Prof.

Pătran Ioana-Georgiana

Verbul

Cuvintele unei limbi pot fi organizate în clase lexico-gramaticale, numite pă rți de

vorbire.
Verbul este partea de vorbire flexibilă care arată acțiunea, starea sau existența.
Acesta își modifică forma în funcție de timp, persoană și numă r, adică este o parte de
vorbire flexibilă .
Verbul are trei timpuri de bază :

 trecut – acțiunea se desfă șoară înainte de momentul vorbirii;

 prezent – acțiunea se desfă șoară în momentul vorbirii;
 viitor – acțiunea se desfă șoară după momentul vorbirii.

Verbul are trei persoane:

 persoana I – vorbitorul;
 persoana a II-a – ascultă torul;
 persoana a III-a – cel despre care este vorba în mesaj.

Verbul are două numere:

 singular – folosit atunci câ nd acțiunea este fă cută de o singură persoană ;

 plural – folosit atunci câ nd acțiunea este fă cută de două sau mai multe persoane.

Verbul are formă afirmativă și formă negativă. Forma negativă este construită cu
ajutorul cuvâ ntului nu, care se analizează împreună cu verbul.

Câ nd predicatul se exprimă doar printr-un verb, se numește predicat verbal.

În vorbire, verbele pot:

 să -și modifice forma după persoană și în propoziție să fie predicate verbale (încep,
nu poate);
 să nu-și modifice forma după persoană și în propoziție să nu fie predicate (a
alerga, a opri); acestea sunt forme verbale nepersonale.

Forma din dicționar a verbelor (a alerga, a putea, a începe, a opri) se

numește infinitiv și este o formă verbală nepersonală . Verbul la infinitiv poate să
aibă sau să nu aibă înainte cuvâ ntul a. Câ nd este situat după verbul a putea,
infinitivul se folosește fă ră a (Pot cânta.). Situat după alte verbe, la infinitiv este
necesară prezența lui a (Doresc a desena.).
 Verbele sunt:

-predicative, câ nd pot forma singure predicatul (au înțeles de sine stă tă tor)
Eu sunt în clasă .

Verbul A FI
este predicativ în urmă toarele situații: a se afla, a exista, a avea loc, a proveni, a (se)
întâ mpla, a (se) împlini, a costa, a (se) petrece, a trece, a merge, a dura, a umbla.

Deasupra patului este un tablou. (se află )

Bă tă lia de la Că lugă reni a fost în 1595. (a avut loc)
El este din Iași. (provine)
Nu știu ce e câ nd ți se zbate ochiul. (se întâ mplă )
Mâ ine, sunt 15 ani de la că să toria pă rinților. (se împlinesc)
Am aflat câ t este biletul de avion. (costă )
Azi-noapte a fost o furtună puternică . (s-a petrecut)
Câ nd am intrat în casă , am aflat că bunicul fusese pe la noi. (trecuse)
Am fost cu Andrei într-o excursie. (am mers)
Ora de curs este de 50 de minute. (durează )
Mama nu știe pe unde a fost Andrei pâ nă la acea oră . (a umblat)

-nepredicative, câ nd nu pot forma singure predicatul (nu au înțeles de sine stă tă tor)

Verbele nepredicative sunt:

-copulative
câ nd formează cu un nume predicativ un predicat nominal:
Verbele copulative formează predicatul nominal împreună cu o altă parte de vorbire cu
funcția sintactică de nume predicatic.
Verbul copulativ are rolul unui instrument gramatical, face legă tura între subiect și
numele predicatic, fiind purtă tor de categorii gramaticale (mod, timp, diateză , persoană ,
numă r).

a fi, a deveni, a ieși, a rămâne, a părea, a însemna, a se face, a ajunge.

A fi-predicativ : -Eu sunt în clasă .;

copulativ: (câ nd are alt sens decâ t a se afla, a exista, a dura)

-Eu sunt doctor. (verb cop+N. P.= P. N.)
-Elevii sunt foarte cuminți.
A deveni -este întotdeauna copulativ
-Eu am devenit doctor.
-Eu am devenit trist. (vb. Cop+N. P. = P. N. )

cu excepție: Verbul A DEVENI este totdeauna copulativ.

Doar în limbajul filosofic apare ca verb predicativ în relație cu verbul A FI pentru a
evidenția opoziția stare-schimbare.
De exemplu: În lume, nimic nu este static, ci totul DEVINE.

A IESI- predicativ: -Eu am ieșit din casă .

-copulativ: (când este sinonim cu "a deveni") -Eu am ieșit medic.
-Eu am ieșit trist.

A părea -predicativ: -Pare că plouă .

copulativ (când în propoziția din care face parte există subiect): -Mama pare tristă .

A însemna -predicativ: -Eu însemnez pe caiet.

-copulativ (când nu are sensul "a nota" și arată echivalența dintre subiect și numele
predicativ): -Mama înseamnă mult pentru mine.

A se face -predicativ: -Pâ inea s-a fă cut în cuptor.

-copulativ: (când este sinonim cu "a deveni") -S-a fă cut mare/obraznic/leneș/doctor.

A rămâne -predicativ: -Eu ră mâ n în casă .

-copulativ: (când are sensul "a-și păstra calitățile, însușirile") -El ră mâ ne medic/trist.

A ajunge -predicativ: -George a ajuns acasă .

-copulativ: (când este sinonim cu "a deveni") -George a ajuns sportiv/trist.

Există și alte verbe copulative: a veni (Dan îi vine unchi.), a se chema (El se cheamă
Georgescu.), a se numi (El se numește Viorel.), a se prinde (Ei se prind tovară și.), a se
ține (Ei se țin veri.)

-auxiliare

Verbele care ajută la formarea unor moduri și timpuri se numesc verbe auxiliare.
Verbul a avea este un astfel de verb, cu forme specifice diferite de formele pe care le
are ca verb predicativ, adică verb ce poate fi singur predicat.
Acestea sunt:
 -A AVEA
care ajută la formarea
modului indicativ, timpul perfect compus : AM ascultat
a modului condițional-optativ, timpul prezent: AȘ asculta
perfect : AȘ fi ascultat
și
a viitorului de limbă vorbită: AM să câ nt
viitor în trecut : Aveam să câ nt

-A VREA,
care ajută la formarea
modului indicativ, timpul viitor propriu-zis/standard: VOI câ nta,
viitorul anterior: VOI fi fă cut;
(voi. vei, va, vom, veți, vor)

-A FI,
care ajută la formarea
modului conjunctiv, timpul perfect: să FI ascultat, Ce bine era să FI plouat.
a modului condițional-optativ, timpul perfect: aș FI ascultat,
modul indicativ, timpul viitorului anterior: voi FI fost
și a infinitivului perfect: a FI fost; Era obositor a FI alergat 10km.

-Atât verbele predicative, cât și verbele nepredicative pot fi la moduri personale sau
la moduri nepersonale.
De exemplu, în propoziția:
,,Am de scris'',
verbul a scrie este predicativ, pentru că poate fi singur predicat, fiind la un mod
nepredicativ, supinul.

În propoziția:
,,Fiind inginer, a schimbat ușor priza,
verbul A FI este copulativ, fiind la un mod nepredicativ, gerunziu.

Locuțiunea verbală
 Locuțiunea verbală este un grup unitar de cuvinte, care este sinonim cu un verb și care
are întotdeauna în componență un verb.

a-și aduce aminte,

a-și da seama,
a bă ga de seamă ,
a da ortul popii,
a da bir cu fugiții,
a da nă vală ,
a bate la cap,
a bate apa în piuă (a tră ncă ni),
a bate câ mpii,
a bate palma,
a bate pasul pe loc.

O problemă dificilă este stabilirea statutului de locuțiune a unei grupări de cuvinte

organizate în jurul unui verb.

Gradul ridicat de coeziune a grupării este determinat de următorii factori:

-substantivul din grupare nu poate primi un atribut;
astfel, în enunțul
MIHAI A DAT VESTEA BUNĂ A CÂȘTIGĂRII MECIULUI.
nu există nicio locuțiune,
pentru că substantivul VESTEA este determinat de două atribute, BUNĂ și A
CÂ Ș TIGĂ RII;
a dat vestea este o îmbinare liberă de cuvinte, nu o locuțiune.
substantivul din grupare este nearticulat;
în enunțul dat, substantivul VESTEA este articulat hotă râ t, deci A DA VESTEA nu este
locuțiune.

A da de veste,
substantivul este nearticulat și nici nu poate primi atribut,
deci gruparea este o locuțiune verbală.
-cuvintele componente din grupare sunt invariabile ca formă , cu excepția verbului.

Avea obiceiul greșit de a nu mânca dimineața.-îmbinare de cuvinte.

Carmen a luat parte activă la dezbatere.-îmbinare de cuvinte
George are mare nevoie de ajutorul meu. –îmbinare de cuvinte
(Ele sunt îmbină ri de cuvinte, deoarece nu permit verbului să se combine cu un
complement.)

Verbele predicative care pot deveni copulative pot intra și în componența unor
locuțiuni verbale: a ajunge la sapă de lemn, a-și ieși din să rite, a se face de rușine, a
ră mâ ne pe drumuri, a-i pă rea bine.
 Conjugările verbelor (terminația verbului cu forma din dicționar):

După terminația la infinitv, verbul se grupează în patru conjugări:

I-a, a mânca, a alerga, a visa.
II-ea, a plăcea, a tăcea, a dispărea
III-e, a merge, a face, a drege
IV-i, î a iubi, a citi, a urî, a pârî.

-Moduri și timpuri verbale-

Modul este forma pe care o ia verbul pentru a ară ta felul în care vorbitorul
consideră acțiunea, fiind o categorie gramaticală . Acțiunile pot fi apreciate de
vorbitor drept: • sigure, reale – Stă. Iese. • posibile – Stai! Ieși!

 Modurile predicative sau personale sunt:

 Indicativ
 Conjunctiv
 Condiţional-optativ
 Imperativ

Personale/Predicative (au funcția de P.V. sau de P.N.)

-Modul INDICATIV-

Modul care arată o acțiune sigură , posibilă și reală este modul indicativ.
Indicativul este singurul mod care are forme pentru toate timpurile (prezent, trecut și
viitor)

Are urmă toarele timpuri verbale:

prezent,
imperfect,
perfect simplu,
perfect compus,
mai-mult-ca- perfectul,
viitorul standard (simplu, I),
viitorul anterior.
A fi

1.Prezentul-arată desfă șurarea acțiunii în momentul vorbirii:

Verbele la prezent au o parte relativ fixă , comună cu infinitivul.

Sunetele sau grupurile de sunete care indică persoana și numă rul verbelor se
numesc desinențe.
Absența unui sunet/grup de sunete care indică persoana și numă rul, la verb,
reprezintă o informație gramaticală , ceea ce se consideră că este desinență zero (de
exemplu, visez ∅). Absența sunetelor/grupurilor de sunete care indică timpul
constituie tot informație gramaticală (de exemplu, cânt ∅ ∅).
Inventarul verbelor care la indicativ prezent au forme cu sau fă ră -ez- sau -esc- nu
este clar delimitat. Unele verbe au două forme specializate ca sens: Ana manifestă
interes pentru lectură (arată ). Ea manifestează pentru ocrotirea pădurilor (participă
la o demonstrație). Alte verbe au două forme, amâ ndouă
acceptate: cheltuiește/cheltuie, dar chinuie/chinuiește, DOOM recomandâ nd
3

utilizarea primei forme.

Prezentul poate avea și alte valori temporale (trecut, viitor, adevă r general), câ nd
în propoziție există anumite cuvinte prin care se precizează momentul desfă șură rii
acțiunii.

eu sunt,
tu ești,
el/ea este,
noi suntem,
voi sunteți,
ei/ele sunt.
A avea-eu am, tu ai, el/ea are, noi avem, voi aveți, ei/ele au.

Trecutul are mai multe timpuri. Unul dintre acestea este imperfectul.
2.Imperfectul-arată o acțiune trecută , desfă șurată în paralel cu o altă acțiune trecută ,
dar neterminată
Imperfectul exprimă o acțiune trecută care se desfă șoară în același timp cu o altă
acțiune trecută , avâ nd valoare durativă (Alergam și nu te-am văzut.) sau repetitivă
(De câte ori ieșeam în parc, întâlneam un prieten.).
Într-o narațiune, imperfectul este folosit, de obicei, pentru descrierea cadrului în
care se desfă șoară acțiunea, corespunzâ nd situației inițiale, care este una de
echilibru.
Sunetul și grupul de sunete care indică timpul imperfect sunt -a- și -ea-.
La modul indicativ, timpul imperfect, forma corectă a verbului a voi este: voiam,
voiai, voia etc. Formele cu r (vroiam, vroiai, vroia etc.) sunt greșite. Acestea apar în
vorbire sub influența verbului a vrea, care la imperfect are formele: vream, vreai,
vrea etc.

eu eram,
 tu erai,
el/ea era,
noi eram,
voi erați,
ei/ele erau.
A avea-eu aveam, tu aveai, el/ea avea, noi aveam, voi aveați, ei/ele aveau

3.Perfectul compus- exprimă o acțiune trecută și terminată în momentul vorbirii.

Perfectul compus este alcă tuit din forme specifice ale verbului auxiliar a
avea + participiul verbului de conjugat (am ascultat).

Există și forme ale perfectului compus, care sunt vechi și se pă strează mai ales în poezia
populară : ,,Semă nat-am grâ u de vară ’’; Datu-mi-te-a taică -tă u’’.
Participiul este o formă nonfinită /nepersonală care arată o acțiune suferită de o ființă
sau de un lucru.
Într-o narațiune din literatura de astă zi sau din comunicarea curentă și orală ,
perfectul compus se folosește pentru a prezenta acțiunile, evenimentele.

Eu am fost,
tu ai fost,
el/ea a fost/
noi am fost/
voi ați fost/
ei/ele au fost.
A avea-eu am avut, tu ai avut, el/ea a avut, noi am avut, voi ați avut, ei/ele au avut.

4.Perfectul simplu-exprimă în limba literară , o acțiune trecută și terminată în

momentul vorbirii, fiind timpul povestirii la persoana a-III-a
Sunetele și grupul de sunete( sufixele) care arată timpul perfect simplu sunt:
-a, -u, -se, -i, (-â ).
Desinența de perfect simplu este alcă tuită din două pă rți:
segmentul -ră - (cu realizarea 0 la singular) și un segment final pentru persoană și nr.,
comun cu alte timpuri.
La persoana I, singular, în cazul verbelor terminate la infinitiv în -i, perfectul simplu
are doi i, primul indicâ nd timpul și al doilea fiind desinență : dormii. La persoana a III-
a, singular, are doar un i, care arată timpul, desinența fiind zero: dormi∅. Verbul a
pustii are la infinitiv doi i, așadar la persoana I, singular, perfectul simplu se scrie cu
trei i: pustiii.

Eu câ ntai,
tu câ ntași,
el/ea câ ntă ,
noi câ ntară m,
voi câ ntară ți,
ei/ele câ ntară .
Eu dispă rui, tu dispă ruși, el/ea dispă ru, noi dispă rură m, voi dispă rură ți, ei/ele
dispă rură .
Eu venii, tu veniși, el/ea veni, noi veniră m, voi veniră ți, ei/ele veniră .
Eu fui, tu fuși, el/ea fu, noi fură m, voi fură ți, ei/ele fură .
Eu sfiii, el/ea sfii, eu pustiii, el/ea pustii, eu pusnicii, el/ea pusnici, eu zdrobii, el/ea
zdrobi.

5.Mai-mult-ca-perfectul-exprimă o acțiune trecută și terminată înaintea altei acțiuni

trecute
Într-o narațiune, mai-mult-ca-perfectul indică acțiuni din plan secund, mai puțin
importante.
Grupul de sunete care indică mai-mult-ca-perfectul este -se-, aflat după sunetul
care indică perfectul simplu.
O greșeală frecventă apare la persoana a II-a, singular, prin folosirea desinenței -
i în loc de -și: începusei, plecasei, în loc de începuseși, plecaseși. La persoana I și a II-a,
plural, formele fă ră -ră- sunt incorecte conform DOOM3.

A fi Eu fusesem,
tu fuseseși,
el/ea fusese,
noi fuseseră m,
voi fuseseră ți,
ei/ele fuseseră

Eu câ ntasem, tu câ ntaseși, el/ea câ ntase, noi câ ntaseră m, voi câ ntaseră ți, ei/ele
câ ntaseră .
Eu dispă rusem, tu dispă ruseși, el/ea dispă ruse, noi dispă ruseră m, voi dispă ruseră ți,
ei/ele dispă ruseră
Eu venisem, tu veniseși, el/ea venise/noi veniseră m, voi veniseră ți, ei/ele veniseră
Eu adusesem, tu aduseseși, el/ea adusese, noi aduseseră m, voi aduseseră ți, ei/ele
aduseseră
Eu urâ sem, tu urâ seși, el urâ se, noi urâ seră m, voi urâ seră ți, ele/ei urâ seră .

6. Viitorul-exprimă o acțiune care se va desfă șura după momentul vorbirii.

Verbul a vrea este verb auxiliar câ nd ajută la formarea timpului viitor.
Viitorul este alcă tuit din forme specifice ale verbului a vrea + infinitivul
verbului de conjugat.
În limba româ nă mai veche, existau și forme inverse: veni-va. Uneori, între infinitiv
și auxiliar puteau fi intercalate și pronume: învăța-ne-va.

Limba este un mijloc de comunicare cu ajutorul cuvintelor și se folosește oral și în

scris. Aceasta are aspecte diverse legate de regiunea în care se vorbește, de
pregă tirea vorbitorilor, de intenția de a transmite câ t mai expresiv un mesaj, de
canalul de comunicare (prin telefon, prin e-mail etc.).
Limba standard este reprezentată de limba ordonată după o serie de norme și
reguli stabilite de specialiști, mai ales în varianta scrisă .
Există o formă de viitor standard și două forme de viitor de limbă vorbită , toate
trei literare și un viitor popular, alcă tuit din forme ale verbului a vrea (din care
cade v de la inițială ) + infinitivul verbului de conjugat.
Viitorul standard/simplu/I -

A fi Eu voi FI,
tu vei FI,
el/ea va FI,
noi vom FI,
voi veți FI,
ei/ele vor FI

În limba vorbită , viitorul se construiește în mai multe feluri:

-verbul A AVEA la indicativ prezent+o altă formă a verbului de conjugat: am să câ nt, ai să
câ nți, are să câ nte, avem să câ ntă m, aveți să câ ntați, au să câ nte.
-O-invariabil+o altă formă a verbului de conjugat: o să câ nt, o să câ nți, o să câ nte, o să
câ ntă m, o să câ ntați, o să câ nte.
-în limbajul familiar și regional se folosesc forme de viitor alcă tuite din forme ale
verbului A VREA (din care cade V de la inițială ) +infinitivul verbului de conjugat: oi
câ nta, ă i câ nta, o câ nta, om câ nta, ă ți câ nta, or câ nta. ; oi aduce, ă i aduce, o aduce, om
aduce, oți aduce, or aduce; oi veni, îi (ei) veni, o veni, om veni, îți (eți) veni, or veni.

Viitorul anterior- arată o acțiune viitoare, terminată înaintea altei acțiuni viitoare.
Viitorul anterior este alcă tuit din verbul auxiliar a vrea + verbul auxiliar a
fi + participiul verbului de conjugat. Astă zi, viitorul anterior este aproape dispă rut
din limbă , apă râ nd rar, iar atunci obligatoriu în relație cu un viitor standard. De
exemplu: Când vei sosi, voi fi terminat compunerea.

Eu voi fi fost,
tu vei fi fost,
ea/el va fi fost,
noi vom fi fost,
voi veți fi fost,
ei/ele vor fi fost.

Viitorul în trecut- indică o acțiune viitoare desfă șurată în trectu, în raport cu altă
acțiune din trecut;
este alcă tuit din imperfectul verbului a avea și conjunctivul verbului de conjugat:
(Abia după ce am citit cartea aveam să înțeleg de ce mi-ai recomandat-o.)

Există forme inverse ale viitorului și sunt folosite în limbajul poetic: semă na-vom, sta-vom,
aduna-le-vor.

Indicativ

Prezent-
Eu vreau,
tu vrei,
el/ea vrea,
noi vrem,
voi vreți,
ei/ele vreau;
Imperfect-
Eu vream,
tu vreai,
el/ea vrea,
noi vream,
voi vreați,
ei/ele vreau;
Perfect compus-
Eu am vrut,
tu ai vrut,
el/ea a vrut,
noi am vrut,
voi ați vrut,
ei/ele au vrut;
Perfect simplu-
Eu vrui,
tu vruși,
el/ea vru,
noi vrură m,
voi vrură ți,
ei/ele vrură ;
Mai-mult-ca-perfectul-
Eu vrusesem,
tu vruseseși,
el/ea vrusese,
noi vruseseră m,
voi vruseseră ți,
ei/ele vruseseră .
Viitorul I-
eu voi vrea,
tu vei vrea,
el/ea va vrea/,
noi vom vrea,
voi veți vrea,
ei/ele vor vrea.
Viitorul anterior-
eu voi fi vrut,
tu vei fi vrut,
el/ea va fi vrut,
noi vom fi vrut,
voi veți fi vrut,
ei/ele vor fi vrut.

-Modul imperativ-
 Modul care arată arată o acțiune posibilă , realizabilă , exprimâ nd un ordin, un îndemn,
un sfat, o rugă minte.
Are forme doar pentru persoana a II-a, singular și plural.
Are formă afirmativă (Vino!)
și
formă negativă, la persoana a II-a, singular, alcă tuită din adverbul nu+verbul de
conjugat la infinitv (Nu veni!),
iar la persoana a II-a, plural, din adverbul nu+imperativul afirmativ (Nu veniți)
Nu are forme specifice de timp. În vorbire, are o intonație specifică , exclamativă .

Verbul a fi are doi i la persoana a II-a, singular, forma afirmativă (Fii zilnic la
antrenament!), în timp ce la forma negativă are un i (Nu fi zilnic la antrenament!).

Du! Fă ! Fii!Vino! Apari! Fugi! Ieși! Taci! Ș ezi!

NU FI! Nu duce! Nu face! Nu veni! Nu fugiți! Nu ieși!

La persoana a II-a, singular, verbul a fi are formele fii (Fii vesel!), respectiv nu fi (Nu fi
trist!)
Verbele la imperativ sunt în propoziție predicate verbale.

-Modul conjunctiv-

Modul conjunctiv arată o acțiune posibilă , realizabilă . Marca gramaticală a modului

conjunctiv este cuvâ ntul să.
La începutul enunțurilor orale, conjunctivul la persoana a III-a poate sa apară fă ra
cuvâ ntul să : Facă ce-o dori!
Verbele predicative la modul conjuctiv au funcția sintactică de predicat verbal.

Modul conjunctiv are două timpuri:

-Prezent- care arată o acțiune ce se poate desfă șura în momentul vorbirii sau după
momentul vorbirii;
-este alcă tuit din cuvâ ntul să+formele de indicativ, prezent ale verbului de conjugat, cu
excepția persoanei III-a
A fi Eu să fiu,
Tu să fii,
El/ea să fie,
Noi să fim,
Voi să fiți,
Ei/ele să fie;
-Perfect- care arată o acțiune ce se poate desfă șura înainte de momentul vorbirii
-este alcă tuit din cuvâ ntul să +verbul auxiliar a fi+participiul verbului de conjugat.
Timpul perfect are aceeași formă la toate persoanele, la ambele numere.
Eu să fi fost,
Tu să fi fost,
El/ea să fi fost,
Noi să fi fost,
Voi să fi fost,
 Ei/ele să fi fost

 Prezent – să + verbul de conjugat

 Perfect – să + fi + verbul de conjugat

Forma negativă se construiește cu ajutorul cuvântului nu: să nu câ nt; să nu fi câ ntat.

Cuvintele cam, mai, tot sepot intercala la conjunctiv prezent între să și verb, iar la
conjunctiv perfect între cuvâ ntul să și verbul auxiliar a fi.

-Modul condiționalul-optativ -

Modul condiționalul-optativ arată acțiuni posibile a că ror realizare depinde de o

condiție sau arată acțiuni dorite.

Modul condițional-optativ are două timpuri:

-Prezent-care arată o acțiune desfă șurată în momentul vorbirii ori după momentul
vorbirii;
- Timpul prezent al modului condițional optativ se formează cu verbul auxiliar a avea
+infinitivul verbului de conjugat
A fi Eu aș fi,
Tu ai fi,
El/ea ar fi,
Noi am fi,
Voi ați fi,
Ei/ele ar fi;

-Perfect- care arată o acțiune desfă șurată înainte de momentul vorbirii;

-Timpul perfect al conditionalului-optativ se formează cu verbul auxiliar a avea+verbul
auxiliar a fi+participiul verbului de conjugat.

Eu aș fi fost,
Tu ai fi fost,
El/ea ar fi fost,
Noi am fi fost,
Voi ați fi fost,
Ei/ ele ar fi fost.

 Prezent: aş, ai, ar, am, aţi + verbul de conjugat

 Perfect : aş, ai, ar, am, aţi + fi + verbul de conjugat

Forma negativă se construiește cu ajutorul cuvântului nu(n-aș cânta).

Verbele predicative la condițional-optativ au funcția sintactică de predicat verbal.

La timpul prezent există și forme inverse în construcții afective din limbajul familiar
(Vedea-l-aș mare!). Când între infinitiv și auxiliar nu este un pronume personal,
infinitivului i se adaugă sufixul –RE (Închinare-aș în cinstea ta!)
 La condiționalul-optativ, prezent, cuvintele cam, mai, tot se intercalează între verbul
auxiliar și infinitivul verbului de conjugat: aș cam pleca, aș mai citi, aș tot vorbi.

La condiționalul-optativ, perfect, cuvintele cam, mai, tot se intercalează între cele două
verbe auxiliare: aș cam fi plecat, aș mai fi citit, aș tot fi vorbit.

Forme nonfinite (acestea nu sunt nepredicate)

 Modurile nepredicative sau nepersonale sunt:

 Infinitiv
 Supin
 Participiu
 Gerunziu
 Modul -Infinitiv-

Modul infinitiv denumește o acțiune sau o stare și reprezintă forma din dicționar a
verbelor (a câ nta, a mâ nca, a citi).

Infinitivul are două forme:

-forma scurtă , care poate apă rea:
 cu prepoziția a: A ajuta este o dovadă de generozitate.
 fă ră prepoziția a: Pot rezolva toate exercițiile.
-forma lungă , cu sufixul -re, care este învechită și rară , apare în forme inverse ale
condițional-optativ („închinare-aș și n-am cui/Închinare-aș murgului”- balada Toma
Alimoș). Această formă nu trebuie confundată cu subtantivele obținute din verbe, care
pot fi articulate și pot fi determinate de un adjectiv. (Precizarea profesorului este
importantă . Am reținut importanta precizare.)

Infinitivul are marca a și sufixe diferite pentru fiecare conjugare a verbului( vezi ală turat
clasificarea conform Gramaticii de bază a limbii româ ne):
conjugarea I: a lucra
conjugarea a II-a: a vedea
conjugarea a III-a: a râde
conjugarea a IV-a: a vorbi
conjugarea a V-a: a hotărî
Verbul la infinitv după verbul a putea se folosește doar fă ră cuvâ ntul A (Pot câ nta.)

Verbele in Infinitiv pot îndeplini urmă toarele funcții sintactice:

Subiect-A mâ nca este important. (cine este important?)
Nume predicativ (va sta mereu pe lâ ngă un verb copulativ) Dorința este de a mâ nca.
Complement direct-Pot câ nta la un instrument. (ce pot?)
Complement prepozițional-Se gâ ndește la a urma un curs. (la ce se gâ ndește?)
Circumstanțial de mod-Alerga fă ră a respira. (cum alergă ?)
Circumstanțial de timp-Înainte de a ră să ri soarele am plecat. (câ nd am plecat?)
Atribut verbal-Dorința de a mâ nca e mare. (care dorință ?)
Circumstanțial de cauză -Se teme a nu greși la lucrare. (din ce cauză ?)
Circumstanțial de scop-Luptă pentru a avea bunuri. (cu ce scop?)

Modul -Gerunziu-
Modul gerunziu denumește o acțiune în desfă șurare, fă ră referire precisă la momentul
vorbirii.

Sufixele specifice de gerunziu sunt: (-ând)- mâ ncâ nd și (-ind)- citind.

 Gerunziul are formă afirmativă : auzind
și formă negativă (obținută cu prefixul ne-): neauzind.
 Între forma de gerunziu și prefixul de negație se poate intercala semiadverbul
mai (nemaiauzind).
 Gerunziul poate primi clitice pronominale, care sunt atașate după verb (vă zundu-
mă , vă zund-o).
 Câ nd se acordă în gen, numă r și caz cu substantivul determinat, gerunziul devine
adjectiv, construcția numindu-se gerunziu acordat ( A ră spuns cu buzele
tremurâ nde.)

Verbele la gerunziu pot îndeplini urmă toarele funcțiile sintactice:

Subiect-Se aude plouâ nd. (cine se aude?)
Complement direct-Aud plouâ nd. (eu ce aud?)
Circumstanțial de mod-Se plimba pedalâ nd încet. (cum se plimba?)
Circumstanțial de timp-Trecâ nd prin București, mama mi-a ară tat Ateneul. (câ nd mi-a
ară tat Ateneul?)
Atribut verbal-Coșurile fumegâ nd se vă d în zare.(care coșuri?)
Circumstanțial de cauză -Pierzâ nd cheile, am ră mas acasă . (din ce cauză am ră mas
acasă ?)

Modul -Participiu-

Modul participiu arată o acțiune terminată , suferită sau îndeplinită de o ființă sau de un
lucru.
O formă verbală nepersonală este participiul, care arată o acțiune suferită de o
ființă sau de un lucru (învățat, ales). Participiul ajută la formarea unor moduri și
timpuri și are, în această situație, valoare verbală (Am terminat romanul.). Câ nd este
folosit singur, participiul devine adjectiv (Caietul terminat este pe masă .
Tema terminată a fost ușoară .).

Se recunoaşte după terminaţiile „-s” sau „-t”

Participiul are sufixe specifice, cu realiză ri diferite în fucție de conjugare:
 -at pentru verbele de conjugarea I (câ ntat, lucrat);
 -ut pentru verbele de conjugarea a II-a (vă zut, plă cut) și pentru unele verbe de
conjugarea a III-a (trecut, fă cut);
 -s pentru unele verbe de conjugarea a III-a (mers, ră mas);
 -t pentru o serie restrâ nsă de verbe de conjugarea a III-a (copt, rupt);
 -it pentru verbele de conjugarea a IV-a (citit, vorbit);
 -â t pentru verbele de conjugarea a V-a (doborâ t, pâ râ t).

Participiul ca formă nepersonală sau nonfinită intră în componența unor moduri și

timpuri compuse, câ nd este precedat de un verb auxiliar:
indicativ, perfect compus (am vorbit);
 indicativ, viitor anterior (voi fi vorbit);
conjuctiv, perfect (să fi vorbit);
condițional-optativ,perfect (aș fi vorbit).
Verbele la participiu pot îndeplini urmă toarele funcțiile sintactice:
Atribut adjectival-Copacul tă iat este aici. (care copac?)
Nume predicativ-Copacul este tă iat.

Câ nd apare independent, participiul devine adjectiv provenit din participiu și

îndeplinește funcția sintactică de atribut adjectival (cartea citită, prietenei apropiate) sau
de un nume predicativ (Amintirile sunt plăcute.)
Atribut adjectival-Copacul tă iat este aici. (care copac?)
Nume predicativ-Copacul este tă iat.

Forma negativă a participiului se obține cu ajutorul prefixului ne- (neaflat, nedormit).

Între prefixul ne- și participiu se poate intercala semiadverbul mai (nemaiauzit,
nemaivăzut).

Modul -Supin -

Modul supin este forma verbală nepersonală care denumește acțiunea, la fel ca
infinitivul.

Supinul este alcă tuit din prepoziție (cuvintele de legă tură ) +forma de participiu a
verbului.
Prepozițiile care pot intra în alcă tuirea supinului sunt:
de, din, după, la, de la, pentru etc.

Exemple: de lecturat, la lecturat, de la lecturat, de desenat, la desenat, pentru desenat

Supinul are formă afirmativă (Justificarea ei este de înțeles.) și formă negativă

(Justificarea ei este de neînțeles.).

Verbele la supin pot îndeplini urmă toarele funcțiile sintactice:

Subiect-De scris e ușor. (cine e ușor?)

Nume predicativ-Dorința este de scris.
Atribut verbal-Mașina de spă lat s-a stricat. (care mașină ?)
Complement direct-Am de scris. (ce am?)
Complement prepozițional-Se apucă de înot. (de ce se apucă ?)
Verbele predicative și copulative care au categoria gramaticală a modului ocupă în enunț
doar poziția de centru, îndeplinind funcția sintactică de: P.V. sau de P.N.
În calitate de adjuncți, verbele la forme nepersonale intră într-un grup verbal, în care pot
îndeplini funcția sintactică de: S, N.P., COMPLEMENT, CIRCUMSTANȚ IAL., iar într-un
grup nominal au funcția de atribut verbal.
 Fișă de lucru, clasa a VII-a

Verbul

1. Subliniază forma corectă de indicativ, prezent a verbelor de mai jos la persoana a III-a,
singular, conform DOOM3.
aranjază /aranjează ; demarchează /demarcă ;
așază /așează ; dibuie/dibuiește;
constituie/constitue; îndrumează /îndrumă ;
creează /crează ; înfiripează /înfiripă ;
dă inuie/dă inuiește; învâ rte/învâ rtește;
încetinează /încetinește; șchioapă tă /șchiopă tează ;
perturbă /perturbează ; destă inuie/destă inuiește;
ră zuie/ră zuiește; înjgheabă /înjghebează ;
șede/șade; înveșmâ ntă /înveșmâ ntează ;
stă ruie/stă ruiește; bombă ne/bombă nește;
biruie/biruiește; biciuie/biciuiește;

2. A) Alege forma corectă a verbelor pentru propozițiile de mai jos

Dan concură /concurează la o întrecere de schi.
Colegii mei manifestă /manifestează interes pentru învă ță tură .
Iulian reflectă /reflectează la rezolvarea problemei.
Camionul degajă /degajează mult fum.
Ea îndoaie/îndoiește pă tura.
Juriul ne decernează /decernă premiul pe scenă .
Concluzia succede/succedă prezentă rii proiectului.
Ne creă m/creem singuri costumele pentru serbare.
Directorul deleagă /delegă o persoană pentru a ne ajuta.
Apa din pahar se evaporă /evaporează .
Bunicul irigă /irighează gră dina de zarzavat.
El rezumă /rezumează povestirea.
Ea copie/copiază la matematică .
Mugur îl bă nuie/bă nuiește pe Marian de minciună .
Vâ nză torul înșală /înșeală clienții la câ ntar.
Ada se îngrașe/se îngrașă de ceva vreme.
Bunicul evoacă /evocă anii școlarită ții.
Dana efectuiază /efectuează tema.
Îl agreiază /agreează pe colegul să u.
Îmi acord/acordez vioara.
Eu torn/turnez un film.
Eu cheltui/cheltuiesc mulți bani.
Mama veghează /veghiază somnul copilului.
Îți previ/previi prietenii asupra pericolelor.
Fulgerul tră znește/tră snește un copac.
Îmi acord/acordez chitara.
Mama contractă /contractează un împrumut la bancă .
Jandarmii degajă /degajează piața ocupată de manifestanți.
Horia înseamnă /însemnează exercițiul dat ca temă pentru acasă .
Maria îi ordonă /ordonează câ inelui să se așeze.
Regizorul toarnă /turnează un nou film.

3. Precizează modul, timpul și funcția sintactică pentru verbele din textele de mai jos:
,,După ce m-a certat și dâ nsa, (…) m-a luat de mâ nă și m-a dus în banca a treia, pe râ ndul
dinspre ușă , unde era un loc liber. Mi-a spus: ,,Stai aici și fii atent!’’ A plecat la catedră ,
unde a pus pe unul să citească ceva, iar ea a început să caute prin geantă . Eu aș fi vrut să
fiu atent, dar nu puteam asculta.’’
,,Dacă ar fi fost treaz, l-ar fi rugat să -i tragă puțin pă lă ria pe ochi și ar fi ațipit mă car o
clipă . Descoperise că atunci câ nd dormi visezi tot felul de nă zdră vă nii. De exemplu,
noaptea trecută , numai câ t ațipise puțin, s-a visat zburâ nd. Ehei, dacă ar putea să zboare,
ar urca pâ nă la prietenul lui, nourașul!’’
,,Ieșisem în fața blocului și priveam cum că deau fulgii de ză padă . Aș fi droit să plec la
să niuș, dar n-am gă sit niciun prieten. Atunci l-am auzit pe Dan, care m-a strigat:
-Așteaptă ! Cobor imediat.’’
,,Scriu o compunere, dorind să povestesc întâ mplă rile tră ite în timpul vizitei la bunici. Aș
vrea să surprind umorul verișoarei mele, care îmi spunea:
-Ascultă ! Crezi că a râ de mereu este ciudat?’’

4. Precizează conjugarea, modul și timpul:

reparau,
aș fi construit,
aș pleca,
să merg,
să fi mers,
să fi tă cut,
mergeam,
să scriu,
aș spune,
voi lucra,
voi fi fost,
Citește!,
scris,
fă cut,
de plâ ns,
mâ ncâ nd,
fiind,
a alege,
a fi ales,
o să merg,
a învă țat,
vă zură ,
scriam,
desenezi,
citii,
fugise,
ați câ ntat,
vom pleca,
nu vorbi!,
o să vin,
 luai,
luași,
luasem,
plă cusem,
fiersei,
fierseși,
cusuși,
copsei,
pă ră sii,
pă ră siși,
pă ră sisem,
pă ră siseră m.

5. Subliniază forma corectă a verbelor date la indicativ, prezent, persoana I, singular:

amâ n/amâ i;
înghiț/înghit;
șed/șez;
ascut/ascuț;
pră jesc/pră jă sc;
țin/țiu;
cad/caz;
pun/pui;
vă d/vă z;
crez/cred;
ră mâ n/ră mâ i;
vin/viu.
Rezolvare