INTERJECTIA

parte de vorbire neflexibil care are intonaie exclamativ. Exprim o stare

sufleteasc, o adresare sau imit sunete din natur;
CLASIFICARE
I. Du neles:
- interjecii propriu-zise (exprim sentimente, senzaii): ah!, vai!, au!, uf!
- interjecii de adresare:
a) cu valoare de imperaiv: hai, iaca, iat, uite, na, dii, cea etc.
b) cu valoare de vocativ: mi, bre, bi etc.
- interjecii onomatopeice(imit sunete i zgomote din natur): trosc!, pleosc!, miau!,
cucurigu! etc.
- interjecii predicative (au valoarea unui verb i au funcie sintactic de predicat
verbal): hai, iat, zbr, na etc.
II. dup provenien:
- propriu-zise (motenite, neanalizabile): a, bre, iact, adio etc.
- Probvenite din alte pri de vorbire: poftim!, linite!, pzea!, ase! Etc.
III. du alctuire:
- simple: ah, boc, miau etc.
- Compuse: ei a, haida-de, ia hai, tic-ytac, hei-rup etc.
FUNCII SINTACTICE
- subiect: Se aude poc!
- Predicat verbal: Hai la coal.; Pasrea zbr pe-o ramur.
- Nume predicativ: Este vai de el.
- Atribut interjecional: Din deprtare se auzea ndemnul hei-rup!
- Complement direct: Deodat am auzit vai!
- CCM: Ei mergeau teleap-teleap.
- Valoarea unei propoziii neanalizabile:
,,-- Ce ai, nene Iorgule? / Parc ai fi suprat? /
E!.../
OBS!!!
Nu toate interjeciile au funcie sintactic.
PUNCTUAIA
- Dup o interjecie se folosete virgula sau semnul exclamrii n funcie de
intensitatea a ceea ce exprim interjecia.
- La interjecii cu valoare de vocativ, virgula se folosete n funcie de locul ocupat
de acestea n enun:
Mi, ce faci acolo?
Ce faci, mi, acolo?
Ce faci acolo, mi?
- Uneori, cnd nterjeciile se repet, n locul virgulei sau al semnului mirrii se
folosete cratima: Ha-ha-ha!
- Cratime se folosete i ntre prile componente ale unor interjecii compuse: tictac, hei-rup, ga-ga, pu-pu-pup etc.
MUNC INDEPENDENT- Deschidei culegerea la cap. Interjecia i rezolvai
exerciiile!