţa şi

dezvoltarea individului

Educatoare:Adam Madalina
Educatoare:Marin Andreea
Gradinita P.N Madona Dudu,Craiova

„Jocul este o asimilare a realului la activitatea proprie, oferindu-i acestei

activităţi alimentaţia necesară şi transformând realul în funcţie de multiple trebuinţe ale
eului. Iată de ce, toate metodele active de educare a copiilor mici cer să li se furnizeze
acestora un material ajutător pentru ca, jucându-se, ei să reuşească să asimileze realităţile
intelectuale care, fără aceasta, rămân exterioare inteligenţei copilului” – J. Piaget.

Dezvoltarea tehnicii a adus cu ea nenumărate avantaje, dar nu lipsesc dezavantajele,

limitele ei. Astfel se întrerup canalele de comunicare socială, de deschidere către umanitate.
De aceea se impune utilizarea unor metode ce valorizează sentimentul de apartenentă la grup,
solidaritatea, spiritul de echipă, respectarea normelor.o astfel de metodă este jocul.
Jocul este o activitate umană dominanta in copilarie, prin care copilul îşi satisface
imediat, după posibilităţi, propriile dorinţe, acţionând conştient şi liber în lumea imaginară pe
care şi-o creează singur. Această activitate nu este specifică doar copilului, ea întâlnindu-se şi
la adolescenţi, la maturi, sau chiar la bunici.
Cu toţii ne refugiem deseori într-o lume imaginară, pe care ne-o creem plină de vise, de
dorinţe ce se împlinesc, de imaginaţie, o lume paradisiacă în care restricţiile lipsesc. În crearea
lumii imaginare omul transpune realul în imaginar.
În grădiniţă această activitate nu este o activitate lipsită de importanţă şi
seriozitate.Toţi ne aducem aminte că multe lucruri le-am învăţat aici prin joc, el fiind practice
singura metodă prin care noi puteam asimila ceva nou.
Jocul are rol terapeutic pentru cei carenu au dezvoltată iniţiativa şi curajul de a intra în
competiţie.Prin joc se eliberează de timiditate şi intră cu toate forţele în joc. Nu se mai teme
aşa de tare de critica celorlalţi, deoarece personajul poate spune orice, iar reproşurile nu i se
adresează lui personal, ci personajului.Prin joc se poare fortifica, întări voinţa şi atenţia.
Cercetătorii au demonstrat că jocul copilului este esnţial pentru dezvoltarea
personalităţii lui, şi că prin joc se dezvoltă capacităţile şi competenţele de bază.Scopul jocului
este acţiunea însăşi, capabilă de a satisface imediat dorinţele sau aspiraţiile copilului.Prin
atingerea scopului, se restabileşte echilibrul vieţii psihice.Importanţa locului pe care-l ocupă
jocul în viaţa copilului este dată de faptul că jocul satisface dorinţa firească de manifestare, de
acţiune şi de afirmare a independenţei copilului.Prin joc copulul ajunge să cunoască realitatea
social, deprinde modele de conduit şi reflect la comportamentul propriu şi al celorlalţi.
Funcţiile jocului se schimbă în raport cu vârsta. Astfel, dacă pentru copil, jocul este o
activitate fundamentală, pentru adult reprezintă un înlocuitor al activităţilor serioase .
Principalele fucţii ale jocului sunt mentale şi motorii, functia principală fiind de
realizare a eului, de manifestare a personalităţii . Ca funcţie secundară putem enumera –
funcţia de divertisment, pentruică înlătură plictiseala pricinuită de lipsa activităţii; de element
odihnitor, ştiut fiind faptul că jocul oboseşte mai puţin; de relaxare.
 Prin joc, atunci cand suntem mici, asimilam realul la eu şi, prin imitatie a eului la
real. Tot prin joc ne descarcăm energetic şi ne rezolvăm anumite conflicte, ne formăm şi ne
informăm, socializăm cu alţii.
Ca valori ale jocului putem enumera:
- perfecţionarea senzaţiilor şi percepţiilor,
- dezvoltarea spiritului de observaţie, a spritului de iniţiativă,
- dezvoltarea spiritului de echipă, a spiritului de competiţie,
- exersarea atenţiei şi a imaginaţiei,
- folosirea limbajului,
- influenţarea comportamentului copiilor, mai ales prin intermediul regulilor, care fac copiii să
învete o conduita civilizată.
Orice joc implică:
- realizarea corectă a sarcinilor,
- putere de stăpânire,
- disciplină,
- respect pentru ceilalţi,
- critică şi cooperare,
- comunicare,
- respectarea anumitor reguli.
Jocul, putem spune, pregăteşte individul pentru viaţa de adult. Dacă am face o
clasificare a jocurilor am afla că există mai multe tipuri de jocuri :
 jocuri de manipulare – a materialelor mărunte, a bilelor, a beţişoarelor, a păpuşilor,
maşinuţelor, etc…,
 jocuri imitative – prin care imităm cele întâmplate în realşitate sau ceea ce el ar fi dorit
să se intâmple: de-a poliţistul, de-a doctorul, de-a vânzătorul.,
 jocuri sociale – de-a şoferul, de-a zidarul, jocuri de construcţie,
 jocuri motrice – alergări, cătărări,
 jocuri logice
Orice joc are o regula. Ea exprimă nevoia copilului de ordine si disciplină.Regulile
sunt învaţate, imitate, inventate.
Un mare pedagog a încercat să răspundă la întrebarea- de ce se joacă copilul?,
ajungând la concluzia că omul nu este întreg decât atunci când se joacă. Jocul oferă
individului posibilitatea descătuşării de lumea înconjurătoare.
Jocul copiilor constituie un teren important de descifrare a capacitatilor psihologice,
inclusiv a celor intelectuale si a trasaturilor de personalitate. Dupa modul cum se joaca,
observam daca un copil este mai inventiv, mai activ in joc, daca poate sau nu surprinde solutii
noi, ingenioase, daca dispune de claritate de idei, coerenta in rolul ce si l-a asumat.
Jocul este privit drept activitatea care formeaza, modeleaza inteligenta dar, pe de alta
parte, permite sa se constate caracteristicile ei. Activitatea ludica furnizeaza informatii privind
psihodiagnoza inteligentei.
Jocul ofera posibilitatea cunoasterii nivelului dezvoltarii intelectuale a copiilor la un
moment dat, fapt ce va permite aplicarea unor metode pedagogice optime fiecarui caz in
parte.
Prin activitatea de joc copiii dobandesc cunostinte, li se formeaza variate actiuni mintale care
influenteaza dezvoltarea proceselor psihice, se face trecerea, in etape, de la actiunile practice,
materiale de joc spre actiuni mintale, in planul reprezentarilor. Jocul are un rol formativ si,
prin intermediul lui, copilul are posibilitatea de a reconstitui, de a reproduce intr-o forma
intuitiv-activa o arie cuprinzatoare din realitatea obiectiva. Astfel, prin joc, copiii actionand cu
diferite materiale, prin jocurile de creatie si de constructie, reproduc in mod activ activitatea
oamenilor, reflectand relatiile sociale ale diferitelor profesiuni.
 Jocul favorizeaza dezvoltarea aptitudinii imaginative la copii, a capacitatii de a crea
sisteme de imagini generalizate despre obiecte si fenomene, precum si de a efectua diverse
combinari mentale cu imaginile respective. Prin joc, copilul dobandeste numeroase si variate
cunostinte despre mediul inconjurator prin care i se dezvolta procesele psihice de reflectare
directa si nemijlocita a realitatii: perceptiile, reprezentarile, memoria, imaginatia, gandirea,
limbajul.
In timpul jocului reprezentarile copilului se imbogatesc, se precizeaza si se contureaza.
Trecand de la reprezentari la notiuni, copilului i se dezvolta memoria, gandirea activa, unde
un rol important il joaca limbajul. Comunicand intre ei, isi fixeaza tema jocului, stabilesc
subiectul, isi repartizeaza rolurile, isi precizeaza actiunile comune, menite sa confere jocului
un caracter organizat.
Prin joc, imaginatia copiilor sufera modificari calitative in stransa unitate cu
schimbarile psiho-fiziologice care au loc in aceasta perioada (3-6 ani). Cunostintele copilului
devin mai precise, mai sistematice si mai generalizate, se dezvolta imaginatia reproductiva si
creatoare.
Iata de ce parintii, educatorii trebuie sa acorde o atentie deosebita jocului copilului si
chiar sa-i fie partener de joaca.
Pentru copii jocul include o varietate de ativitati amuzante si interesante.Aceste activiati
pot fii:jocul creative,jocul linistit,jocul activ,dramatic si jocul de manipulare a obiectelor.Un
copil se poate juca singur sau in grup.Copii trec prin diferite stadii pe masura dezvoltarii
lor ,devenind capabili de mai multe interactiuni in jocul lor.Este important sa se stie faptul ca
fiecare varsta reflecta in jocul unui copil stadiul de dezvoltare psihologica si emotionala.
O contribuţie importantă la pregătirea copilului pentru şcoală şi-o aduc jocurile
didactice pentru dezvoltarea limbajului. Se ştie că mediul familial exercită o influenţă
cultural-educativă binefăcătoare asupra dezvoltării limbajului copilului şi în mod deosebit,
asupra dezvoltării limbajului acestuia. Cu toate acestea, realitatea confirmă că influenţele
exercitate de mediul familial sub acest aspect sunt încă deosebit de variate. În consecinţă, fie
datorită acestor influenţe, fie datorită unor întârzieri sau defecţiuni în vorbirea copiilor la
intrarea lor în grădiniţă, diferenţele semnalate în dezvoltarea limbajului sau a vocabularului
acestora sunt încă deosebit de sesizabile. Aceste diferenţieri accentuate se menţin până la
intrarea copilului în şcoală, mai ales pentru cei ce nu frecventează zilnic grădiniţa. Ori, între
limbaj şi gândire există o interdependenţă binecunoscută. Aceste diferenţieri în domeniul
dezvoltării limbajului situează copiii în poziţii diferite, sub aspectele deosebit de complexe
ale activităţilor instructiv-educative. Una dintre sarcinile majore ale grădiniţei instructiv-
educative o constituie omogenizarea relativă a dezvoltării limbajului copiilor, în aşa fel încât
la intrarea în şcoala primară, să posede noţiunile strict necesare însuşirii cunoştinţelor de bază
prevăzute de programa şcolară.
Dezvoltarea limbajului se realizează atât în activităţile specifice dezvoltării vorbirii,
cât şi în cadrul întregului program din grădiniţă.
Procesul de influenţare asupra dezvoltării limbajului copiilor începe la grupa mică
ţinându-se seama de caracterul concret al limbajului, dificultăţile de pronunţie, vocabularul
redus şi alte particularităţi psihice cum sunt: gândirea concretă, atenţia instabilă, memoria
individuală.
Dezvoltarea vorbirii copiilor se realizează în mod treptat, prin lărgirea relaţiilor verbale cu cei
din jur, în condiţiile manifestării de către copii a curiozităţii de cunoaştere a obiectelor, a
însuşirilor acestora, pe de o parte şi a atitudinii interogative referitoare la originea şi cauza
unor fenomene, pe de altă parte.
. În întregul proces de cultivare a limbajului, atât în activităţile specifice, cât şi în
toate celelalte împrejurări se urmăreşte:
  formarea deprinderilor de vorbire corectă (sub aspect fonetic, lexical,
gramatical, coerentă şi expresivă);
 îmbogăţirea şi activizarea limbajului şi a gândirii, dezvoltarea limbajului
monologat şi dialogat, însuşirea simbolurilor verbale cu caracter generalizator, în funcţie de
particularităţile de vârstă;
 formarea deprinderii de exprimare adecvată a gândurilor, ceea ce contribuie la
pregătirea lor pentru activitatea instructiv-educativă din şcoală;
 trecerea treptată de la limbajul concret - situativ la limbajul contextual, pe
măsură ce copilul depăşeşte limitele experienţei senzoriale, însuşirea treptată a structurii
gramaticale a limbii materne în practica vorbirii, îmbogăţirea vocabularului în condiţiile
comunicării continue cu persoanele din jur;
 prevenirea şi corectarea defectelor de pronunţie, în cadrul muncii individuale,
cu grupuri mici de copii, precum şi în cadrul activităţii de dezvoltare a limbajului cu întreaga
grupă de copii.
Jocurile didactice destinate dezvoltării limbajului contribuie, în mare măsură, la
dezvoltarea acuităţii auditive a auzului fonematic. Ele solicită perceperea corectă a sunetelor,
descifrarea compoziţiei sonore sau semnalarea prezenţei sau absenţei unui anumit sunet într-
un cuvânt
O altă sarcină pe care o îndeplinesc jocurile didactice destinate dezvoltării limbajului
se referă la clarificarea şi precizarea unor noţiuni, sarcină ce se realizează concomitent cu cele
care se referă la îmbogăţirea vocabularului şi activizarea lui.
Cele mai multe jocuri didactice sunt destinate îmbogăţirii lexicului copiilor cu
substantive comune ce denumesc: obiecte şi fenomene percepute direct în natura
înconjurătoare şi în viaţa socială, nume de obiecte necesare în viaţă şi activitatea lor,
principalele încăperi cu obiectele necesare, părţile componente ale corpului, obiecte de igienă
personală, îmbrăcăminte, încălţăminte, alimente, mijloace de locomoţie, anotimpurile şi
fenomenele specifice lor, animale domestice şi sălbatice, plante cunoscute şi unele părţi
componente ale acestora, unele aspecte ale muncii, ale vieţii sociale desfăşurate de părinţii
lor.
Jocul didactic contribuie atât la îmbogăţirea vocabularului, activizarea şi exersarea
lui; cât şi la însuşirea unei exprimări clare, coerente, corecte din punct de vedere gramatical,
la cultivarea independenţei în vorbire şi stimularea creativităţii în exprimarea orală.
Deci, prin jocul didactic se asigură înţelegerea, fixarea sau repetarea anumitor
cunoştinţe în mod plăcut, fără ca interesul celor care comunică să scadă. Jocul se constituie ca
activitate fundamentală la vârsta preşcolară. J. Piaget denumeşte jocul ca fiind un anumit tip
de activitate, înţeleasă ca un exerciţiu funcţional.

BIBLIOGRAFIE

Grigoriu Dumitru – Copilul si jocul,1975

Curriculum pentru educaţia timpurie a copiilor
Revista învăţământul preşcolar nr.3-4/2004