Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Verbul este partea de vorbire care arată acțiunea, starea sau existența.
Verbele sunt:
Verbul A FI este predicativ în următoarele situații: a se afla, a exista, a avea loc, a proveni, a (se)
întâmpla, a (se) împlini, a costa, a (se) petrece, a trece, a merge, a dura, a umbla.
-copulative, când formează cu un nume predicativ un predicat nominal: a fi, a deveni, a ieși, a rămâne, a
părea, a însemna, a se face, a ajunge.
A IESI-verb pred. Eu am ieșit din casă. Cop.-Eu am ieșit medic. Eu am ieșit trist.
Există și alte verbe copulative: a veni (Dan îi vine unchi.), a se chema (El se cheamă Georgescu.), a se
numi (El se numește Viorel.), a se prinde (Ei se prind tovarăși.), a se ține (Ei se țin veri.)
Acestea sunt:
-A AVEA, care ajută la formarea modului indicativ, timpul perfect compus (AM ascultat), a modului
condițional-optativ, timpul prezent (AȘ asculta), timpul perfect (AȘ fi ascultat) și a viitorului popular (AM
să cânt);
-A VREA, care ajută la formarea modului indicativ, timpul viitor propriu-zis/standard (VOI cânta), viitorul
anterior (VOI fi făcut);
-A FI, care ajută la formarea modului conjunctiv, timpul perfect (să FI ascultat), a modului condițional-
optativ, timpul perfect (aș FI ascultat), viitorului anterior (voi FI fost) și a infinitivului perfect ( a FI fost).
Atât verbele predicative, cât și verbele nepredicative pot fi la moduri personale sau la moduri
nepersonale. De exemplu, în propoziția:,,Am de scris'', verbul a scrie este predicativ, pentru că poate fi
singur predicat, fiind la un mod nepredicativ, supinul. În propoziția: ,,Fiind inginer, a schimbat ușor priza,
verbul A FI este copulativ, fiind la un mod nepredicativ, gerunziu.
Verbul A DEVENI este totdeauna copulativ. Doar în limbajul filosofic apare ca verb predicativ în relație cu
verbul A FI pentru a evidenția opoziția stare-schimbare. De exemplu: În lume, nimic nu este static, ci
totul DEVINE.
Locuțiunea verbală-un grup de cuvinte, care este sinonim cu un verb și se comportă ca un verb: a-și
aduce aminte, a-și da seama, a băga de seamă, a da ortul popii, a da bir cu fugiții, a da năvală, a bate la
cap, a bate apa în piuă (a trăncăni), a bate câmpii, a bate palma, a bate pasul pe loc.
O problemă dificilă este stabilirea statutului de locuțiune a unei grupări de cuvinte organizate în jurul
unui verb. Gradul ridicat de coeziune a grupării este determinat de următorii factori:
-substantivul din grupare nu poate primi un atribut; astfel, în enunțul MIHAI A DAT VESTEA BUNĂ A
CÂȘTIGĂRII MECIULUI., nu există nicio locuțiune, pentru că substantivul VESTEA este determinat de două
atribute, BUNĂ și A CÂȘTIGĂRII; a dat vestea este o îmbinare liberă de cuvinte, nu o locuțiune.
-substantivul din grupare este nearticulat; în enunțul dat, substantivul VESTEA este articulat hotărât, deci
A DA VESTEA nu este locuțiune. A da de veste, substantivul este nearticulat și nici nu poate primi atribut,
deci gruparea este o locuțiune verbală.
V- î, a urî, a pârî.
Are următoarele timpuri verbale: prezent, imperfect, perfect simplu, perfect compus, mai-mult-ca-
perfectul, viitorul standard (simplu, I), viitorul anterior.
A fi
1.Prezentul-momentul actual al petrecerii acțiunii: eu sunt, tu ești, el/ea este, noi suntem, voi sunteți,
ei/ele sunt.
A avea-eu am, tu ai, el/ea are, noi avem, voi aveți, ei/ele au.
2.Imperfectul-arată o acțiune petrecută în trecut, dar neterminată: eu eram, tu erai, el/ea era, noi eram,
voi erați, ei/ele erau.
A avea-eu aveam, tu aveai, el/ea avea, noi aveam, voi aveați, ei/ele aveau
3.Perfectul compus- exprimă o acțiune trecută și terminată în momentul vorbirii. Eu am fost, tu ai fost,
el/ea a fost/noi am fost/voi ați fost/ ei/ele au fost.
A avea-eu am avut, tu ai avut, el/ea a avut, noi am avut, voi ați avut, ei/ele au avut.
Eu am fost, tu ai fost, el/ea a fost, noi am fost, voi ați fost, ei/ele au fost.
Există și forme ale perfectului compus, care sunt vechi și se păstrează mai ales în poezia
populară: ,,Semănat-am grâu de vară’’; Datu-mi-te-a taică-tău’’.
Participiul este o formă nonfinită/nepersonală care arată o acțiune suferită de o ființă sau de un lucru.
Sunetele și grupul de sunete care arată timpul perfect simplu sunt: -a, -u, -se, -i, (-â).
Eu cântai, tu cântași, el/ea cântă, noi cântarăm, voi cântarăți, ei/ele cântară.
Eu dispărui, tu dispăruși, el/ea dispăru, noi dispărurăm, voi dispărurăți, ei/ele dispărură.
Eu venii, tu veniși, el/ea veni, noi venirăm, voi venirăți, ei/ele veniră.
Eu fui, tu fuși, el/ea fu, noi furăm, voi furăți, ei/ele fură.
Eu sfiii, el/ea sfii, eu pustiii, el/ea pustii, eu pusnicii, el/ea pusnici, eu zdrobii, el/ea zdrobi.
Eu cântasem, tu cântaseși, el/ea cântase, noi cântaserăm, voi cântaserăți, ei/ele cântaseră.
Eu dispărusem, tu dispăruseși, el/ea dispăruse, noi dispăruserăm, voi dispăruserăți, ei/ele dispăruseră
Eu adusesem, tu aduseseși, el/ea adusese, noi aduseserăm, voi aduseserăți, ei/ele aduseseră
Eu fusesem, tu fuseseși, el/ea fusese, noi fuseserăm, voi fuseserăți, ei/ele fuseseră
Verbul a vrea este auxiliar când formează viitorul, având forme specifice.
Viitorul este alcătuit din forme specifice ale verbului auxiliar A VREA+ infinitivul verbului de conjugat.
6.Viitorul standard/simplu/I
Eu voi FI, tu vei FI, el/ea va FI, noi vom FI, voi veți FI, ei/ele vor FI
-verbul A AVEA la indicativ prezent+o altă formă a verbului de conjugat: am să cânt, ai să cânți, are să
cânte, avem să cântăm, aveți să cântați, au să cânte.
-în limbajul familiar și regional se folosesc forme de viitor alcătuite din forme ale verbului A VREA (din
care cade V de la inițială) +infinitivul verbului de conjugat: oi cânta, ăi cânta, o cânta, om cânta, ăți cânta,
or cânta. ; oi aduce, ăi aduce, o aduce, om aduce, oți aduce, or aduce; oi veni, îi (ei) veni, o veni, om veni,
îți (eți) veni, or veni.
7. Viitorul anterior-arată o acțiune viitoare terminată înaintea altei acțiuni viitoare. Este alcătuit din
verbul auxiliar A FI+participiul verbului de conjugat.
Eu voi fi fost, tu vei fi fost, ea/el va fi fost, noi vom fi fost, voi veți fi fost, ei/ele vor fi fost.
Există forme inverse ale viitorului și sunt folosite în limbajul poetic: semăna-vom, sta-vom, aduna-le-vor.
Indicativ
Prezent-Eu vreau, tu vrei, el/ea vrea, noi vrem, voi vreți, ei/ele vreau;
Imperfect-Eu vream, tu vreai, el/ea vrea, noi vream, voi vreați, ei/ele vreau;
Perfect compus-Eu am vrut, tu ai vrut, el/ea a vrut, noi am vrut, voi ați vrut, ei/ele au vrut;
Perfect simplu-Eu vrui, tu vruși, el/ea vru, noi vrurăm, voi vrurăți, ei/ele vrură;
Mai-mult-ca-perfectul-Eu vrusesem, tu vruseseși, el/ea vrusese, noi vruseserăm, voi vruseserăți, ei/ele
vruseseră.
Viitorul I-eu voi vrea, tu vei vrea, el/ea va vrea/, noi vom vrea, voi veți vrea, ei/ele vor vrea.
Viitorul anterior-eu voi fi vrut, tu vei fi vrut, el/ea va fi vrut, noi vom fi vrut, voi veți fi vrut, ei/ele vor fi
vrut.
Are forme doar pentru persoana a II-a, singular și plural. Nu are forme specifice de timp. În vorbire, are o
intonație specifică, exclamativă.
-are timpurile:
Condiționalul-optativ-arată acțiuni posibile a căror realizare depinde de o condiție sau arată acțiuni
dorite.
-are timpurile:
La timpul prezent există și forme inverse în construcții afective din limbajul familiar (Vedea-l-aș mare!).
Când între infinitiv și auxiliar nu este un pronume personal, infinitivului i se adaugă sufixul –RE
(Închinare-aș în cinstea ta!)
La condiționalul-optativ, prezent, cuvintele cam, mai, tot se intercalează între verbul auxiliar și infinitivul
verbului de conjugat: aș cam pleca, aș mai citi, aș tot vorbi.
La condiționalul-optativ, perfect, cuvintele cam, mai, tot se intercalează între cele două verbe auxiliare:
aș cam fi plecat, aș mai fi citit, aș tot fi vorbit.
Infinitivul-forma din dicționar a verbelor (a cânta, a mânca, a citi). Verbul la infinitv după verbul a putea
se folosește doar fără cuvântul A (Pot cânta.)
Gerunziu-ând/ind-mâncând, citind
Aplicație
1. La numai 25 de ani, bunicul ajunsese un profesor cunoscut și un cetățean respectat într-un sat
ardelenesc. (verbul copulativ-ajunsese+numele predicativ multiplu, exprimat prin substantive comune)
2. Sora mea mai mare se va face inginer agronom. (verbul copulativ-se va face+numele predicativ,
exprimat prin substantiv comun)
3. Ieri, am ajuns mai devreme la antrenamentul de baschet. (Predicat verbal, exprimat prin verb
predicativ)
4. Vărul meu a devenit interesat de programare încă de la zece ani. (Predicat nominal, verbul copulativ-a
devenit+numele predicativ, exprimat prin adjectiv)
5. Toată vara am rămas la bunici. (Predicat verbal, exprimat prin verb predicativ)
6. Dan pare glumeț, ironic și ușor superficial.(Predicat nominal, exprimat prin verb copulativ+numele
predicativ, exprimat prin adjectiv)
7. Învățatul înseamnă efort susținut și interes pentru aflarea de lucruri noi. (Predicat nominal, exprimat
prin verb copulativ+numele predicativ, exprimat prin substantive comune)
8. Alina a ieșit campioană națională la înot. (Predicat nominal, exprimat prin verb copulativ+numele
predicativ, exprimat prin substantiv comun)
Singurele verbe care au funcție de P.V./P.N. sunt cele la modurile personale (indicativ, conjunctiv,
condițional-optativ, imperativ).
Infinitivul
Gerunziul
Circumstanțial de timp-Trecând prin București, mama mi-a arătat Ateneul. (când mi-a arătat Ateneul?)
Supinul
Participiul
Verbele predicative și copulative care au categoria gramaticală a modului ocupă în enunț doar poziția de
centru, îndeplinind funcția sintactică de: P.V. sau de P.N.
În calitate de adjuncți, verbele la forme nepersonale intră într-un grup verbal, în care pot îndeplini
funcția sintactică de: S, N.P., COMPLEMENT, CIRCUMSTANȚIAL., iar într-un grup nominal au funcția de
atribut verbal.