NOȚIUNI DE GRAMATICĂ

1. VERBUL
2. SUBSTANTIVUL
3. ADJECTIVUL
4. PREPOZIȚIA
5. PRONUMELE
6. ADVERBUL
7. CONJUNCȚIA
8. INTERJECȚIA
9. ARTICOLUL

1. VERBUL
Verbul este partea de vorbire flexibilă care denumește/ arată o acțiune.
Verbele pot fi:
a. Predicative-când pot alcătui singure predicatul. (Obs! Un verb la un mod personal
este verb predicativ)
b. Nepredicative – nu pot alcătui predicatul.

Verbul poate fi:

a. Predicativ: El este afară.
b. Auxiliar: El va fi citit această carte până săptămâna viitoare.
c. Copulativ: El este frumos.
Obs! În această categorie, îndeplinind cele trei valori se află verbul „ a fi”.
Obs! Alte verbe auxiliare: „a avea” și „ a vrea” (auxiliar- ajută la formarea unor
moduri și timpuri verbale).
Verbe copulative: a fi, a deveni, a ajunge, a rămâne, a se face, a însemna, a părea
etc.
Obs! Verbul copulativ formează împreună cu numele predicativ predicatul nominal.
Verbul prezintă:
a. Forme verbale personale (moduri personale/ predicative)
b. Forme verbale nepersonale (modurile nepesonale/ nepredicative)

a. Modurile personale
 INDICATIV
 CONJUNCTIV
 CONDIȚIONAL-OPTATIV
 IMPERATIV
 b. Modurile nepersonale
 INFINITIV
 PARTICIPIU
 GERUNZIU
 SUPIN
Modul INDICATIV prezintă următoarele timpuri verbale:
a. PREZENT – eu citesc
b. IMPERFECT –rădăcină+ ea/ a+ terminațiile
M
I
0
M
Ți
u
Ex: eu citeam/ tu citeai/ el/ea citea/ noi citeam/ voi citeați, ei/ ele citeau
c. PERFECT-COMPUS –verbul auxiliar „ a avea” +participiul verbului
Ex: eu am citit
Tu ai citit
El/ ea a citit
Noi am citit
Voi ați citit
Ei/ ele au citit
d. PERFECT SIMPLU- rădăcină + grupul U/ A/ I/ SE (o terminație) + terminațiile
specifice: i, și, 0, răm, răți, ră.
Ex: eu citii
Tu citiși
El/ ea citi
Noi citirăm
Voi citirăți
Ei/ ele citiră

a. Mai mult-ca perfectul: rădăcină +se+ terminațiile: m, și, 0, răm, răți, ră

Ex: a citi
Eu citisem
Tu citiseși
El/ ea citise
Noi citiserăm
Voi citiserăți
Ei/ ele citiseră
 Ex: a merge
Eu mersesem
Tu merseseși
El/ ea mersese
Noi merseserăm
Voi merseserăți
Ei/ ele merseseră
b. Viitor standard: verbul auxiliar „ a vrea” + forma de infinitiv
Ex: a citi
Eu voi citi
Tu vei citi
El/ ea va citi
Noi vom citi
Voi veți citi
Ei/ ele vor citi
c. Viitor anterior: verbul auxiliar „ a vrea” + FI+ participiul verbului
Ex: a citi
Eu voi fi citit
Tu vei fi citit
El/ ea va fi citit
Noi vom fi citit
Voi veți fi citit
Ei/ele vor fi citit
d. Viitor în trecut: forma de imperfect a verbului „ a avea” +conjunctivul verbului
Ex: a citi
Eu aveam să citesc
Tu aveai să citești
El/ ea avea să citească
Noi aveam să citim
Voi aveați să citiți
Ei/ ele aveau să citească
Modul CONJUNCTIV-prezintă două timpuri:
a. PREZENT : să + formele de prezent
Ex: a citi
Eu să citesc
Tu să citești
El/ea să citească
Noi să citim
Voi să citiți
Ei/ ele să citească
b. PERFECT: să + FI + participiu
Ex: a citi
Eu să fi citit
 Tu să fi citit
El/ ea să fi citit
Noi să fi citit
Voi să fi citit
Ei/ ele să fi citit

MODUL CONDIȚIONAL-OPTATIV prezintă două timpuri verbale:

a. PREZENT: verbul auxiliar „ a avea” + forma de infinitiv
Ex: a citi
Eu aș citi
Tu ai citi
El/ ea ar citi
Noi am citi
Voi ați citi
Ei/ ele ar citi
b. PERFECT : verbul auxiliar „ a avea” + FI+ participiu
Ex: a citi
Eu aș fi citit
Tu ai fi citit
El/ ea ar fi citit
Noi am fi citit
Voi ați fi citit
Ei/ ele ar fi citit

MODUL IMPERATIV- sugerează un îndemn, un sfat, o poruncă. Are forme doar pentru
persoana a-II-a singular și plural.
Ex: a citi
Citește! (tu)
Citiți! (voi)
A mânca
Mănâncă! (tu)
Mâncați! (voi)
Formele verbale nepersonale/ Moduri nepersonale:
a. INFINITIV
b. PARTICIPIU
c. GERUNZIU
 d. SUPIN
Obs! Un verb aflat la un mod personal (la o formă verbală personală) are funcție sintactică de
predicat verbal sau nominal (când verbul este copulativ).
Obs! PREDICATUL NOMINAL este format dintr-un verb copulativ ( a fi, a deveni, a rămâne, a
ajunge, a părea etc) și un nume predicativ (exprimat printr-o parte de vorbire-ex: adjectiv/
substantiv etc).
Ex: Fata este frumoasă. (PN-este-verb copulativ + numele predicativ „ frumoasă” exprimat
printr-un adjectiv).
a. INFINITIV- reprezintă forma de dicționar a verbului (ex: a vedea, a scrie, a citi)
Funcțiile sintactice:
 Subiect: (cine? Ce?)-A citi este o plăcere.
 Nume predicativ: Plăcerea este de a citi.
 Complement direct: (Pe cine?ce?): Pot citi o carte.
 Atribut verbal: ( Care? Ce fel de?): Plăcerea de a citi o carte o avea de mic copil.
 Complement prepozițional: Mă gândesc a citi o carte.
B. PARTICIPIU- arată o acțiune terminată sau suferită de cineva.
Ex: citit/ citită/ citiți/ citite
Ex: mâncat/ mâncată/ mâncați/ mâncate
Funcții sintactice:
 Atribut adjectival: Câmpia înverzită este frumoasă.
 Nume predicativ: Câmpia este înverzită.
C. GERUNZIU- arată o acțiune nedeterminată, durativă.
Ex: tunând, citind , desenând
Grupurile „ând” și „ind” sunt specifice gerunziului.
Funcții sintactice:
 Subiect: Se aude tunând.
 Complement direct: El aude tunând.
 Circumstanțial de mod: Cântând a ajuns acasă. (Cum?)
 Atribut verbal: Coșurile fumegând se văd în zare.
 Atribut adjectival : Coșurile fumegânde se văd în zare. (face acord cu subiect-adj provenit
din verb la gerunziu)
 Nume predicativ: Coșurile sunt fumegânde.
D. Supin- arată o acțiune la fel ca infinitivul. Are o structură formată din prepoziție + participiu.
Ex: de citit, de scris, pentru cosit, pentru spălat, de spălat, la scăldat, la cules etc
Obs! Prepozițiile utilizate sunt: de, pentru, din, după, la.
Funcțiile sintactice:
 Subiect: De citit este o plăcere.
 Atribut verbal: În bibliotecă se găsesc cărți de citit.
 Nume predicativ: Sfatul lui este de urmat.
 Complement direct: Am de citit două romane.
 Complement prepozițional: M-am plictisit de citit. (De ce/cine?)
Conjugările verbelor:
 Conjugarea I- a -ex: a mânca, a desena
 Conjugarea a-II-a – ea- ex: a bea
 Conjugarea a-III-a – e- a toarce, a scrie
 Conjugarea a-IV-a – i- ex: a iubi, a lovi
 Conjugarea a-V-a –î- ex: a urî, a hotărî
OBS!!! Locuțiunea verbală este grupul unitar de cuvinte echivalentul unui verb.
Ex: a băga de seamă- a observa
A da ortul popii- ex: a muri
A lua piciorele la spinare- a alerga

2.SUBSTANTIVUL
Def: Substantivul este partea de vorbire flexibilă care denumește lucruri, ființe, animale,
fenomene ale naturii etc.
Cazurile substantivului:
a. NOMINATIV (Cine? Ce?)- subiect și nume predicativ
b. ACUZATIV (Pe cine?/Ce?; Despre cine/ce?; Cu cine/ce?; La cine/ce?; Unde?
Când?; Cum; Care?/ Ce fel de?)- complement direct, complement prepozițional,
circumstanțial de loc, circumstanțial de timp, circumstanțial de mod, circumstanțial de
scop; circumstanțial de cauză, atribut substantival prepozițional)
c. DATIV (Cui?) Complement indirect; Atribut în Dativ;
d. GENITIV (A, al, ai, ale cui)-atribut substantival genitival
e. VOCATIV –fără funcție sintactică (marcă a adresării directe)
FUNCȚII SINTACTICE:
1. NOMINATIV
a. Subiect (Cine? Ce?)- Copilul a mers la școală.
 b. Nume predicativ (vb copulativ- Cine este/ Ce este etc?)- El este doctor.
c. Atribut în Nominativ- Orașul București este frumos.
2. ACUZATIV
a. Complement direct (Pe cine/ce?)- Îl văd pe băiat.
b. Complement prepozițional (Despre cine/ ce? Cu cine/ce? La cine/ce? Etc)- Vorbesc
despre școală.
c. Circumstanțial de loc (Unde? De unde?) – A mers spre școală.
d. Circumstanțial de timp (Când? De când?) – A venit după profesor.
e. Circumstanțial de mod (Cum?) –Scrie ca mama.
f. Atribut substantival prepozițional- (Care? Ce fel de?) –Florile de tei s-au uscat.
g. Circumstanțial de scop (Cu ce scop)- A venit pentru cumpărături.
h. Circumstanțial de cauză: (Din ce cauză?) De teamă a plecat acasă.
3. DATIV
a. Complement indirect (Cui?)-Ofer băiatului o carte.
b. Atribut în Dativ –Acordarea de burse studenților este o idee bună.
4. GENITIV
a. Atribut substantival genitival (a/ al/ ai/ ale cui?) – Florile teiului s-au uscat.
5. VOCATIV- nu are funcție sintactică
ex: Ei, tată, ce zici?

Substantivul poate fi:

a. Centru- atunci când substantivul este centru el îndeplinește funcțiile sintactice de:
 Atribut substantival prepozițional
 Atribut substantival genitival
 Atribut în Nominativ
 Atribut în Dativ
b. Adjunct al verbului și adjectivului- atunci substantivul îndeplinește funcțiile
sintactice:
 Complement direct
 Complement prepozițional
 Complement indirect
 Circumstanțial de loc
 Circumstanțial de timp
 Circumstanțial de mod
 Circumstanțial de cauză
 Circumstanțial de scop
OBS!!! Locuțiunea substantivală este grupul unitar de cuvinte echivalentul unui
substantiv.
Ex: băgare de seamă- ex: atenție
Luare aminte
Aducere aminte

3.ADJECTIVUL
Def: Adjectivul este partea de vorbire flexibilă care arată o însușire, o caracteristică a
substantivului, cu care se acordă în gen, număr și caz.
CLASIFICARE:
a. După alcătuire adjectivele pot fi:
 Simple- ex: frumos, urât, inteligent etc
 Compuse- ex: nou-născut etc
b. După structură:
 Propriu-zise – ex: frumos, inteligent etc
 Provenite din
 Verb la participiu – ex: desanat, scris, citit, etc
 Verb la gerunziu – ex: tremurândă, fumegânde
 Adverbe – ex: bine (oameni bine)
Adjectivele pot fi:
a. Variabile
 Cu două forme- mare, mari
 Cu trei forme- nou, nouă, noi
 Cu patru forme- frumos, frumoasă, frumoși, frumoase
b. Invariabile –ex: roz, bordo etc (au o singură formă)

GRADELE DE COMPARAȚIE
1. POZITIV- ex: frumos, inteligent etc
2. COMPARATIV
 De egalitate – la fel de frumos, tot așa de frumos
 De inegalitate
 de superioritate – mai frumos, mai inteligent
 de inferioritate – mai puțin frumos, mai puțin inteligent
3. SUPERLATIV
 RELATIV
 De superioritate- cel mai frumos, cea mai frumoasă etc
 De inferioritate- cel mai puțin frumos, cea mai puțin frumoasă
etc
 ABSOLUT
 De superioritate –foarte frumos; grozav/ tare etc+adj
 De inferioritate –foarte puțin frumos
Funcții sintactice:
• Atribut adjectival- ex: Elevul a primit o diplomă lucioasă.
OBS! Atributul adjectival se poate exprima prin:
a. Adjectiv propriu-zis: El are o zi frumoasă.
b. Adjectiv provenit din verb la participiu:Obiectul desenat este frumos.
c. Adjectiv provenit din verb la gerunziu: Coșurile fumegânde se văd în zare.
d. Adjectiv provenit din adverb: El este un om bine.
 Nume predicativ- ex: Elevul este inteligent.
 Complement prepozițional: Din alb s-a făcut negru.
 Circumstanțial de timp: De mică îndrăgea pianul.
 Circumstanțial de cauză: De supărată, s-a închis în camera ei.
 Circumstanțial de mod: Copilul era mai mult trist decât vesel.
Adjectivul poate fi:
a. ADJUNCT
• În calitate de adjunct adjectivul are funcția sintactică de:
 Atribut adjectival în grup nominal: El a luat o notă mare.
 Nume predicativ în grup verbal: El este harnic.
b.Centru
• În calitate de centru, adjectivul este determinat de:
 Complement prepozițional: El este plin de griji.
 Complement indirect:El este recunoscător mamei sale.
 Circumstanțial de loc:Ea este veselă la școală.
 Circumstanțial de timp:El este vesel de zile întregi.
 Circumstanțial de mod: El este un copil frumos sufletește.
 Circumstanțial de cauză: Ea este slabă de nemâncată.
 Circumstanțial de scop: El este atent pentru a răspunde la ore.
OBS! În calitate de centru adjectivul are dublu rol, în același timp adjunct și centru:
Ex: Fata surprinsă de emoțiile ei discută cu prietena sa.
Unde:
 Surprinsă- este adjunctul pentru substantivul fata
 Surprinsă -centru pentru complementul prepozițional de emoțiile

4. PREPOZIȚIA

Def: Prepoziția este partea de vorbire neflexibilă care leagă un atribut, un complement sau
un circumstanțial de cuvântul determinat.
După alcătuire prepozițiile pot fi:
a. Simple- ex: pe, la, lângă, cu etc
b. Compuse- ex: de la, deasupra, pe lângă, etc
Prepoziția impune anumite regimuri cazuale și anume:
a. Prepoziții cu regim cazual de Acuzativ: pe, la, cu, după, de la, despre, la etc
b. Prepoziții cu regim cazual de Dativ: grație, mulțumită, datorită.
OBS! Cuvintele asemenea, aidoma, asijderea, potrivit, contrar, conform sunt
considerate adverbe independente.
c. Prepoziții cu regim cazual de Genitiv: contra, deasupra, dedesubt, împotriva, sau
locuțiuni prepoziționale: în fața, în jurul, de jur împrejur etc.
Locuțiunea prepozițională este grupul unitar de cuvinte echivalent cu o prepoziție.
Ex: În fața, în jurul, aproape de, departe de etc.
LOCUȚIUNILE cer:
a. cazul AC- alături de, în caz de, în loc de, înainte de, de față cu, cu tot cu, în afară de, în
scop de, din cauză de; în jur de, față de, odată cu, la un loc cu, în raport cu etc
b. cazul G- în urma, din urma, în fața, prin fața, în susul, în afara, în ciuda, de-a lungul,din
fața, în spatele, în josul, în dosul, pe dinăuntrul
5.PRONUMELE
Definiție: Pronumele este partea de vorbire flexibilă care ține locul unui substantiv.
Se cunosc zece tipuri de pronume și anume:
 pronumele personal
 pronumele de politețe
 pronumele reflexiv
  pronumele posesiv
 pronumele demonstrativ
 pronumele interogativ
 pronumele relativ
 pronumele nehotărât
 pronumele negativ
 pronumele de întărire.
Pronumele prezintă trei persoane:

Pronumele are două numere:

a. Singular- eu, tu, el, ea
b. Plural- noi, voi, ei, ele
OBS! Genul apare numai la persoana a –III-a: masculin (el, ei) și feminin ( ea, ele).
Obs!Toate cazurile au forme accentuate. Pentru cazurile acuzativ și dativ, pronumele
personal are, pe lângă forme accentuate și forme neaccentuate, numite și clitice.
Cazurile și funcțiile sintactice ale pronumelui personal:
CAZUL NOMINATIV
 -subiect:El cânta la pian.
 -nume predicativ:Anca este ea.
CAZUL ACUZATIV
 Complement direct: Pe el nu l-a văzut la masă.
 Complement prepozițional: Vorbește despre el.
 Circumstanțial de loc: Plec la ei.
 Circumstanțal de timp: A venit după el.
  Circumstanțial de mod: Procedează ca mine.
 Atribut pronominal prepozițional: Moștenirea de la el s-a risipit.
 Circumstanțial de cauză: Din cauza lui am căzut.
 Circumstanțial de scop: A venit pentru el.
CAZUL DATIV
 Complement indirect: Le-am spus vestea cea bună imediat.
 Atribut pronominal prepozițional: Rezultatul grație lui este lăudabil.

CAZUL GENITIV
 Atribut pronominal genitival: Rezultatele lor sunt multumitoare.
 nume predicativ:Florile sunt ale lor.
CAZUL VOCATIV
-fără f. Sintactică
Ex: TU, ce faci acolo?

B. PRONUMELE PERSONAL DE POLITEȚE

• Pronumele personal de politețe este partea de vorbire flexibilă care substituie un
nume/ un substantiv și arată respectul/reverența față de o altă persoană.
Pronumele personal de politețe are forme doar pentru persoana a II-a și a III-a:
FUNCȚII SINTACTICE
1. Nominativ
 subiect
Dumneata ești responsabil. (cine este? dumneata)
 nume predicativ
Părinții mei sunt dumnealor. (cine sunt părinții? dumnealor)
2. ACUZATIV
 complement direct
ex: Pe dumneavoastră vă cunosc. (pe cine cunosc? pe dumneavoastră)
 complement prepozițional
ex: Elevul chemat de dumnealui a venit. (de cine a fost chemat? de dumnealui)
 circumstanțial de timp
ex: A ajuns acolo înaintea dumneaei. (când a ajuns? înaintea dumneaei)
 circumstanțial de mod
ex: El este înalt cât dumneata. (cât este? cât dumneata)
 circumstanțial de loc
ex: Stătea în fața dumnealui. (unde stătea? în față dumnealui)
 circumstanțial de cauză
ex: Din cauza dumnealui m-am împiedicat.
 circumstanțial de scop
ex: A venit la teatru pentru dumneaei.
 Atribut pronominal prepozițional
 Ex:Moștenirea de la dumnealui este prețioasă.

3. DATIV
 complement indirect
Vă mulțumesc dumneavoastră. (cui mulțumesc? dumneavoastră)
4. GENITIV
 atribut pronominal genitival
ex: Meritul dumnealui a fost recunoscut. (al cui merit? al dumnealui)
 Complement prepozițional –ex: A luptat contra dumnealui.
5. VOCATIV – ex: Dumneata, ce faci aici? (la fel fără f.s)

3.PRONUMELE REFLEXIV
Este partea de vorbire flexibilă care exprimă identitatea de persoană și de număr dintre
obiectul asupra căruia se exercită direct sau indirect acțiunea verbelor și subiectul acestora.
◦ FORMELE ȘI CAZURILE PRONUMELUI REFLEXIV
◦ În limba română, pronumele reflexive au forme proprii numai pentru persoana a
III-a și cazurile dativ și acuzativ. Aceste forme sunt identice la singular și plural și
nu au categoria genului.
Pronumele reflexiv are forme accentuate și neaccentuate.

DE REȚINUT!
La persoana I și a II-a, singular și plural, se împrumută formele pronumelor personale,
cazurile acuzativ și dativ. Acestea sunt pronume reflexive când au aceeași persoană și
același număr cu persoana și numărul verbului.
Mă întreb.
I I
Aceeași persoană- mă=pronume reflexiv
Mă întreabă.
I III
Persoane diferite- mă=pronume personal
FUNCȚII SINTACTICE:
 Complement direct- Se cunoaște bine pe sine.
 Complement indirect- Mi-am impus diverse restricții.
 Complement prepozițional- Omul sigur de sine inspiră încredere.
 Circumstantial de loc- Mi-a făcut loc lângă sine.
 Atribut pronominal prepozițional- Iubirea de sine e mai rară decât iubirea
aproapelui.

4.PRONUMELE DEMONSTRATIV
Pronumele demonstrativ înlocuiește numele unui obiect, indicând totodată apropierea sau
depărtarea obiectului în spațiu sau în timp, identitatea sau diferențierea acestuia față de
alte obiecte.
Pronumele demonstrativ poate fi:
a. de apropiere-ex: acesta
b. de depărtare –ex: acela
c. de identitate – ex: aceeași
d. de diferențiere- ex: celălalt
DE REȚINUT!
Pronumele demonstrativ este lipsit de categoria persoanei.
Formele cel, cea, cei, cele reprezintă pronume demonstrative, forme scurte, considerate a fi
pronume semiindependente.
Ex: Cel care te-a strigat e bunicul.
Cel- forma scurtă pentru acela
FUNCȚII SINTACTICE:
1. NOMINATIV
 Subiect: Acesta a trecut strada.
  Nume predicativ: Bunica este aceea.
2. ACUZATIV
 Complement direct: Îl cunosc pe acela.
 Complement prepozițional: Mă gândesc la acela.
 Circumstanțial de loc: El a mers spre aceia.
 Circumstanțial de timp:Ei au venit după aceștia.
 Circumstanțial de mod: Copilul meu scrie frumos ca acesta.
 Atribut pronominal prepozițional: Scrisoarea de la acesta este lungă.
3. DATIV
 Complement indirect: Ofer acestuia o explicație.
 Atribut pronominal prepozițional: Rezultatul grație acestuia e lăudabil.
4. GENITIV
 Atribut pronominal genitival: Cântecele acestora sunt vechi.
 Complement prepozițional: A luptat contra acestora toată viața.
DE REȚINUT!
 Pronumele demonstrative devin adjective pronominale demonstrative atunci când
însoțesc un substantiv cu care se acordă în gen, număr și caz.
 Dacă stau înaintea substantivului determinat, adjectivele pronominale
demonstrative de apropiere și de depărtare au, de regulă, o formă fără -a final
(acest, acel băiat; acea fată; acești, acei băieți; aceste, acele fete). Postpuse, au
întotdeauna o formă cu -a final (băiatul acesta, acela; fata aceea; băieții aceștia,
aceia; fetele acestea, acelea).
 Adjectivele pronominale demonstrative de diferențiere pot sta atât înainte, cât și
după substantivul determinat, fără să-și schimbe forma. Adjectivele pronominale
demonstrative îndeplinesc funcția de atribut adjectival.
Ex: Casa aceasta este mare.

5. PRONUMELE POSESIV
Pronumele posesiv este pronumele care înlocuieşte numele posesorului şi al obiectului
posedat. În comunicare îşi schimbă forma după următoarele categorii gramaticale:
persoană, numărul posesorilor şi al obiectelor posedate, gen, caz.
 La persoana a-III-a pronumele posesiv împrumută formele pronumelui personal,
cazul Genitiv și anume:
 A lor
 Ale lor
 Ai lor
 Al lor

FUNCȚII SINTACTICE:
1. NOMINATIV
Subiect: Ai săi l-au dus în parc.
2. ACUZATIV
 Complement direct: Îi cunosc pe ai tăi.
 Complement prepozițional: Mă gândesc la ai mei.
 Circumstanțial de loc: El a ajuns la ai săi.
 Circumstanțial de timp:Ei au venit înaintea alor mei.
 Circumstanțial de mod:Prietenii mei joacă fotbal ca ai tăi.
 Atribut pronominal prepozițional: I-a plăcut cartea de la ai mei.
3. DATIV
 Complement indirect: Ofer alor mei o explicație.
 Atribut pronominal prepozițional: Rezultatul grație alor mei e lăudabil.
4. GENITIV
 Atribut pronominal genitival: Cărțile alor mei sunt vechi.
 Complement prepozițional: A luptat contra alor mei toată viața.
DE REȚINUT!!!
 Adjectivul pronominal posesiv înlocuiește doar posesorul și determină substantivul
care denumește obiectul (obiectele) posedat. Se acordă în gen, număr și caz cu
substantivul determinat.
Ex: Tatăl meu este medic. (meu-adj pronominal posesiv-determină substantivul tatăl)
 Orice pronume posesiv care stă lângă substantivul pe care-l posedă, devine adjectiv
pronominal posesiv, cu câteva excepții:
a) dacă pronumele posesiv este însoțit de prepoziție
b) Dacă este însoțit de articolul posesiv de forma alor (ex: alor mei)
c) Adjectivul pronominal posesiv are întotdeauna funcția sintactică de ATRIBUT
ADJECTIVAL.
Ex: Casa mea e spațioasă.
7.PRONUMELE INTEROGATIV
Pronumele și adjectivul pronominal interogativ

Pronumele interogativ se folosește pentru a construi întrebări parțiale, având rolul de

a înlocui cuvântul sau cuvintele așteptate ca răspuns la întrebare.
Ex: Cine a venit ieri la cinematograf?
Maria și fetele ei (au venit ieri la cinematograf).

Întrebările numite și întrebări interogative sunt de trei feluri:

a) totale
b) parțiale,
c)alternative
 Interogativele totale primesc un răspuns de tipul DA/NU, BA NU/BA DA și privesc
întregul conținut al enunțului.
Ex: Ai fost ieri la cinematograf?-Da/Nu.
 Interogativele parțiale se construiesc cu ajutorul pronumelor și al adjectivelor
pronominale interogative și solicită informații despre un component al enunțului (subiect,
complement direct, nume predicative, atribut).
Ex: Ce este Ion?-(Ion este) inginer.
 Interogativele alternative apar în structuri disjunctive și cer o alegere între două sau mai
multe elemente alternative
Ex: -Mergi acasă sau mai râmâi? –Mai rămân puțin.

Pronumele interogativ ține locul substantivului așteptat ca răspuns la o întrebare. Pronumele

interogative sunt:
 care, cine, ce, cât, câtă, câți, câte.
Aceste pronume apar numai în enunțuri interogative, fiind plasate, de obicei, la începutul
acestora. Funcția sintactică a pronumelui interogativ corespunde cu aceea a cuvântului așteptat
ca răspuns la întrebare.
 Cine vorbește? Vorbește Ana.
 subiect subiect
Caz Funcție sintactică Exemplu
subiect Cine a venit?
N.
nume predicativ Cine au fost invitații?
Ac. complement direct Pe cine ai remarcat?
complement prepozițional Despre ce ați vorbit?
 nume predicativ Din ce era costumul?
circumstanțial de loc Spre ce ai mers?
circumstanțial de timp După cine ai sosit?
circumstanțial de mod Precum cine s-a purtat?
D. complement indirect Cui i-ai dat fructele?
G. atribut pronominal genitival Al cui costum ți-a plăcut?
 Când determină un substantiv și se acordă cu acesta în gen, număr și caz, pronumele
interogativ devine adjectiv pronominal interogativ. Funcția sintactică a acestuia este
de atribut adjectival.

8.PRONUMELE NEGATIV
Pronumele și adjectivul pronominal negativ

Pronumele negativ inlocuiește numele obiectelor prezentate ca inexistente. Pronumele

negative apar numai in enunțuri negative. Pronumele negative sunt: nimeni, nimic, niciunul,
niciuna. Când sunt subiecte, pronumele nimeni și nimic fac acordul cu verbul predicat doar la
singular, chiar dacă se pot referi în enunț la mai multe persoane.
De exemplu:
Nimeni dintre ei n-a răspuns. Nimeni și nimic nu îl oprește.

Forme
SINGULAR PLURAL
Masculin Feminin Masculin feminin
N/ nimeni, nimeni, niciuna niciunii niciunele
AC niciunul
D/G nimănui, nimănui, niciunora
niciunuia niciuneia

Pronumele negativ se poate combina în propoziţie cu alte cuvinte, fiind:

ƒƒCentru (regent) al unui grup de cuvinte: Niciunul dintre ei nu a întârziat.
ƒƒAdjunct (subordonat) într-un grup de cuvinte: Nu mă preocupă soarta nimănui.
Adjectivul pronominal negativ este adjunct (subordonat) într-un grup de cuvinte: nici un
copil.

Funcțiile sintactice ale pronumelui negativ.

Cand determină un substantiv și se acordă cu acesta in gen, număr și caz, pronumele negativ
devine adjectiv pronominal negativ. Adjective pronominale sunt niciun și nicio.
Adjectivul pronominal negativ are funcția sintactică de atribut adjectival.
Ex: Nicio fată nu a venit. (nicio-adj.pron negativ-f.s-ATRIBUT ADJECTIVAL)
Caz Funcție sintactică Exemplu
Nominativ
 subiect Nimeni n-a ieșit afară.
 nume predicativ Vecinul meu nu este niciunul dintre ei.
Acuzativ
 complement direct Nu observ pe nimeni acolo.
 complement prepozițional Nu mă gândesc la nimic rău.
 nume predicativ Cartea nu este de la niciuna dintre voi.
 atribut pronominal prepozițional Darul de la niciunul nu i-a plăcut.
 circumstanțial de loc N-a mers la nimeni.
Dativ
 complement indirect Nu i-am spus nimănui secretul tău.
Genitiv
 atribut pronominal genitival Caietul niciunuia nu este pe masă.

9.PRONUMELE NEHOTĂRÂT

Pronumele nehotărât înlocuiește un substantiv fără a da vreo indicație

precisă asupra obiectului.
Formele pronumelui și ale adjectivului pronominal nehotărât sunt:
unul, altul, tot, atât, cutare, fiecare, fiecine, fiece, oricare, oricine, orice, oricât,
careva, cineva, ceva, câteva, altcareva, altcineva, altceva, oarecare, oarecine,
oarece, multe, puține, vreunul.
Pronumele nehotărât se poate combina în propoziție cu alte cuvinte, fiind:
Centru (regent) al unui grup de cuvinte: Toți din clasă au luat premiu.
Adjunct (subordonat) într-un grup de cuvinte: Cărțile fiecăruia sunt pe bancă.
Când determină un substantiv și se acordă în gen, număr și caz cu acesta,
pronumele nehotărât devine adjectiv pronominal nehotărât. Acesta este adjunct
(subordonat) într-un grup de cuvinte: toți copiii, fiecare om, vreo idee, multe
cărți, puțini oameni, orice casă, câteva flori, altui om.
Funcțiile sintactice ale pronumelui nehotărât sunt:
Nominativ
a. subiect: Alții cred că ai dreptate.
 b. nume predicativ: Vinovatul ar putea fi oricare dintre ei.
Acuzativ
a. atribut pronominal prepozițional: Cărțile pentru unii sunt pe birou.
b. complement direct: Căutați pe careva?
c. complement prepozițional: Te gândești la cineva anume?
d. circumstanțial de loc: S-a așezat lângă altcineva.
e. Circumstanțial de timp: A sosit după altul.
f. circumstanțial de mod: Procedează ca oricare dintre noi.
Dativ
a. complement indirect: Pot spune asta oricui.
Genitiv
a. atribut pronominal genitival: Părerea fiecăruia contează.
OBS! Adjectivul pronominal nehotărât are funcția sintactică de atribut
adjectival.

10.PRONUMELE DE ÎNTĂRIRE
11.
6.ADVERBUL
Def. Adverbul este partea de vorbire neflexibilă care arată o caracteristică a unei acţiuni
sau a unei însuşiri, împrejurarea (locul, timpul, modul) în care se petrece o acțiune.
Clasificare
După înțeles, adverbele sunt:
a. adverbe de loc: aici, acolo, departe, aproape, sus, jos, înăuntru, afară, deasupra,
dedesubt, pretutindeni, nicăieri;
b. adverbe de timp: acum, atunci, ieri, târziu, devreme, odată, întotdeauna, aseară, azi,
mâine, odinioară, imediat, frecvent, iarăși, niciodată, zilnic, rareori, cândva, demult;
c. adverbe de mod: abia, aşa, alene, agale, adesea, cumva, dinadins, zadarnic, bine,
româneşte, vitejeşte;
După alcătuire, adverbele sunt:
a. simple: așa, azi, sus etc.
b. compuse: acasă, altădată, deloc, dedesubt, astă-seară etc.
Grade de comparaţie
A. grad pozitiv: bine
B. grad comparativ – de superioritate: mai bine
– de egalitate: tot atât de bine, la fel de bine
– de inferioritate: mai puţin bine
C. grad superlativ – relativ – de superioritate: cel mai bine
– de inferioritate: cel mai puţin bine
– absolut: foarte bine, deosebit de bine, extraordinar de bine,
super bine
Există adverbe care nu au grade de comparație (acasă, aici, afară, împreună, mereu etc.).
Funcţii sintactice
1. Complement circumstanţial de loc: Ajung acolo.
2. Complement circumstanţial de timp: Plec mâine.
3. Complement circumstanţial de mod: Învăţ foarte bine.
4. Atribut adverbial, când determină un substantiv de care se leagă, de regulă, prin prepoziția
de – Am resimțit emoțiile de atunci.

!!! OBS
Există adverbe fără funcţie sintactică:
- adverbe de negaţie: nu
- adverbe de întărire: şi
- adverbe de mod: chiar, mai

7. CONJUNCȚIA

Conjuncţia este partea de vorbire neflexibilă care leagă două părţi de propoziţie de acelaşi fel în
propoziţie (subiecte, nume predicative, atribute şi complemente) sau două propoziţii de acelaşi
fel sau diferite (în frază).
Ex. Mama este blândă şi generoasă.
Copiii citesc şi se joacă în camera lor.

Clasificarea conjuncţiilor

 După formă, acestea sunt:

 Simple: şi, dar, iar, sau, că, să, de, ori etc.
 Compuse: ca să, ci şi, dar şi, cât şi, deci, aşadar, deoarece, fiindcă, deşi, încât etc.
 Locuţiuni conjuncţionale (grupuri unitare de cuvinte care se comportă ca nişte
conjuncţii): prin urmare, în concluzie, de aceea, care va să zică, la urma urmelor,
aşa că, precum şi, numai că, pentru că, din cauză că, din pricină că, cu toate că,
fără să, măcar că, până să, pentru ca să, indiferent dacă, indiferent că, chiar dacă,
odată ce, din moment ce, de vreme ce, în vreme ce, de îndată ce, imediat ce, ori de
câte ori, astfel încât etc.

 După rolul lor în enunţ:

 Conjuncţii şi locuţiuni conjuncţionale coordonatoare (leagă părţi de propoziţie
sau propoziţii de acelaşi fel).
- copulative: şi, nici
Elevul leneş nu învaţă nici la română, nici la istorie.
 - adversative: dar, însă, iar, ci.
El a învăţat, dar n-a priceput nimic.
- disjunctive: sau, ori, fie, sau.
Eşti student ori doctorand? Ori vii cu noi, ori stai acasă.
- concluzive: deci, aşadar, prin urmare
Mergeţi cu noi, deci luaţi-vă bilete.

 Conjuncţii şi locuţiuni conjuncţionale subordonatoare (leagă propoziţiile

secundare de propoziţiile regente):
- să, că, dacă, fiindcă, deşi, încât, căci, deoarece, întrucât etc.
- fără să, măcar că, cu toate că, până să, de vreme ce, mai înainte să, ori de
câte ori, odată ce, din moment ce, chiar dacă, şi chiar de etc.

Ex. Să te duci la el/1 ca să-ţi explice mai bine./2

M-a ajutat, /1cu toate că era ocupată./2

8. INTERJECȚIA
Interjecția este partea neflexibilă de vorbire care exprimă senzații, sentimente (au, of,
vai) sau imită sunete, zgomote din natură (ham-ham, buf, lipa-lipa).

După semnificație, interjecțiile sunt:

a. ƒpropriu-zise (exprimă stări, senzații, sentimente: ah, of, uau, vai.)

b. ƒonomatopeice (imită sunete și zgomote din natură: guiț, hapciu, piu-piu, buf, trosc,
pleosc, cotcodac.)

După formă, interjecțiile sunt:ƒ

a. simple: măi, bre, na, pleosc;

b. repetate: cioc-cioc, nani-nani, ham-ham, mac-mac, mor-mor;
c. compuse: hodoronc-tronc, tura-vura, tic-tac, heirup, tralala.

După rolul în comunicare, interjecțiile:

a. exprimă reacții, stări sufletești sau emoții: brr, sâc, ura, bravo;
b. transmit un ordin sau un îndemn: hai, na, poftim, câț, marș, dii, ssst;
 c. arată adresarea față de anumiți destinatari: mă, măi, bre, cuțu-cuțu, pis-pis;
d. prezintă obiecte, persoane, evenimente, fapte: ia, iacă, iacătă, uite;
e. inițiază sau păstrează contactul între vorbitori: alo, aha, îhî.

De obicei, interjecțiile nu au funcții sintactice.

Interjecțiile predicative, cele care se comportă ca un verb, au funcția sintactică de
predicat verbal: Hai acasă!; Na un măr.; Uite-o pe sora ta!
Mai rar, interjecțiile pot avea următoarele funcții sintactice:ƒ
a. nume predicativ: E vai de voi!
b. atribut: Avea o căruță zdronca-zdronca.; Halal treabă!
Locuțiunea interjecțională este grupul unitar de cuvinte care exprimă sentimentele sau
reacțiile afective ale vorbitorilor (ei bine, ia te uită, măi să fie, scârț Marițo, vai de mine,
Doamne ferește etc.).
Punctuație:
În general, interjecțiile și locuțiunile interjecționale se despart prin virgulă sau prin semnul
exclamării de restul enunțului:
 Ei, asta e o veste bună!
 Ei! Să vedem ce va mai spune acum!
Dacă interjecția este urmată de un substantiv în vocativ, se pune virgulă după întregul grup: Măi
Radu, unde ai fost?

9.ARTICOLUL

Articolul însoțește un substantiv, arătând în ce măsură obiectul denumit este

cunoscut vorbitorilor.

Substantivul este nearticulat când nu primește nicio informație referitoare la

gradul de cunoaștere a obiectului (copil, casă, tablou…). În dicţionare,
substantivele care sunt cuvinte-titlu apar nearticulate.
Articolul hotărât însoțește substantivul, arătând că obiectul denumit de acesta este
bine cunoscut vorbitorilor. Articolul hotărât se adaugă la sfârșitul substantivului,
formând un singur cuvânt. Articolul hotărât la singular se leagă de substantiv,
uneori, prin sunetul de legătură -u-.

Formele articolului hotărât sunt:

Masculin Feminin Neutru

- singular: -l, -le, -lui -singular: -a, -i -singular: -l, -lui

- plural: -i, -lor -plural: -le, -lor -plural: -le, -lor

Articolul nehotărât arată că obiectul denumit de substantive este mai puţin

cunoscut vorbitorilor. Se aşază mereu în faţa substantivului.

Masculin

- singular: un, unui

- plural: niște, unor

Feminin

-singular: o, unei
-plural: niște, unor

Neutru

-singular: un, unui

-plural: niște, unor

Articolul nu se
analizează separat de
substantiv.