https://wordwall.

net/resource/13828774/copy-partile-de-vorbire-si-de-propozitie
Subiectul: Interjecția.
Tipuri de interjecții.
Onomatopeele
DEFINIȚIE :
Este partea de vorbire neflexibilă care are o
intonație exclamativă, exprimă o stare sufletească
(un sentiment), manifestări de voință (o adresare,
un îndemn) sau imită diferite sunete și zgomote din
natură.
CLASIFICARE :
 PRIMARE- Zău! Vai!

 ÎMPRUMUTATE –Bravo! Amin! Bre!Pardon!

 CREATE ÎN LIMBA ROMÂNĂ-Oh! Ei!Aoleu!

1.DUPĂ  PROVENITE DIN ALTE PĂRȚI DE VORBIRE

-DIN SUBSTANTIVE :Păcat! Naiba! Foc!
-DIN VERBE :Poftim! Păzea! Uite!
ORIGI -DIN ADVERBE :Aș! Păi!Înainte!Sus!
NE
  INTERJECȚII PROPRIU ZISE : Ah! Vai! Au! Brr! Cea! Uf!
 INTERJECȚII DE ADRESARE :
2. DUPĂ ÎNȚELES -CU VALOARE APROPIATĂ DE VOCATIV: Măi!Bre!Fa!Băi!
-CU VALOARE APROPIATĂ DE IMPERATIV :Hai! Iaca!Iată!
Uite! Na! Dii
 INTERJECȚII ONOMATOPEICE :imită sunete sau zgomote din natură –
Trosc!Pleosc!Miau!Cucurigu!
 SIMPLE :Ah! Boc! Miau!
3.DUPĂ FORMĂ : COMPUSE: Ei aș! Haida-de! Ia hai! Tic-tac! Hei-rup!

4.DUPĂ NEINTEGRATE în structura unei propoziții; nu constituie părți de propoziție,

DISPONIBILITĂȚILE nu au funcție sintactică
SINTACTICE
INTEGRATE ÎN STRUCTURA UNEI PROPOZIȚII ( AU FUNCȚIE
SINTACTICĂ)
-interjecțiile predicative, care au valoarea unui verb ( îl înlocuiesc) și au funcție
sintactică de predicat verbal
Iată cartea.
FUNCȚII SINTACTICE
SUBIECT:
PREDICAT VERBAL :
NUME PREDICATIV:
ATRIBUT INTERJECȚIONAL :
COMPLEMENT DIRECT:
COMPLEMENT CIRCUMSTANȚIAL DE
MOD :
S-a auzit trosc!
Hai la școala!
Este vai de voi !
Din depărtare se auzea îndemnul hei –rup!
Deodată am auzit vai !
Ei mergeau teleap-teleap!
 Onomatopeea este un cuvânt care, prin elementele sale sonore, imită cu aproximație
un sunet sau un zgomot. Imitarea propriu-zisă, nelingvistică, a unui sunet sau zgomot
nu se confundă cu onomatopeea.
Subiectul: Rolul interjecției în
comunicare. Punctuația
interjecției
LOCUȚIUNILE INTERJECȚIONALE
Sunt grupuri de cuvinte cu sens unitar care țin locul unei interjecții.
- ia te uită
-pe naiba
- nu zău
-Doamne ferește
-păcatele mele
PUNCTUAȚIA
-După o interjecție se folosește virgula sau semnul exclamării, în funcție de intensitatea a ceea ce exprimă
interjecția .
-La interjecțiile de adresare cu valoarea unui vocativ, virgula se folosește în funcție de locul ocupat de acestea
în enunț:
- Măi, ce faci acolo?
-Ce faci, măi, acolo?
-Dacă interjecțiile sunt urmate de un substantiv în cazul vocativ, ele formează cu acestea un tot unitar:
-Măi copile, ce faci acolo?
-După interjecții nu se folosește nici un semn de punctuație în următoarele situații :
1. când interjecția este urmată de o parte de propoziție care o determină
Hai acasă.
2.când este o interjecție de adresare urmată de un verb la imperativ sau conjunctiv cu valoare de imperativ
Ia priviți!
Uneori, când interjecțiile se repetă, în locul virgulei sau al semnului mirării se folosește liniuța:
Ha-ha-ha!