Modu lu l 5 – Limba română I

5
MODULUL 5:
ARTICOLUL

Cuprinsul Modulului:
MODULUL 5: ARTICOLUL ...................................................................85
5.1. ARTICOLUL: DEFINITIE SI CLASIFICARE ..............................86
5.2. ARTICOLUL HOTĂRAT .................................................................87
5.2.1. Articolele hotărâte (definite) ....................................................87
5.2.1.1.Articolul hotărât propriu zis ..................................................87
5.3. ARTICOLUL POSESIV (GENITIVAL) ..........................................89
5.4. ARTICOLUL DEMONSTRATIV(ADJECTIVAL) ........................91
5.5. ARTICOLUL NEHOTĂRAT (NEDEFINIT) ..................................92

85
Modu lu l 5 – Limba română I

UNITATEA DE ÎNVĈŖARE NR. 5

5.1. ARTICOLUL: DEFINITIE SI CLASIFICARE

Definitie: Partea de vorbire flexibilă cu rol de cuvânt ajutător care

însoĠeúte un substantiv, arătând, de obicei, măsura în care obiectul denumit
este cunoscut de vorbitor sau, cu alte cuvinte, gradul de individualizare a
obiectului denumit; el mai poate fi marcă a cazului, element de legătură
între un substantiv (sau un subtitut al acestuia) úi un determinant, marcă a
substantivizării altor părĠi de vorbire, respectiv a distincĠiei între valoarea
pronominală úi cea adjectivală sau între adverb úi prepoziĠie.
Caracteristici:
clasă morfologică restrânsă;
nu are autonomie semantică;
se declină (modificări formale după gen, număr úi caz);
nu contractează funcĠii sintactice;
serveúte ca mijloc de determinare a substantivelor,
de marcare a cazurilor, ca format morfologic, ca mijloc de trecere a unor
cuvinte dintr o clasă gramaticală în alta.

Clasificarea articolului
Articolul este de mai multe feluri:
articol hotărât (sau definit);
articol nehotărât (sau nedefinit). În gruparea articolelor hotărâte
intră:
articolul hotărât propriu zis;
articolul posesiv sau genitival;
articolul demonstrativ (adjectival).
După poziĠiile faĠă de cuvântul articulat, articolele se împart în
proclitice, adică antepuse (articolul nehotărât totdeauna; articolul hotărât

86
Modu lu l 5 – Limba română I

propriu zis numai în forma de G.D. singular lui , de exemplu cu un număr

propriu de persoană, ca Andrei), úi enclitice sau postpuse (articolul hotărât
propriu zis în toate situaĠiile cu excepĠia formei
=lui=). Articolul posesiv úi cel demonstrativ sunt enclitice faĠă de
substantivul la care se referă úi proclitice faĠă de determinantul pe care îl
introduc, dar, dacă acest determinant este antepus, devin proclitice úi faĠă de
substantiv (de exemplu: acest steag al nostru= al nostru steag).

5.2. ARTICOLUL HOTĂRAT

5.2.1. ARTICOLELE HOTĂRÂTE (DEFINITE)

5.2.1.1. ARTICOLUL HOTĂRÂT PROPRIU ZIS

Este articolul care prezintă obiectul denumit drept puternic

individualizat, cunoscut de vorbitori, fie că a fost în prealabil introdus,
direct sau indirect prin cuvinte care l fac de presupus, în comunicare, fie
pentru că este, din capul locului, cunoscut în cercul respectiv de vorbitori.
Formele articolului hotărât propriu zis sunt:
masculin neutru feminin
SINGULAR
N.A. l, le, a l, le a
G.D. lui, lui, (e)i lui (e)i
V. le (le)
PLURAL
N.A. i le le
G.D. lor lor lor
V. lor (lor) lor
Note:
1) Distingem opoziĠii de gen, număr, caz, toate marcate prin forme
diferite.
2) Serveúte drept mijloc de marcare a genului substantivelor (omul
oamenii; casa casele; acul acele), de marcare a cazului
87
Modu lu l 5 – Limba română I

substantivului (fratele fratelui) úi a pronumelui de politeĠe

dânsul – dânsului.
3) le masculin singular apare la substantivele masculine úi neutre
terminate în e (frate, nume);
a masculin singular apare numai la câteva substantive masculine
terminate în ă (tată, popă, vlădică, paúă).
4) lui G.D., masculin singular, devine proclitic úi
marcă a G.D. în câteva situaĠii: când însoĠeúte un nume propriu masculin
(lui Vasile), un nume propriu feminin care nu poate primi articol enclitic (lui
Carmen) úi în vorbirea neîngrijită, construcĠia se extinde úi asupra
substantivelor comune (te spun lui tata; i am dat lui soră mea cartea; lui
băiatul ăla i s a rupt piciorul). Aceste forme sunt neliterare, deci
nerecomandabile. În toate celelalte situaĠii articolul
hotărât este enclitic.
5) Serveúte ca mijloc de trecere a cuvintelor dintr o clasă morfologică
în alta; adjectivele, adverbele se substantivizează (Ex.: Leneúul mai mult
aleargă. Binele cu bine se plăteúte), unele adverbe devin prepoziĠii, iar
locuĠiunile adverbiale devin locuĠiuni prepoziĠionale;
ComparaĠi: El merge înainte; Merge înaintea lor; El priveúte în jur. În
jurul úcolii s au sădit pomi); unele substantive devin adverbe (Ex.: Ziua
ninge, noaptea ninge, dimineaĠa ninge iară).
6) Serveúte ca formant al unor pronume
nehotărâte (altul, alta, alĠii, altele) úi al numeralelor
ordinale (al treilea, a treia).
7) Când un substantiv articulat este determinat de un adjdectiv úi
acesta precede substantivul, articolul se sudează cu adjectivul (ComparaĠi:
Copacul înalt/ Înaltul copac; Marea îngheĠată/ ÎngheĠata mare).
8) Numele proprii de persoane au, în general, fie forma articulată
enclitic, fie forma nearticulată. Marea majoritate a
prenumelor feminine au formă articulată: Florica, Ileana, Monica, Maria, cu
puĠinele excepĠii mai vechi, ca Aglae sau Zoe. Prenumele masculine au

88
Modu lu l 5 – Limba română I

formă nearticulată: Alexandru, Andrei, Viorel, Dorian, Costache (cele

derivate cu sufixele ică, iĠă se deosebesc de corespondenĠele feminine
tocmai prin lipsa articolului: GheorghiĠă, Rică; numai puĠinele
prenume de tipul: Costea, Toma au forme considerate a fi
articulate. Numele de familie masculine sunt fie nearticlate
(Coúbuc, Haúdeu, VlahuĠă, Boboc, Pană), fie articulate, dar cu funcĠia
articolului l preluat de vocala precedentă u : Ciobanu, Ursu.
9) Numele de animale se comportă în general ca numele de persoane,
cele feminine fiind de obicei articulate: Dolea, Joiana, iar
cele masculine mai ales nearticulate: Fulger,
Labus, Joian.
10)Numele toponimice feminine au, în marea majoritate, formă
articulată când reprezintă singulare: Dobrogea, Dunărea, Tulcea, dar când
reprezintă plurale nu se mai constată o preferinĠă netă pentru
articulare úi nearticulare: există toponime nearticulate ca
Oglinzi, Lespezi, Măgurele úi altele articulate ca Luncile, Videle. La numele
toponimice masculine úi neutre situaĠia este opusă: la numele cu formă de
singular, articularea úi nearticlarea apar, aproximativ, în proporĠii egale
(Ardeal, Arieú, Babadag, Braúov; Cerbul,
Mărul, Negoiul, Omul), neutrele neavând preferinĠe
marcate (Plaiuri dar Lacurile)

5.3. ARTICOLUL POSESIV (GENITIVAL)

Este articolul care apare ca element constant în structura pronumelor

posesive úi a numeralelor ordinale (de la 2 înainte) úi însoĠeúte, în anumite
condiĠii, adjectivele posesive úi genitivul
substantivelor úi al pronumelor de diverse specii, marcând legătura cu
substantivul úi adjectivul determinat.
Considerat articol hotărât, articolul posesiv are numai rareori rolul
specific acestuia; de exemplu, în construcĠiile de tipul articol posesiv+

89
Modu lu l 5 – Limba română I

genitiv sau adjectiv posesiv antepus+ substantiv nearticulat=

substantiv articulat enclitic+ genitiv sau adjectiv posesiv fără
articol posesiv: al nostru steag= steagul nostru; de cele mai multe ori
îndeplineúte rolul de articol de legătură sau/úi semn al cazului genitiv, care i
permit apariĠia după substantive nearticulate sau însoĠite de articol
nehotărât: un capitol al cărĠii. În unele situaĠii are o valoare apropiată de
pronume: Ai casei îl aúteaptă cu masa, Caietul este al unui elev.
Formele literare ale articolului posesiv sunt:
masculin: al, ai G.D. m. f. n.
feminin: a, ale alor
G.D. plural – alor nu se foloseúte decât în componenĠa unui
pronume posesiv; ex.: bucuria alor mei,
Le am spus alor tăi. AtenĠie la scrierea corectă, în câte un singur
cuvânt a formelor al úi ai (nu cu cratimă cum se scriu secvenĠele omogene
din pentru a l înĠelege sau a i părea bine); ca úi alor (nu a lor, a lui, care sunt
grafiile consacrate pentru articolul posesiv a + pronumele personal lor,
respectiv pronumele personal sau articolul proclitic lui )!
Folosirea corectă a articolului posesiv impune
respectarea acordului în gen úi număr cu substantivul determinat sau înlocuit
de el.
Articolul posesiv nu trebuie acordat cu substantivul sau pronumele în
genitiv pe care îl însoĠeúte, ci cu substantivul determinat de acesta: fratele
mai mare al lui, al ei, al lor; Cartea este a colegului meu, iar creionul al
colegei tale.
ComplicaĠiile referitoare la acord cresc atunci când genitivul însoĠit
de articolul posesiv apare în construcĠie cu un substantiv urmat de un atribut
substantival cu prepoziĠie, deci când avem a face cu următorul grup
nominal: substantiv+ substantiv cu prepoziĠie+ substantiv (sau pronume) în
genitiv cu articol posesiv.
Această construcĠie poate reda două situaĠii diferite, în funcĠie de care
diferă úi regula acordului posesiv:

90
Modu lu l 5 – Limba română I

a) dacă atât substantivul cu prepoziĠie, cât úi substantivul sau

pronumele în genitiv sunt atributele primului substantiv, articolul posesiv
trebuie să se acorde în gen úi număr cu primul substantiv (ex: câinele de
vânătoare al tatei)
b) dacă substantivul sau pronumele în genitiv este atribut celui de al
doilea substantiv (care este atributul prepoziĠional al
primului substantiv), articolul posesiv trebuie să se
acorde în gen úi număr cu al doilea substantiv, ca n exemplul centru de
difuzare a presei.

5.4. ARTICOLUL DEMONSTRATIV

(ADJECTIVAL)

Este articolul care leagă un substantiv articulat cu articol hotărât

enclitic sau un nume propriu de persoană de determinantul său (adjectiv,
numeral, substantiv sau adverb cu propoziĠie)
substantivizează un adjectiv, un numeral sau construcĠii prepoziĠionale úi
este format al superlativului relativ. Acet articol se numeúte demostrativ,
pentru că atât ca formă, cât úi ca înĠeles, este înrudit cu
pronumele demonstrativ (acel, acea, acei, acele):
trandafirul cel roúu;
poteca cea îngustă;
drumeĠii cei doi; Numeralul însoĠit
de
fetele cele frumoase. articoluldemonstrativ
(adjectival) stă de obicei înaintea substantivului
determinat:
cei doi drumeĠi;
cel de al doilea concurent.
Formele articolului demonstrativ adjectival sunt:
CAZUL SINGULAR PLURAL

91
Modu lu l 5 – Limba română I

masc. úi
neutru feminin masculin fem. úi
neutru
N. A. cel cea cei cele
G. D. celui celei celor celor
AtenĠie la scrierea corectă, într un singur cuvânt, a formelor cel, cea
úi cei – nu cu cratimă, cum se scriu secvenĠele omofone din: Ce l doare? Ce
a spus? Ce i dai?
Accentuarea corectă a formelor de G. D. este pe rădăcină, nu pe
desinenĠe: célui, célei, célor úi nu celúi, celéi, celór.
Articolul demonstrativ (adjectival), aúa cum s a spus în definiĠie,
ajută la formarea numelor proprii masculine (ùtefan cel Mare, Mircea cel
Bătrân) úi a gradului superlativ al adjectivelor sau adverbelor (cel mai
frumos, cel mai aproape).
Articolul demonstrativ (adjectival), ca úi celelalte articole, nu are
singur înĠeles úi nici nu poate fi parte de propoziĠie, de aceea în analiza
gramaticală el se ia împreună cu partea de vorbire pe care o însoĠeúte.
Articolul demonstratativ (adjectival), se acordă în gen, număr úi caz
cu substantivul determinat de adjectivul sau numeralul pe care îl însoĠeúte:
Exemple:
N. A.: Fata cea frumoasă.
G. D.: Fetei celei frumoase.

5.5. ARTICOLUL NEHOTĂRAT (NEDEFINIT)

Este articolul care însoĠeúte un substantiv sau un substitut al acestuia,

prezentând obiectul denumit de acesta ca individualizat în raport cu altul din
clasa lui, dar fără a l defini mai precis.
Principalul său rol este acela de a introduce în comunicare numele
unui obiect, care devine astfel cunoscut.
Formele pe care le ia în declinare articolul nehotărât ne ajută să

92
Modu lu l 5 – Limba română I

deosebim cazurile substantivului (N.: un om, G.: unui om) sau numărul
substantivului (D. sg. unei case: D. pl.: unor case). În analiza gramaticală
articolul trebuie luat împreună cu substantivul pe care îl însoĠeúte.
Formele articolului nehotărât sunt:
CAZUL SINGULAR PLURAL
masc. úi
neutru feminin masculin fem. úi
neutru
N. A. un o niúte niúte
G. D. unui unei unor unor
Note:
1. Distingem opoziĠia de gen (la singular), de număr
úi de caz, toate marcate prin forme diferite.
2. Un úi o sunt articole când la plural le corespunde, în contextul dat,
niúte, altfel pot avea alte valori: de numeral (dacă se opun altor numerale)
sau adjectiv pronominal (când la plural le corespund unii, unele).
ComparaĠi exemplele:
Am cumpărat un roman interesant/ niúte cărĠi interesante./
Eu am cumpărat o carte, tu două cărĠi./
Un elev scrie poezii. Unii elevi scriu poezii.
3. Niúte are valoarea unui partitiv, când însoĠeúte nume de materie
(Am cumpărat niúte peúte, niúte mazăre, niúte mere.)
4. Un úi o substantivizează alte părĠi de vorbire sau expresii, când le
însoĠeúte
Exemple:
Mi a făcut un bine.
Mai bine cu un deútept la nevoie decât cu un prost la câútig.
Este un lasă mă să te las.
5. Articolul nehotărât poate sta chiar lângă
substantivul pe care îl însoĠeúte sau poate fi despărĠit de acesta prin
alte părĠi de vorbire (un măreĠ munte, o frumoasă poveste) dar el rămâne úi

93
Modu lu l 5 – Limba română I

în acest caz strâns legat de substantiv, rolul lui fiind de a ajuta substantivul
să delimiteze obiectul denumit sau să precizeze cazul substantivului.
6. PrezenĠa articolului nehotărât alături de adjectivul demonstrativ aúa
este permisă, dar nu obligatorie; se poate spune atât aúa petrecere, cât úi o
aúa petrecere (nu însă aúa o petrecere).

OBSERVAğII:
În cadrul grupei articolelor hotărâte se produc uneori confuzii
între articolul hotărât propriu zis úi articolul posesiv.
O greúeală frecventă constă în alipirea articolului posesiv de gen
feminim singular la finala unui substantiv nearticulat precedent, ceea ce are
ca úi rezultat folosirea unei forme articulate enclitic acolo unde înĠelesul
cere un substantiv nearticulat: de reĠinut că se spune corect
„centru de difuzare a presei” úi nu “centru de difuzarea presei” sau
“Muzeul de Istorie a Bucureútiului” úi nu
„Muzeul de Istoria Bucureútiului”.
Chiar la masculin neutru singular, unde formele diferă mai mult, se
întâlnesc situaĠii asemănătoare de înlocuire a articolului posesiv de la
determinant cu
articolul enclitic al cuvântului determinat, spunându se greúit: “El a
fost directorul liceului” , în loc de “El a fost numit directorul liceului”

94
Modu lu l 6 – Limba română I

6
MODULUL 6:
SUBSTANTIVUL

Cuprinsul Modulului:
MODULUL 6: SUBSTANTIVUL .............................................................95
6.1. DEFINITIE SI CLASIFICARE .........................................................96
6.1.1. Dupa inteles .............................................................................97
6.1.2. Dupa alcatuire .........................................................................97
6.2. CATEGORII GRAMATICALE ........................................................99
6.2.1. Genul ........................................................................................99
6.2.2. Numarul .................................................................................100
6.2.3. Cazul .......................................................................................101
6.3. PĂRğI DE VORBIRE CE POT FI SUBSTANTIVIZATE ...........107
6.4. LOCUTIUNI SUBSTANTIVALE ...................................................108

95
Modu lu l 6 – Limba română I

UNITATEA DE ÎNVĈŖARE NR. 6

6.1. DEFINITIE SI CLASIFICARE

Substantivul este partea de vorbire flexibilă care se declină úi

denumeúte obiecte:
fiinĠe: băiat, fată, copil, căĠel etc.;
lucruri: masă, casă, pat, scaun etc.;
fenomene: ploaie, vânt, brumă etc.;
stări: bucurie, tristeĠe, veselie etc.;
însuúiri: bunătate, frumuseĠe etc.;
acĠiuni: muncă, jurământ, defilare etc.;
relaĠii: prietenie, duúmănie, colaborare etc.
Substantivele se recunosc prin:
a) numărare;
b) prin posibilitatea adăugarii unui adjectiv propriu zis sau a unui
adjectiv pronominal demonstrativ.

Unele substantive pot proveni úi din alte părĠi de vorbire, prin

articulare cu articol hotărât, demonstrativ (adjectival) sau nehotărât:
din adjectiv (harnicul, cel harnic, un tânăr);
din numeral (treiul, un zece);
din diferite pronume (eul, sinea, totul, un nimic);
din verbe la infinitivul lung (trecerea), la participiu (rănitul, cel
rănit), la supin (recoltatul) sau la gerunziu (intrândul);
din adverb (un bine, binele);
din interejecĠie (un of, oful).
Clasificarea substantivului

96
Modu lu l 6 – Limba română I

6.1.1. DUPA INTELES

După înĠeles substantivele se clasifică în:

substantive comune: (denumesc obiecte de acelaúi fel): om,
oraú,munte, căĠel etc.
substantive proprii: (denumesc anumite obiecte pentru a le deosebi
de altele de acelaúi fel): Mihai, Bucureúti, CarpaĠi, Grivei etc.

6.1.2. DUPA ALCATUIRE

După alcătuire (structură) substantivele se clasifică în:

substantive simple: casă, câine, Bucureúti, Suceava etc.
substantive compuse: câine lup, untdelemn, Cluj Napoca, Delta
Dunării etc.
Sunt substantive proprii următoarele:
a) numele proprii de persoane, pseudonimele úi poreclele: Stefan cel
Mare, Grigore Vasiliu Birlic etc;
b) numele personajelor literare: Cenuúăreasa, Păcală, Făt Frumos etc;
c) numele mitologice úi religioase: Alah, Dumnezeu, Zeus, Cel de Sus
etc.;
d) numele date animalelor: Azor, Joiana, Murgu etc;
e) numele aútrilor úi constelaĠiilor: Marte, Calea Robilor
etc;
f) titlurile oficiale úi onorifice, numele ordinelor si ale
medaliilor: Ordinul "Mihai Viteazul", Virtutea Militară etc;
g) denumirile evenimentelor: Unirea Principatelor, Renaúterea,
RevoluĠia din Decembrie etc;
h) denumiririle organelor úi organizaĠiilor de stat, politice, naĠionale úi
internaĠionale: Liga pentru Apărarea Drepturilor Omului, Guvernul
României etc;
i) denumirile întreprinderilor úi instituĠiilor: Facultatea de Filologie,
ùcoala Generală Nr. 5 Caracal etc.;

97
Modu lu l 6 – Limba română I

j) denumirile sărbătorilor calendaristice, religioase, naĠionale úi

internaĠionale: Anul Nou, 1 Decembrie, Ziua InternaĠională a Copilului etc;
k) denumirile documentelor de importanĠă naĠională úi internaĠională:
Regulamentul organic, Decretul păcii etc;
l) titlurile publicaĠiilor, ale operelor literare, útiintifice úi artistice:
Tineretul liber, Amintiri din copilărie etc;
m) denumirile edificiilor úi ale monumentelor: Arcul de Triumf,
Monumentul Aviatorilor etc;
n) numele mărcilor de produse industriale: Dove
(săpun), Arctic (frigider) etc;
o) numele raselor, ale speciilor úi ale varietăĠilor de animale sau
plante: Marele Alb, Bazna etc
Sunt substantive comune următoarele:
a) numele zilelor săptămânii úi ale lunilor anului (dacă nu intră in
denumirea unor sărbători): luni, marĠi, ianuarie etc;
b) numele obiectelor de învăĠământ: aritmetică, geografie, limba
română etc.;
c) numele de popoare: român, francez, american etc.;
d) numele punctelor cardinale (dacă nu sunt folosite ca/ in toponime
sau abreviate): nord, sud, est etc.;
e) denumirile funcĠiilor de stat politice sau militare (dacă nu intră în
alcătuirea unor nume proprii compuse ca ultim element sau nu apar în acte
oficiale cerere, memoriu): vodă, voievod, deputat, ministru, colonel,
director etc.;
f) denumirile epocilor geologice úi istorice care nu au semnificaĠia
unor evenimente: antichitatea, evul mediu, mezozoicul etc.;
g) termenii generici pentru: o instituĠie, o întreprindere: institut,
facultate, úcoală generală etc.;
h) denumirile serviciilor, secĠiilor, sectoarelor:
secretariat, catedra de limba si literatura romană etc.;
i) substantivele provenite din nume proprii care denumesc tipuri

98
Modu lu l 6 – Limba română I

omeneúti, fiinĠe mitice, obiectele după originea lor, obiecte sau unităĠi de
măsură după numele inventatorului lor: donjuan, iele, havana, ohm etc.;
j) numele raselor, speciilor, varietăĠilor etc. de animale sau plante
exprimate prin adjective sau substantive: creĠesc, tămâioasă, astrahan,
buldog etc.;
k) termenii generici care nu fac parte din numele geografice úi
teritorial administrative: fluviul Dunărea, judeĠul RomanaĠi etc.

6.2. CATEGORII GRAMATICALE

Substantivul are următoarele categorii gramaticale: gen; număr; caz.

6.2.1. GENUL

Substantivul în limba română are trei genuri, care se recunosc, în

general, prin numărare (după înĠeles):
masculin: (un) elev (doi) elevi;
feminin: (o) elevă (două) eleve;
neutru: (un) creion (două) creioane.
În situaĠia în care substantivul nu se poate număra, genul se poate
stabili după terminaĠie (formă) úi/ sau după articolul hotărât.
De asemenea, câteva categorii de astfel de substantive aparĠin unui
gen sau altuia:
a) genului masculin:
unele nume de munĠi úi localităĠi: Negoiul, CarpaĠi, GalaĠi etc.;
numele literelor alfabetului; A, B, C etc.;
numele lunilor anului: ianuarie, aprilie etc.;
numele notelor musicale: do, re, mi etc.;
numele celor mai multe cifre: un, doi etc. b) genului feminin:
numele zilelor săptămânii: luni, marĠi etc.;
numele de Ġări, continente úi insule: FranĠa, Africa, Sicilia etc.;
majoritatea numelor care exprimă o atitudine, o stare psihică:

99
Modu lu l 6 – Limba română I

cutezanĠă, spaimă, teamă, voinĠă etc.;

numele de acĠiuni provenite adesea din infinitive lungi: ducere,
încredere, fugă, joacă etc.
c) genului neutru:
substantivele care denumesc simĠurile: auz, văz etc.;
numele de acĠiuni provenite din participiu:
cules, mâncat etc.;
numele unor materii úi ale unor însuúiri: lapte, sânge, aur, argint,
curaj etc.;
numele de sporturi úi jocuri: fotbal, box, baschet etc.;
numele unor vânturi: austru, alizee (pl.) etc.;
câteva nume de animale: macrou, tist etc.

ğinând cont de corespondenĠa dintre genul gramatical úi cel natural

(sex), substantivele se impart in: a) substantive heteronime (perechi de
cuvinte cu rădăcini diferite): mama tata; băiat fată etc.;
b) substantive mobile (cuvinte cu aceeaúi rădăcină formate unul de la
altul prin adăugarea sau suprimarea unui sufix prin moĠiune): pui puică;
gâscă gâscan; raĠă răĠoi etc.;
c) substantive epicene (aceeaúi formă
desemnează ambele sexe): pelican, tânĠar, potârniche etc.;
d) substantive care funcĠionează după împrejurări, atât ca masculine,
cât úi ca feminine: gură cască, papă lapte,mutulică etc.;
e) substantive cu contradicĠie evidentă între gen úi sex: beizadea,
ordonanĠă, băboi etc.

6.2.2. NUMARUL

Numărul este forma pe care o ia substantivul pentru a denumi unul sau

mai multe obiecte:
numărul singular (denumeúte un singur obiect):
băiat, fată, scaun etc.;

100
Modu lu l 6 – Limba română I

numărul plural (denumeúte două sau mai multe obiecte): băieĠi, fete,
scaune etc.;
În privinĠa numărului se deosebesc mai multe categorii de substantive:
a) defective de număr:
cu formă numai de singular (defective de plural): miere,aur, sânge,
unt, cinste, Dunăre, Mureú etc.;
cu formă numai de plural (defective de singular): câlĠi,icre, aplauze,
zori, Anzi, Canare etc.;
b) colective (cu formă numai de singular úi înĠeles de plural):
Ġărănime, brădet, porumbiste, stol, cireadă etc.;
c) cu forme multiple:
de singular: berbec berbece, miercuri miercure etc.;
de plural: cârje cârji etc.;
d) invariabile (aceeaúi desinenĠă atât la singular cât
úi la plural): (un) pui (doi) pui; (un) arici (doi) arici etc.

6.2.3. CAZUL

Cazul
Cazul este o categorie gramaticală care exprimă relaĠia dintre
substantive úi alte cuvinte, în cadrul unei îmbinări de cuvinte. Cazurile
substantivelor au înĠelesuri, forme úi funcĠii diferite.
Cazurile substantivului sunt:

Nominativul
Este cazul denumirii, forma de bază la care se raportează toate
celalalte cazuri. Substantivul în nominativ poate îndeplini una din
următoarele funcĠii sintactice:
subiect: Ex.: Bunicii locuiesc la Ġară.
Mara este harnică.
nume predicativ: Ex.: Ileana este gospodină.
El va fi vecinul meu.

101
Modu lu l 6 – Limba română I

atribut substantival apoziĠional: Ex.: Roxana, colega mea de bancă,

este o bună prietenă.
element predicativ suplimentar:
Ex.: S a întors inginer în oraúul natal.
Mama îl vede doctor.
Acuzativul
Este cazul care exprimă relaĠia de dependenĠă a substantivului faĠă de
un verb, de un adjectiv, de un adverb sau faĠă de un substantiv. Cazul
acuzativ exprimă:
obiectul unei acĠiuni: Ex.: Caut o carte.
II văd pe Ion.
autorul unei acĠiuni: Ex.: Masa e reparată de tata.
împrejurările unei acĠiuni:
Ex.: Nu este pregătit pentru examen.
Se pregăteúte de excursie.
calitatea unui obiect: Ex.: haine de casă;
greúeli de tipar.
posesia: copil cu părinĠi plecaĠi.
înrudirea: frate cu mama, soră cu nora.
distribuĠia: grupuri a doi copii.
Cazul acuzativ are aceeaúi formă cu nominativul, folosind în plus ca
mijloace de exprimare:
prepoziĠii simple: a, către, de, din, dinăuntru, după, fară, în, între, la,
lângă, pe, pentru, printre, sub etc.
prepoziĠii compuse: de către, de după, de la, de pe, de peste, dinspre,
de sub, fără de, pe la, pe sub etc.
locuĠiuni prepoziĠionale: alături de, aproape de, dincoace de, în
materie de, în caz de, în loc de etc.
adverbe cu rol de prepoziĠie: ca, decât, drept, precum etc..
Substantivul în acuzativ poate îndeplini următoarele funcĠii sintactice:
a. fără prepoziĠie:

102
Modu lu l 6 – Limba română I

complement direct: cumpără flori, scrie scrisori.

atribut substantival apoziĠional: a cheltuit mulĠi bani, adică o sumă
mare.
complement circumstanĠial de loc: bate toate magazinele.
complement circumstanĠial de timp: scrie zile în úir.
b. cu prepoziĠii úi locuĠiuni prepoziĠionale:
atribut substantival prepoziĠional: îngheĠată de căpúuni, cozonac cu
mac.
atribut substantival apoziĠional: E încântat de ea, adică de frumuseĠea
ei.
nume predicativ: Cartea este despre haiduci.
element predicativ suplimentar: Ea va lucra ca guvernantă.
complement direct: L am chemat pe vecinul la noi.
complement indirect: Mă gândesc la vacanĠă.
complement de agent: Fata este pieptănată de sora ei.
complement circumstantial:
. de timp: Iau medicamentele după mâncare.
. de loc: Se joacă lângă mama lui.
. de mod: bate ritmic, canta fals.
. de cauză: moare de foame.
. de scop: Se antrenează pentru competiĠie.
. condiĠional: În caz de cutremur, se prăbuúeúte clădirea.
. concesiv: Cu tot efortul, rezultatele au fost slabe.
. instrumental: Cântă la vioară.
. sociativ: Am lucrat cu prietenii.
. de relaĠie: Este rea de frig.
. cumulativ: Pe lângă grătar merge úi o salată.
. de excepĠie: În afară de eseu, mai dăm úi examen.
. opoziĠional: În loc de pastile, a primit injecĠii.
Genitivul
Este cazul care arată relaĠia de dependenĠă faĠă de un alt substantiv,

103
Modu lu l 6 – Limba română I

pronume sau numeral. Cazul genitiv arată:

posesorul unui obiect: maúina băiatului;
apartenenĠa unui obiect: cartea úcolii;
denumirea unui obiect: Râul Lotrului, luna lui mai;
originea: fata babei;
autorul unei acĠiuni denumite: sosirea musafirilor;
obiectul unei acĠiuni denumite: bătaia vântului.
Mijloacele de exprimare specifice cazului genitiv sunt:
desinenĠa : e, i, numai la feminin singular: a acestei mame, a unei
foi;
articolul posesiv genitival: al, a, ai, ale:
Ex.: al úcolii/ elev al úcolii
a noastră Ġară/ Ġară a noastră.
articolul hotărât: enclitic lui, i, lor: finalul anului, cartea Anei,
stăpânul boilor;
proclitic lui: casa lui Fănel.
articol nehotărât: unui, unei, unor: spargerea unui geam, demolarea
unei case, ruperea unor foi;
prepoziĠii: asupra, contra, deasupra, înaintea, înăuntrul;
locuĠiuni prepoziĠionale: din/ în/ prin faĠa/ spatele, în scopul, de/ pe
deasupra/ dedesubt, în vederea.

FuncĠiile sintactice ale unui substantiv în cazul genitiv sunt:

a. Fără apoziĠie:
atribut substantival genitival: cărĠile Anei, mapa elevului;
atribut substantival apoziĠional acordat:
Sunt locuitori ai oraúului, adică ai Oradiei.
nume predicativ: Casa este a părinĠilor mei.
element predicativ suplimentur: Se simte de al casei.
b. Cu prepoziĠii úi locuĠiuni prepoziĠionale:
atribut substantival prepoziĠional: pădurea din preajma satului;

104
Modu lu l 6 – Limba română I

atribut substantival apoziĠional acordat: Vorbeúte despre o fiinĠă

dragă, adică despre mama lui.
nume predicativ: El este pentru corectitudine.
element predicativ suplimentar:
Te útiam împotriva avortului.
complement indirect: suntem contra violenĠei;
complement circumstanĠial:
de loc: Câinele doarme deasupra cămării.
de timp: Se culcă înaintea filmului de seară.
de cauză: Plânge din cauza durerii.
de scop: Se pregăteúte în vederea operaĠiei.
condiĠional : În caz de incendiu, sari pe geam.
concesiv: În ciuda eforturilor, misiunea a eúuat.
de relaĠie: În privinĠa examenului, nu ne facem probleme.
cumulativ: În afara pedepsei a primit úi bătaie.
de excepĠie: N a venit nimeni în afara prietenilor săi.
opoziĠional: În locul tratamentului a ales regimul.

Dativul
Este cazul care exprimă relaĠia de dependenĠă a substantivului cu un
verb, un adverb dar úi faĠă de un substantiv.
Cazul dativ arată:
destinaĠia/ destinatarul unei acĠiuni/ însuúiri: Îi dau o cafea
musafirului.
locul acĠiunii: Copilul stă locului acum.
instrumentul acĠiunii:
Sunt fericit datorită rezultalelor.
modul: Cântă asemenea unui artist.
cauza: Primeúte laude mulĠumită muncii sale.
descendenĠa unei persoane: fiul mamei, nepotul vecinului.
Cazul dativ are mijloace de exprimare comune cu genitivul, cu

105
Modu lu l 6 – Limba română I

următoarele deosebiri:
absenĠa articolului posesiv genitival;
absenĠa locuĠiunilor prepoziĠionale;
prezenĠa unor prepoziĠii specifice: datorită, graĠie, mulĠumită,
potrivit, conform, contra, aidoma, asemenea.
Un substantiv în cazul dativ, poate îndeplini următoarele funcĠii
sintactice:
a. Fără prepoziĠie:
complement indirect:
Donez spitalului aceste pături.
complement circumstanĠial de loc: Stai locului!
atribut substantivul în dativ:
Mircea e cumnatul vărului meu.
atribut substantival apoziĠional acordat:
Am restituit cartea colegei, adică Ioanei. b. Cu prepoziĠie:
complement circumstanĠial de mod:
Se comportă asemenea părinĠilor săi.
de cauză:
A primit postul mulĠumită silinĠelor ei.
concesiv:
Contrar prognozelor, azi a fost furtună.
de instrument:
ùtie la examen mulĠumită colegei.
atribut substantival prepoziĠional: incendiul datorat ne glijenĠei.
element predicativ suplimentar: acĠiona aidoma profesoarei lui.
Vocativl
Este cazul independenĠei substantivului faĠă de celelalte elemente ale
enunĠului. Vocativul exprimă o chemare din partea vorbitorului adresate
unei fiinĠe, unei persoane. Spre deosebire de alte cazuri, vocativul nu are
funcĠie sintactică. Substantivele în vocativ se folosesc de obicei
împreună cu:

106
Modu lu l 6 – Limba română I

pronumele personale: tu, voi;

pronumele de politeĠe: dumneata, dumneavoastră;
termeni de adresare: domnule, doamnă, domniúoară;
interjecĠii apelative populare: mă! bă! fă! bre!;
verbe la modul imperativ: stai! pleacă! du te!
DesinenĠe de vocativ:
e la masculin, singular, nearticulat: băiete!
domnule! Ioane!
ule la masculin, neutru, singular: omule, domnule;
o la feminine, singular: fato, mândro, Ano, Mario;
lor la substantivele comune, masculine, feminine:
fraĠilor! fetelor! dragilor!
ObservaĠie!
Substantivul în cazul vocativ poate alcătui un grup sintactic împreună
cu alte părĠi de vorbire care îl lămuresc:
substantiv în vocativ cu funcĠie de atribut substantival apoziĠional
acordat: doamna profesoară! frate Ioane!
adjective calificative úi adjective pronominale posesive acordate în
vocativ, cu substantivul, cu funcĠia de atribute adjectivale: Copii dragi!
Copiii mei dragi! Dragii mei copii!

6.3. PĂRğI DE VORBIRE CE POT FI

SUBSTANTIVIZATE

adjectivele frumosul (în artă);

numeralele ora două, nota zece;
pronumele în sinea mea;
verbele la modul participiu scrisul, citiul;
verbele la modul gerunziu coridorul are un intrând;
adverbele mi a făcut un bine;
interjecĠiile i am ascultat oful.

107
Modu lu l 6 – Limba română I

6.4. LOCU‫܉‬IUNI SUBSTANTIVALE

Sunt grupuri de cuvinte care prezintă o unitate de sens cu valoarea

unui substantiv:
LocuĠiunile substantivale provin, în majoritatea cazurilor, din
locuĠiuni verbale prin nominalizarea verbului acestora:
aducere aminte din a aduce aminte;
băgare de seamă úi băgător de seamă din a băga de seamă;
părere de rău din a (i) părea rău;
părere de bine din a (i) părea bine etc.
Ele pot proveni úi din locuĠiuni pronominale: un nu útiu ce din nu
útiu ce.
Prima parte a locuĠiunilor substantivale din prima categorie asigură
flexiunea grupului, în funcĠie de caz úi marchează rolul sintactic: Exemple:
"M or troieni cu drag
Aduceri aminte.” (f., pl., N, subiect)
A greúit din cauza nebăgării de seamă. (f., sg., G., complement
circumstanĠial de cauză).
LocuĠiunile substantivale pot avea aceleaúi funcĠii sintactice ca úi
substantivele.

Noile forme morfologice

x Genul
variantele literare libere: basc/ bască; colind/
colindă; astru (masculin), foarfecă (feminin).
în limbajul tehnic se admit variantele: element elemenĠi elemente;
robinet robineĠi robinete.
mass media (feminin singular).
N Ac singular
se admite: cafea cafele; sanda sandale;
sunt corecte variantele: salariu, serviciu, cârnat, filologă, doctoriĠă

108
Modu lu l 6 – Limba română I

(nu salar, servici, cârnaĠ, filoloagă,doctoră).

G D singular
la unele substantive se formează diferit: maică (calugariĠă) maicii;
maică (mama) maicei, maicii, maichii;
substantivele care denumesc persoane (grade de rudenie, relaĠii
sociale)+ adjectiv posesiv se formează:
la masculin: bunicu meu lui bunicu meu;
la feminin: bunică mea bunică mii.

x Pluralul
la cele masculine cu un i final la singular, pluralul nearticulat se
formează cu doi i, iar cel articulat cu trei i (Ex: copil copii copiii; fiu fii
fiii).
variante literare libere: căpúuni/ căpúune;
coarde/ corzi;
o singură variantă: monede, chibrituri, seminare;
variante în funcĠie de sens: apărătoare se referă
la persoane, apărători la obiecte;
la substantivele împrumutate se foloseúte:
aceeaúi formă la singular úi plural: gay, peso;
încadrarea la modelul substantivelor româ neúti: adidaúi,
bodyguarzi/ bodigarzi, brokeri, dealeri, itemuri, show uri.

109