CAPITOLUL 5

ACTIVITĂŢI MATEMATICE BAZATE PE JOCUL DIDACTIC

5.1. Jocul didactic – activitate fundamentală a copilului preşcolar

Când copilul alege liber jocul, satisfacţia vine din interiorul lui. Numai este nevoie să fie
recompensat pentru a se juca, pentru că o face din plăcere. Implicarea prin participarea activă este
cheia şi mijlocul eficient de învăţare prin joc, pentru că acesta presupune mobilizarea structurilor de
cunoaştere şi integrare. Dacă se implică activ şi conştient, copilul se concentrează pe acţiune, reţine
ce face şi doreşte să repete. Jocurile didactice, organizate în lumina cerinţelor psihologiei învăţării,
reprezintă un mijloc activ şi eficace de instruire şi educare a preşcolarului. „Jocul, susţine J. Piaget,
este o asimilare a realului la activitatea proprie, oferindu-i acestei activităţi alimentaţia necesară şi
transformând realul în funcţie de multiplele trebuinţe ale eului. Iată de ce, toate metodele active de
educare a copiilor mici cer să li se furnizeze acestora un material corespunzător pentru că, jucându-
se, ei să reuşească să asimileze realităţile intelectuale care fără acesta, rămân exterioare inteligenţei
copilului”.
Deci, jocul contribuie la dezvoltarea intelectuală a copilului la formarea percepţiilor (de
culoare, formă, mărime), la educarea spiritului de observaţie, a imaginaţiei creatoare, a gândirii şi
chiar a limbajului. Numeroase jocuri didactice organizează procesul perceperii analitico – sintetice
a însuşirilor caracteristice ale obiectelor. Situaţiile concrete ale jocului solicită copilului alegerea
obiectelor după diferite criterii şi găsirea asemănărilor şi deosebirilor dintre ele. Copilul analizează
obiectele şi diferenţiază corect figurile geometrice, culorile principale şi învaţă denumirea lor.
Percepţia spaţiului se dezvoltă prin jocurile didactice desfăşurate în care preşcolarul aşează figurile
sau construieşte ceva, se familiarizează cu raporturile spaţiale dintre obiecte: sus – jos, în faţă – în
spate, aproape – departe, dreapta – stânga. Prin alte jocuri învaţă să cunoască formele şi
dimensiunile obiectelor. Folosindu-se jocul „Găseşte un obiect de aceeaşi formă” copilul învaţă să
deosebească formele: ovale, rotunde, dreptunghiulare, pătrate şi triunghiulare ale obiectelor.
Comparând obiectele după diferitele lor dimensiuni copilul învaţă să cunoască dimensiunile de
lungime (lung – scurt), de înălţime (scund – înalt), de mărime (mare – mic), de grosime (gros –
subţire). Jocurile didactice sunt un mijloc eficient şi pentru realizarea sarcinilor de dezvoltarea
limbajului, cunoaşterea mediului şi educaţia pentru societate. Ele contribuie la dezvoltarea stăpânirii
de sine, autocontrolului, spiritului de independenţă, disciplinei conştiente, perseverenţei,
sociabilităţii precum şi a multor calităţi de voinţă şi trăsături de caracter. Un rol deosebit de
important în dezvoltarea acestor calităţi şi trăsături îl au regulile jocului didactic. Însuşindu-şi aceste

103
reguli, învăţând să le respecte, copilul învaţă să se stăpânească mai bine, să-şi frâneze dorinţele,
când acesta vine în contradicţie cu conţinutul jocului. Multe dintre jocurile didactice ajută la
dezvoltarea spiritului de independenţă, avînd o mare importanţă în pregătirea pentru şcoală unde
copilul îşi începe munca intelectuală independentă.
Valoarea educativă a jocurilor didactice constă şi în dezvoltarea spiritului de colectiv, a
relaţiilor reciproce corecte dintre copii. Respectarea regulilor jocului educă la copii simţul de
răspundere, onestitate şi solidaritate amicală.
În jocul didactic desfăşurat pe grupe sau în colectiv, copii învaţă să se ajute unii pe alţii, să
se bucure de succesele colegilor lor să aprecieze şi să recunoască nepărtinitor succesele altora. Jocul
didactic exercită o influenţă pozitivă nu numai asupra laturii intelectuale a copilului, ci şi asupra
personalităţii lui, şi de aceea, el este un important mijloc de instruire şi educare a copiilor. Jocul
didactic în care copilul este pus să opereze cu imagini grafice şi apoi cu cuvinte, respectând anumite
regului încă neconştientizate, poate înfăptui obiective instructive, deoarece aşa cum preciza J. S.
Bruner „jocul seamănă cu modelul matematic fiind o reprezentare artificială dar puternică a
realităţii”.
Metodologia folosirii fişelor cu preşcolari în cadrul activităţii bazate pe jocul didactic
matematic implică mai multe operaţii şi anume:
- alcătuirea fişelor,
- clasificarea lor,
- alegerea fişelor potrivite pentru anumiţi copii,
- prezentarea fişei copiilor şi intuirea ei,
- transmiterea sarcinii pe care o au de rezolvat, munca preşcolarului pe fişă şi
- controlul acestei munci.
Jocul didactic matematic poate fi folosit cu succes atât în diferite etape ale lecţiei, cât şi
pentru diferitele tipuri de lecţii. Îşi atinge scopul numai dacă educatoarea cunoaşte bine
particularităţile individuale ale copiilor şi conţinutul programei.
Munca independentă cu grupuri mici de copii are marele avantaj că între copii se stabilesc
relaţii de cooperare, de ajutor reciproc, copiii fiind puşi în situaţia de a-şi aduce aportul personal la
sarcinile colective.

104
 5.2. Jocul didactic – formă de activitate instructiv educativă

5.2.1. Integrarea jocului didactic în activităţile matematice

În activitatea de zi cu zi a copilului, jocul ocupă, evident, locul preferat. Dar jucându-se, el

îşi satisface nevoia de activitate, de a acţiona cu obiecte reale sau imaginare, de a se transpune în
diferite roluri şi situaţii care îl apropie de realităţile înconjurătoare.
La vârsta preşcolară învăţarea (dobândirea de noi cunoştinţe, precum şi formarea
priceperilor şi deprinderilor) are ca mobil principal caracterul atractiv, plăcut al activităţii. Tocmai
de aceea la această vârstă este necesară îmbinarea elementelor de învăţare cu cele de joc şi acest
lucru se realizează printr-o formă specifică de activitate preşcolară – jocul didactic. În această
activitate se îmbină, într-o dialectică specifică, jocul cu munca serioasă a copiilor.
Încorporat în activitatea matematică, jocul imprimă acesteia un caracter mai viu şi mai
atrăgător, aduce varietate şi o stare de bună dispoziţie, de veselie, de destindere, ceea ce previne
apariţia monotoniei şi a plictiselii, a oboselii.
Jocul fortifică energiile intelectuale şi fizice ale copiilor, generând o motivaţie secundară,
dar stimulatorie.
Jocul didactic este o formă specifică de organizare a activităţii care permite realizarea
obiectivelor importante prevăzute la domeniul Ştiinţă. El are o contribuţie largă în verificarea
cunoştinţelor, exersarea deprinderilor şi priceperilor dobândite de copii în procesul de predare-
învăţare şi totodată, stimulează acţiunile de evaluare din partea educatoarei. Jocul didactic
matematic, ca modalitate de instruire şi educare intelectuală a preşcolarilor realizează o îmbinare
deplină între obiectivele urmărite, conţinutul activităţii şi particularităţile psihice ale vârstei
preşcolare, prin transpunerea sarcinilor de învăţare în joc. El se fundamentează pe cunoştinţele
matematice şi pe elementele de limbaj matematic, iar în organizarea lui este recomandat ca
educatoarele să pună accent pe metode active care stimulează spiritul de iniţiativă, independenţă în
gândire, păstrând totuşi caracteristicele jocului didactic.
Jocul didactic are drept note definitorii conţinut, sarcină didactică, elemente şi regulile de
joc. Astfel jocul didactic matematic îmbină aspectul instructiv educativ cu cel distractiv. Prin
intermediul lui cadrul didactic precizează, verifică, îmbogăţeşte şi consolidează cunoştinţele
matematice ale copiilor. Rolul formativ al jocului didactic matematic constă în:
- exersarea şi perfecţionarea senzaţiilor şi percepţiilor,
- precizarea reprezentărilor,
- antrenarea memoriei,
- dezvoltarea gândirii logice,
105
 - exersarea limbajului matematic,
- dezvoltarea atenţiei,
- exersarea voinţei,
- dezvoltarea personalităţii.
Activităţile matematice devin mult mai accesibile pentru copil dacă se desfăşoară sub formă
de joc. Copilul este puternic motivat, iar participarea sa directă la rezolvarea sarcinii. Cadrul
didactic alege jocuri accesibile. Forma plăcută a desfăşurării jocului favorizează învingerea
dificultăţilor intelectuale şi participarea activă, conştientă şi motivată a copiilor la activităţile
matematice.

5.2.2.Conceptul de joc didactic matematic

În perioada preşcolară, scopul activităţii de iniţiere a copilului în matematică, nu este acela

de a învăţa sistematic anumite concepte, ci, în primul rând de a-i exersa intelectul, procesele de
cunoaştere, de a-l face capabil să descopere relaţii abstracte sub aspectul concret al situaţiilor
întâlnite în viaţa cotidiană. În acest sens, alături de exerciţiile cu material individual desfăşurate în
cadrul activităţilor comune, cu conţinut matematic, un rol deosebit revine jocului didactic
matematic.
Valoarea informativă a jocului didactic, ca activitate de sine stătătoare, constă în faptul că el
asigură condiţii depline pentru aplicarea cunoştinţelor dobândite şi exersarea deprinderilor,
aducând, în acelaşi timp, un element de variaţie în procesul de instruire şi făcându-l mai atrăgător,
mai interesant.
Prin conţinutul şi modul lor de desfăşurare, jocurile didactice vizează:
9 stimularea gândirii pentru a se putea realiza trecerea de la stadiul concret-operaţional spre
cel abstract;
9 dezvoltarea memoriei (preponderent logică);
9 dezvoltarea şi activizarea vocabularului, prin introducerea unor termeni sau noţiuni
specifice disciplinei (matematica);
9 dezvoltarea imaginaţiei (reproductivă, dar mai ales creatoare);
9 dezvoltarea spiritului de observaţie şi a calităţilor atenţiei;
9 educarea unor trăsături volitive (perseverenţă, spirit competitiv) şi a unor atitudini pozitive
faţă de activitatea de tip intelectual (prin stimularea interesului şi a curiozităţii).
Jocul didactic matematic, ca modalitate de educare şi instruire intelectuală a preşcolarilor,
constă în faptul că realizează o îmbinare optimă între obiectivele urmărite, conţinutul activităţii şi
particularităţile psihice ale vârstei preşcolare, prin transpunerea sarcinilor de învăţare în joc. Astfel,
106
unele jocuri didactice pot crea posibilitatea copiilor de a număra o anumită cantitate (“Cine ştie să
numere mai bine?”), de a indica locul fiecărui număr în şirul numeric prin utilizarea numeralului
ordinal (“A câta jucărie lipseşte?”), de a raporta numărul la cantitatea corespunzătoare, cifra la
număr şi invers (“Te rog să-mi dai tot atâtea jucării”), în alte jocuri au prilejul să compare cantităţile
sau să efectueze operaţii de adunare şi scădere (“Să adăugăm, să scădem”).
Transpunând sarcinile de învăţare în joc, se dă preşcolarului ocazia să-şi dezvolte
capacitatea creatoare, realizând, fără mare efort, o intensă activitate intelectuală; în joc el găseşte
noi căi de asimilare a cunoştinţelor, stabileşte legături între fapte, idei, acţiuni – prilej de a acumula
alte cunoştinţe.
La această vârstă a preşcolarităţii are loc dezvoltarea intelectuală a copilului, asimilând în
mod treptat unele operaţii şi structuri logice, la început mai simple şi legate de acţiunea nemijlocită
cu obiectele, iar ulterior mai complexe, specifice inteligenţei operatorii şi, mai târziu, gândirii
ipotetico-deductive.
Datorită influenţelor formative cărora preşcolarii sunt supuşi, pe fondul activităţilor ludice,
se înregistrează progrese în cele trei domenii ale activităţii psihice: procese cognitive, afectiv -
motivaţionale şi volitive. Astfel, jocurile didactice matematice contribuie la formarea percepţiilor
(culoare, formă, mărime), la educarea spiritului de observaţie, a imaginaţiei creatoare, la
dezvoltarea limbajului şi gândirii (operaţiile şi calităţile gândirii).
Jocurile didactice sunt un mijloc de influenţare a senzaţiilor şi percepţiilor. La vârsta
preşcolară, copilul distinge cu greu însuşirile obiectelor şi le indică prin cuvinte cu destulă
dificultate. Prin jocurile didactice, educatoarea orientează percepţiile copiilor, le perfecţionează, le
leagă de cuvinte.
Prin intermediul regulilor şi sarcinilor stabilite în joc, educatoarea actualizează percepţiile
anterioare ale copilului, atât prin stimuli concreţi, neverbali (material didactic), cât şi prin stimuli
verbali.
Indus inteligent în structura activităţii, jocul didactic matematic poate să satisfacă nevoia de
joc a copilului, dar poate în acelaşi timp să uşureze înţelegerea, asimilarea cunoştinţelor
matematice, realizând o îmbinare între învăţare şi joc.
Jocul didactic este indicat să fie folosit în activităţile matematice deoarece noţiunile de
număr şi de operaţii cu numere sunt abstracte.
Folosirea lui în predarea matematicii oferă numeroase avantaje pedagogice, dintre care:
ƒ constituie o admirabilă modalitate de a-i determina pe copii să participe activ la
activitate;
ƒ antrenează atât copiii timizi cât şi pe cei slabi;
ƒ dezvoltă spiritul de cooperare;
107
 ƒ dezvoltă la copii iscusinţa, spiritul de observaţie, ingeniozitatea, inventivitatea;
ƒ constituie o tehnică atractivă de explorare a realităţii.
Jocul didactic se foloseşte în activităţile matematice în toate grupele de vârstă, făcând mai
uşoară înţelegerea. Cu ajutorul lui înţelegerea şi însuşirea numerelor naturale de la 0 la 10, a
numeraţiei 0-10, a compunerii şi descompunerii numerelor, a operaţiilor de adunare şi scădere este
facilitată.

5.2.3. Clasificarea jocurilor didactice matematice

Jocurile didactice se pot desfăşura în multiple variante, în funcţie de vârsta copiilor şi de

nivelul cunoştinţelor lor. Astfel, jocurile pot fi: cu explicaţie şi exemplificare, cu explicaţie dar fără
exemplificare, fără explicaţie cu simpla enunţare a sarcinii.
Dacă un joc didactic se repetă într-o altă formă pentru a se elimina monotonia şi plictiseala,
poate fi mărit gradul de dificultate fără a diminua atractivitatea, fără să devină obositor.
Există mai multe clasificări ale jocurilor didactice,
- în funcţie de scopul şi sarcina didactică:
ƒ jocuri didactice ca activităţi de sine stătătoare;
ƒ jocuri didactice ca momente propriu-zise ale activităţii (captarea atenţiei);
ƒ jocuri didactice în completarea activităţii, intercalate sau în final;
ƒ jocuri didactice pentru aprofundarea însuşirii cunoştinţelor.
- în funcţie de aparatul formativ:
ƒ jocuri didactice pentru dezvoltarea capacităţii de analiză, jocurile de tipul „ Completează
şirul” au, pentru copii, sarcina de a deduce regula analizând termenii şirului scris şi apoi să-l
completeze;
ƒ jocuri didactice pentru dezvoltarea capacităţii de sinteză (jocurile numerice predate în cadrul
operaţiilor cu numere naturale);
ƒ jocuri didactice pentru dezvoltarea capacităţii de a efectua comparaţii (dintre jocurile
numerice putem aminti pe cele pentru recunoaşterea semnelor de „<”, „=”, „>”);
ƒ jocuri didactice pentru dezvoltarea capacităţii de abstractizare şi generalizare (jocurile de
compunere a numerelor în concentrul 0 – 10);
ƒ jocuri didactice pentru dezvoltarea perspicacităţii.
Luând drept criteriu gradul de implicare a operaţiilor logice în elementele de teoria
mulţimilor, jocurile logice se clasifică astfel:
1. Jocuri de descriere şi caracterizare a mulţimilor şi elementelor lor, cu folosirea în
caracterizare a principiului terţului exclus, contradicţiei şi dublei negaţii:
108
 ƒ un element al unei mulţimi formate trebuie să aparţină sau unei mulţimi, sau
complementarei sale (principiul terţului exclus);
ƒ nici un element nu poate aparţine simultan mulţimii şi complementarei sale (principiul
contradicţiei);
ƒ complementara complementarei unei mulţimi este mulţimea însăşi (principiul dublei
negaţii).
2. Jocuri de comparare – evidenţiază asemănările şi deosebirile dintre elemente şi
corespund jocurilor de diferenţă din clasificarea clasică.
3. Jocuri de orientare în tablou – vizează familiarizarea copiilor cu operaţiile logice cu
mulţimi, prin clasificare şi seriere într-o succesiune prestabilită.
4. Jocuri cu cercuri – presupun sprijinirea intuirii operaţiilor cu mulţimi şi a operaţiilor
logice ce decurg din acestea. Copiii intuiesc corect operaţia de complementariere şi, prin
intermediul negaţiei logice, caracterizează elementele din intersecţia mulţimilor cu conjuncţie
logică şi din reuniune prin disjuncţie logică.
Jocurile didactice matematice antrenează operaţiile gândirii, dezvoltă spiritul de iniţiativă şi
independenţa în muncă precum şi spiritul de echipă, atenţia, disciplina şi spiritul de ordine în
desfăşurarea unei activităţi, formează deprinderi de lucru corecte şi rapide şi asigură însuşirea mai
rapidă, mai temeinică şi mai plăcută a unor cunoştinţe relativ aride pentru această vârstă.
Acceptarea şi respectarea regulilor de joc îi determină pe copii să participe la efortul comun
al grupului din care face parte. Subordonarea intereselor personale celor ale colectivului, angajarea
pentru învingerea greutăţilor, respectarea exemplară a regulilor de joc, şi, în final, succesul vor
pregăti treptat pe omul de mâine.

5.2.4. Organizarea şi desfăşurarea jocului didactic matematic

Proiectarea, organizarea şi desfăşurarea metodică a jocului didactic, modul în care

educatoarea ştie să asigure o concordanţă deplină între toate elementele ce-l definesc, duc la reuşita
jocului didactic.
În acest scop, se impun câteva cerinţe:
• pregătirea jocului;
• organizarea lui judicioasă;
• respectarea momentelor jocului didactic;
• ritmul şi strategia conducerii lui;
• stimularea copiilor în vederea participării active;

109
 • asigurarea unei atmosfere prielnice de joc;
• varietatea elementelor de joc (complicarea lui, introducerea unor variante).
Pregătirea jocului presupune:
• studierea atentă a conţinutului şi structurii lui;
• pregătirea materialului;
• elaborarea proiectului jocului didactic.
Organizarea jocului didactic necesită o serie de măsuri în funcţie de jocul ales: să se asigure
o împărţire corespunzătoare a copiilor în funcţie de acţiunea jocului, să reorganizeze mobilierul
pentru o bună desfăşurare a jocului. În unele situaţii, trebuie numiţi câştigătorii şi din rândurile
acestora se vor alege conducătorii.
De exemplu, în jocul “Cine urcă mai repede scara” câştigă cel care a reuşit să “urce scara cel
mai repede”, rezolvând corect toate operaţiile date. Alteori, este necesar să se creeze copiilor
posibilitatea de a urmări cu uşurinţă toate acţiunile care au loc la catedră. Exemplu, jocul “Săculeţul
fermecat”, “Câte jucării am scos din săculeţ?”, “Ghici a câta păpuşă lipseşte?”.
O altă problemă organizatorică este cea a distribuirii materialului necesar. Acesta, de regulă,
se distribuie la începutul activităţii de joc, deoarece copiii, cunoscând în prealabil materialele
didactice necesare jocului respectiv, vor înţelege mult mai uşor explicaţia referitoare la desfăşurarea
jocului.
Este un procedeu ce nu trebuie aplicat în mod mecanic: există jocuri didactice matematice în
care materialele pot fi distribuite după explicarea jocului: “Numără mai departe”, “Spune-mi a câta
jucărie lipseşte?”.
O bună organizare a jocului didactic evită “timpii morţi”, respectă momentele activităţii,
influenţând favorabil desfăşurarea activităţii.
Desfăşurarea jocului didactic cuprinde următoarele faze:
• introducerea în joc (discuţii pregătitoare);
• anunţarea jocului şi a scopului urmărit;
• prezentarea materialului;
• explicarea - demonstrarea regulilor jocului;
• fixarea regulilor;
• executarea jocului de către copii, complicarea lui, introducerea unor noi variante;
• încheierea jocului.
Introducerea în joc este primul contact al educatoarei cu copiii. Educatoarea poate găsi
formele şi formulele cele mai variate de anunţare a jocului pentru ca, de la o lecţie la alta, ele să fie
cât mai adecvate conţinutului.

110
 Astfel, jocul “Pescarul iscusit”, care are ca scop iniţierea copiilor în compunerea de
probleme şi efectuarea unei analize conştiente a cerinţelor, poate fi introdus printr-o scurtă
povestire:
“A fost odată un pescar, care în fiecare zi mergea la pescuit. Într-o zi, şi-a luat uneltele
necesare şi s-a îndreptat bucuros pe malul lacului din apropiere. Acum, să vedem câţi peşti a prins
în plasa lui…”.
Activitatea poate să înceapă şi printr-o scurtă convorbire aşa cum se poate proceda şi în
cazul jocului “Magazinul cu jucării”, folosind întrebări simple:
“De unde cumpărăm jucării?”
“Cine le cumpără?”
“Cum trebuie să vă comportaţi când intraţi în magazin?”
“Cum trebuie cerută o jucărie?”
“Ce trebuie făcut ca să putem lua jucăria acasă?”
“Ce spunem la plecarea din magazin?”
Alteori, introducerea în joc se poate face prin prezentarea materialului, mai ales atunci când
de logica materialului este legată întreaga acţiune a copiilor. Prin parcurgerea acestui moment se
realizează o mai bună trecere spre enunţarea titlului jocului.
În introducere se pot face chiar şi exerciţii de numărat sau de calcul în vederea rezolvării cu
succes a sarcinii didactice urmărite. Amintesc câteva jocuri care includ operaţii de adunare şi
scădere: "Încercăm să descărcăm vagoanele”, “La magazin”, sau “Hai să socotim!” sau jocul
“Ghici, al câtelea număr lipseşte!” prin care se pot verifica numeralele ordinale prin întrebări de
genul: “Al câtelea loc îl ocupă acest obiect în rând?”
Pentru a crea o atmosferă mai plăcută pot fi folosite ghicitori care să se refere la materialul
care urmează a fi folosit în joc, la titlul sau la acţiunea acestuia.
Anunţarea jocului trebuie făcută sintetic, în termeni precişi, fără cuvinte de prisos, spre a nu
lungi inutil începutul acestei activităţi. În acest moment se poate face şi o motivare a titlului jocului.
La alte jocuri, se poate folosi formula clasică: “Copii, astăzi vom învăţa un joc nou. El se
numeşte…”. Alteori se poate folosi o frază interogativă: “Ştiţi ce o să ne jucăm astăzi? Vreţi să vă
spun?” pot fi găsite formulele cele mai variate de anunţare a jocului, astfel ca, de la o lecţie la alta,
ele să fie cât mai adecvate conţinutului acestuia.
Explicarea jocului – momentul hotărâtor pentru succesul jocului didactic matematic, alături
de demonstrarea lui.
Educatoarei îi revin sarcini multiple:
ƒ să-i facă pe copii să înţeleagă sarcinile ce le revin;
ƒ să precizeze regulile jocului, asigurând însuşirea lor rapidă şi conştientă de către copii;
111
 ƒ să prezinte conţinutul jocului şi principalele lui etape, în funcţie de regulile jocului;
ƒ să dea îndrumările necesare cu privire la modul de folosire a materialului;
ƒ să scoată în evidenţă sarcinile conducătorului de joc şi cerinţele pentru a deveni câştigători.
Explicaţia şi demonstraţia pot fi îmbinate diferit, în funcţie de nivelul grupei şi de natura
jocului didactic. Explicaţia este scurtă şi subordonată demonstrării.
De exemplu, la jocul “Din - din “ se pot demonstra principalele etape:
ƒ numărul bătăilor de tobă;
ƒ potrivirea acului pe cadranul ceasului în dreptul cifrei corespunzătoare numărului de bătăi;
ƒ răspunsul la întrebarea “Cât este ceasul?” fără să fie necesară o explicaţie minuţioasă.
La grupă, în desfăşurarea jocului didactic, se urmăreşte ca, la majoritatea jocurilor,
explicaţia să fie însoţită de demonstraţie. Între aceste două metode se stabilesc diferite raporturi:
ƒ demonstraţia predomină, iar explicaţia lămureşte acţiunile demonstrate;
ƒ demonstraţia este subordonată explicaţiei, însoţind-o, ilustrând-o;
ƒ explicaţia este însoţită de exemplificări sau urmată de demonstrare;
ƒ demonstrarea este echilibrată armonios cu explicaţia, permanent împletindu-se cu aceasta.
În timpul organizării jocului logico-matematic se urmăreşte ca explicaţia să fie concisă şi, în
acelaşi timp, accesibilă copiilor, să cuprindă esenţialul din acţiunea jocului, ordinea acţiunilor,
etapele şi regulile, să stârnească interesul copiilor pentru joc.
Fixarea regulilor – trebuie să evite ruperea în mod mecanic, a regulilor jocului şi să
urmărească înţelegerea lor. Uneori, după explicaţie sau în timpul explicaţiei se obişnuieşte să se
fixeze regulile transmise. Alteori, am exemplificat regulile după semnalul de începere a jocului:
“Începem jocul! Nu uitaţi: nu aveţi voie să deschideţi ochii înainte de a bate eu din palme. După ce
aţi deschis ochii, va trebui să observaţi repede… Va răspunde acel copil care a ghicit mai repede.”
Fixarea regulilor se poate face şi prin întrebări. De exemplu, în cazul jocului “Caută
vecinii!”: Ce trebuie să faceţi după ce s-a aruncat cubul?
Ce jetoane trebuie să ridicaţi?
Cine câştigă?
Executarea jocului – are în general, două moduri de desfăşurare:
ƒ conducere directă (educatoarea având rolul de conducător al jocului);
ƒ conducerea indirectă (conducătorul ia parte activă la joc, fără a interpreta rolul de
conducător).
Pe măsură ce se înaintează în joc, copiii capătă experienţă şi astfel li se poate acorda
independenţă, pot fi lăsaţi să acţioneze liber. După ce jocul a fost însuşit, exerciţiile au fost propuse
de copii, echipei adverse. În încheiere se poartă discuţii cu copiii, arătând care dintre ei au respectat
regulile, care au fost mai puţin atenţi, vor fi încurajaţi cei care s-au descurcat mai greu.
112
 Jocurile îi atrag pe copii şi devin mai captivante dacă au şi momente vesele, o încărcătură
afectivă care să asigure întărirea acţiunii. Astfel în cazul jocului “Săculeţul fermecat” se urmăreşte
ajutarea copiilor să perceapă corect însuşirile unei piese “Logi”, chiar dacă n-o văd, folosindu-se de
simţul tactil. Inedit a fost faptul că în cadrul acestui joc, a apărut un personaj mult îndrăgit de copii,
Tic-Pitic care aduce sacul, îl prezintă copiilor şi le cere să ghicească ce are înăuntru. Rând pe rând,
câte un copil a răspuns invitaţiei lui separând din săculeţ câte o piesă şi, fără să o scoată la vedere,
să determine prin pipăit forma, mărimea şi grosimea. Pe măsură ce din săculeţ au fost scoase mai
multe piese, s-au făcut şi unele deducţii asupra culorii pieselor.
Jocurile didactice sunt folosite cu succes şi în scopul fixării, al consolidării deprinderilor.
Ţinând cont că prin jocul didactic cultivăm la copii dragostea pentru studiul matematicii, le
stimulăm efortul susţinut şi îi determinăm să lucreze cu plăcere, cu interes atât la oră, cât şi în afara
ei.
Pe parcursul desfăşurării jocului se urmăreşte:
• să imprimăm un anumit ritm jocului (ţinând cont de faptul că timpul este limitat);
• să menţinem atmosfera de joc, evoluţia jocului, evitând monotonia;
• să controlăm modul în care copiii rezolvă sarcina didactică, respectând regulile stabilite;
• comportarea copiilor, relaţiile dintre ei;
• să găsim mijloacele potrivite pentru a antrena toţi elevii clasei;
• felul în care se respectă, cu stricteţe regulile jocului.
Încheierea jocului – conţine aprecieri şi concluzii asupra felului în care s-a desfăşurat jocul,
asupra modului în care s-au respectat regulile de joc şi s-au executat sarcinile primite, asupra
modului în care s-au comportat copiii. Se fac recomandări şi evaluări cu caracter general şi
individual.

5.2.5. Secvenţele desfăşurării jocului didactic matematic

Ca activitate dirijată, jocul didactic necesită:

- proiectarea judicioasă într-o succesiune de activităţi, care asigură însuşirea cunoştinţelor,
ce vizează conţinutul jocului;
- cunoaşterea jocului sub toate aspectele;
- procurarea şi confecţionarea materialului adecvat.
Organizarea lui presupune şi asigurarea unui cadru adecvat defăşurării activităţii ca şi
pregătirea şi antrenarea copiilor. Desfăşurarea jocului conţine o succesiune de secvenţe în care este
prezentat jocul, se realizează familiarizarea copiilor cu jocul şi antrenarea lor la o participare activă,

113
efectivă. Jocul se însuşeşte pe măsura desfăşurării lui. Secvenţele ce trebuiesc respectate în
desfăşurarea jocului sunt următoarele:
- Introducerea în joc;
- Prezentarea materialului;
- Anunţarea titlului şi scopul jocului;
- Explicarea şi demonstrarea regulilor jocului;
- Fixarea regulilor;
- Demonstrarea jocului de către educatoare;
- Executarea de probă a jocului;
- Executarea jocului de către copii;
- Complicarea jocului, introducerea de noi variante;
- Încheierea jocului, evaluarea conduitei de grup sau individuale.
Introducerea în joc – Constă în captarea atenţiei copiilor printr-un element de surpriză, o
noutate, un scurt dialog atractiv, amuzant, o jucărie.
Prezentarea materialului – Este în legătură cu primul moment al activităţii pe bază de joc şi
se poate prezenta sub forma unei surprize sau direct de educatoare. Intuirea lui constituie momentul
de satisfacere a curiozităţii copiilor faţă de secvenţele pe care le conţine şi asigură înţelegerea
modului în care va fi folosit în activitate. Materialul este demonstrativ (pentru educatoare) şi
distributiv (pentru copii).
Titlul jocului şi scopul acestuia – Denumirea jocului are rolul de a sintetiza esenţa jocului, şi
se constituie ca un lait motiv pe parcursul desfăşurării acţiunii: „Ce ştii să spui despre mine?”,
„Unde este locul meu?”, jocul fiind condus pe baza acestor formule. Titlul este scurt şi sugestiv.
Scopul jocului este determinat de conţinutul jocului care structurează sarcina, regulile şi elementele
de joc.
Explicarea şi demonstrarea jocului – se realizează prin desfăşurarea efectivă – calea
inducativă şi calea deductivă. Calea deductivă presupune explicarea prealabilă a jocului, sarcinile
didactice, regulile, acţiunile de joc urmate de aplicare. Explicaţia trebuie să fie simplă, clară,
succintă, demonstraţia se poate face cu ajutorul unor copii sau al unei grupei întregi.
Executarea jocului de probă – jocul începe la semnalul educatoarei sau al conducătorului
jocului. Se intervine pentru reamintirea regulilor, succesiunea etapelor jocului dând indicaţii
organizatorice. Trebuie urmărit în executarea jocului următoarele:
- gradul de îndeplinire a acţiunilor în succesiunea normală;
- gradul de respectare al regulilor;
- rezolvarea rapidă a sarcinilor;
- activizarea tuturor copiilor.
114
 Executarea jocului de către copii – jocul se execută independent.
Complicarea jocului
- pentru aceasta se necesită conceperea a 1 – 2 variante de joc;
- introducerea unor elemente de joc şi unor reguli noi;
- complicarea jocului prin sarcini didactice mai complexe cu grad mai mare de dificultate;
- organizarea unor fişe de muncă independente.
Încheierea jocului – se fac aprecieri frontale şi individuale, se stabilesc câştigătorii, se
recompensează prin aplauze sau surprize.
De felul în care este concretizată sarcina didactică, de felul în care regulile asigură un
echilibru între sarcina didactică şi elementele de joc, jocul didactic îşi atinge scopul.

5.3. Jocul didactic cu conţinut matematic în educaţia intelectuală a preşcolarului

Jocul didactic reprezintă una dintre activităţile didactice frecvent utilizate în grădiniţă şi
îndrăgite de copii. Termenul “didactic” asociat celui de joc accentuează partea instructivă a
activităţii, deoarece, indiferent de etapa de vârstă la care este utilizat, jocul didactic favorizează atât
aspectul informativ, cât şi formativ al procesului de învăţământ.
Spre deosebire de celelalte activităţi, jocul didactic are acea particularitate esenţială de a
îmbina armonios partea instructivă şi exerciţiul cu partea distractivă. Copilul, prin joc, într-un mod
plăcut şi distractiv, învaţă.
Jocul didactic are o serie de caracteristici care-l diferenţiază de celelalte jocuri şi activităţi
comune din grădiniţă:
• Scopul didactic – reprezintă o finalitate educativă şi se formulează prin raportare la
obiectivele specifice; formularea scopului jocului trebuie să fie clară şi precisă, asigurând buna
organizare şi desfăşurare a activităţii.
• Sarcina didactică – este formulată în funcţie de conţinutul jocului şi vârsta copiilor şi
reprezintă elementul de instruire prin care se exersează operaţiile gândirii (recunoaştere, descriere,
reconstituire, comparaţie etc.).
• Conţinutul jocului – reprezintă ansamblul cunoştinţelor, deprinderilor, priceperilor care le
achiziţionează sau se consolidează; conţinutul trebuie prezentat într-o manieră accesibilă şi plăcută
copiilor.

115
 • Elementele de joc – reprezintă mijloacele de realizare a sarcinii didactice, constituind
elementele de realizare a sarcinii de învăţare; elementele de joc sunt variate (aplauze, recompensă,
întrecere etc.), alegerea lor făcându-se în funcţie de conţinutul jocului, de vârsta copiilor etc.
• Regulile jocului – sunt prestabilite şi obligatorii pentru toţi copiii; ele reglementează
conduita şi acţiunile copiilor pe parcursul jocului.
• Acţiunea de joc – este componenta prin care se realizează sarcina de joc; ea cuprinde
momente de aşteptare, surpriză, ghicire, mişcare, întrecere etc.
• Materialul didactic – trebuie să fie adecvat conţinutului jocului şi vârstei copiilor; poate
conţine jetoane, cartonaşe, jucării, fişe etc.
Prin jocul didactic se realizează o bună parte din sarcinile instructiv-educative din grădiniţă,
el având un rol foarte important în dezvoltarea psihică a copiilor. În acest sens, obiectivele urmărite
în cadrul activităţii matematice vor fi:
ƒ dezvoltarea gândirii preşcolarilor prin exersarea prin intermediul jocului a operaţiilor
intelectuale (analiza, sinteza, comparaţia, clasificarea, generalizarea);
ƒ formarea percepţiei temporale şi spaţiale;
ƒ exersarea imaginaţiei creatoare prin diverse elemente de joc;
ƒ educarea spiritului de observaţie;
ƒ educarea unor trăsături ca: stăpânirea de sine, spiritul de independenţă,
ƒ disciplina conştientă, perseverenţa etc.
Jocurile didactice transpun situaţii de viaţă şi de activitate socială, ceea ce ajută la
socializarea preşcolarului. Manipularea obiectelor trebuie să fie punctul de plecare în formarea
reprezentărilor, dar în acelaşi timp, anumite achiziţii din sfera proceselor de acţiune trebuie
verbalizate corespunzător. Astfel, acestea nu numai că se fixează mai bine, dar pot atinge un prag
superior de generalitate.
Din acest punct de vedere sunt preţioase jocurile didactice cu conţinut matematic. Momentul
culminant al jocului îl constituie rezolvarea unei situaţii problematice prin găsirea unei game cât
mai largi de soluţii prin cooperarea copiilor antrenaţi în activitate.
Gândirea copiilor preşcolari este preoperatorie, ea prezintă anumite instrumente de
interacţiune cognitivă. De aceea, la acest nivel de operaţii simple, prin jocurile didactice cu conţinut
matematic, copiii exersează formarea de grupe de obiecte după anumite criterii (formă, culoare,
lungime, lăţime, grosime, mărime) sau punere în corespondenţă biunivocă a unor obiecte ce intră în
componenţa unor grupe. Toate acestea se realizează cu succes prin acţiunea concretă a copilului cu
obiectele sau cu imaginile obiectelor concrete.
În exemplificările pe care le vom prezenta, vom urmări o ordine crescătoare a dificultăţii
sarcinilor din punctul de vedere al proceselor mentale pe care le solicită.
116
 Într-o primă categorie vom încadra jocurile care solicită simpla grupare de obiecte, de
exemplu, gruparea obiectelor după aspect. Preşcolarii din grupa mică vor sorta jucăriile puse la
dispoziţie după formă, alcătuind astfel grupe de păpuşi, ursuleţi, căţei, maşinuţe etc. Ca variantă de
joc: se folosesc fişe care conţin un cerc în mijlocul căruia este desenat un obiect ce corespunde unui
jeton primit de copii.
În acelaşi mod se pot desfăşura şi alte jocuri, urmărindu-se gruparea obiectelor după mărime
(obiecte mari, mijlocii, mici) sau după grosime (obiecte groase, subţiri) sau după lăţime (obiecte
late, înguste), sau după lungime (obiecte lungi, scurte) ori după culoare (obiecte de diferite culori).
O sarcină mai dificilă o constituie formarea de perechi între obiecte a două grupe diferite,
după un criteriu dat. Aceasta necesită punerea în corespondenţă biunivocă în funcţie de un criteriu,
de exemplu, mărime.
Se pune la dispoziţia copiilor un număr mare de jucării (ursuleţi mari/ mici, baloane mari/
mici, păpuşi mari/ mici, cercuri mari/ mici). Ca primă sarcină didactică se cere copiilor ordonarea
acestor obiecte după aspect (la grupele mici) sau după formă la grupele mijlocii şi mari:
• grupa ursuleţilor;
• grupa baloanelor;
• grupa păpuşilor;
• grupa cercurilor.
O altă sarcină didactică poate cere formarea de perechi de obiecte între cele două grupe,
după mărime, şi anume:
• ursuleţii mari – baloanele mari;
• ursuleţii mici – baloanele mici;
• păpuşile mari – cercurile mari;
• păpuşile mici – cercurile mici.
La grupele mari se pot folosi jocuri a căror sarcină impune asocierea obiectelor după mai
multe criterii: formă – mărime, formă – culoare, culoare – grosime. Astfel, copiii vor opera atât
formarea de grupe de obiecte, cât şi punerea în corespondenţă biunivocă a elementelor componente
ale acestora.
În cadrul jocurilor didactice cu conţinut matematic se poate stabili ca obiectiv şi ordonarea
unor obiecte în şir crescător/ descrescător după un criteriu dat: mărime, grosime, lungime, lăţime. În
vederea atingerii obiectivului propus, ca material didactic, se va folosi o gamă largă de obiecte.
Cu o dificultate sporită sunt jocurile didactice cu conţinut matematic care solicită formarea
şirurilor crescătoare sau descrescătoare. În acest caz, copiii trebuie să facă o dublă discriminare,

117
comparând fiecare element în funcţie de obiectul precedent, dar şi de cel ce urmează, ţinând cont de
criteriul indicat de educatoare.
În ordonarea în şir crescător/ descrescător (a unor fâşii din material plastic) se va urmări ca
diferenţele dintre obiecte să fie vizibile, pentru a fi sesizate cu uşurinţă de către copii. Ca
recomandare generală, educatoarea trebuie să acorde atenţie terminologiei folosite în explicarea
jocurilor, deoarece scopul lor este tocmai familiarizarea cu noţiunea de mărime.
Pentru preşcolari se vor organiza jocuri cu material intuitiv, de pildă, mingi (din material
plastic sau din carton). Aşezarea lor în ordine crescătoare/ descrescătoare va constitui pentru copii
un prilej de comparare a mingilor şi aşezarea lor în, locul pe care trebuie să-l ocupe în formarea
şirurilor. Fiecare obiect din şirul crescător va fi mai mic decât următorul, dar mai mare decât cel
anterior. În realizarea şirului descrescător, fiecare minge aşezată este mai mică decât cea anterioară
şi mai mare decât următoarea.
Fiecare acţiune a copiilor va fi verbalizată, folosindu-se termenii corespunzători.
Ţinând seama de varietatea şi complexitatea cunoştinţelor ce pot fi abordate în cadrul
jocurilor cu conţinut matematic, un loc important îl ocupă familiarizarea copiilor cu adverbele de
loc şi exersarea folosirii corecte a acestora în cadrul formării percepţiilor spaţiale.
De exemplu, în jocul didactic „Aşează obiectele şi spune unde le-ai aşezat“, sarcina
didactică este plasarea de către copii a obiectelor în diferite locuri în sala de grupă, atât la cererea
educatoarei, cât şi la cererea colegilor participanţi la joc. Folosirea corectă a adverbelor deasupra –
dedesubt, în faţă – în spate, la stânga – la dreapta va constitui fixarea corectă a percepţiei
obiectelor în spaţiu de către copii.
Activitatea poate să continue cu o serie de exerciţii individuale desfăşurate la masă,
folosindu-se imagini sau jucării ce vor fi aşezate în poziţii cerute de educatoare. Pe tot parcursul
jocului se va urmări verbalizarea corectă a acţiunilor desfăşurate de copii.
Elementele de joc care însoţesc acest tip de activitate (mişcare, aplauze, întrecere, surpriză)
trebuie să fie utilizate de copii pe întreg parcursul jocului, asigurând un cadru destins, plăcut,
benefic pentru participarea lor afectivă.
Dăm exemple de câteva jocuri didactice matematice:
Grupa mică: Spune ce sunt? (constituirea de mulţimi); Ce a ascuns ursuleţul?; Ce ai găsit?;
Ghici, ghici (relaţii spaţiale); Unde s-a ascuns ursuleţul?; Săculeţul cu surprize; Magazinul cu
jucării; Să facem ordine pe etajeră (numeraţia 1 – 5).
Grupa mijlocie: Spune ce obiecte ai găsit?; Găseşte-mi fraţii; Cine ştie mai bine (constituire
de mulţimi după diferite criterii); Alege ce iţi spun eu; Cine are o grupă la fel ca a mea; Numără şi
spune câte sunt; Te rog să-mi dai (numeraţia); Unde este grupa de pitici?; Ascunde Iepuraşul;
Unde stau jucăriile?; Găseşte locul potrivit (poziţii spaţiale).
118
 Grupa mare: Cine aşează mai bine?; Să adunăm fructe, legume etc.; Grădina zoologică; De
câte ori te-am strigat?; Să facem perechi; Aşează cum iţi spun (construcţie de mulţimi, ordonare de
obiecte, corespondenţa între elementele unei mulţimi); Spune unde se află; Ghiceşte unde este
jucăria; Magazinul cu jucării; Cine ştie câştigă; Cine are acelaşi număr; Numără şi spune; Să
adunăm, să scădem; Caută vecinii; Găseşte un număr mai mare decât al meu; Rezolvă problema;
Jocul cifrelor; Ne jucăm şi numărăm (numeraţia 1 – 10); A câta ciupercă lipseşte?; A câta minge
este a ta?; Al câtelea camion a fost încărcat?; Arată jetonul potrivit (numeralul ordinal).
În jocul didactic de formare de mulţimi, sarcina de învăţare implică exerciţii de imitare,
grupare, separare, clasificare, ducând la dobândirea abilităţilor de identificare, triere, selectare şi
formare de mulţimi.
La grupa mică se defăşoară jocuri ca: ,,Spune ce sunt”, ,,Ce a ascuns ursuleţul”, ,,Încărcăm
trenul”, ,,Grădina zoologică”, ,,Bomboane colorate”, ,,Mingile la coş”, ,,Garajul”, ,,Facem ordine”,
prin care se urmăreşte alcătuirea de către fiecare copil a unor mulţimi de obiecte (imagini, jucării) şi
exprimarea verbală adecvată a denumirii mulţimilor de obiecte şi a însuşirii caracteristicilor lor
(formă, culoare, mărime).
Prin jocul didactic ,,Cutiuţa” se urmăreşte formarea de mulţimi cu mai multe şi mai puţine
obiecte, îmbogăţirea sistematică a reprezentărilor referitoare la cantitatea de obiecte.
Pentru compararea globală a unor mulţimi de obiecte conţinând mai multe sau mai puţine
obiecte, se desfăşoară jocul ,,Găseşte fraţii mei”, în cadrul unei activităţi de consolidare.
Prin intermediul jocurilor ,,Grădina cu flori”, ,,Şerveţelele”, se urmăreşte separarea unui
obiect sau mai multor obiecte dintr-o mulţime.
La grupa mijlocie jocul didactic matematic este folosit ca formă de organizare a activităţii, în
scopul verificării, consolidării cunoştinţelor, priceperilor şi deprinderilor periodic, după ce s-a
transmis un anumit volum de cunoştinţe prevăzute de programă.
Astfel de jocuri sunt: ,,Spune ce-ai găsit”, ,,Spune ce sunt şi aşează-mă la locul potrivit”,
,,Jocul culorilor”, ,,Să facem ordine”, ,,Multe sau puţine”, ,,Să fie tot atâtea”, prin care se urmăreşte
să construiască şiruri de obiecte pe orizontală şi pe verticală, să construiască serii de obiecte după
două criterii, să compare mulţimile de obiecte prin apreciere globală şi prin corespondenţa unu la
unu.
La grupa mare, dat fiind faptul că problematica este mai vastă, se urmăreşte sistematizarea
cunoştinţelor despre mulţimi şi formarea de submulţimi, recunoaşterea şi numirea unor proprietăţi
comune etc., în acest sens se desfăşoară jocuri didactice matematice ca: ,,Spune unde ai aşezat”,
,,Alegeţi şi grupaţi”, ,,Găseşte locul potrivit”, ,,Să culegem fructe”, ,,Jocul perechilor”, ,,Unde este
mulţimea de…”.

119
 Jocul didactic de numeraţie contribuie la exersarea şi consolidarea deprinderilor copiilor de
aşezare în perechi, comparare, numărare conştientă şi exersarea cardinalului şi ordinalului, de
compunere şi descompunere a numerelor, de raportare a numărului la cantitate şi invers, de
familiarizare cu operaţiile aritmetice şi de formare a raţionamentelor de tip ipotetico-deductiv.
Având în vedere că la grupa mică se urmăreşte familiarizarea cu numerele 1-3, asocierea
cantităţii la număr şi invers, numărarea conştientă în limitele 1-3; la grupa mijlocie în limitele 1-5,
să recunoască cifrele în aceste limite; la grupa mare formarea reprezentărilor corecte privind
numeraţia 1-10, constituirea şirului numeric, aspectul ordinal al număratului, intuirea noţiunii de
operaţie aritmetică, familiarizarea cu semnele ,,+”, ,,-“, ,,=” şi înţelegerea semnificaţiei acestora,
iniţierea în operaţii de adunare şi scădere, pe lângă activităţile de exerciţii cu material individual, se
desfăşoară şi jocuri didactice de numeraţie şi pentru operaţii aritmetice.
La grupa mijlocie se desfăşoară jocul ,,Te rog să-mi dai 5 obiecte la fel”, urmărind
construirea mulţimii cu 5 obiecte, numărarea până la 5. Prin jocul didactic ,,A câta jucărie lipseşte”,
se poate urmări aspectul ordinal al numărului. Pentru raportarea numărului la cantitate se
recomandă jocul ,,Găseşte tot atâtea jetoane cât arată cifra”. Pentru efectuarea unor operaţii simple
de adunare şi scădere, se desfăşoară jocul: ,,Te rog să-mi dai cu un obiect mai mult decât îţi arată
cifra”, ,,Cine ştie câştigă”.
Prin intermediul jocurilor didactice: ,,Arată jetonul potrivit”, ,,Caută vecinii”, ,,Găseşte
greşeala”, ,,Răspunde repede şi bine”, ,,Numără şi potriveşte”, desfăşurate la grupa mare, se poate
urmări numărarea conştientă în limitele 1-10, locul fiecărui număr în şirul numeric, raportarea
numărului la cantitate şi invers etc.
Jocurile: ,,Ghiceşte şi socoteşte”, ,,Cine ştie câştigă”, ,,Micul calculator”, ,,Ce semn s-a
ascuns”, ,,Completează semnul potrivit” se desfăşoară pentru formarea capacităţii de a efectua
operaţii de adunare şi scădere cu 1-2 unităţi, înţelegerea semnificaţiei semnelor şi utilizarea lor.
Pentru formarea raţionamentului ipotetico-deductiv prin rezolvare de probleme după
scenarii practice sau după ilustraţii, se pot desfăşura jocurile: ,,Gândeşte şi socoteşte”, ,,Cine
rezolvă mai repede problema”, ,,Cel mai bun şcolar”, prin care se consolidează, sistematizează şi
verifică cunoştinţele şi deprinderile de muncă intelectuală dobândite de copii.
Pentru a facilita înţelegerea procesului de adunare şi scădere, la jocurile de numeraţie şi
pentru operaţii aritmetice, se foloseşte ca procedeu foarte eficient poeziile ghicitori.
Doi pisoi s-ascund c-un ţel
Ca să prind-un şoricel
Vine unul să-i ajute,
Câţi pisoi pândesc în curte? 2+1=3

120
 Am pe masă patru mere
Şi mai am şi două pere.
Poţi să-mi spui acuma, frate,
Câte fructe sunt de toate 4+2=6

Moş Crăciun cel bun şi drag

Are 8 pachete-n sac,
El dă două la copii.
Cu câte rămâne? Ştii? 8-2=6

Utilizând astfel de rime ,,îndrăzneţe pentru minţi isteţe”, copiii efectuează cu uşurinţă şi
plăcere operaţii de adunare şi scădere, într-un cadru stimulativ de joc.
Creativitatea este o capacitate generală proprie tuturor preşcolarilor, fiecare dispunând de ea
într-o măsură mai mare sau mai mică. Curiozitatea, dorinţa de a realiza o construcţie mai deosebită
decât a altor colegi le creează copiilor un puternic motiv pentru a fi creativi, pentru a aduce ceva
nou în fiecare construcţie ce o realizează.
În jocurile de construcţii, creativitatea copiilor este “la ea acasă” deoarece în acest tip de joc
copilul se manifestă liber, independent. Construcţiile copiilor au ca sursă de inspiraţie realitatea, la
care se adaugă fantezia lor. Le prilejuiesc trăiri afective deosebit de puternice, deoarece construind,
ei se şi văd trăind în lumea construită de ei.

5.4. Jocul logico – matematic

Jocurile logico – matematice sunt jocuri didactice matematice care introduc în verbalizare
operaţiile logice şi urmăresc formarea abilităţilor pentru elaborarea judecăţilor de valoare şi de
exprimare a unităţilor logice.
Scopul principal al jocului logico – matematic este de a-i înzestra pe copii cu un aparat logic
care să le permită orientarea în realitatea înconjurătoare şi exprimarea unor judecăţi şi raţionamente
într-un limbaj adecvat. Jocul logic pune accentul pe acţiunea copilului asupra obiectelor, în scopul
formării percepţiilor şi a structurilor operatorii ale gândirii.
Obiectivele urmărite prin activităţile logico – matematice sunt:
• articularea reprezentărilor logico – matematice în operaţii şi în alte structuri incipiente;
• formarea unor preconcepte de mulţimi, relaţii, funcţie, număr, formă, spaţiu, măsură etc.;
• folosirea raţionamentului analogic simplu în corelarea preconceptelor logico – matematice;
121
 • formarea competenţelor de simbolizare logico – matematică;
• organizarea mediului şi experienţelor prin raportarea la structurile logico – matematice de
care dispune copilul.
Conţinuturile principale ale cunoaşterii logico – matematice sunt: clasificarea şi serierea,
operaţiile concrete cu mulţimi (grupe) şi operaţiile logice presupuse de acestea (intersecţia,
reuniunea, diferenţa, incluziuni, complementarităţi, egalităţi). Prin jocurile logico – matematice
copiii se familiarizează cu constituirea de mulţimi şi cu operaţiile cu mulţimi. Exerciţiile de formare
de mulţimi după una, două sau mai multe însuşiri de culoare, formă, mărime, grosime etc.
reprezintă modalităţi eficiente de exersare a abilităţii de clasificare. Făcând exerciţii logice pe
mulţimi concrete (figuri geometrice), copiii dobândesc pregătirea necesară pentru înţelegerea
numărului natural şi a operaţiilor cu numere naturale pe baza mulţimilor şi operaţiilor cu mulţimi. În
general, se solicită efectuarea unor sarcini de clasificare, comparare şi ordonare a elementelor unei
mulţimi după mai multe criterii.
În ansamblu, jocul logico – matematic respectă structura şi secvenţele didactice ale jocului
didactic.
Materialele didactice folosite în jocul logico – matematic sunt trusele cu piese geometrice:
Dienes, Logi I, Logi II. Trusa Dienes este formată din 48 de piese (fiecare piesă este unicat) ce se
disting prin 4 atribute, fiecare având o serie de valori distincte (mărime – mare, mic; culoare – roşu,
galben, albastru; formă – triunghi, pătrat, cerc; grosime – gros, subţire). Numărul pieselor poate fi
redus dacă se renunţă la unele atribute sau valori, în funcţie de nivelul de vârstă al copiilor şi de
jocul logic propus. Astfel, la grupa mică se folosesc de obicei 12 piese (forma – cerc, pătrat; culoare
– roşu, galben, albastru; mărime – mare, mic), la grupa mijlocie 36 piese (se introduce forma de
triunghi şi atributul de grosime – gros, subţire), iar la grupa mare se lucrează cu toate piesele. Logi I
cuprinde 24 piese, faţă de trusa Dienes nu are atributul de grosime. Logi II cuprinde în plus faţă de
Logi I forma de oval.
Educatoarele pot desfăşura cu copiii preşcolari următoarele jocuri logico – matematice:
Grupa mică: Aranjăm discurile; Aranjăm pătratele; Aşează-mă la căsuţa mea; Aşează-mă la
culoarea mea; Construim căsuţe.
Grupa mijlocie: Ce ştii despre mine?; Ce a greşit ursuleţul?; Cum este şi cum nu este
această piesă?; Te rog să-mi dai; Biblioteca; Ce este la fel?; Ce este şi ce nu este la fel?; Cine
aranjează mai bine.
Grupa mare: Te rog să-mi dai; Biblioteca; Săculeţul fermecat; Ce este şi ce nu este la fel?;
Trenul cu o diferenţă; Trenul cu două diferenţe; Trenul cu 4 diferenţe; Tabloul pieselor; Cine
aranjează mai bine?; Găseşte locul potrivit; Jocul celor 10 întrebări; Jocul cu 3 cercuri.

122
 5.5. Jocul de construcţii ca bază pentru activităţile matematice

Creativitatea este o capacitate generală proprie tuturor preşcolarilor, fiecare dispunând de ea

într-o măsură mai mare sau mai mică. Curiozitatea, dorinţa de a realiza o construcţie mai deosebită
decât a altor colegi le creează copiilor un puternic motiv pentru a fi creativi, pentru a aduce ceva
nou în fiecare construcţie ce o realizează.
În jocurile de construcţii, creativitatea copiilor este “la ea acasă” deoarece în acest tip de joc
copilul se manifestă liber, independent. Construcţiile copiilor au ca sursă de inspiraţie realitatea, la
care se adaugă fantezia lor. Le prilejuiesc trăiri afective deosebit de puternice, deoarece construind,
ei se şi văd trăind în lumea construită de ei: sunt locatari în blocuri sau regi şi regine, prinţi şi
prinţese în palate şi castele.
În continuare, prezentăm câteva exemple de activităţi în care jocul de construcţie este folosit
ca bază pentru activităţile matematice.
Realizăm construcţia “Grădina zoologică” prin amplasarea unor animale miniaturale în
interiorul marcajelor şi formulăm cerinţa de a crea probleme de adunare şi scădere cu o unitate.
Copiii se joacă cu animalele miniaturale, scoţându-le din "cuşti" ori trimiţându-le “să se culce”,
îndeplinind totodată în mod original, creativ, sarcinile trasate. Fiecare are posibilitatea să îşi aleagă
variante de probleme şi de rezolvare, adaptate capacităţilor proprii şi să-şi compare propunerea
făcută cu cea a colegilor, să se autocorecteze sau să îi corecteze pe alţii.
Folosind astfel jocul de construcţii, rezolvarea problemelor matematice devine lesnicioasă.
Copiii se stimulează reciproc, rolul educatoarei fiind acela de a le stimula iniţiativa, inventivitatea,
creativitatea, de a sugera soluţii pentru rezolvarea unor probleme, dar calea de rezolvare le revine
lor.
În jocurile de construcţii “Grădina de zarzavat” sau “Pe aleile toamnei” se grupează figurile
geometrice ale truselor Logi I şi II după formă, mărime, culoare, se compară numărul de elemente,
se pune în corespondenţă cifrele cu elementele mulţimilor, se numără, se stabileşte ordinea în şirul
numeric, se rezolvă probleme.
În acest fel, copiii folosesc noţiunile învăţate în mod conştient şi le aplică în contextul inedit
creat chiar de ei, ceea ce determină însuşirea cunoştinţelor matematice mult mai uşor şi plăcut
pentru ei, fără constrângerile impuse de activităţile clasice.
O altă temă care se poate realiza este “Jocurile copiilor iarna”, în care, după ce delimităm
prin construcţii spaţiale de joacă: La săniuş”, “Patinoarul”, “În curte”, creăm prin povestire un
scenariu didactic şi le propunem să folosească grupuri de câte 5 elemente: copii, sănii, oameni de
zăpadă pe care să le grupeze în cât mai variate posibilităţi, deci să descompună numărul cinci.

123
Astfel, după ce se grupează în 1+1+1+1+1 sau 2+3 sau 3+1+1 sau 4+1, în final copiii înţeleg că
grupul de 5 elemente se poate descompune într-o multitudine de posibilităţi.
Activităţile de construcţii oferă educatoarei posibilitatea de a observa şi constata gradul de
dezvoltare a creativităţii copiilor, a capacităţii lor de a inova, de a realiza ceva ce nu au mai realizat.
Aceste activităţi îşi aduc contribuţia la îmbogăţirea vieţii lor afective, copiii încercând un sentiment
de bucurie când reuşesc să termine o lucrare, aspectul acesta dându-le încredere în forţele proprii şi
dezvoltându-le tot mai puternic gândirea creatoare.
De asemenea, prezentarea materialului într-o formă cât mai atractivă îi influenţează pe copii
sub aspect estetic. Varietatea materialelor folosite (forme, culori) le oferă inepuizabile modalităţi de
realizare a unor lucrări. Prin mânuirea materialelor li se dezvoltă şi perfecţionează sensibilitatea
tactilo-motrică, li se dezvoltă gândirea şi se deprind cu reprezentări independente, creatoare.

5.6. Jocuri distractive cu conţinut matematic: jocuri cu figuri geometrice

În activităţile matematice, jocurile distractive trezesc interesul copiilor, îi pun în situaţia de a

selecta, clasifica, împerechea, pe baza unor criterii mai simple ori mai complexe, de a compune şi
descompune numere ori figuri geometrice. Astfel le sunt stimulate gândirea, atenţia, atribute ale
unei personalităţi armonioase.
Aceste activităţi pot fi orale, cu material intuitiv ori folosind fişe ilustrate. Pentru grupele de
nivel I, mai potrivite sunt jocurile cu material intuitiv, în cadrul cărora copiii realizează practic
grupări, clasificări de obiecte. Pentru nivelul II se folosesc fişele ilustrate sau problemele hazlii de
calcul mintal şi asocieri mai complexe de figuri geometrice.
La grădiniţă, dimineaţa şi după-amiaza, se organizează cu preşcolarii jocuri matematice
precum: “Figuri domino”, “Construieşte o figură”, “Loto”, “Găseşte perechea” etc. Aceste jocuri
contribuie la dezvoltarea la copii a capacităţilor de cunoaştere, la dezvoltarea interesului pentru
operaţiile cu numere, cu figuri geometrice, cu mărimi, pentru rezolvarea de probleme. Astfel,
reprezentările matematice ale copiilor se dezvoltă şi se consolidează.. La grupa mică, se folosesc
jocurile în scopul înţelegerii tematicii abordate, iar la grupele mijlocie şi mare, pentru formarea unor
reprezentări matematice şi de geometrie; la grupa mare şi pentru consolidarea cunoaşterii denumirii
şi proprietăţilor principalelor figuri geometrice.
Dând jocurilor didactice un caracter distractiv, îi atragem pe copii şi le uşurăm rezolvarea
sarcinilor, deoarece orice muncă făcută cu plăcere pare mai uşoară. Totodată, pe parcursul jocului,
copilul se familiarizează cu efortul intelectual susţinut.

124
 Pe parcursul anului, în măsura însuşirii jocurilor de către copii, se caută să se introducă
variante de joc noi, iar sarcinile jocurilor să sporească în dificultate. În felul acesta, copiii manifestă
interes şi obţin calificative maxime la evaluarea finală privind achiziţiile matematice şi operaţiile
intelectuale.

A. EXERCIŢII – JOC PENTRU GRUPELE MICĂ ŞI MIJLOCIE

Termină desenul
Se împart copiilor foi de hârtie pe care sunt desenate figuri geometrice: cerc, pătrat, triunghi.
Li se cere să completeze desenele astfel încât să reprezinte diverse tablouri: cap de păpuşă, ceas,
căsuţă, brad ş. a. Copiilor de grupă mică li se vor da, pentru început, modele.
Termină de construit
Se împart copiilor figuri geometrice decupate: cercuri, pătrate, dreptunghiuri, triunghiuri,
ovale de diferite mărimi şi divers colorate. La primele jocuri se împart şi desene cu imagini-model.
Copiii au sarcina ca prin alăturarea de diferite figuri geometrice să redea obiecte: brad, bărcuţă,
camion, pisică etc.
Construim din beţişoare
Folosind seturi de beţişoare divers colorate, copiii vor fi invitaţi să se joace construind pe
măsuţe figuri geometrice. Într-un alt joc, ce va avea o sarcină didactică mai dificilă, li se va spune
să încerce să construiască obiecte de mobilier (masă, scaun), să redea imaginea unor litere ale
alfabetului ori a unor cifre.
Beţişoarele se pretează foarte bine pentru a reda alcătuirea figurilor geometrice: dintr-un
pătrat putem face două triunghiuri, dintr-un dreptunghi, mai multe pătrate etc.
Modelul
Se dau copiilor figuri geometrice decupate şi li se prezintă un anumit model de aşezare. Se
cere să repete, dedesubt, acelaşi model. Sarcina este mai dificilă dacă li se cere să continue să aşeze
în aceeaşi ordine figuri geometrice (şiruri).
Compune un tablou
Se folosesc piese reprezentând figuri geometrice care se îmbină pe tabla magnetică, redând
diferite imagini ori mozaicuri geometrice.

B. EXERCIŢII – JOC PENTRU GRUPA MARE

Tangram
Trusa Tangram cuprinde materiale ce se pretează unor sarcini diverse: colorat, decupat,
asamblat. Trusa are pe bază şapte figuri geometrice: 5 triunghiuri (2 mari, 2 mici, 1 mijlociu), un
pătrat şi un paralelogram. Aceste piese, numite tanuri, se confecţionează prin decuparea unui pătrat
125
negru mai mare. După decupare, îmbinând aceste figuri geometrice, se pot construi fie figuri
geometrice (de exmplu, recompunerea pătratului iniţial), fie siluete reprezentând obiecte (brăduţi,
păsări, animale).
Sugerăm câteva posibile construcţii, mai simple ori mai complicate:
• luăm 2 triunghiuri mari şi construim succesiv din ele un pătrat şi un triunghi;
• construim o figură nouă din 2 triunghiuri mari şi unul mijlociu;
• construim o figură nouă dintr-un pătrat şi 2 triunghiuri mici.
Cu preşcolarii mari se pot încerca figuri mai complexe. De fapt, regulile jocului impun ca la
alcătuirea unei figuri să se folosească toate cele 7 elemente, piesele se aşază una lângă alta, pe o
suprafaţă plană, fără să se suprapună.
Joc mongol
Jocul are la bază acelaşi principiu ca şi Tangram, cu deosebirea că împărţirea pătratului
având latura de 10 cm este mai amănunţită, obţinându-se 11 elemente componente: 2 pătrate, 4
triunghiuri, 5 dreptunghiuri (4 mici şi 1 mare). El este aplicabil preşcolarilor de 6 – 7 ani şi pentru
copiii mai mari, familiarizaţi prin exerciţii anterioare cu asemenea construcţii.

5.7. Jocul didactic în procesul de însuşire a număratului şi socotitului

5.7.1. Locul jocului didactic în procesul de însuşire a număratului şi socotitului

Prin specificul său – îmbinarea elementelor de joc cu cele de instruire – jocul didactic
constituie pentru copii un mijloc nou, atractiv de realizare a sarcinilor număratului şi socotitului.
Jocul didactic solicită intens participarea afectivă a preşcolarului. Emoţiile pe care le determină
participarea la acţiunea jocului didactic sporesc eficienţa activităţii de însuşire a cunoştinţelor de
numărat şi socotit. Jocul didactic cuprinde o problemă, o sarcină didactică în care copilul este
antrenat, participând la acţiunea jocului. Jocul didactic este folosit cu rezultate bune în activitatea de
consolidare sau de verificarea cunoştinţelor.
Pentru a-şi atinge scopul, jocul didactic trebuie să fie precedat de o activitate obligatorie de
predare a numărului sau a operaţiilor aritmetice, el având sarcina de a repeta într-o formă nouă
atractivă, cunoştinţele predate. Chiar la grupa de 3-4 ani, unde programa nu prevede activităţi
obligatorii, jocul didactic este precedat de un exerciţiu pregătitor, organizat în etapa de dimineaţă
sau paralel cu intuirea materialului.

126
 Repetarea, consolidarea sau verificarea cunoştinţelor copiilor prin intermediul jocurilor
didactice se realizează diferit, în funcţie de sarcina activităţii, de forma pe care o îmbracă acţiunea
jocului şi de materialul folosit de educatoare.
Jocurile didactice de numărat şi socotit pot fi organizate ca activităţi independente, în care
sunt antrenaţi toţi copiii din grupă pentru a-şi însuşi un anumit joc. Jocurile didactice sunt activităţi
obligatorii, care se planifică şi au locul în regimul zilnic, ca toate activităţile obligatorii, dar care
prin conţinutul, structura şi desfăşurarea lor specifică se deosebesc calitativ de aceste activităţi.
Valoarea formativă a jocului didactic, ca activitate de sine stătătoare, constă în faptul că el asigură
condiţii depline pentru aplicarea cunoştinţelor dobândite şi exersarea deprinderilor şi aduce un
element de variaţie în procesul de instruire, făcându-l mai viu, mai atrăgător, mai interesant.
Jocul didactic poate fi folosit nu numai ca activitate independentă, de sine stătătoare, ci şi
ca o parte componentă a unei activităţi obligatorii de numărat şi socotit. Atunci când este bine
cunoscut de către copii, el se poate integra cu succes într-o activitate obligatorie de numărat şi
socotit, cu rolul de a mijloci repetarea cunoştinţelor într-o formă vie, antrenantă. În mod obişnuit, el
se întoarce în partea a doua a activităţii, şi anume la fixarea cunoştinţelor. Când este folosit ca parte
componentă a unei activităţi obligatorii, jocul didactic trebuie să fie cât mai uşor, cât mai simpul.
Prin urmare, jocul didactic se poate organiza atât ca activitate independentă, cât şi ca parte
integrantă a unei activităţi de numărat şi socotit.
Unele elemente ale jocului didactic sunt folosite şi în cadrul predării, exerciţiile aride
devenind astfel mai atractive, mai interesante pentru copii. Mişcarea, întrecerea, interpretarea unor
roluri transformă exerciţiile de calcul în acţiuni concrete plăcute ce înlesnesc înţelegerea şi
asimilarea cunoştinţelor. În predare, procedeul de joc trebuie subordonat prcesului de învăţare.
Elementele de joc se folosesc în momentul de fixare a cunoştinşelor demonstrate şi predate
în prima parte a activităţii. Într-un joc didactic, aceeaşi sarcină se integrează în însăşi acţiunea
jocului şi se rezolvă în mod independent de către copii.

5.7.2. Raportul dintre jocul didactic şi activitatea obligatorie de numărat şi socotit

Putem înţelege deplin specificul jocului didactc ca mijloc de însuşire a număratului şi

socotitului, comparându-l cu activitatea obligatorie.
Jocul didactic se diferenţiază de activitatea obligatorie de numărat şi socotit, prin:
• sarcina didactică;
• structură;
• raportul dintre elementul de joc şi sarcina didactică;
• unitatea organizatorică şi metodică.
127
 Jocul didactic constituie mijlocul principal de fixare a cunoştinţelor şi deprinderilor. După
cum s-a arătat anterior, forma de joc nu este adecvată unei activităţi, în care se predau cunoştinţe
noi. De aici decurge principala deosebire dintre jocul didactic şi activitatea obligatorie de numărat şi
socotit.
Sarcinile didactice ale jocului didactic se referă mai ales la fixarea unor cunoştinţe şi
deprinderi sau la verificarea acestora. Cele mai reuşite jocuri didactice de numărat şi socotit sunt
acelea prin care se verifică cunoştinţele copiilor. În aceeaşi ordine de idei putem preciza că în jocul
didactic accentul cade pe perfecţionarea celor învăţate anterior, pe activizarea cunoştinţelor copiilor,
pe transformarea acestor cunoştinţe într-o achiziţie personală şi independentă. Spre deosebire de
jocurile didactice, în activităţile obligatorii de numărat şi socotit predomină alte aspecte ale
procesului de asimilare a cuunoştiţelor, şi anume: perceperea cunoştinţelor, înţelegerea lor, însuşirea
lor treptată şi conştientă. Se poate face o altă diferenţiere, precizându-se ce este nou într-o activitate
obligatorie şi ce este nou într-un joc didactic? În activitatea obligatorie noul îl constituie de obicei
cunoştinţele ce urmează să fie predate, pe când în jocul didactic noul este acţiunea lui, forma de
prezentare a cunoştinţelor. În activităţile obligatorii de sistematizare sau verificare, mai ales la
grupa mare, se simte deseori nevoia de a introduce un joc didactic scurt, prin care educatoarea într-o
formă interesantă, plăcută, stimulează interesul copiilor şi repetă cunoştinţele însuşite anterior.
Jocurile didactice de numărat şi socotit se deosebesc de activităţile obligatorii şi prin
structura lor.

5.7.3. Structura specifică a jocului didactic de numărat şi socotit

Structura jocului didactic de numărat şi socotit cuprinde aceleaşi părţi componente ca şi

celelalte feluri de joc, în aceeaşi strânsă dependenţă între ele. Jocul didactic de numărat şi socotit se
caracterizează, prin urmare, prin conţinutul adecvat, prin sarcina didactică, acţiunea de joc şi
regulile sale.
În continuare, vom analiza fiecare dintre aceste laturi esenţiale ale unui joc didactic,
aplicându-le la jocurile de numărat şi socotit.
Conţinutul jocurilor didactice se referă la cunoştinţele şi deprinderile pe care copiii şi le-au
însuşit în activităţile anterioare de numărat şi socotit. După cum ştim, jocul didactic are acelaşi
conţinut ca şi activităţile obligatorii de fixare şi consolidare. Spre deosebire de activitatea
obligatorie, în care se rezolvă mai multe sarcini, de exemplu, numărat, adunare, scădere, cu material
şi fără material, jocul didactic reuşeşte mai bine atunci când se referă la o singură sarcină a
număratului sau a calculului.

128
 Sarcina didactică a jocului didactic este legată de conţinutul acestuia, de structura lui şi se
referă la o problemă care se cere rezolvată de către copii.
Vom enumera şi analiza în continuare câteva sarcini didactice ale unor jocuri cunoscute,
pentru a desprinde ceea ce le caracterizează.
În jocul didactic „Caută vecinii“ sarcina este următoarea: să se găsească numărul mai mare
sau mai mic cu o unitate faţă de numărul dat. Rezolvarea acestei sarcini presupune compararea a
două cantităţi diferite de material concret.
Sarcina didactică a jocului „Al câtelea porumbel a zburat?“ este aceea de a se folosi corect
numeralele ordinale în limitele 1-10. În jocul „Numără bine“, sarcina este de a se respecta
succesiunea numerelor în ordine crescătoare şi descrescătoare; sarcina jocului „Stop!“ este să se
compare figura numerică de pe un jeton cu cantitatea de material mărunt aflată pe masă şi să se
precizeze dacă trebuie să se adauge sau să se ia din cantitatea respectivă pentru a avea acelaşi
număr. În jocul „Din din“, sarcina didactică prevede să se raporteze cantitatea exprimată prin
semnale auditive la aceeaşi cantitate determinată vizual. Sarcina jocului „Poţi să-mi ocupi locul?“
este să se compare două cantităţi pentru a se stabili dacă sunt egale, dacă sunt sau nu tot atâtea
obiecte în două grămezi sau între obiectele reprezentate pe două jetoane.
Analizând sarcinile didactice ale diferitelor jocuri, se desprind următoarele aspecte
comune:
• ele se referă numai la un singur aspect al număratului şi socotitului;
• formulează o problemă care trebuie rezolvată de către toţi copiii; problema
este privită din punct de vedere al copiilor; ea se referă la ceea ce trebuie să facă în mod
concret copiii în cursul jocului, pentru a se realiza scopul propus;
• antrenează intens operaţiile gândirii – analiza, sinteza şi mai ales comparaţia;
• valorifică în diverse moduri cunoştinţele şi deprinderile copiilor;
• reprezintă esenţa activităţii respective.
În concluzie, sarcina didactică constituie elementul de bază care concretizează, la nivelul
copiilor, scopul urmărit de educatoare în activitatea respectivă.
Acţiunea jocului constituie modalitatea, forma în care se realizează sarcina didactică.
În jocurile didactice de numărat şi socotit se pot alege cele mai variate elemente de joc:
surpriza, aşteptarea, mişcarea, întrecerea, ghicirea, cuvântul etc. O parte din aceste elemente se
utilizează în majoritatea jocurilor didactice, de exemplu, mişcarea şi cuvântul; altele se introduc în
funcţie de conţinutul jocului. Important este ca elementele de joc să se împletească strâns cu sarcina
didactică, să mijlocească realizarea ei în cele mai bune condiţii.
Întrecerea constituie un alt element de joc, des utilizat, în care accentul cade pe executarea
rapidă şi corectă a unor acţiuni, deci pe ritm şi pe calitate.
129
 Aşteptarea şi surpriza dau colorit emoţional jocului didactic, mai ales atunci când sunt în
strânsă legătură cu prezentarea sau mânuirea materialului, cu mişcarea copiilor în diferite sensuri
sau cu folosirea unor semnale verbale, auditive etc. Aşteptarea şi surpriza se folosesc în majoritatea
jocurilor, asociate cu mişcarea sau cu un alt element de joc, ele singure neputând susţine o acţiune
închegată.
Cuvântul, ca element de joc, aduce de asemenea o contribuţie valoroasă la crearea unei
atmosfere plăcute, antrenante. El poate fi folosit sub forma semnalelor de oprire, de încetare a unei
acţiuni, sub forma onomatopeelor (se imiă diferite animale sau zgomotul produs de unele mijoace
de locomoţie); de asemenea, atunci când este vorba de punerea în scenă a unor acţiuni, de
interpretarea unor roluri, de unele dialoguri dintre jucători etc.
Ghicirea, folosită cu precădere în jocurile fără material sau ca procedeu de joc în
introducere sau încheiere, contribuie, de asemenea, la antrenarea copiilor. Ea poate fi găsită în
jocurile didactice : „Ghici, ghici“, „Ghici câte am ascuns în cealaltă mână ?“.
Legătura între sarcina didactică şi acţiunea jocului este realizată de reguli. Ele
concretizează sarcina didactică şi reglementează acţiunea jocului.
Fiecare joc trebuie să cuprindă cel puţin două reguli. Prima trebuie să transpună sarcina
didactică într-o acţiune concretă, atractivă. Această regulă transformă exerciţiul în joc.
A doua regulă dintr-un joc didactic se referă la organizarea copiilor. Această regulă
precizează când trebuie să înceapă sau să se termine o anumită acţiune a jocului. De exemplu, în
jocurile didactice „Stop!“ şi „A câta minge este a ta?“, mingile (catonaşul) se opresc numai la
semnalul conducătorului.
În afară de regulile care reglementează acţiunea jocului, există şi altele care privesc
comportarea copiilor, ordinea în care ei trebuie să intre în joc. În jocul „Adu atâtea obiecte câte
arată cartonaşul“ este prevăzută regula: va aduce numărul de jucării indicat pe cartonaş, copilul al
cărui semn individual a fost prezentat de educatoare. Această regulă vine să reglementeze jocul.
În stabilirea regulilor, indiferent de forma pe care o adoptăm, trebuie să evităm numirea
directă a copiilor sau intrarea lor în joc într-o ordine rigidă, ceea ce face să scadă în mare măsură
intensitatea jocului.
Jocurile didactice pot cuprinde de asemenea, unele reguli care precizează cine poate deveni
câştigătorul jocului sau conducătorul lui. De exempu, în jocul „Cine are un număr mai mare?”
devine câştigătorul jocului copilul care are cele mai multe bile roşii.
În anumite cazuri, jocul cuprinde unele restricţii: copiii care greşesc vor fi scoşi din joc. În
jocul „A câta minge este a ta?“ copilul care nu-şi recunoaşte mingea şi locul ei, iese din joc. De
asemenea, copiii care greşesc la numărat pleacă fără să cumpere în jocul „Magazinul cu jucării“.

130
 Structura unitară, închegată, a jocului didactic depinde de felul în care regulile asigură
echilibrul dintre sarcina didactică şi elementele de joc.
Reuşita jocului didactic este condiţionată în mare măsură de desfăşurarea lui metodică, de
felul în care acesta este condus de către educatoare.

5.8. Jocurile matematice în activităţile integrate

Orice noţiune abstractă, inclusiv cea de număr, devine mai accesibilă şi poate fi însuşită
conştient şi mai temeinic dacă se bazează pe o corespondenţă directă cu realitatea, cu practica.
Operaţiile logice nu pot fi învăţate decât prin manipularea unor obiecte reale, fără a apela la numere
prin exerciţii diverse şi jocul cu conţinut matematic.
Valoarea formativă a jocurilor matematice sporeşte cu atât mai mult cu cât educatoarea
respectă următoarele:
1. Rolul copilului să nu se reducă la contemplarea situaţiei în care a fost pus; el trebuie să
înţeleagă cerinţa, să fie capabil să o rezolve şi să fie stimulat să vrea să îndeplinească sarcina.
2. Copilul are libertatea să aleagă variantele de rezolvare, motivând alegerea făcută şi
enumerând avantajele acesteia.
3. Este bine să se ofere copilului prilejul să-şi confrunte propriile păreri cu cele ale colegilor,
rectificând eventualele erori; copilul învaţă foarte multe lucruri corectându-şi propriile greşeli şi pe
cele ale colegilor, iar educatoarea nu trebuie să intervină decât cu sugestii.
4. În desfăşurarea jocurilor, esenţială este activitatea conştientă de continuă căutare de
descoperire a soluţiilor.
5. Educatoarea nu va prezenta de-a gata soluţiile unor probleme; ea va provoca situaţii-
problemă, iar calea de rezolvare trebuie s-o găsească copiii, sugestiile fiind oferite numai dacă este
absolut nevoie.
6. Educatoarea trebuie să stimuleze iniţiativa şi inventivitatea copiilor, să nu le impună un
anumit sistem de lucru.
În general, jocurile matematice se desfăşoară frontal sau pe echipe (grupuri mici) şi foarte
rar individual, în funcţie de scopul propus, de nivelul de pregătire al copilului, de specificul jocului
etc. Totodată, în grupul de copii se favorizează cunoaşterea reciprocă, copiii devin mai solidari, cu
spirit de echipă mai bine dezvoltat, cu comportament civilizat.
Jocurile matematice sunt variate. Ele pot fi desfăşurate cu succes la grupele mari, când copiii
au deja un volum de cunoştinţe de care se pot folosi în situaţiile diverse prilejuite de joc.

131
 Jocul matematic poate fi folosit în contextul activităţilor integrate, conferind acestora un
conţinut mult mai bogat, prilej cu care sunt valorificate achiziţiile senzorio-motorii ale copiilor şi
cunoaşterea însuşirilor spaţio-temporale.
Vom încerca, prin câteva exemple practice, să punem în valoare jocul matematic integrat
într-un scenariu didactic transdisciplinar.
De exemplu, activitatea integrată cu tema Farmecul primăverii poate să folosească jocul
matematic pentru:
• clasificarea obiectelor după formă, mărime, culoare;
• numărul elementelor;
• compararea mulţimilor;
• stabilirea corespondenţei dintre număr şi cifră;
• crearea de probleme etc.
În cadrul acestor activităţi, pentru rezolvarea sarcinii jocului, copilul apelează frecvent la
achiziţiile anterioare prin precizarea conţinutului unor noţiuni, sortând, stabilind corespondenţe între
grupe de obiecte.
În activitatea integrată Povestea pâinii, elementele ludice “accesibilizează” conţinutul
matematic. Savoarea jocului constă în interpretarea rolurilor:
• numărarea sacilor de grâu şi etichetarea acestora cu cifra corespunzătoare numărului de
kilograme;
• compararea cantităţilor transportate de camioane (primul camion a transportat 5 saci, iar al
doilea 6 saci; care a transportat mai mult?);
• cântărirea făinii după măcinarea grâului şi transportarea ei la brutărie socotind în câţi saci;
• respectarea cantităţilor în realizarea aluatului pentru pâine, măsurarea apei necesare etc.
Prin joc, copiii folosesc cunoştinţe matematice în diferite contexte, selectează, ordonează în
funcţie de cerinţele jocului. Astfel, constatăm că ei folosesc în mod conştient aceste noţiuni, le
aplică într-un context inedit, interesant, care asigură interiorizarea noţiunilor pentru că reflectă
instrumentele propriilor lor experimente.
În aceste jocuri, rolul educatoarei constă doar în dirijarea învăţării, explicarea unor situaţii-
problemă necunoscute, trezirea curiozităţii, încurajarea copiilor în faţa necunoscutului, motivarea
acţiunilor şi stimularea rezultatelor pozitive.
Sărbătoare la bunici poate fi tema unei activităţi integrate care se poate desfăşura în
perioada de evaluare a cunoştinţelor. Scenariul didactic se poate baza pe sărbătorirea unui
eveniment din viaţa bunicilor la pregătirea căreia să participe şi nepoţii. Astfel, se pot consolida prin
joc cunoştinţe matematice de numărat şi socotit, de compunere şi descompunere, de ordonare a

132
obiectelor după diverse însuşiri (separarea fructelor, a legumelor), măsurarea cantităţilor etc.
Sarcinile jocului matematic pot fi transmise şi în timp ce copiii îşi creează propriul rol în joc.
Jocul matematic poate fi folosit cu succes în orice activitate cu conţinut integrat, chiar dacă
de multe ori ni se pare că obiectivele acestuia nu sunt compatibile cu cele cerute de conţinutul
activităţii pe care dorim să o desfăşurăm.
O altă temă care se poate aborda la grupa mare intitulată Bucuriile iernii se corelează cu
activitatea matematică de Compunere şi descompunere a numărului 5. Se creează virtual un
scenariu didactic care să implice sarcina didactică: se propune copiilor în cadrul sectorului “Artă” să
confecţioneze ghirlande de câte 5 steluţe colorate, astfel: o echipă sărealizeze ghirlande din 4 steluţe
roşii şi 1 galbenă, iar o altă echipă, din 3 steluţe roşii şi 2 galbene. În final, copiii analizează
ghirlandele şi înţeleg că grupul de 5 poate fi alcătuit în modalităţi diferite.
Pentru a le oferi prilej de a exersa această problemă matematică destul de dificilă pentru ei,
într-o altă activitate ţinând de aceeaşi temă (Bucuriile iernii), le propunem să deseneze familii ale
oamenilor de zăpadă: 1 părinte şi 4 copii (un om de zăpadă mare şi 4 mici), 2 părinţi şi 3 copii etc.
Şi în zona “Construcţii”, dacă se construieşte, de pildă, un turn din 5 cuburi, educatoarea poate
interveni cu întrebări vizând componenţa acestuia: 5 piese, 2 mari şi 3 mici etc.
Exemplele pot continua pentru că în orice tip de activitate integrată poate fi introdus jocul
matematic, dar atenţia educatoarei trebuie să fie îndreptată, în principal, spre alegerea materialelor,
a denumirii jocurilor, a sarcinilor de joc, astfel încât, jocul în ansamblul său să se subordoneze
subiectului activităţii şi să nu facă notă discordantă cu conţinutul acesteia. Jocurile cu conţinut
matematic constituie, în aceste cazuri, elemente componente ale structurii activităţii integrate,
finalităţile acesteia incluzând şi realizarea obiectivelor fixate pentru tema respectivă.
În pregătirea acestor activităţi, educatoarea trebuie să acorde atenţie resurselor materiale,
varietatea acestora condiţionând reuşita actului didactic. Jocul matematic de acest tip trebuie
pregătit serios, educatoarea trebuind să dispună de un bogat portofoliu de “scenarii”. De asemenea,
pentru desfăşurarea activităţilor integrate, amenajarea sălii de grupă presupune mai multă atenţie,
mai ales pentru dotarea zonelor de interes cu materiale potrivite temei, atractive şi suficiente pentru
a satisface cerinţele copiilor.
În concluzie, se poate spune că jocul matematic constituie una dintre modalităţile de
realizare a unui învăţământ activ, care, acordând un rol dinamic intuiţiei, pune accent pe acţiunea
copilului cu obiecte din lumea înconjurătoare.

133
 5.9. Exemple de jocuri didactice matematice

Grupa mică
1. ,,Grădina cu flori’’
Scopul: separarea unei flori sau a mai multor flori dintr-un grup, perceperea cantităţii, dezvoltarea
atenţiei, a operaţiilor şi calităţilor gândirii.
Sarcina didactică: culegerea din grădină a unei singure sau a mai multor flori şi verbalizarea
acţiunii, aşezarea florii în vază.
Elemente de joc: mişcare, culesul, aşezare florilor, aplauze.
Tipul jocului: consolidare
Reguli de joc: copiii numiţi de educatoare vor alege atâtea flori câte indică ea, precizând corect
acţiunea îndeplinită.
Material utilizat: o cutie cu nisip în care sunt puse florile de diferite culori, reprezentând grădina şi
trei vaze.
Desfăşurarea jocului: educatoare va chema la ea câte un copil şi îi spune câte flori să ia din gradină
şi să le pună în vază, şi tot aşa până nu vor mai fi flori în grădină.

2. ,,Jocul cu steguleţe’’
Scopul: fixarea numerelor 1 şi 2, folosirea corectă a numărului cardinal, raportarea corectă
numerelor 1 şi 2 la cantitatea corespunzătoare, dezvoltarea atenţiei, gândirii şi a limbajului
matematic, dezvoltarea analizatorilor auditiv şi vizual.
Sarcina didactică: numărarea corectă de la 1 la 2, separarea dintr-un grup a unui obiect şi a două
obiecte, raportarea numărului la cantitate.
Elemente de joc: mişcarea, defilarea, mânuirea materialului, aplauze, folosirea exclamaţiei „Ura!“
Tipul jocului: consolidare.
Reguli de joc: cei trei-patru copii care vor primi de la educatoare câte unul sau două steguleţe vor
preciza corect numărul de steguleţe primite, vor defila prin faţa semicercului şi vor aşeza steguleţele
la locul lor, fiind aplaudaţi de colegi. În continuare educatoarea numeşte câte un copil care va lua în
mână atâtea steguleţe câte indică ea.
Material utilizat: multe steguleţe într-un vas, atâtea câţi copii sunt în grupă.
Desfăşurarea jocului: câţiva copii vor lua din vas câte un steguleţ şi vor defila în faţa colegilor care
aplaudă, apoi acele steguleţe sunt puse la locul lor şi educatoarea va alege alţi copii care vor lua din
vas atâtea steguleţe câte sunt indicate de ea.

134
 3. ,,Câte cuburi am ascuns?’’
Scopul: determinarea cantităţii prin analizatorul tactil, consolidarea numărului în limitele 1 şi 2,
dezvoltarea atenţiei, a spiritului de observaţie şi a analizatorului tactil.
Sarcina didactică: perceperea cantităţii prin pipăit, numărarea obiectelor.
Elemente de joc: pipăire, mişcarea şi aplauze.
Tipul jocului: consolidare.
Reguli de joc: cuburile ascunse de educatoare,vor fi pipăite de copii, tot ei vor preciza cantitatea.
Exercitarea răspunsurilor vor fi confirmate prin descoperirea şi numărarea cuburilor.
Material utilizat: pe două mese, vor fi aşezate grupuri de câte unul sau două cuburi de diferite
mărimi şi culori, acoperite, separat fiecare grupă în parte.
Desfăşurarea jocului: educatoarea va pune pe o măsuţă grupuri de 1 sau 2 cuburi de diferite mărimi
şi le va acoperi, iar copii legaţi la ochi vor pipăi şi vor zice câte cuburi se ascund, după ce au spus
numărul cucurilor se vor descoperi şi vor fi numărate, iar dacă răspunsul va fi corect va fi aplaudat
de ceilalţii colegii.

4. ,,Toboşarul’’
Scopul: fixarea număratului până la 2, determinarea cantităţii prin analizatorul auditiv, dezvoltarea
atenţiei şi memoriei auditive.
Sarcina didactică: recunoaşterea şi determinarea cantităţii prin analizatorul auditiv.
Elemente de joc: bătăile din tobă, dialogul cu păpuşa-toboşar, aplauze, ridicarea steguleţelor.
Tipul jocului: verificare.
Regulile jocului: copii ascultă bătăile de tobă şi trebuie să ridice tot atătea steguleţe câte bătăi aud.
Copilul numit de educatoare va număra cu glas tare steguleţele ridicate.
Material utilizat: un băieţel, o tobă, două beţe, steguleţe mici, o păpuşă-toboşar, alte grupuri de
jucării.
Desfăşurarea jocului: copilul cu toba va bate, iar un alt copil va ridica atâtea steguleţe câte a bătut
toboşarul, apoi un alt copil va trebui să le numere.

5. ,,Ne jucăm cu iepuraşii’’

Scopul: verificarea însuşirii număratului până la 2, raportarea numărului la cantitate, consolidarea
deprinderilor de a acţiona la indicaţia educatoarei şi de a mânui materialul.
Sarcina didactică: să numere corect elementele prezentate într-o imagine numerică.
Elemente de joc: ridicarea cartonaşului, mişcarea şi căutarea iepuraşilor în sala de grupă, aplauze.
Tipul jocului: consolidare.

135
Reguli de joc: copii trebuie să ridice jetonul cu un număr de iepuraşii corespunzător celui indicat de
educatoare şi apoi să caute în sala de grupă şi să aducă atâţia iepuraşi câţi indică figura numerică.
Material utilizat: pentru fiecare copil se dau jetoane cu unul sau doi iepuri, iar în sala de grupă la loc
vizibil, vor fi aşezaţi iepuraşii-jucării.
Desfăşurarea jocului: educatoarea va ridica un jeton şi va spune copiiilor să-l priveasă bine pentru a
vedea câţi iepuraşi sunt pe jeton, apoi copiii trebuie să caute între jetoanele lor jetonul
corespunzător, apoi vor căuta în sala de grupă iepuraşii-jucării şi să aducă la masa educatoarei
atăţea iepuraşi câţi indică jetonul.

6. ,,Stop’’
Scopul: fixarea număratului până la 2, dezvoltarea atenţiei şi proptitudinii în răspunsuri.
Sarcina didactică: număratul corect până la 2 şi precizarea cantităţii găsite.
Elemente de joc: mânuirea cutiei, deschiderea ei şi mişcare.
Tipul jocului: consolidare.
Reguli de joc: copilul în faţa căruia se va opri cutia la cuvântul ,,Stop’’, deschide cutia, numărul
obiectelor din ea şi precizează câte sunt.
Material utilizat: două cutii cu diverse materiale
Desfăşurarea jocului: cutia va trece din mână în mână, iar la cuvântul ,,Stop’’ cutia va fi reţinută de
copilul în faţa căruia se găseşte, copilul va deschide cutia şi va număra obiectele şi va spune:,,Eu am
găsit o castană’’. Materialul va fi arătat copiilor. Cutia porneşte din nou, continuându-se jocul.
Educatoarea va avea grijă să schimbe materialul din cutie, dar fără să fie văzută de copii.

7. ,,Ce a ascuns ursuleţul?’’

Scopul: perceperea şi denumirea unor grupuri de obiecte din sala de grupă, ghicirea grupului
ascuns.
Sarcina didactică: căutarea grupurilor de obiecte ascunse de ursuleţ, denumirea lor, ascunderea
jucăriilor de către copii, gruparea copiilor cu jucăriile de acelaşi fel.
Elemente de joc: închiderea şi deschiderea ochilor, ascunderea jucăriilor, ghicirea, căutarea lor,
mânuirea şi mişcarea.
Tipul jocului: consolidare.
Reguli de joc: la semnalul educatoarei, copii închid ochii, în timp ce ursuleţul ascunde o grupă de
jucării din cele existente în faţa lor. La următorul semnal, copiii vor deschide ochii şi la
întrebarea:,,Ce a ascuns ursuleţul?’’, ei vor privi grupurile de jucării din faţa lor pentru a sesiza
grupa ascunsă. Copilul numit de educatoare denumeşte grupa de jucării ascunse, o caută şi o
prezintă copiilor pentru confirmarea răspunsului.
136
Material utilizat: un ursuleţ mare, cinci grupe de jucării cunoscute de copii. Educatoarea va avea
grijă să aibă pregătite atâtea jucării câţi copii sunt în grupă, pentru a le folosi în închiderea jocului.
Desfăşurarea jocului: La semnalul educatoarei, copiii închid ochii. În acelaşi timp ursuleţul
(educatoarea) ascunde o grupă de jucării de pe masă. La următorul semnal, copiii deschid ochii,
privind cu atenţie şi, la întrebarea ,,Ce a asuns ursuleţul?’’, un copil denumeşte grupa de jucării
ascunse (,,Ursuleţul a ascuns grupa piticilor’’ de exemplu). Pentru confirmarea răspunsului, grupa
de jucării va fi căutată şi prezentată copiilor. Jocul continuă până când toate grupele de jucării au
fost ascunse.

Grupa mijlocie

1. ,,Cine aşează mai bine’’

Scopul: verificarea cunoştinţelor copiilor despre formarea mulţimilor de obiecte după criteriile
formă şi culoare, compararea mulţimilor între ele prin numărarea elementelor componente,
ordonarea mulţimilor în şir crescător şi descrescător.
Sarcina didactică: recunoaşterea schimbărilor efectuate de educatoare pe materialul cu care lucrează
şi realizarea aceloraşi operaţii pe materialul individual, motivând acţiunea.
Elemente de joc: închiderea şi deschiderea ochilor, bătăi din palme, aplauze, mânuirea materialului,
aprecieri verbale.
Tipul activităţii: verificare.
Regulile jocului: copiii deschid şi închid ochii la semnalul educatoarei, ordonează materialul din
coşuleţe pe măsuţă după criteriul dat de educatoare, fiecare copil va lucra cu materialul individual
numai după ce educatoarea a terminat lucrarea la suportul său, răspunde numai copilul întrebat de
educatoare.
Material utilizat: jetoane cu imagini, coşuleţ, materialul expus.
Desfăşurarea jocului: educatoarea le spune copiiilor să inchidă ochii, iar ea pune pe o tabliţă
maşinuţe, iar la semnalul educatoarei copiii deschid ochii şi trebuie să facă ca şi educatoarea, să le
aşeze în aceeaşi ordine şi tot aşa până se termină activitatea.

2. ,,Să culegem fructe’’

Scopul: alcătuirea de grupe după formă şi culoare, dezvoltarea dragostei de muncă, consolidarea
număratului până la 2.
Sarcina didactică: recunoaşterea şi denumirea corectă a fructelor.
Elemente de joc: surpriză, culegerea, mişcarea.
Tipul jocului: consolidare.
137
Reguli de joc: vor fi aleşi câte doi copii care vor culege fructele indicate de imaginea de pe coş.
Copii trebuie să verbalizeze acţiunea îndeplinită.
Material utilizat: pomi, mere roşii şi verzi, pere, două coşuleţe, lăzi pentru depozitarea fructelor în
cămară.
Desfăşurarea jocului: educatoarea va alege patru copii care va trebui să culeagă câte un fruct indicat
de desenul de pe coş, acţiunea se va repeta până vor culege toţi copii.

3. ,,Să adunăm legume’’

Scopul: dezvoltarea spiritului de observaţie, dezvoltarea dragostei de muncă.
Sarcina didactică: separarea şi gruparea după formă şi culoare, denumirea corectă a grupului de
obiecte.
Elemente de joc: mişcare, mânuire, întrecere, surpriză.
Tipul jocului: verificare.
Reguli de joc: copii acţionează la comanda educatoarei.
Material utilizat: legume naturale sau din carton, coşuleţe şi lădiţe.
Desfăşurarea jocului: educatoarea va numi patru copii care aleg fiecare câte o legumă şi o va pune
la locul ei, tot aşa se va repeta jocul până toate legumele au ajuns la locul lor.

4. ,,A câta jucărie lipseşte’’

Scopul: folosirea corectă a numerelor de la 1 la 4, dezvoltarea spiritului de observaţie şi formarea
deprinderii de corectitudine în joc.
Sarcina didactică: recunoaşterea locului jucăriei care lipseşte din şirul numeric, folosirea corectă a
numărului ordinal.
Elemente de joc: mişcare, ascunderea jucăriilor, aplauze.
Tipul jocului: verificare.
Reguli de joc: la semnalul educatoarei copiii se întorc cu spatele, între timp se ascunde o jucărie, la
un alt semnal copiii se întorc şi spun a câta jucărie lipseşte.
Material utilizat: grupe de câte patru jucării.
Desfăşurarea jocului: educatoarea va aşeza pe masă grupuri de câte patru jucării, la primul semnal
al educatoarei copiii se vor întoarce cu spatele la măsuţă, între timp educatoarea ia câte o jucărie din
fiecare grupă, apoi la al doilea semnal al educatoarei copii se întorc cu faţa la măsuţă şi vor spune a
câta jucărie din fiecare grupă lipseşte.

5. ,,Pune tot atâtea obiecte câte arată cartonoşul!’’

Scopul: verificarea cunoştinţelor cu privire la valoarea numerelor până la 4.
138
Sarcina didactică: aşezarea numărului de obiecte cât indică jetonul.
Elemente de joc: copii vor acţiona la comanda educatoarei.
Tipul jocului: verificare.
Material utilizat: jetoane de la 1 la 4, 10 brăduleţi, coşuleţe.
Desfăşurarea jocului: fiecare copil are câte un coşuleţ cu brăduţi, educatoarea va ridica un cartonaş
cu un număr de la 1 la 4, iar copiii va trebui să ia din coş atâţia brăduţi cât arată cartonaşul, copiii
vor pune brăduţi pe măsuţă în plan vertical.

6. ,,Al câtelea fluture a zburat?’’

Scopul: folosirea corectă a numerelor de la 1 la 5, exersarea atenţiei şi a memoriei.
Sarcina didactică: recunoaşterea locului ocupat de fluture şi a numărului în şirul numeric.
Elemente de joc: mişcare, aplauze.
Tipul jocului: consolidare.
Reguli de joc: copilul indicat de educatoare va preciza al câtelea fluture a zburat şi ce loc a ocupat
acesta.
Material utilizat: teatru de masă, fluturi, 5 flori.
Desfăşurarea jocului: educatoare va aşeza pe o tablă magnetică 5 flori şi deasupra florilor fluturi,
educatoare va lua un fluture şi va întreba copiii al câtelea fluture a zburat.

7. ,,Cine câştigă întrecerea?’’

Scopul: cultivarea operaţiilor gândirii şi a calităţilor ei.
Sarcina didactică: numărarea succesivă în limitele 1-5.
Elemente de joc: mânuirea materialului, aplauze, întrecere.
Tipul jocului: verificare.
Reguli de joc: la comanda educatoarei copii vor forma grupe de obiecte, apoi le vor număra.
Material utilizat: coşuleţe cu 5 morcovi, 5 ciuperci, 5 buline, 5 beţişoare.
Desfăşurarea jocului: la întrebarea educatoarei „Cine câştigă întrecerea?“ copiii vor separa obiectele
din coşuleţ şi vor forma grupuri de obiecte de acelaşi fel. Copiii care au terminat primii vor
verbaliza ce grupă de obiecte au format. La întrebarea cine câştigă întrecerea? Copiii vor aşeza
grupurile de obiecte vertical.

8. „Aşezăm beţişoare’’
Scopul: alcătuirea grupurilor din unu, două şi trei elemente de lungimi diferite, compararea după
dimensiune şi cantitate.

139
Sarcina didactică: aşezarea beţişoarelor de diferite dimensiuni, în diferite forme şi precizarea
cantităţii.
Elemente de joc: mânuirea materialului, mişcarea, întrecerea.
Tipul jocului: predare.
Reguli de joc: copiii sunt obligaţi să aşeze materialele la început după modelul educatoarei, să le
numere şi să precizeze dimensiunile, apoi să formeze singuri grupe de beţişoare după indicaţia
verbală a educatoarei.
Material utilizat: pentru fiecare copil trei beţişoare scurte şi trei beţişoare lungi de aceeaşi culoare şi
câte un coşuleţ. Pentru educatoare acelaşi fel de material şi un suport.
Desfăşurarea jocului: educatoarea ia din coşuleţ un beţişor scurt, îl aşează pe suport în partea stângă
şi întreabă:
,,-Ce am făcut eu?’’ (un copil va răspunde: - Pe suport aţi aşezat un beţişor’’). Alt copil, numit de
educatoare, va număra prin încercuire cantitatea de beţişoare de pe suport în timp ce ceilalţi copii
sunt atenţi la copilul de la tablă. Educatoarea aşează în partea dreaptă, pe suport, două beţişoare
lungi şi întreabă:
,,-Ce am făcut acum?’’ (-Dumneavoastră aţi aşezat alte beţişoare pe tablă).
,,-Câte beţişoare am aşezat?’’ (două beţişoare).
Educatoarea le atrage atenţia asupra celor două grupuri de beţişoare, adresând întrebarea:
,,-Ce am format pe suport?’’ (grupuri de beţişoare).
-Câte beţişoare sunt în această grupă? Se arată prima grupa (un beţişor).
-Câte beţişoare sunt în această grupă? Se arată cea de-a două grupă (două beţişoare).
Copiii vor fi antrenaţi să privească ambele grupuri şi să precizeze ce fel de beţişoare sunt într-o
grupă şi ce fel de beţişoare sunt ce cealaltă (într-o grupă sunt beţişoare scurte, iar în cealaltă sunt
beţişoare lungi). Li se va cere să aranjeze şi ei pe mese grupuri de beţişoare după modelul
educatoarei. Ea va controla modul cum se îndeplineşte sarcina de către copii. Unii dintre ei vor
număra prin încercuire beţişoarele dintr-o grupă (scurte sau lungi), iar ceilalţi vor efectua în gând
aceeaşi operaţie. Toate beţişoarele vor fi aşezate în coşuleţ.

Grupa mare

1. ,,Să facem ordine pe masă!’’

Scopul: alcătuirea de grupuri de obiecte sau de imagini, exersarea atenţiei voluntare.
Sarcina didactică: aşezarea obiectelor după formă, culoare, dimensiune.
Elemente de joc: surpriza, mânuirea, întrecerea, aplauze.
Tipul jocului: consolidare.
140
Reguli de joc: copiii se joacă independent la indicaţia verbală a educatoarei, denumirea corectă a
grupului de obiecte.
Material utilizat: coşuleţ, 5 jetoane cu obiecte, 4 morcovi, 2 beţe(lung, scurt), 15 biluţe de diferite
culori.
Desfăşurarea jocului: la comanda educatoarei copiii trebuie să grupeze obiectele după formă, ea
mergând printre măsuţe să verifice dacă se lucrează corect, după ce au terminat tot materialul se va
aşeza în coşuleţ.

2. ,,Hai să socotim!’’
Scopul: fixarea operaţiilor de adunare şi scădere cu o unitate până la 4.
Sarcina didactică: de a socoti câte jucării primeşte păpuşa de ziua ei şi cu câte mai rămâne după ce
împarte copiilor.
Elemente de joc: copiii aleg o jucărie şi o oferă păpuşii cadou, apoi copii încearcă să socotească căte
jucării sunt pe masă.
Tipul jocului: verificare.
Material utilizat: o păpuşă, doi iepuraşi, trei mingi, patru mere.
Desfăşurarea jocului: doi copii aleşi de educatoare aleg o jucărie şi o pun pe masă, la cererea
educatoarei copiii sunt puşi să socotescă individual apoi să spună în cor rezultatul, la sfârşitul
jocului educatoarea şi copiii vor efectua câteva adunări şi scăderi fără material didactic.

3. ,,Cine are acelaşi numă?”

Scopul: compararea numerelor alăturate pe bază de material concret, recunoaşterea cifrelor şi
raportarea lor la cantitate.
Sarcina didactică: efectuarea unor operaţii de adunare şi scădere, raportarea numărului la cantitate.
Elemente de joc: mânuirea materialului, surpriza, aplauze.
Tipul jocului: verificare.
Material utilizat: jetoane cu 1-5 răţuşte, teatru de păpuşi, un panou, o vulpe, 5 boboci de raţă şi
cifrele 1-5.
Desfăşurarea jocului: copiii sunt atenţi la răţuştele care sunt pe lac şi le numără, cine are pe cartonaş
numărul de răţuşte va trebui să ridice cartonaşul, motivându-şi alegerea.

4. ,,Te rog să-mi dai!’’

Scopul: verificarea număratului până la 5, utilizarea deducţiei logice.
Sarcina didactică: clasificarea obiectelor după formă şi culoare.
Elemente de joc: întrecerea, bătaia din palme.
141
Tipul jocului: verificare.
Regula jocului: răspund doar copiii numiţi, trebuie să-şi formeze judecata matematică.
Material utilizat: grupuri de câte 5 elemente.
Desfăşurarea jocului: la acest joc la fiecare copil pe măsuţă va exista 5 grupuri de câte 5 elemente,
educatoarea va cere tuturor copiilor să-i dea o jucărie de la 1 la 5, copiii se vor întrece între ei, cine
dă educatoarei primul jucăria.

5. ,,Câţi porumbei sunt?”

Scopul: consolidarea numărului până la 6, formarea deprinderii de muncă individuală.
Sarcina didactic: numărul elementelor din mulţime, asocierea cifrelor cu numărul.
Elemente de joc: surpriză, aplauze.
Tipul jocului: consolidare.
Material utilizat: un porumbar cu o scară, 6 porumbei, jetoane cu numerele de la 1 la 6.
Regula jocului: la semnalul educatoarei copii se întorc cu spatele, iar educatoarea arată un număr, la
al doilea semnal copiii se întorc şi vor aşeza atâţia porumbei câţi arată jetonul.
Desfăşurarea jocului: la semnalul educatoarei copiii se vor întoarce cu spatele, ea va alege un jeton
şi-l va aşeza pe o măsuţă, la al doilea semnal al educatoarei copiii se vor întoarce cu faţa la
educatoare, vor privi cu atenţie jetonul cu numărul, copiii vor lucra în grup şi va trebui să aşeze în
faţa scării atâţia porumbei cât arată jetonul.

6. ’’Caută vecinii!’’
Scopul: compararea numerelor în limitele 1-9 cu diferenţă de o unitate, cultivarea capacităţii de
percepere a cantităţii prin compararea a două unităţii, dezvoltarea atenţiei.
Sarcina didactică: găsirea unui număr mai mare sau mai mic cu o unitate decât numărul de imagini
de pe jetonul copiilor.
Elemente de joc: căutarea vecinului, mişcare, grupare, aprinderea becului.
Tipul jocului: verificare.
Material utilizat: nouă jetoane cu imagini de la 1 până la 9, o veioză.
Regula jocului: copiii vor acţiona numai la indicaţia educatoarei.
Desfăşurarea jocului: se împarte cele nouă jetoane la nouă copii, educatoarea numeşte unul dintre ei
şi-i spune:
,,- Ionel, caută vecinul mai mare cu o unitate decât numărul de pe jetonul tău!’’ Ceilalţi copii vor
întoarce jetoanele cu faţa la copilul care caută vecinul. Îl găseşte, îl aduce în faţa grupei, îl aşează în
partea stângă a lui şi spune: ,,Acesta este vecinul meu mai mare, fiindcă are pe jeton cinci

142
bulinuţe’’. De data aceasta îl va aşeza în partea dreaptă, procedând ca mai sus. Jocul continuă cât
permite timpul afectat.

Exemple de jocuri distractive

1. ,, Jocul numerelor’’
Unu, doi trei, Şase, şapte,
Fuge lupul după ei. Treci în spate.
Trei, patru, Opt, nouă,
Am pornit cu căutatu. Fugi c-afară plouă
Patru, cinci, Nouă, zece,
Fugi după opinci. Bea pahar cu apă rece.
Fiecare copil primeşte câte o cifră în mână. Educatoarea spune versurile. Copilul care are cifra
respectivă iese din cerc. Nu este obligatorie citirea versurilor în ordine, educatoarea poată să spună
versuri separate pentru a menţine atenţia copiilor.

2. ,,Ala, bala’’
Ala, bala, portocala
Ce-ai mâncat de te-ai umflat
Şapte pite şi-un pitoi
Spune câte-am mâncat noi!
(În cel de-al treilea vers cifra şapte va fi înlouită pe rând cu cifra de la 1 la 9).
Se recită ritmat prin atingerea pumnilor copiilor aşezaţi în cerc. Copilul la care se opreşte
numărătoarea efectuează oral adunarea.(7+1=8; 5+1=6).

3. ,,Micul magician matematician’’

Se folosesc 5 monede. Roagă un coleg să ascundă într-o mână 1 monedă, iar în cealaltă 4
nonede şi spune-i că va ghici în ce mână se găseşte moneda.
Pentru asta, îi spui să dubleze numărul monedelor din mâna stângă şi să adune la el numărul
monedelor din mâna dreaptă.
Cere-i să scadă pe 8 din suma astfel obţinută. Dacă colegul nu face nici o observaţie
înseamnă că moneda se află în mâna dreaptă. Dacă el pare nedumerit înseamnă că moneda se află în
mâna stângă.
Pentru a mări suspansul, şi într-un caz şi în altul, pune-l să mai facă nişte adunări şi scăderi.
Fără a cere rezultatul calculelor spune-i în ce mână se află moneda.
143
 Care este explicaţia misterului?

4. ,,Câte tractoare au plecat la arat?’’

La acest joc educatoarea va adresa la început câteva întrebări cum ar fi: Ce fac tractoarele? şi
Cine le conduc?, copiii răspund la întrebări apoi, educatoarea aşează un număr de tractoare şi-i va
întreba pe copii câte tractoare sunt, copiii îi va răspunde, apoi, îi va întreba de câţi conductori va fi
nevoie, iar copiii vor răspunde.
Acest joc se va desfăşura până la terminarea activităţii.

5. ,,Găseşte un număr mai mare sau mai mic decât al meu!’’

Scopul: compararea numerelor care diferă între ele printr-o unitate, antrenarea copiilor în munca
intelectuală pe bază de material.
Sarcina didactică: stabilirea numărului mai mare sau mai mic prin comparare, aranjarea materialului
pe masă.
Elemente de joc: mânuirea materialului, întrecerea, bătăi din tobe.
Reguli de joc: copiii acţionează la comanda conducătorului de joc, prin întrecere.
Material utilizat: o tobă, zece jetoane cu figuri numerice între 1 şi 10, pentru educatoare, iar pentru
fiecare copil, zece ciuperci şi zece buline.
Desfăşurarea jocului: la început jocul va fi condus de către educatoare şi apoi pe rând de către un
copil. Se va ridica unul din jetoane iar copiii vor număra în gând bulinele pe pe jeton şi la
cuvântele:,,Găseşte un număr mai mare decât al meu!’’, vor scoate din coşuleţ numărul de ciuperci
mai mare cu o unitate decât cel indicat pe jetonul conducătorului de joc, de exemplu, dacă pe jeton
sunt patru biluţe, copiii vor scoate pe masă cinci ciuperci, le vor aşeza în sistem liniar vertical. Un
copil va număra ciupercile aşezate pe masă şi va motiva de ce a scos atâtea: „Eu am scos cinci
ciuperci, pentru că pe jeton sunt patru bulinuţe’’.
Din nou se ridică un jeton cu un alt număr de buline şi, la cuvintele: ,,Găseşte un număr mai mic
decât al meu!’’ copiii scot din coşuleţ un număr mai mic de ciuperci cu o unitate decât cel indicat pe
jeton. De exemplu, jetonul are şase buline, copiii vor scoate cinci ciuperci şi vor motiva de ce au
scos pe masă acest număr de ciuperci: ,,Eu am scos pe masă cinci ciuperci, pentru că pe jeton erau
şase buline’’. Se va proceda în continuare şi cu celelalte numere.

144