1.

Verbele auxiliare sunt folosite pentru a exprima relaţiile de timp şi de mod ale
verbelor de sens. Verbele auxiliare în limba engleză sunt: to be, to have, to do, may, can, must,
will etc.

Câteva verbe cu sens static sunt numite „verbe de legătură” (sau „verbe copulative”) şi
se folosesc în propoziţii ca parte a predicativului împreună cu substantivul, adjectivul,
participiul sau numeralele.
Aceste verbe sunt: to be (cel mai principal), to get, to become, to look, to seem, to
appear (= seem), to feel, to smell, to grow etc.

E.g. 1. verb de legătură + substantiv: I am a student. – Eu sunt student.

My brother became a doctor in 1991.
Fratele meu a devinit medic în 1991.
2. verb de legătură + adjectiv: He looks ill. - El arată bolnav.

3. verb de legătură + participiu: Our students have got tired.

Studenţii noştri au obosit.
4. verb de legătură + numerale: Five plus five is ten.
Cinci plus cinci fac zece.

Verbele „to be”,”to have”, „to do” pot fi folosite atât ca verbe de sens cât şi ca verbe
auxiliare.

To be – a fi
(Be – was (were) – been)
Verbul „to be” are la Present Tense trei forme: La Past Tense două forme:

am, are, Was,

is were

I am - eu sunt I was - am fost

You are - tu eşti You were - ai fost
He, she, it is - el, ea este He, she, it was- a fost
We are - noi suntem We were - am fost
You are - voi sunteţi You were - aţi fost
They are - ei sunt They wer -au fost

1. „to be” ca verb de acţiune ( a fi, a exista) este un verb al stării sau al relaţiei. El
exprimă o stare, o însuşire sau o relaţie şi apare numai la forma – Simple.
E.g. She is at school now. – Ea este la şcoală acum.
My books are on the table. – Cărţile mele sunt pe masă.

2. „to be” ca verb cu sens static

E.g. He will be a teacher. – El va fi profesor.
She is nice. – Ea este drăguţă.
 The task was difficult. – Întrebarea a fost grea.

2. „to be” ca verb auxiliar ajută la formarea timpurilor compuse.

a) „to be” + forma - ing creează diferite forme de Continuous (aspect continuu)
E.g. I am going. – Eu plec.
The students were writing. – Studenţii scriau.

b) „to be” + a 3-a forma a verbului creează diateza pasivă.

E.g. The shop was opened. – Magazinul era deschis. (Past Tense – Passive Voice)

4. „to be” + infinitiv cu „to”, este folosit pentru a spune că ceva trebuie să se întâmple.
E.g. The meeting is to take place at 7 o’clock.
Întâlnirea trebuie să aibă loc la ora 7. („to be” + infinitiv cu „to” – trebuie).

To have- a avea
(Have – had – had)
La timpul Present verbul „to have” devine „has” la persoana a 3-a singular (he, she, it).
E.g. I have - he has
They have - she has.

1. Ca verb de sens „to have” înseamnă „a avea”, „a poseda”. Adesea în engleza Britanică se
foloseşte „have got”, aşa că întrebările şi propoziţiile negative nu mai folosesc „do”.
E.g. I have got a book. / I have a book. – Eu am o carte.
My friend hasn’t got a book. / My friend doesn’t have a book.
Prietenul meu nu are carte.
Have you got a book? / Do you have a book? – Tu ai carte?

2. Ca verb auxiliar „to have” ajută în combinaţie cu forma a 3-a a verbului la formarea lui
Present Perfect, Past Perfect, Future Perfect şi Condiţional II.
E.g. Has the New York plane arrived yet? – A aterizat deja avionul din New York?
When we arrived, the train had already left. – Când am sosit noi, trenul plecase deja.

3. „To have” apare cu substantive în unele expresii care se comportă ca verbe predicative. În
acest caz ele pot lua şi forma Continuous. Întrebările şi propoziţiile negative se formează cu
„do”. Printre aceste expresii se numără:

to have lunch - a lua masa de prânz

to have dinner – a lua masa de seară
to have breakfast – a lua micul dejun
to have a party – a da o petrecere
to have a walk – a merge la plimbare
to have a shower – a face duş
to have a bath – a face baie
to have fun – a se distra
to have a laugh – a izbucni în râs
to have a look - a privi, a arunca o privire

2. „To have” + compliment + a 3-a formă a verbului formează un verb predicativ cu sensul „a
pune pe cineva să facă ceva”.
 E.g. I had my car repaired. – Mi-am reparat maşina.

To do – a face
(do – did – done)

La timpul Present verbul „to do” devine „does” la persoana a 3-a singular (he, she, it).
E.g. Mary does her morning exercises at 6 o’clock.
Maria face gimnastică la ora şase dimineaţa.

1. “To do” poate fi verb de sens şi atunci are sensul “a face”, “a rezolva” etc.
E.g. We do the washing-up. – Noi spălăm vasele.

2. “To do” ca verb auxiliar se foloseşte la formarea propoziţiilor interogative şi a

propoziţiilor negative, dacă nu există alt verb auxiliar.
E.g. Do you speak English? No, I don’t.

3. “To do” ca verb auxiliar poate servi la o accentuare şi scoatere în evidenţă a unui
enunţ.
E.g. I did see the UFO. – (Chiar) am văzut OZN-ul.

Verbele „to do” şi „to make (made/made)” sunt sinonime dar se folosesc diferit în unele
expresii:
To do + task To make
do the housework make some tea/coffee
do the gardening make dinner/supper/lunch/breakfast
do the washing make a film/video
do the washing-up make the bed
do one’s homework make an appointment
do some exercises make a noise
do business with make a mistake
do one’s best