INTERJECȚIA

1. Interjecţia este partea de vorbire neflexibilă care exprimă senzaţii, stări sufleteşti , îndemnuri sau
reproduce sunete din natură ( onomatopee).
*interjecţii care exprimă stări sufleteşti sau senzații (bucurie, teamă, nemulțumire, supărare
etc): au, of, vai, bravo, eh, o, brr etc.
*interjecții care exprimă un îndemn, o chemare: hai, na, iată, uite, dii, măi, bre etc.
* interjecții onomatopeice reproduc:
-sunetele vietăților: mac, piu, ham etc.
-sunete care însoțesc acte fiziologice: ha-ha, hapciu, sforr, gâl-gâl etc.
-sunete, zgomote din natură: buf, poc, trosc, pic-pic etc.
2. Clasificarea interjecțiilor:
a) După proveniență:
*interjecții propriu-zise: ah, uf, eh etc.
*interjecții provenite din alte părți de vorbire, prin conversiune: soro, mamă, Doamne etc.
b) După structură:
*simple: vai, amin, hai, nani-nani, ham-ham etc. (interjecțiile repetate sunt interjecții simple)
*compuse: hei-rup, ei na, tic-tac, hodoronc-tronc etc.
*locuțiuni interjecționale: ia te uită, nu zău, Doamne ferește, păcatele mele, măi să fie etc.
!!! Interjecțiile predicative au semnificația și rolul unui verb, de aceea pot îndeplini funcția de predicat
verbal: Iată o casă !, Uite-l pe Ion!, Na-ți cartea!, Hai în parc! etc.
3. Funcții sintactice:
*în general, interjecția nu îndeplinește nicio funcție sintactică, ci reprezintă o marcă afectivă a
enunțului: Ah, ce zi frumoasă!; Ei, nu am avut timp!
Funcții sintactice ale interjecției:
*subiect: S-a auzit poc!
*atribut (interjectional): Avea o rochie flu-flu.
*predicat verbal: Iată cartea!; Uite marea!; Hai acasă! Pisica țup! pe masă.
*nume predicativ: E cam tra-la-la.
*complement direct: Am auzit buf!
4.Analiza morfologico-sintactică: interjecție propriu-zisă/provenită din….; simplă/compusă; funcție
sintactică…/fără funcție sintactică.
Exemple: Of, nu se mai oprește ploaia!
of: interjecție propriu-zisă, simplă, fără funcție sintactică.
Veverița hop-țop pe creanga de sus.
hop-țop: interjecție propriu-zisă, compusă; predicat verbal.
5: Ortografie, punctuație:
*unele interjecții compuse și cele repetate se scriu cu cratimă: cioc-boc, mac-mac etc.
*De obicei, interjecţia este separată de restul enunțului prin :
- virgulă: Eh, nu am rezolvat nimic!
- semnul exclamării: Of ! Nu mai încetează ploaia!
! Semnul exclamării pus după o interjecţie nu este considerat semn de punctuaţie finală, comunicarea
putându-se continua cu literă mică:
Vai! am uitat umbrela acasă!