Sunteți pe pagina 1din 14

Substantivul

Def: Este partea de vorbire care denumeste fiinte,obiecte,substante,locuri,evenimente si o serie de notiuni abstracte. Cateva trasaturi ale substantivului:

Substantivul,una dintre partile principale de vorbire in cadrul valorilor morfologice din categoria din care face parte si adjectivele si numeralele si anume categoria numelui. Substantivul este o parte de vorbire din limba romana independenta si capabila de a primii determinatii (adjective sau numerale) si de a fi inlocuit prin pronume. Substantivul este o clasa cu autonomie semantica cu un sens lexical suficient. Substantivul constituie o sursa inepuizabila de imbogatire a lexicului limbii romane prin cuvintele derivate si cuvintele compuse pe care le realizeaza.

Clasificarea substantivelor

Substantive proprii i substantive comune Substantivul (sau numele) propriu denumete individual o fiin sau un lucru pentru a le deosebi de alte fiine sau lucruri din aceeai categorie. Substantivele proprii se scriu cu iniial majuscul: Frana, Ion Luca Caragiale, Pmnt (cnd e vorba de planet). Substantivul comun servete la indicarea obiectelor de acelai fel. Se scrie cu iniial minuscul cu excepia cazurilor cnd majuscula este cerut de alte reguli gramaticale sau necesiti stilistice. Substantive numrabile i substantive nenumrabile Se numesc substantive numrabile cele care denumesc obiecte separate, care se pot numra. Cele mai multe substantive care denumesc fiine, lucruri, evenimente i locuri intr n aceast categorie. Substantivele numrabile au form de plural, pot fi determinate de atribute(numerale, adjective) care exprim cantitatea: trei purcelui, o mulime de probleme, cteva minute. Substantivele nenumrabile denumesc noiuni care nu pot fi numrate i deci nu admit ideea de singular sau plural, precum o mare parte din noiunile abstracte. Aceste substantive fie au numai form de singular (sau forma lor de plural are un sens diferit), fie au numai form de plural (sau forma de singular este practic nefolosit). Exemple: defective de plural (singularia tantum): oxigen, nisip, fericire, sete, unt, lapte; defective de singular (pluralia tantum): zori, tre, plete, viscere, mezi, memorii, ochelari.

Substantive colective Substantivele colective snt acele substantive care exprim o colectivitate.
Dupa modul de formare substantivele colective snt: simple / primare: grup, hoard, herghelie, neam, stol, turm, trib, grup, mulime. derivate cu sufix: aluni, boierime, frunzi, rnime, stejri, tineret, armat.

Substantive simple i substantive compuse Substantivele simple pot fi primare (carte, floare etc.) sau derivate cu sufixe (buntate, geamgiu, ndoial etc.) Substantivele compuse snt formate din dou sau mai multe cuvinte cu sens unitar. Exemple: prin alturare cu cratim: cal-de-mare, argint-viu, prin alturare cu blanc: Mihai Viteazul, tefan cel Mare, prin contopire sau sudare: binefacere, bunstare, bunvoin, untdelemn, prin abreviere: FMI, OPC, OZN. Substantive masive. Substantive concrete i substantive abstracte substantivele concrete denumesc obiecte sau substana constitutiv a unor obiecte: telefon, pantof, lamp, tablou substantivele abstracte denumesc abstraciuni: noroc, idee, fericire, atitudine, pace, linite Substantive epicene Substantivele epicene snt acele substantive care denumesc fiine, dar care au o singur form pentru ambele sexe. Exemple: pete,veveri, elefant,cioara,fluture.

Categorii gramaticale
Determinarea n limba romn, substantivele se remarc prin faptul c articolul hotrt este enclitic, adic se aaz la sfritul cuvntului i face corp comun cu acesta. Alte limbi balcanice i limbile scandinave prezint aceeai particularitate, dar n familia limbilor romanice limba romn reprezint o excepie. Genul n timp ce celelalte limbi romanice substantivele se mpart dup genul gramatical n dou clase -- substantive masculine i feminine -- n limba romn exist o a treia clas, cea a substantivelor neutre. Acestea se comport ca o combinaie a celorlalte dou clase, n sensul c la singular necesit acelai fel de acord gramatical cu adjectivele ca i substantivele masculine, iar la plural acelai acord ca i substantivele feminine: mr galben (n.) - nasture galben (m.); mere galbene (n.) - jucrii galbene (f.) Substantivele mobile snt substantive (nume de fiin) cu o form pentru masculin i alta pentru feminin: prin prines, gsc gscan,unchi mtu.

Numrul
Substantivele din limba romn i modific forma n funcie de numr. n limba romn pluralul se formeaz prin adugarea de sufixe (-i, -e, -uri, -le) nsoite i de alte modificri fonetice precum: mutaii consonantice, mutaii vocalice sau interpunere de alte foneme: om - oameni, roat - roi, fat - fete, steag steaguri, pijama - pijamale. Cazul n multe limbi substantivele i modific forma dup caz, marcnd astfel diverse funcii n enun: subiect, posesor, instrument, obiect, loc etc. n romn exist cinci cazuri: nominativ, genitiv, dativ, acuzativ i vocativ. Totui, spre deosebire de pronume, substantivele pot avea numai cel mult trei forme distincte n funcie de caz: formele de nominativ i acuzativ snt identice i la fel i formele de genitiv i dativ. n plus nu toate substantivele au form de vocativ.

Articolul
1. Expunere scris (de proporii mai reduse) cu caracter publicistic, pe o tem politic, economic, tiinific etc. Articol de fond = articol care exprim punctul de vedere al redaciei unei publicaii periodice n cele mai importante probleme ale actualitii. Articol-program = articol care cuprinde concepia general i programul de activitate al unei publicaii periodice la nceputul apariiei sale. 2. Diviziune ntr-un document oficial, marcat de obicei printr-un numr de ordine sau printr-o liter. Diviziune ntr-un buget, ntr-un plan financiar etc., care conine denumirea sursei de venit sau a motivului de cheltuieli. 3. Obiect care se vinde n comer. 4. Parte de vorbire flexibil care individualizeaz substantivul, adjectivul sau (mai rar) alte pri de vorbire i care marcheaz diverse funcii gramaticale ale cuvintelor pe care le nsoete .

Clasificarea articolului
a)dupa inteles: -articol hotarat (propriu-zis)-arata ca obiectul denumit de substantiv este cunoscut vorbitorului sau considerat ca atare -articol nehotarat -prezinta obiectul denumit de substantiv ca nefiind bine cunoscut vorbitorului -articol posesiv (genitival) -leaga substantivul care denumeste posesorul de obiectul posedat -articol demonstrativ(adjectival) -leaga un substantiv de substantivul regent b)dupa pozitie: -articol enclitic-se lipeste la sfarsitul cuvantului (omul ,cartea) -articol proclitic-se afla in fata substantivului determinat (un caiet, niste carti) Atentie! 1.Articolul luat separat (fara cuvantul care il insoteste)nu are sens. 2.Articolul poate insoti -un substantiv (poezia, un om, lui Mihai) -un adjectiv(silitorul elev,floarea cea frumoasa) -un numeral (al doilea, a treia) 3.Articolul se analizeaza impreuna cu partea de vorbire pe care o insoteste (singur nu are functie sintactica) 4.Articolul are forme omonime cu alte parti de vorbire, dar poate fi depistat cu usurinta comparand opozitiile de numar (un caiet/niste caiete, un caiet/doua caiete; (articol-numeral))

1. Articolul hotarat
Se ataseaza substantivului, direct sau cu ajutorul unei vocale de legatura, aratand ca obiectul denumit de acesta este cunoscut vorbitorului. Atentie! 1.Articolul hotarat apare ca element constructiv in structura unor pronume-dansul, dansa, in aceste cazuri nefiind analizabil. 2.Prin articulare, unele adverbe si locutiuni adverbiale se transforma in prepozitii si locutiuni prepozitionale (inaintea, inapoia, in fata) 3.Substantivele feminine nume proprii de origine autohtona, terminate in vocalal A se articuleaza hotarat enclitic(cartea Mariei, Ioanei) iar cele de origine straina se articuleaza hotarat proclitic (cartea lui Jeni, lui Carmen) 4.Substantivele articulate hotarat care denumesc momentele zilei sau diviziuni de timp isi schimba valoarea gramaticala si devin adverbe (ziua, seara, joia, vara) 5.Cand sunt precedate de prepozitii substantivele in Ac. nu se articuleaza (merge la scoala), dar se articuleaza cand sunt insotite de un atribut (merge la scoala de muzica).

2.Articolul nehotarat
Insoteste un substantiv, precedandu-l intotdeauna, aratand obiectul definit de acesta nu este cunoscut vorbitorului. Atentie! 1.Formele UN si O ale articolului hotarat sunt omonime cu cele ale numeralului cardinal si al adjectivului pronominal nehotarat. Se pot deosebi in context: UN si O sunt: a)articole, cand le corespunde NISTE (o carte/niste carti) b)numerale, cand la plural le corespunde un numeral (un elev/ doi elevi) c)adjective pronominale nehotarate, cand la plural intra in corelatie cu unii, unele (o carte/unele carti) 2.Cand insoteste alte parti de vorbire,articolul nehotarat le transforma in substantive(du-te-vino/un du-te-vino) 3.Articolul nehotarat poate transforma numele proprii in nume comune (Hercule/ un hercule) 4.Forma de plural a articolului nehotarat NISTE poate fi folosita si la forma de singular a unor substantive, conferindu-i un sens deosebit (un peste/ niste peste/niste pesti) fata de pluralul articulat 5.Cuvantul niste cu intelesul cativa, un pic de nu e articol, ci adjectiv pronominal nehotarat

3.Articolul posesiv (genitival)


Se aseaza inaintea unui substantiv sau pronume in G, inaintea unui adjectiv posesiv sau a unui numeral ordinal si leaga, de obicei, numele obiectului posedat de cel al posesorului; se numeste posesiv, deoarece indica posesia (apartenanta) si genitival deoarece intra in componenta intrebarii genitivului. Atentie! Formele articolului posesiv al,a,ai,ale se scriu intotdeauna intr-un singur cuvant Nu le confundati cu secventele omonime ca: -prepozitia la infinitiv a+pronume personale neaccentuate la Ac sau D (a-i vedea/ ai vedea) -prepozitia a +le (pronume personal in D.sau Ac, plural, feminin).

4.Articolul demonstrativ (adjectival)


Leaga un adjectiv de substantivul regent; ajuta la substantivizarea adjectivului si a numeralului (cei tari,cei doi, celde-al doilea)si la formarea superlativului relativ (cel mai bun).

Atentie!
1. Articolul demonstrativ se analizeaza impreuna cu partea de vorbire pe care o insoteste 2.Cel apare frecvent ca termen regent, insotit de un determinant obligatoriu, deci, in aceste situatii, cel are valoarea pronominala (Cel de aici/ cea de acolo) 3.Formele articolului demonstrativ se scriu totdeauna in singur cuvant si trebuie deosebite de secventele omonime -pronume interogativ-relativ ce + pronume neaccentuat in D,Ac (ce-l intrebi?/ce-i spui?) -pronume ce + le (pronume neaccentuat de D si Ac pl.) (ce le dai/ ce le spui) 4. Articolul demonstrativ (adjectival) are flexiune de gen, numar si caz asemanatoare cu a pronumelui demonstrativ de departare acela, de care se deosebeste prin absenta elementului initial si a celui final a

Bibliografie :

Definiia substantivului - Dex online Definiia substantivului propriu - Dex online Definiia articolului Dex online www.wikipedia.ro www.google.ro

Intocmitori proiect:

Catana Iuliana Andreea Cioncan Oana Adriana