Funcţiile jocului didactic matematic

Scopul principal prevăzut în programă- acela de a-i interesa pe copii în asimilarea

unui volum de cunoştinţe logice, simple, polivalente, pe baza cărora să se orienteze în
problemele lumii înconjurătoare şi să e x p i' 11'! Î e judecăţi şi raţionamente- se poate
realiza prin utilizarea jocului didactic.
Datorită faptului că elevul acumulează o mare cantitate de curioşiinţe, de
impresii, îşi cultivă sentimentele şi interesele, îşi structurează o p e r a ţ i i l e şi acţiunile
fără a resimţi efortul, învăţarea prin intermediul j o c u l u i se realizează economicos şi
eficient.
Pentru acest motiv jocul este considerat astăzi, în teoria pedagogică modernă, ca o
modalitate de asimilare a realului la acţiunea proprie (J. Pia ge t), asigurând elevului
largi posibilităţi de activism intelectual. Jucându-se, copi!ui reuşeşte să asimileze
realităţile intelectuale, astfel, acestea rămân exterioare inteligenţei copilului. Jocul este
practica dezvoltării (D.D.Elkonin) şi, în consecinţă, în perioada copilăriei el este adoptat
pentru multiplele sale f u n c ţ i i formative.

Jocurile didactice matematice îndeplinesc o funcţie esenţiala, cea

organizatorică prin faptul că permit o bună planificare a timpului e l e v u l u i şi al
cadrului didactic. In timpul jocului, toţi copiii activează. Acţiunile lor nu sunt aleatorii,
ci jalonate şi controlate prin reguli de joc. De asemenea, j o c u r i l e matematice permit
desfăşurarea unor interacţiuni diferenţiate, în care e l e v i i se întreţin cu ei înşişi şi
colaborează în cadrul grupului, concurând în parale! cu alt grup, fapt care conduce la
cunoaşterea de sine şi la asumarea unor responsabilităţi privind propriile acte.
Nu mai puţin importantă este funcţia didactică pe care o pot avea jocurile
matematice, jocuri care permit dezvoltarea capacităţilor intelectuale, tactice,
memotehnice.
Jocurile au. şi o funcţie cognitivă, cu un vector îndreptat spre noi achiziţii şi un
altul spre copil, pentru cunoaşterea lui psihopedagogică.
Prin joc, copilul se manifestă firesc, fapt care îi permite cadrului didactic să-1
studieze sub aspect temperamental sau caracter!al si să optimizeze activitatea din mers,
dacă este cazul.
Jocul permite şi o pedagogie a erorilor- mult recomandată în u l t i m u l timp-
stimularea puterii de discernământ a copiilor şi prin realizarea unor diferenţe valorice
(atât cât o permite vârsta).
Jocul didactic stimulează în grad înalt procesele psihice. Prin joc fiecare elev îşi
verifică şi confruntă cunoştinţele matematice cu cele ale întregului colectiv, în
conformitate cu sarcinile grupului.
Are loc astfel o autoevaluare corectă şi, implicit, o mai hună autocunoaştere. Prin
jocurile didactice copilul dobândeşte treptat idei şi concepte abstracte pe care le va
utiliza în matematică.
Jocurile didactice matematice contribuie la dezvoltarea intelectuală,
stimularea inteligenţei, creativităţii, trecerea de la gândirea concret i n t u i t i v ă , la
pregătirea copiilor pentru înţelegerea şi însuşirea matematicii.
Jocul stimulează şi modelează procesele afectiv- motivaţionale.
Prin intermediul jocului, copilul îşi îmbogăţeşte viaţa afectivă şi Jn acelaşi timp
dobândeşte capacitatea, în mod progresiv, să-şi stăpânească emoţiile. El învaţă să
trăiască profund o atitudine pozitivă să reacţioneze sincer, pozitiv sau negativ, faţă de
ceea ce este bun, frumos, moral şi respectiv, faţă de ceea ce este urât, rău , imoral.

In strânsă legătură cu procesele afective se dezvoltă şi procesele motivaţionale.

Jocul are un rol foarte important în dezvoltarea intereselor de cunoaştere, a curiozităţii.
In timpul jocului copilul nu simte nevoia î n t ă r i r i i externe. Motivaţia intrinsecă se
cultivă fără un program pedagogic p r e s t a b i l i t (J. Bruner). Copilul găseşte cea mai
eficientă recompensă în însuşi faptul de a se juca. Oferindu-le condiţii propice de joc şi
asigurându-le materialul (obiectual sau verbal) le cultivăm cea mai importantă pârghie a
v ii to a r e l or acţiuni de tip uman- motivaţia.
Latura volitivă este intens solicitată în joc.Vitejia, cinstea, dreptatea, curajul se
cultivă, fără greş, prin intermediul jocului. E suficient să p r i v i m concentrarea
copilului antrenat în joc, seriozitatea cu care urmăreşte respectarea unor reguli sau lupta
în care se angajează, pentru a înţelege că, în viaţa copilului, jocul este un fapt esenţial.
Se zămislesc prin intermediul jocului germenii autoeducaţiei.
Funcţia de comunicare a limbajului este cultivată, în mod deosebit prin
intermediul jocului, mai ales atunci când îmbracă forma c ol e c t iv ă . Ambianţa de
comunicare, de interacţiune informaţională îi îmbogăţeşte conţinutul şi formele de
desfăşurare, printr-un proces de sinteză a informaţiei elaborate în comun de participanţii
la joc. Relaţiile de grup intervin ca ( a c t o r organizator supraindividual. Ele exercită o
influenţă coercitivă, disciplinatoare asupra activităţii fiecărui copil în parte. Copilul
învaţă să acţioneze şi sătrăiască împreună cu alţii, să ţină seama de dorinţele şi cerinţele
a l t o r a şi, totodată, vrea să i se ia în seamă propriile dorinţe şi cerinţe.