Gramatica limbii romane - toata gramatica

SUBSTANTIVUL
Partea de vorbire flexibila, care denumeste fiinte, lucruri, fenomene ale naturii, actiuni, stari etc.

1. Felul substantivelor
Dupa inteles (natura denumirii):
-comune (masa, scolar, prieten) -proprii (Maria, Venus, Arad) Dupa alcatuire (forma): -simple (casa, Iasi, om) -compuse (prin contopire: untdelemn) (prin alaturare: zi-lumina).

Atentie! 1.Substantivele simple pot fi primare (carte, perna etc.)sau derivate cu sufixe (bunatate, geamgiu, indoiala etc.) 2.Substantivele compuse sunt formate din doua sau mai multe cuvinte cu sens unitar 3.Se scriu cu cratima substantivele compuse dintr-un substantiv in N si unul in G (floarea-soarelui) din doua substantive legate prin prepozitie (cal-de-mare), dintr-un substantiv si un adjectiv (argint-viu), dintr-un substantiv si un verb (gura-casca)

4.Se scriu intr-un cuvant substantivele compuse in care componentele nu-si mai pastreaza individualitatea morfologica (bunavointa) G-D (bunavointei, nu bunei vointe) 5.Substantivele proprii de scriu cu majuscula, indiferent de locul pe care il ocupa in propozitie sau fraza.

2.Genul substantivelor
In limba romana substantivul are trei genuri: masculin, feminin, neutru Genul masculin pentru fiinte de sex barbatesc sau lucruri care, prin obisnuinta sunt socotite masculine(om, cal, pom) Genul feminin pentru fiinte de sex femeiesc sau lucruri considerate, prin traditie, feminine (pisica, floare, carte) Genul neutru, in general, nume de lucruri (cer, stilou, nume)

Substantive epicene- acele nume de animale, pasari sau insecte care au o singura
forma pentru masculin si feminin (gandac, tantar, fluture, elefant etc.)

Substantive mobile- nume de fiinte care au o forma pentru masculin (copil,

profesor) si alta pentru feminin (copila, profesoara)

Motiunea- procesul cu ajutorul caruia se formeaza substantivele feminine din cele

masculine si/sau invers (elev/eleva, rata/ratoi etc.). Cele mai frecvente sufixe motionale sunt: feminine (-a, -ita, -easca, -ca, -oaica, -toare), masculine (-oi, -an)

3. Numarul substantivelor

Substantivele din limba romana prezinta forme de singular (elev, scoala) si de plural (elevi, scoli)

Masculin Feminin Neutru Singular Plural Singular Plural Singular Plural

e/pom i/pomi a/clasa e/clase /parc -uri/parcuri u, u/codru, leu i, i codri,lei a/banca i/banci /orase e/orase e/munte i/munti e/parte i/parti u, u/lucru, tablou -uri/lucruri, tablouri a/tata i/tati /manta le/mantale u, u/cadru, curcubeu e/cadre, curcubeie a/marfa -uri/marfuri u/studiu i/studii e/vreme -uri/vremuri

- desinenta zero

Alternante vocalice la radicalul substantivului in trecerea de la singular la plural: a/i (rana/rani) a/e (masa/mese) a/e (bat/bete) a/i (cuvant/cuvinte) o/oa ( covor/covoare) oa/o (comoara/comori) Alternante consonantice: d/z (lada/lazi) t/t (baiat,baieti) s/s (urs/ursi) g/g (dunga/dungi) c/c (fiica/fiice) l/ (cal/cai) str/str ( astru/astri) Substantive defective de numar:

-cu forme numai la singular (nume de materii,insusiri,stari sau ape,munti,persoane,locuri) comune (grau,var) si proprii (Siret Traian) -cu aceeasi forma si la sigular si la plural (pui, tei, unchi, invatatoare, nume) -cu forme numai la plural (unele nume de materii, nume de locuri, munti) comune (icre, calti) proprii (Iasi, Balcani)

Substantive cu forme multiple de singular (oapete/oaspe; pantece/pantec) sau de plural cu acelasi inteles (boli/boale; coli/coale) cu inteles diferit (coarne/corni/cornuri) Substantive colective (a caror forma de singular are inteles de plural):

-substantive simple(primare): hoarda, herghelie, stol, turma, trib etc.

-substantive derivate: alunis, frunzis, taranime, stejaris etc.

Atentie!
Forma de plural a unor nume de materie (alamuri, dulceturi, matasuri etc) defective, in mod normal, de acest numar, are sensul; unui plural colectiv, indicand soiuri, sortimente sau bucati din materia respectiva

Declinarea substantivului
Declinarea substantivelor nearticulate sau articulate nehotarat a)doua substantive in acelasi caz: N-Ac Targu-Jiu; G-D Targu-Jiului Declinarea substantivelor articulate hotarat b)doua substantive, al doilea in genitiv: N-Ac Vatra Dornei; G-D Vetrei Dornei Declinarea substantivelor proprii (nume de persoane) c)doua propozitii legate prin prepozitie: N-Ac Curtea de Arges; G-D Curtii de Arges Declinarea substantivelor proprii nume geografice compuse d)un substantiv si un adjectiv: N-Ac Valea Lunga;G-D Vaii Lungi

4.Cazurile substantivului Nominativ (cine? ce?)

-subiect:Lui i se cuvine aceasta cinste.
-nume predicativ (intotdeauna copil bun. -apozitie(atribut

in relatie cu un verb copulativ):Radu este un

apozitional):Raul Mures a iesit din matca.

Obs.Exemplele se pot construi usor daca se folosesc

adverbele : adica, anume, chiar, tocmai.

Mihai [adica] nepotul meu a implinit un an.

Acuzativ
-atribut substantival (care apa?)

prepozitional (care? ce fel de?) Apa de la munte este rece

Obs.Nu face greseala sa pui intrebarea: de unde?

-nume

predicativ(urmeaza dupa un verb copulativ,iar substantivul e insotit de prepozitie)Florile sunt pentru mama -complement direct (pe cine? ce?) Il intreb pe Mihai.. -complement indirect (prepozitii+ cine? ce?)Vorbim despre cazuri.
-complement

de agent (de cine? de catre cine?)Intrebarea a fost pusa de Alina.

Obs.Urmeaza dupa un verb la diateza pasiva sau dupa un participiu

-complement

circumstantial de loc (unde? cu sau fara prepozitii,incotro?)Vine de la padure.

-complement circumstantial de timp?)A lipsit de acasa o saptamana.

timp(cand? cu sau fara prepozitii,cat

-complement circumstantial de mod(cum?ce fel de?)Copii vin in grupuri.Alearga ca vantul.(complement circumstantial comparativ) -complement circumstantial de cauza:(din ce cauza?)Codrul clocoti de
zgomot. -complement cumparaturi.

circumstantial de scop:(cu ce scop?)A plecat in oras pentru

Genitiv

-atribut substantival genitival(al,a,ai,ale cui?)Interventia colegei a fost

acceptata.. -nume

predicativ(urmeaza dupa un verb copulativ si este insotit de articol genitival:al,a,ai,ale)Pamantul este al taranilor.

Obs.Substantivele in genitiv pot indeplini si alte functii sintactice daca sunt

precedate de prepozitii sau locuri prepozitionale, forma articulata: asupra,contra,impotriva,inapoia,deasupra, dedesubtul,in susul, in josul,in fundul,din cauza etc.
-complement -complement

indirect:Toti s-au ridicat contra propunerii lui. circumstantial de loc:Vizitatorii se uitau in fundul pesterii

-complement circumstantial de timp:Nu mai bea apa naintea mesei.

-complement -atribut

circumstantial de cauza:A intarziat din cauza vremii.

substantival prepozitional:Gradina din fata casei era inundata de verdeata.

Dativ
-complement

indirect(cui?)Padurii ii lipseste cantecul pasarilor.

Obs.Substantivele in dativ pot indeplini si alte functii sintactice,daca sunt

precedate de prepozitiile:gratie,datorita,multumita,potrivit, conform,contrar,aidoma,asemenea,etc

-complement circumstantial de loc:(dativ locativ):Stai locului copile!

-complement -nume

circumstantial de mod:A raspuns conform asteptarilor noastre.

predicativ:El este aidoma fratelui tau. prepozitional(care?)Interventia conform planului a condus

-atribut substantival la reusita.

-atribut substantival(cui?)Preot desteptarii noastre/ Oferirea de premii olimpicilor a fost televizata (de obicei dupa infinitivul lung) -complement indirect cu prepozitie:Am reusit datorita Ioanei.
-complement

circumstantial de cauza:A intarziat datorita ploii.

Vocativ
-nu are functie sintactica; se desparte prin virgula de restul cuvintelor, indiferent de locul pe care-l ocupa in propozitie: Ioana,vino afara!

VERBUL
- partea de vorbire flexibila care se conjuga si exprima actiuni sau stari. - fiecare actiune ( verb ) are un nume exprimat prin modul infinitiv. - dpa terminatia la infinitiv, verbul se grupeaza in patru conjugari:
-

Conjugarea I: - A : a lucra, a sta, a ara; Conjugarea a II a: - EA : a bea, a sedea, a vedea. Conjugarea a III a: - E : a zice, a crede, a spune, a merge Conjugarea a IV a: - I sau I : a iubi, a cobori, a sti, a uri
-

VERBELE AUXILIARE SUNT; a fi,a avea,a vrea

instrumente gramaticale care ajuta la formarea modurilor si a timpurilor compuse si a diatezei pasive.

ATENTIE!
Verbul a fi se scrie cu doi de ii la; - conjunctiv: tu sa fii - imperativ: fii - gerunziu: fiind

MODUL
- este forma pe care o ia verbul pentru a arata felul cum vorbitorul considera actiunea. - sunt: - personale sau predicative cand isi modifica forma dupa persoana si au in propozitie functia sintactica de predicat verbal. Modurile personale sunt: indicativ, imperativ, conjunctiv, conditional-optativ. - nepersonale sau nepredicative cand nu isi modifica forma dupa persoana si nu au in propozitie functia de predicat verbal. Modurile nepersonale sunt: infinitiv, participiu, gerunziul si supinul.

MODURILE PERSONALE
- MODUL INDICATIV arata o actiune sigura, reala si are toate timpurile: PREZENTUL indica desfasurarea actiunii in momentul vorbirii. Conjugarea I: eu invat, tu inveti, el/ea invata, noi invatam, voi invatati , ei invata. Conjugarea a II a: eu par, tu pari, el/ea pare, noi parem, voi pareti, ei par. Conjugarea a III a: eu merg, tu mergi, el/ea merge, noi mergem, voi mergeti, ei merg. Conjugarea a IV a: eu dorm, tu dormi, el/ea doarme, noi dormim, voi dormiti, ei dorm.

1 TRECUTUL indica desfasurarea actiunii inainte de momentul vorbirii. Imperfectul exprima o actiune trecuta, care se desfasoara in acelasi timp cu o alta actiune trecuta, aratand durata sau repetarea. Conjugarea I: eu invatam, tu invatai, el/ea invata, noi invatam, voi invatati, ei invatau. Conjugarea a II a: eu paream, tu pareai, el/ea parea, noi paream, voi pareati, ei pareau. Conjugarea a III a: eu mergeam, tu mergeai, el/ea mergea, noi mergeam, voi mergeati, ei mergeau Conjugarea a IV a: eu dormeam, tu dormeai, el/ea dormea, noi dormeam, voi dormeati, ei dormeau. - Perfectul compus exprima o actiune trecuta si terminata in momentul vorbirii. - Este alcatuit din: forme specifice ale verbului auxiliar a avea + participial verbului de conjugat. Conjugarea I: eu am/ tu ai/ el/ea a / noi am / voi ati/ ei au invatat Conjugarea a II a: eu am/ tu ai/ el/ea a / noi am / voi ati/ ei au parut Conjugarea a III a: eu am/ tu ai/ el/ea a / noi am / voi ati/ ei au mers Conjugarea a IV a: eu am/ tu ai/ el/ea a / noi am / voi ati/ ei au dormit Perfectul simplu exprima in limba literara o actiune petrecuta si incheiata in trecut. In limba literara este timpul povestirii la persoana a IIIa . In limba vorbita, este folosit doar in anumite regiuni ale tarii (in OLTENIA mai ales) si exprima o actiune terminata de curand Conjugarea I: eu invatai, tu invatasi, el/ea invata, noi invataram, voi invatarati, ei invatara. Conjugarea a II a: eu parui, tu parusi, el/ea paru, noi paruram, voi parurati, ei parura. Conjugarea a III a: eu mersei, tu mersesi, el/ea merse, noi merseram, voi merserati, ei mersera. Conjugarea a IV a: eu dormii, tu dormisi, el/ea dormi, noi dormiram, voi dormirati, ei dormira -

- Mai mult ca perfectul exprima o actiune trecuta si terminata inaintea altei actiuni trecute. - Sufixele si desinentele de mai mult ca perfect urmeaza dupa sufixul de perfect simplu. Conjugarea I: eu invatasem, tu invatasesi, el/ea invatase, noi invataseram, voi invataserati, ei invatasera. Conjugarea a II a: eu parusem, tu parusesi, el/ea paruse, noi paruseram, voi paruserati, ei parusera Conjugarea a III a: eu mersesem, tu mersesesi, el/ea mersese, noi merseseram, voi merseserati, ei mersesera Conjugarea a IV a: eu dormisem, tu dormisesi, el/ea dormise, noi dormiseram, voi dormiserati, ei dormisera VIITORUL indica o actiune care se va desfasura dupa momentul vorbirii. Are forme literare se limba scrisa si de limba vorbita. Viitorul pentru limba scrisa este alcatuit din forme specifice ale verbului a vrea + infinitivul verbului de conjugat. Conjugarea I: eu voi/ tu vei/ el/ea va / noi vom/ voi veti/ ei vor invata Conjugarea a II a: eu voi/ tu vei/ el/ea va / noi vom/ voi veti/ ei vor parea Conjugarea a III a: eu voi/ tu vei/ el/ea va / noi vom/ voi veti/ ei vor merge Conjugarea a IV a: eu voi/ tu vei/ el/ea va / noi vom/ voi veti/ ei vor dormi Viitorul pentru limba vorbita o invariabil + conjunctivul verbului de conjugat: o sa invat, o sa par, o sa merg, o sa dorm verbul a avea la indicativ present + conjunctivul verbului de conjugat: am sa invat, am sa par, am sa merg, am sa dorm. Forme ale verbului a vrea rezultate din caderea consoanei v + infinitivul verbului de conjugat: oi invata, oi parea, oi merge, oi dormi. Viitorul anterior arata o actiune viitoare terminata inaintea altei actiuni viitoare. Este un timp verbal invechit care a fost inlocuit in limba vorbita prin viitorul propriu-zis. Este alcatuit din: verbul auxiliar a fi la viitor + participial verbului de conjugat: voi fi invatat. -

MODUL CONJUNCTIV are timpurile: PREZENT care indica o actiune desfasurata in present sau in viitor.
Se formeaza cu ajutorul conjunctiei sa + forme ale indicativului present (cu exceptia persoanei a III a) sa invat, sa par, sa merg, sa dorm PERFECT indica o actiune desfasurata in trecut. Este alcatuit din conjunctia sa + verbul auxiliar a fi + participiul verbului de conjugat sa fi invatat, sa fi parut, sa fi mers, sa fi dormit

MODUL CONDITIONAL-OPTATIV are timpurile: - PREZENT care indica o actiune desfasurata in momentul vorbirii sau in viitor. - Este alcatuit din: forme specifice ale verbului auxiliar a avea + infinitivul verbului de conjugat. Conjugarea I: eu as/ tu ai/ el/ea ar / noi am/ voi ati/ ei ar/ invata. Conjugarea a II a: eu as/ tu ai/ el/ea ar / noi am/ voi ati/ ei ar/ parea. Conjugarea a III a: eu as/ tu ai/ el/ea ar / noi am/ voi ati/ ei ar/ merge. Conjugarea a IV a: eu as/ tu ai/ el/ea ar / noi am/ voi ati/ ei ar/ dormi

3 PERFECT care indica o actiune desfasurata in trecut.

Este alcatuit din: verbul auxiliar a fi la conditional-optativ, present + participiul verbului de conjugat as fi invatat, as fi parut, as fi mers, as fi dormit

MODUL IMPERATIV are forma afirmstiva si negativa si numai la persoana a II a. Exprima: ordinul, indemnul. Invata! Pari! Mergi! Dormi!

MODURILE NEPERSONALE
Infinitivul exprima numele actiunii, al starii. Are doua forme: O forma scurta care apare: - singura: cu prepozitia a: A citi e o placere; fara prepozitia a: Pot scrie. inclusa in structura modului: - indicativ, viitor: Voi citi. conditional, prezent: As citi. imperativ, forma negativa: Nu citi! Infinitivul are doua timpuri: - prezent: a citi, - perfect: a fi citit O forma lunga, obtiunta cu sufixul -re. Aceasta forma apare cu valoare verbala doar in formele inverse ale conditionalului-optativ ( inchinare-as ), singura fiind substantivizata ( Interpretarea operei este diversa ) Gerunziul exprima actiuni in desfasurare. Se formeaza cu sufixele and (vazand) si ind(citind). Forma negativata se obtine cu prefixul ne- Participiul exprima actiuni terminate si suferite de o fiinta sau de un lucru. Se termina in s sau t Ajuta la formarea modului: Indicativ, perfect compus: am citit Indicativ, viitor anterior: voi fi citit Conjunctiv, perfect: a fi citit Conditional-optativ, perfect: as fi citit Infinitiv, perfect a fi citit Supin de citit Supinul denumeste actiunea, starea, ca si infinitivul. Este alcatuit din prepozitiile de, dupa, la, pentru + participiul verbului de conjugat. Forma negativa se obtine cu ajutorul prefixului ne-, adaugat participiului.

Functii sintactice ale verbelor la moduri nepersonale: - Subiect: A citi este o placere. - Nume predicativ: Cartea este de citit. - Complement direct: Am de citit - Complement indirect: Vorbeam despre a citi un nou roman. - Complement circumstantial de timp: A plecat inainte de a veni tu. - Complement circumstantial de mod: Vine alergand. - Complement circumstantial de cauza: Cazand, si-a rupt piciorul. - Complement circumstantial de scop: Invata pentru a lua examenul. - Atribut verbal: Casa de construit este frumoasa. DIATEZELE indica relatia dintre actiune, subiectul gramatical si obiectul pe care o suporta. Verbul are trei diateze: activa, pasiva si reflexiva Diateza activa arata ca subiectul gramatical este autorul actiunii verbului pe care o exercita asupra unui obiect. Verbul la diateza pasiva nu are o marca specifica: Exemplu: Copilul citeste o carte. El mananca un mar.

Diateza pasiva arata ca subiectul gramatical este subiectul care suporta actiunea facuta de autorul ei. Verbele la diateza pasiva sunt construite cu verbul auxiliar a fi + participial verbului de conjugat: Este laudat. Verbul auxiliar a fi se conjuga la toate modurile si timpurile. Participiul isi schimba forma dupa genul si numarul subiectului gramatical. Cuvantul care denumeste autorul actiunii verbului la diateza pasiva are in propozitie functia sintactica de complement de agent: Cartea este citita de catre copil Complementul de agent mai poate determina: un adjectiv provenit din verb la participiu: Casa construita de tata este frumoasa. Un verb la modul supin: Maria are calitati usor de constatat de catre colegi. Complementul de agent se exprima prin: substantiv: Elevul este laudat de catre profesor. pronume: Apartamentul bunicilor este ingrijit de catre ai mei. numeral cu valoare adjectivala: George a fost felicitat de catre cei doi. ATENTIE! A nu se confunda diateza pasiva ( predicat verbal ) cu predicat nominal ( a fi + participiu cu valoare adjectivala ) Exemplu: Zapada era batuta de multimea pasilor. ( P.V. ), In cazurile acestea se analizeaza verbul de dupa auxiliar ; Armele erau ruginite (P.N.)

Diateza reflexiva arata ca subiectul gramatical este autorul unei actiuni la care participa intens. Verbele la diateza pasiva sunt insotite obligatoriu de un pronume reflexiv in cazul acuzativ( el se gandeste la o scena de lupta ) sau dativ ( el isi inchipuie o scena de lupta ) - Pronumele reflexiv intra in structura verbului si nu se analizeaza separat. - Tabelul cu pronume reflexive: caz Forme accentuate Forme neaccentuate Acuzativ ( pe ) sine se, sDativ sie, siesi isi, si

VERBELE PERSONALE SI VERBELE IMPERSONALE

Verbele personale sunt verbele a caror actiune este facuta de o persoana. Exemplu: Dan a scris tema. Aceste verbe au toate cele trei personae. Verbele impersonale sunt verbele a caror actiune nu este facuta de o persoana. Verbele impersonale: nu au subiect gramatical: cand exprima fenomene ale naturii: fulgera, tuna, etc.; cand referirea la persoana se face printr-un complement indirect. Ex: Ii arde de joaca. au subiect gramatical, exprimat printr-un substantiv care nu denumeste o persoana. Ex: Este o toamna tarzie. Verbul copulativ a fi poate fi si impersonal. Ex: Este rau sa nu inveti singur. Verbele impersonale pot fi la diateza activa(geruieste), reflexiva( se sta comod in fotoliu), pasiva (ti-a fost dat a suferi) Unele verbe personale pot deveni impersonale. Ex: Am ajuns la scoala (verb personal). Mi-a ajuns efortul(verb impersonal) Verbele impersonale au numai forme de persoana a III a, numindu-se din aceasta cauza verbe unipersonale

Expresii verbale unipersonale prin forma si unipersonale prin continut

Expresiile verbale unipersonale prin forma si unipersonale prin continut sunt formate din verbul a fi si un adverb: e bine, e lesne, e asa(asa-I), e greu, e sigur, e posibil, e imposibil etc. Propozitiile cu predicate nominale exprimate prin expresii verbale unipersonale au in cadrul lor subiectul exprimat, de obicei, printr-un verb la infinitiv sau la supin: E lesne a trece raul; E lesne de trecut raul.

pronumele parte de vorbire flexibila care tine locul unui substantiv Feluri: personal, de politete, reflexiv, de intarire, posesiv, demonstrativ, nehotarat, interogativ, relativ si negativ Observatii: 1.Pronumele personal, de politete si reflexiv nu devin niciodata adjective 2.Pronumele de intarire, posesiv, demonstrativ, nehotarat, interogativ, relativ si negativ pot fi adjective 3.Pronumele personal, de politete, reflexiv, de intarire si posesivau forme dupa persoana 1.PRONUMELE PERSONAL Observatii: 1.Forme neaccentuate se intalnesc doar in cazurile Ac. si D. 2.Vocativ are numai persoana a II-a: tu! voi! 3.Genitiv-numai persoana aIII-a: lui, ei, lor. 4.Persoanele I si aII-a nu au forme dupa gen : eu, tu, noi, voi 5.Pronumele dansa, dansul, dansii, dansele sunt pronume personale, nu de politete Functii sintactice -subiect: N: Tu ajungi primul. -nume predicativ in: N: Fratele meu este el. Ac: Intrebarea este pentru tine. G: Cartea este a lui.

-atribut pronominal in: N(apozitie): Invitatul,adica el, sa pofteasca in casa. G: Sfatul lui doveseste intelepciune. Cartea din fata lui este a mea. D: Copilu-i statea linistit (dativ posesiv) -complement direct in: Ac: Te intreb si pe tine despre acest lucru. -complement indirect in: Ac: A vorbit cu mine. D: Lui i-am dat o carte. G: (cu prepozitie) Napasta a cazut asupra ei. -complement circumstantial de loc in:Ac: Merge la voi. G: (cu prep. sau loc prep.) S-a asezat in fata lui.(ei, lor) D: (insotit de prep. sau loc. prep. cu forma nearticulata):In fata-mi se asezase o persoana importanta. -complement circumstantial de mod in:Ac: A raspuns ca tine. -complement circumstantial de cauza: G: N-a venit din pricina lui. Situatii in care pronumele personal nu are functii sintactice: -in V (tu! voi!) -dativul etic: Vor sa mi-l omoare -cand are valoare neutra: A luat-o la fuga Da-i inainte fara grija! 2.PRONUMELE DE POLITETE -are numai forme pentru persoanele aII-a si aIII-a pers. aII-a: N-Ac: dumneata, dumneavoastra G-D: dumitale pers. aIII-a: N-Ac-G-D: dumnealui, dumneaei, dumnealor Observatii: -alte pronume de politete: Domnia ta (sa, lui, voastra), Maria ta(sa, lui, voastra),Inaltimea ta (sa, lui, voastra) Excelenta ta (sa, lui, voastra).-folosite mai rar in vorbirea contemporana

-forme afective : mata, mataluta, matalica, talica, matale -functii sintactice: aceleasi cu ale pronumelui personal( exceptii atr. pron. in D. si compl. circum. de loc in D) 3.pronumele reflexiv Observatii: -are forme proprii numai pentru pers. aIII-a, cazurile D si Ac D: sie, siesi/isi, si Ac: (pe) sine/ se -pentru persoana I si aII-a imprumuta formele de la pronumele personale: D: imi, iti-, ne, va (imi amintesc) Ac: ma, te-, ne-, va (ma gandesc) -formele de mai sus devin reflexive numai daca au aceeasi persoana cu verbul: te gandesti ma framant pers II II pers I I Functii sintactice: -complement direct: Ac: Te privesti in oglinda. -complement indirect: D: Iti cumperi o carte. Ac: Rar vorbea despre sine -atribut pronominal: Ac: Lauda de sine D: (dativ posesiv) Si-a certat copiii (copiii-si) Mi-am aranjat cartile (cartile) Observatii: Cand nu are functie sintactica, pronumele reflexiv se analizeaza impreuna cu verbul, fiind marca diatezei reflexive Forma accentuata de Ac., insotita de art. hot. se substantivizeaza (Si-a soptit in sinea lui) 4.PRONUMELE SI ADJECTIVUL DE INTARIRE Forme: -masculin, singular: (eu) insumi fiu (m.sg)-vocala u- insumi (m.sg.) (tu) insuti (el) insusi

-feminin, singular: (eu) insami fiica (f.sg.)-vocala a-insami (f.sg.) (tu) insati (ea) insasi -masculin, plural: (noi) insine fii (m.pl)-vocala i-insisi (m.pl.) (voi) insiva (ei) insisi -feminin, plural: (noi) insene fiice (f.pl)-vocala e-insene (f.pl.) (voi) inseva (ele) insesi, insele Observatii: 1.Se greseste mai ales la folosirea vocalelor u,a,i,e aflate in fata formelor: -mi, -ti, -si, -ne, -va, -le 2.Pronumele de intarire se foloseste rar in limba actuala. De cele mai multe ori, ele insotesc un pronume sau un substantiv devenind adjective de intarire, de aceea functia sintactica este de atribut adjectival. 3.Atentie la acord: Dan, Maria si Elena, ei insisi (masculinul are prioritate) Eu, tu si el noi insine(persoana I are prioritate asupra celorlalte, iar persoana aII-a asupra persoanei aIII-a) 4.Insusi poate fi inlocuit de adverbul chiar sau de alte sinonime (singur, propriu,personal,in persoana)

5.PRONUMELE SI ADJECTIVUL NEGATIV Forme: N-Ac: nimeni, nimenea N-Ac:nici unul,nici una, nici unii, nici unele G-D: nimanui G-D:nici unuia, nici uneia, nici unora nimic, nimica -Ca adjective se intalnesc formele: nici o, nici un, nici unui, nici unei, nici unor. -Aceleasi functii sintactice ca si celelalte pronume Observatii: 1. Aceste pronume trebuie folosite in propozitii negative.

2.In exemplul:N-a stiut nici unul, nici altul- cuvantul subliniat este conjunctie, deci nu intra in alcatuirea unui pronume negativ. 6.PRONUMELE SI ADJECTIVUL POSESIV -Are forme dupa persoana si dupa numarul obiectelor posedate: ex. al meu, al tau, al sau a mea, a ta, a sa ai nostri, ai vostri ale noastre, ale voastre Formele se obtin cu ajutorul atricolului posesiv genitival: al, a, ai, ale Observatie: Pronumele lui, ei, lor sunt personale, nu posesive Functii sintactice: -subiect: N: Ai mei au ajuns acasa. -nume predicativ: N: Caietul acesta este al meu. Ac: Florile sunt pentru ai mei. -atribut pronominal Ac: Rar am vazut o privire ca a ta. G: Sfatul alor mei mi-a fost de folos. -complement direct: Ac: I-am vazut pe ai vostri. -complement indirect:Ac: Se gandea la ai sai. D: Le povestesc alor mei. G: Toti s-au ridicat impotriva alor tai. -complement de agent:Ac: A fost chemat de ai sai. -compl. circum. de loc:Ac: Vin de la ai mei. -atribut adjectival: N: Cartea ta este aici. Ac: Locuieste pe strada mea. D: Caietului tau ii lipseste o foaie. G: Dorinta mamei mele e sfanta V: o, copilul meu, fii mereu intelept! Observatie:Pentru a afla cazul adjectivului posesiv nu se pun intrebarile al,a,ai,ale cui? ci se stabileste cazul substantivului cu care s-a acordat adjectivul, care preia genul, numarul si cazul substantivului determinat. 7.PRONUMELE SI ADJECTIVUL DEMONSTRATIV

Forme: -de apropiere: acesta,aceasta,acestia,acestea,asta,asta,aista,aiasta, etc. -de diferentiere: celalalt, cealalta, ceilalti,celelalte,etc. -de departare: acela, aceea (f.sg.),aceia (m.pl.) acelea, aia, ala, etc. -de identitate: acelasi, aceeasi, aceiasi, aceleasi Functii sintactice: acelesi ca si la celelalte pronume, iar ca adjectiv una singura: atribut adjectival Observatii: 1.Acela are si o forma mai redusa cel, care poate aparea numai in prezenta unui determinant obligatoriu (cel de acolo, cei prezenti) 2.Alte forme populare:asta,ista,aista,cesta,ala,alalalt,aia,isalalt. 3.Formele de feminin aceasta, asta,aceea intra si in componenta locutiunilor adverbiale (pentru asta, pe langa asta, cu toate acestea) 8.pronumele Si adjectivul nehotArAt Forme: a)simple: unul, una, unii, unele altul, alta, altii, altele atat, atata, atatia, atatea tot, toata, toti,toate mult, putin, cutare b)compuse (elemente de compunere: -va, -ori, -fie, -oare, -orisi, -vre, etc.)cineva, careva, ceva, catva, fiecine, oarecine, orisicine, altcineva, vreunul, etc. Observatii: 1.Pronumele nehotarate in componenta carora intra cuvantul cine nu devin niciodata adjective. 2.Urmatoarele pronume nehotarate isi modifica forma atunci cand devin adjective: unul-un una-o altul-alt alta-alta vreunul-vreun vreuna-vreo 3.Functii sintactice ale pronumelor nehotarate:subiect,nume predicativ,atribut,complement, iar a adjectivelor nehotarate: atribut adjectival. 9.PRONUMELE SI ADJECTIVUL INTEROGATIV tine locul unui cuvant asteptat ca raspuns la intrebare Forme: N:cine? N-Ac: care? N-Ac: ce? N-Ac:cat?cata?cati? cate? Ac:(pe) cine? G-D:caruia? G-D:nu are forme G-D: cator?

D:cui? careia? G: (al,a,ai,ale) cui? carora? Functii sintactice: -subiect: N:Cine vine? (Andrei vine.) -nume predicativ N:Care este sora ta? (Sora mea este aceasta.) Ac:Pentru cine sunt cartile? (Cartile sunt pentru Dan.) G:Ai cui sunt acesti copii? (Acesti copii sunt ai vecinei.) -atribut pronominal: G:Ai cui bani lipseau? (Lipseau banii Mariei.) -complement direct: Ac:Pe cine ai chemat? (Am chemat-o pe sora ta.) -complement indirect:Ac:Despre cine vorbeai? (Vorbeam despre bunica.) D: Cui i-ai povestit?(Ioanei i-am povestit.) -compl.de agent: Ac:De cine ai fost ajutata?(Am fost ajutata de colegi.) -compl. circum. de loc:Ac:La cine ai fost? (Am fost la vecini) Observatii: 1.Pronumele interogativ cine? nu devine adjectiv. 2.Toate adjectivele interogative au aceeasi functie sintactica de atribut adjectival. N:Care carte -ti lipseste? Ac:Despre ce intamplare povestesti? D:Carui copil i te adresezi? G:Raspunsul carui coleg ti-a placut? 3.Pronumele interogativ CE este invariabil 4. Pronumle au functia sintactica,cazul, numarul si genul de la substantivul pe care il inlocuieste 10.PRONUMELE SI ADJECTIVUL RELATIV Forme: a)simple: N:cine N-Ac: care? N-Ac: ce? N-Ac:cat?cata?cati? cate? Ac:(pe) cine G-D:caruia? G-D:nu are forme G-D: cator? D:cui careia?

G: (al,a,ai,ale) cui carora? b)compuse m.sg. f.sg. m.pl. f.pl. N-Ac: cel ce ceea ce cei ce cele ce D-G: celui ce celei ce celor ce Functii sintactice:aceleasi cu ale pronumelui interogativ, doar ca exemplele trebuiesc introduse in fraze, in asa fel, incat pronumele sa devina relativ (el leaga o propozitie secundara de regenta ei). Functia poate fi aflata prin inlocuirea substantivelor pe care le substituie Ex: -subiect: Stiu / cine vine. -nume predicativ: Am aflat/ care este sora mea. -atribut pronominal: Ma intereseaza/ ai cui bani lipseau. Obs. 1.In anumite situatii pronumele relative pot deveni echivalente ca sens cu pronumele nehotarate (S-a dus care pe unde a apucat) 2.Pronumele relative pot intra in componenta unor locutiuni, expresii pronominale si adverbiale (care mai de care, care pe care, cine stie, cine stie cand, din ce in ce, cate si mai cate)

Articolul Partea de vorbire flexibila care insoteste un substantiv, aratand in ce masura acesta e cunoscut vorbitorului 1.Clasificarea articolului

a)dupa inteles:-articol hotarat (propriu-zis)-arata ca obiectul denumit de substantiv este cunoscut vorbitorului sau considerat ca atare -articol nehotarat -prezinta obiectul denumit de substantiv ca nefiind bine cunoscut vorbitorului -articol posesiv (genitival) -leaga substantivul care denumeste posesorul de obiectul posedat -articol demonstrativ(adjectival) -leaga un substantiv de substantivul regent

b)dupa pozitie:-articol enclitic-se lipeste la sfarsitul cuvantului (omul ,cartea) -articol proclitic-se afla in fata substantivului determinat (un caiet, niste carti) %Atentie! 1.Articolul luat separat (fara cuvantul care il insoteste)nu are sens. 2.Articolul poate insoti -un substantiv (poezia, un om, lui Mihai) -un adjectiv(silitorul elev,floarea cea frumoasa) -un numeral (al doilea, a treia) 3.Articolul se analizeaza impreuna cu partea de vorbire pe care o insoteste (singur nu are functie sintactica) 4.Articolul are forme omonime cu alte parti de vorbire, dar poate fi depistat cu usurinta comparand opozitiile de numar (un caiet/niste caiete, un caiet/doua caiete; (articol-numeral)) 2.Articolul hotarat Se ataseaza substantivului, direct sau cu ajutorul unei vocale de legatura, aratand ca obiectul denumit de acesta este cunoscut vorbitorului Forme flexionare: CazulMasculinFemininNeutru Singular Plural Singular Plural Singular PluralN-Ac-l, -le, -a -i-a -le-l, -le -leGDlui,-lui,-e(i) -lor-i -lor-lui -lorV-le -lor - -lor-le -lor CazulMasculinFemininNeutru Singular Plural Singular Plural Singular PluralN-Acelevul eleviieleva elevelescaunul scauneleG-Delevului elevilorelevei elevelorscaunului scaunelorVelvule! elevilor!elevo! elevelor!scaunule! scaunelor! %Atentie! 1.Articolul hotarat apare ca element constructiv in structura unor pronume-dansul, dansa, in aceste cazuri nefiind analizabil 2.Prin articulare, unele adverbe si locutiuni adverbiale se transforma in prepozitii si locutiuni prepozitionale (inaintea, inapoia, in fata) 3.Substantivele feminine nume proprii de origine autohtona, terminate in vocalal A se articuleaza hotarat enclitic(cartea Mariei, Ioanei) iar cele de origine straina se articuleaza hotarat proclitic (cartea lui Jeni, lui Carmen) 4.Substantivele articulate hotarat care denumesc momentele zilei sau diviziuni de timp isi schimba valoarea gramaticala si devin adverbe (ziua, seara, joia, vara) 5.Cand sunt precedate de prepozitii substantivele in Ac. nu se articuleaza (merge la scoala), dar se articuleaza cand sunt insotite de un atribut (merge la scoala de muzica) 3.Articolul nehotarat Insoteste un substantiv, precedandu-l intotdeauna, aratand obiectul definit de acesta nu este cunoscut vorbitorului Forme flexionare:

CazulMasculinFemininNeutru Singular Plural Singular Plural Singular PluralN-Acun elev niste elevio eleva niste eleveun scaun niste scauneG-Dunui elev unor eleviunei eleve unor eleveunui scaun unor scaune Observatii: 1. Formele UN si O ale articolului hotarat sunt omonime cu cele ale numeralului cardinal si al adjectivului pronominal nehotarat. Se pot deosebi in context: UN si O sunt: a)articole, cand le corespunde NISTE (o carte/niste carti) b)numerale, cand la plural le corespunde un numeral (un elev/ doi elevi) c)adjective pronominale nehotarate, cand la plural intra in corelatie cu unii, unele (o carte/unele carti) 2.Cand insoteste alte parti de vorbire,articolul nehotarat le transforma in substantive(du-te-vino/un du-te-vino) 3.Articolul nehotarat poate transforma numele proprii in nume comune (Hercule/ un hercule) 4.Forma de plural a articolului nehotarat NISTE poate fi folosita si la forma de singular a unor substantive, conferindu-i un sens deosebit (un peste/ niste peste/niste pesti) fata de pluralul articulat 5.Cuvantul niste cu intelesul cativa, un pic de nu e articol, ci adjectiv pronominal nehotarat 4.Articolul posesiv (genitival) Se asaza inintea unui substantiv sau pronume in G, inaintea unui adjectiv posesiv sau a unui numeral ordinal si leaga, de obicei, numele obiectului posedat de cel al posesorului; se numeste posesiv, deoarece indica posesia (apartenanta) si genitival deoarece intra in componenta intrebarii genitivului Forme flexionare: CazulSingularPlural Masculin Feminin Masculin FemininN-Acal elevului/ meu/ doilea a elevei/ mea/ doua ai elevilor/mei ale elevelor/meleG-D - -alor meiObservatii: 1.Forma de G-D alor apare numai in structura pronumelui posesiv la G-D (Port de grija alor mei) 2.La numeralul ordinal, al,a este element constitutiv, indicand, impreuna cu articolul hotarat,genul acestuia (al treilea/ a treia) Atentie:Formele articolului posesiv al,a,ai,ale se scriu intotdeauna intr-un singur cuvant Nu le confundati cu secventele omonime ca: -prepozitia la infinitiv a+pronume personale neaccentuate la Ac sau D (a-i vedea/ a-i vedea) -prepozitia a +le (pronume personal in D.sau Ac, plural, feminin) 5.Articolul demonstrativ (adjectival) Leaga un adjectiv de substantivul regent; ajuta la substantivizarea adjectivului si a numeralului (cei tari,cei doi, celde-al doilea)si la formarea superlativului relativ (cel mai bun) Forme flexionare CazulSingularPlural Masculin Feminin Masculin FemininN-AcCel CeaCei CeleG-DCelui CeleiCelor

Observatii: 1. Articolul demonstrativ se analizeaza impreuna cu partea de vorbire pe care o insoteste 2.Cel apare frecvent ca termen regent, insotit de un determinant obligatoriu, deci, in aceste situatii, cel are valoarea pronominala (Cel de aici/ cea de acolo) 3.Formele articolului demonstrativ se scriu totdeauna in singur cuvant si trebuie deosebite de secventele omonime -pronume interogativ-relativ ce + pronume neaccentuat in D,Ac (ce-l intrebi?/ce-i spui?) -pronume ce + le (pronume neaccentuat de D si Ac pl.) (ce le dai/ ce le spui) 4. Articolul demonstrativ (adjectival) are flexiune de gen, numar si caz asemanatoare cu a pronumelui demonstrativ de departare acela, de care se deosebeste prin absenta elementului initial si a celui final a Adjectivul Partea de vorbire flexibila care exprima insusirea unui obiect si se acorda in gen, numar si caz cu substantivul determinat Observatii: Adjectivul poate exprima: -proprietati ale obiectelor sau fiintelor (greu, mic, usor, luminos) -materia din care este facut un obiect (metalia, lemnos) -elementele constitutive ale unei colectivitati (taranesc, studentesc) -referirea la posesor sau la origine (casa olteneasca) 1.Clasificarea adjectivelor a)dupa forma: -variabile-cu 2 terminatii- la sg. au o forma pentru masculin si alta pentru feminin (bun/buna) -cu o terminatie-la sg. au aceeasi forma pentru masculin si feminin (casa/baiat mare) -invariabile-provenite din adverbe (gata, asa, astfel) -provenite din imprumuturi vechi (ditai, sadea) -provenite din imprumuturi desemnand culori (crem, bleu, maro) b)dupa origine: -propriu-zise(verde, bun, inalt) -pronominale -posesive (caietul meu/tau/sau) -demonstrative (fata aceasta/aceea) -interogative ( care fata?) -nehotarate(unii baieti/ unele fete) -relative( ce fata ) -negative(nici un om) -de intarire (fata insesi)

Observatii: Adjectivele variabile, cu o terminatie, se termina, de obicei in vocala E

c)din punct de vedere semantic: -calificative-primare (simple)- bun,frumos, albastru -derivate cu ajutorul sufixelor (timpuriu, tineresc) -determinative (provenite din alte parti de vorbire) - pronominale -posesive (cartea mea/ta/sa) -demonstrative (cartea aceasta/aceea) -interogative ( care mama?) -nehotarate(unii baieti/ unele fete) -relative( ce carte ) -negative(nici o fapta) -de intarire (el insusi) -numerale (trei elevi) -participale (pagina scrisa) -gerunziale (masca razanda) -adverbiale (barbat bine) d)dupa numarul formelor flexionare realizate in declinare: -cu 4 forme flexionare (in functie de gen, numar si caz) -propriu-zise (bun, simplu) -participiale (iubit) -gerunziale (suferind) -cu 3 forme flexionare -cele terminate in consoanele C si G (lung, adanc) -derivate cu sufixele -TOR, -ESC, -IU (satesc,cenusiu) -cu 2 forme flexionare -terminate in E (dulce) -terminate in consoana palatala (vechi, dibaci) -terminate in diftong (balai, rotofei) -invariabile (maro, eficace, motrice) Observatii: 1.De regula se asaza dupa substantive (sunt postpuse)

2.Din punct de vedere sintactic, adjectivul poate avea urmatoarele functii: -atribut(adjectival)- baiat bun, floare frumoasa -nume predicativ (cand determina un verb copulativ) Ana este cuminte -diferite feluri de complemente (determina un verb predicativ) Din verde s-a facut galben 3.Din punct de vedere stilistic, adjectivele sunt epitete 4.Sufixe adjectivale frecvente: -esc, -tor,-ean,-iu,-aret,-nic,-os 5.In categoria adjective calificative intra si locutiunile adjectivale(cu scaun la cap,de geniu) 6.Adjectivul poate sta si inaintea substantivului, de topica depinzand si articularea sa 2. Flexiunea adjectivului In functie de flexiune, adjectivele sut variabile si invariabile;cele variabile se modifica dupa gen,numar si caz, prin desinente, insotite sau nu de alternante fonetice

Desinente de gen(la singular): Masculin/NeutruFeminin-u -u - --a -e -a -esimplu-a/albastru-a auriu-e/cenusie-e bun-a/frumosfrumoasa amarui-e/vechi-e Observatii: 1.Adjectivele terminate in E (mare, dulce) nu prezinta diferente de gen la singular (om mare-casa mare) 2.Adjectivele terminate la masculin in -U vocalic sau semivocalic(greu, rosu, rau) au femininul in -EA (grea, rea) si in -IE (rosie) 3.Alternantele vocalice frecvente la opozitia de gen -E/EA (intreg/intreaga) -O/OA (prost/proasta) -IE /IA (biet/biata) -E/A (desert/desarta) Desinente de numar: Observatii: 1.Unele adjective au forma unica pentru ambele numere: -fie numai la feminin- cele terminate in -TOR (fata/fete silitoare) -fie numai la masculin (pantof/pantofi vechi) -fie la ambele genuri (copil/copii balai fata/fete balaie)

Alternante vocalice: ea/e(oltean/olteni) oa/o (moale/moi) ea/e (geman/gemeni) a/i (tanar/tineri), a/e (teapan/tepeni) 3. Alternante consonantice: s/s (sfios/sfiosi) t/t (lat/lati) d/z (crud/cruzi) c/c(sarac/saraci) st/st (trist/tristi) g/g (lung/lungi) Modificari dupa cazuri: Observatii:Adjectivul sta dupa substantiv, sau poate sa preceada substantivul 1.Cand adjectivul sta dupa substantiv el nu se articuleaza 2.Cand adjectivul sta inaintea substantivului, el capata o semnificatie speciala care ii mareste expresivitatea 3.Unele adjective au o topica fixa in raport cu substantivul. De exemplu adjectivele pronominale stau numai in fata substantivului (oricare om) precum adj. biet.Pe de alta parte adjectivele provenite din participii stau numai dupa substantiv (pomul laudat) 4.Unele adjective isi schimba sensul in functie de topica (are o parte buna-opusa lui rea/O buna parte nu au-o parte dintr-un intreg) 5.Adjectivele invariabile au o singura forma pentru toate genurile,numerele si cazurile. Din aceasta categorie fac parte adjectivele nume de culori (bej, crem),adjectivele terminate in -CE (eficace) adjectivele cuvinte vechi in limba (sadea, gata,ditamai)

3.Gradele de comparatie Sunt forme pe care le ia adjectivul pentru a arata in ce masura un obiect poseda o insusire in raport cu alte obiecte sau cu alte momente ale existentei sale;nu se exprima prin desinente, ci prin constructii sintactice speciale Gradul pozitiv(exprima o insusire a obiectului fara a o raporta la un alt obiect sau la alt moment)-cer senin, nor negru Gradul comparativ(exprima insusirea unui obiect in raport cu insusirile unui alt obiect, stabilind raporturi de egalitate sau inegalitate) -de superioritate (mai scump) -de egalitate (la fel de scump) -de inferioritate (mai putin scump) Gradul superlativ -relativ(exprima insusirile la cel mai inalt sau cel mai scazut grad, prin comparatie cu alt obiect) -de superioritate (cel mai scump) -de inferioritate (cel mai putin scump)

-absolut (arata gradul cel mai inalt sau mai scazut grad,fara a compara obiectul) foarte scump

Nu uita! 1.Comparativul se formeaza de la gradul pozitiv al adjectivului prin adaugarea unor adverbe si prepozitii -comparativ de superioritate: mai bun decat -comparativ de inferoritate: tot asa de/ tot atat de/la fel de bun ca si -comparativ de egalitate: mai putin bun decat 2.Al doilea termen al comparatiei de superioritate sau inferioritate poate fi introdus si prin locutiuni prepozitionale (fata de/in comparatie/in raport cu) 3.Uneori al doilea termen al comparativului de superioritate sau inferioritate ca si al superlativului relativ pot lipsi (Am o carte mai interesanta) 4.Comparativul de egalitate poate aparea fara morfemele caracteristice, insa sensul comunicarii ramane acelasi (apa rece ca gheata) 5.Superlativul se formeaza de la comparativul de superioritate sau de inferioritate prin adaugarea lui CEL, marca a superlativului, al doilea termen al comparatiei superlative fiind introdus prin prepozitiile dintre, din, de (cel mai bun dintre ei/ din clasa/ de acolo) 6.Superlativul absolut se formeaza de la gradul pozitiv al adjectivului, precedat de adverbul foarte (foarte bun) 7.Adjectivul poate sa-si schimbe valoarea gramatica: Omul lenes learga mult -adjectiv Lenesul mai mult alearga -substantiv Mijloace afective de formare a superlativului absolut -adverbe si loc.adverbiale cu valoare expresiva (extraordinar,extrem,grozav,nemaipomenit,nespus,din cale-afara, cu totul si cu totul) -adverbe,adjective substantive si locutiuni ce exprima notiuni dezagreabile, intensificand negativ sau pozitiv insusirea (destept nevoie mare,sarac lipit, putred de bogat, atat amar de vreme) -repetitia adjectivului (desteptul desteptilor, o apa adanca,adanca) -constructii exclamative (Cat de mare e!) -procedee lexicale,prin derivarea adjectivului la grad pozitiv cu prefixe sau sufixe cu sens superlativ (arhi-, super-, extra-,ultra-,supra-,prea-,-isim) -procedee fonetice prin lungirea vocalei (o apa adaaaaaaaaaaanca!)

Complementul este partea secundar de propoziie care determin un verb, un adjectiv, un adverb sau o interjecie. Complementele se clasific n : complemente necircumstaniale directe i indirecte i complemente circumstaniale de loc, de timp, de mod, de scop, de cauz, consecutiv, condiional, instrumental. I) Complementul direct - arat obiectul asupra cruia se exercit direct aciunea exprimat de verb. ntrebri : pe cine?,ce?, ultima dintre ele ntlnindu-se i n cazul subiectului. Diferena se face astfel: dac propoziia are un subiect exprimat sau neexprimat, atunci partea de vorbire care rspunde la ntrebarea ce ? este complement direct. Complementul direct se exprim prin: a) substantive, pronume sau numerale n cazul acuzativ precedate sau nu de prepoziia pe. CD CD ex.: Am vzut-o pe eleva mea n parc. vb. pr. prep.+subst.Ac CD CD pe cine? Pe cei doi i cunosc bine. prep. nr.card. pr. vb. b) verb la modurile infinitiv,supin sau gerunziu. PV ce? CD ex.: Aud cntnd. vb. vb. gerunziu Obs.: dac un verb accept CD atunci el este un verb tranzitiv. II) Complementul indirect - arat obiectul asupra cruia se rsfrnge indirect aciunea exprimat de verb. Se clasific n : - complement indirect n dativ; - complement indirect cu prepoziie. Complementul indirect n dativ (cui?) se exprim prin substantive, pronume sau numerale n cazul dativ.

ex. : Dau copiilor cte o bomboan. vb. subst.

CI

Acestuia i s-a fcut foame. pr. dem.D vb. Complementul indirect cu prepoziie (pe ce?, cu cine ?, cu ce ?, de cine ?, de ce ?, pentru cine ?, pentru ce ?, despre cine ?, despre ce ?) se exprim prin : - substantive, pronume sau numerale n cazul acuzativ cu prepoziie ; ex. : Vorbete despre tine frumos. vb. prep.+pr.pers.Ac. - verb la un mod nepersonal ; ex. : S-a plictisit de ateptat. vb. vb.la supin - adjectiv precedat de prepozitie ; ex. : Din gri s-a fcut alb. adj.Ac. Exist un tip special de complement indirect n genitiv exprimat prin substantive, pronume sau numerale precedate de prepoziii. ex.: Au complotat contra acestuia. vb. pron. dem.G. III) Complementele circumstaniale arat o circumstan (mprejurare) n care se petrece aciunea. Pot fi: a). complement circumstanial de loc; ntrebri: unde?, de unde ?, pn unde ?. Se exprim prin: 1) substantive, pronume sau numerale n cazul acuzativ precedate de prepoziie; ex.: Mergem la coal. prep.+subst.Ac CCL substantive, pronume sau numerale n cazul genitiv precedate de prepoziiile: deasupra, de-a lungul, dedesubtul, de jur mprejurul, n stnga ; CCL ex.: Deasupra acestuia locuiesc eu. prep.+pr.dem.G.
2)

3) substantive in cazul dativ (D locativ);

CCL

ex.: Stai locului! 4) pronume personal sau reflexiv n cazul dativ (posesiv);
CCL

ex.: naitea-mi se ntindea o pdure. prep.+pr.D.posesiv 5) adverbe si locuiuni adverbiale de loc;

CCL

ex.: Aici nu mai avem ce face. adv.de loc b). complement circumstanial de timp; ntrebri : cnd?, de cnd ?, pn cnd ?, de ct timp ?. Se exprim prin : 1) substantive, pronume sau numerale n cazul acuzativ cu sau fr prepoziie;
CCT

ex.: Dou zile a lipsit. subst.Ac.

CCT

2)

Dup el a venit i mama. prep.+pron.Ac. substantive, pronume sau numerale n cazul genitiv precedate de prepoziie;
CCT

ex.: Nu mai bea apa naintea mesei. prep.+subst.G. 3) adjective cu prepoziie;

CCT

ex.: De mic era neastmprat. adj.Ac. 4) adverbe i locuiuni adverbiale de timp;

CCT

ex.: Ieri a nceput s plou. adv.de timp 5) verbe la un mod nepersonal;

CCT

ex.: nainte de a scrie nva ! prep.+vb.la infinitiv c). complement circumstanial de mod; ntrebri: cum ?, n ce mod ?. Se exprim prin : 1) substantive pronume sau numerale n cazul acuzativ precedate de prepoziie;
CCM

ex.: Lucreaz cu grij.

2)

prep.+subst.Ac. substantive pronume sau numerale n cazul dativ precedate de prepoziie;

CCM

ex.: Se poart asemenea celor doi. prep.+nr.D. 3) adverbe i locuiuni adverbiale de mod;
CCM

ex.: A nvat bine astzi. adv.de mod 4) interjecie;

CCM

ex.: Merge lipa-lipa. interj. 5) verb la un mod nepersonal;

CCM

ex.: Vine alergnd. vb.G. d). complement circumstantial de cauza;ntrebri:din ce cauz?, din ce pricin?. Se exprim prin: 1) substantive, pronume sau numerale n cazul acuzativ precedate de prepoziie CCC ex.: A luat-o la goan de fric. prep.+subst.Ac. 2) substantive, pronume sau numeral n cazul genitiv precedate de locuiunile prepoziionale din cauza sau din pricina.
ccc

ex.: Din cauza alor si a ntrziat la coal. loc.prep.+pron.pos. G 3) adjectiv n cazul acuzativ
CCC

ex.: De lene ce este nici nu-i spal vasele. adj. Ac. 4) verb la un mod nepersonal
CCC

ex.: Alergnd dup tramvai a czut. vb. ger. 5) locuiunile adverbiale de cauz: pentru aceasta, de aceea, de-aia.
CCC

ex.: De aceea a lipsit de la coal pentru c este bolnav. loc. adv. e). complement circumstanial de scop;ntrebri:cu ce scop?.Se exprim prin:

substantive, pronume sau numerale n cazul acuzativ precedate de prepoziie. CCS ex.: A cules flori toat ziua pentru cei doi. prep.+nr.Ac 2) substantive, pronume sau numerale n cazul genitiv precedate de locuiunile prepoziionale cu scopul, n scopul.
1) CCS

ex.: n scopul obinerii unor rezultate foarte bune muncete din greu. loc.prep.+subst.G 3) verb la un mod nepersonal.
CCS

ex.: A plecat la pia pentru a-i cumpra fructe. vb.inf. 4) locuiunile adverbale de scop:de aceea, pentru aceea, de-asta, de-aia.
CCS

ex.: De-aia nu a venit la mine, ca s nu ne certm. loc.adv.

Prepozitia
Definitie : Partea de vorbire neflexibila care leaga un atribut sau un complement de cuvantul pe care-l determina

Felul dupa forma - simple : pe sub langa - compuse : de la, pe langa, fara de

Unele prepozitii provi din alte parti de vorbire.

Adverbe articulate cu articol hotarat Ex : inaintea, impotriva, imprejurul, dedesubtul Substantive Ex : gratie, multumita Verbe ( forma la participiu ) Ex : datorita

Cazul Acuzativ
Majoritatea prepozitilor simple si compuse se construiesc cu substantive, pronume, adjective, numerale in cazul acuzatiu. Ex Se scutura din salcami o ploaie de miresme .

Cazul Genitiv
Prepozitiile de mai jos insotesc cuvinte in cazul Genitiv asupra, contra : S-a napustit asupra lui Lupta contra lui s-a sfarsit prepozitiile provenite din adverbe prin articulae : inaintea, inapoia, dinaintea Mergeau inaintea coloanei Nu poti inota impotriva curentului apei.

Tot in cazul genitiv cer si urmatoarele constructii : de jur imprejuru;, pe firul, in susul.

Cazul Dativ
Cer cazul dativ in prepozitile : - Provenite din adverbe cu forma nearticulata : inaintea, asupra Te falesti ca inainte-ti rasturnat-ia val-vartej Ostile leite-n zale de-mparati si de viteji? provenite din substantive : gratie, multumita. Gratie tie am castigat

- prepozitii provenite din unele adverbe: aidoma, asemenea, conform Am actionat asemenea ei - prepozitii provenite din unele verbe : Am reusit datorita efortului meu

Conjunctia
Definitie : Este partea de vorbire neflexibila care leaga doua parti de propozitie de acelasi fel cau propozitii in fraza. In propozitie leaga Subiecte : Mihai si Elena sunt prieteni . Nume predicative : Ei sunt harnici dar neascultatori. Atribute : Am citit o carte interesanta insa foarte mare.

Complemente : El poate rezolva probleme sau exercitii . In fraza ele leaga Propozitii de acelasi fel -principale : Lucreaza si se bucura de rezultatele muncii sale . -secundare : Stiu ca Mircea cel Batran a domnit in Tara Romaneasca .

Subordonata(secundara) de regenta ei
Felul dupa forma - simple : nici, insa, ba, ori, -compuse : ca sa, ci si,

Tot rol de conjunctii au si : -grupuri de cuvinte in care exista si o conjunctie : in caz ca , cu scopul sa ,din pricina ca, fara sa. -pronumele: care, cine, ce, oricare, oricine -adverbe : cand, unde, cum, cat , incotro.

Conjuncia
Definiie
-este partea de vorbire neflexibil cu rol de legtur att n propoziie ct si n fraz.

1)n propoziie leag dou pri de propoziie de acelai fel(doua SB,doua NP,doua AT,doua COM)

Ex: Ion i Maria nva.

Ei sunt harnici i asculttori. Elevii silitori i disciplinai obin note mari. Au cumprat cri i caiete.

2)n fraz leag dou propoziii: a)de acelasi fel(principale,secundare) b)diferite(o subordonata de regenta ei) 3)Exista situatii in care conjunctiile pot sa legesi: a)doua parti de propozitie diferite b)o parte de propozitie si o propozitie secundara c)doua propozitii secundare B.Clasificare

I.Dupa alcatuire(forma)
1)simple:si,nici,dar,insa,iar,ci,ori,sau,deci,desi,daca,sa,ca 2)compuse:ca sa,deoarece,intrucat,fiindca

II.Dupa rolul lor

1)coordonatoare(cu rol de legatura atat in propozitie,cat si fraza;in propozitie leaga parti de propozitie de acelasi fel,iar in fraza leaga propozitii de acelasi fel) a)copulative:si,nici,iar b)adversative:dar,iar,insa,ci c)disjunctive:ori,sau,fie,ba d)conclusive:deci,asadar 2)subordonatoare(cu rol in legatura numai in fraza,unde leaga o subordonata(secundara)de regenta ei)

Adverb
Parte de vorbire care exprim caracteristicile unei aciuni, stri sau unei nsuiri ori circumstanele aciunilor i strilor. Adverbele pot fi recunoscute folosind ntrebri specifice: Cnd?, Ct de des?, Cum?, n ce mod?, Unde? Pe unde? sau alte ntrebri de acelai tip.

Cum se identific adverbele Exemplificri

Unele exemplificri din urmtoarele propoziii pot clarifica n localizarea adverbelor, spre deosebire de adjective, cu care sunt adesea confundate, precum i a modului lor de folosire. n urmtoarele dou propoziii, aproape echivalente semantic, se subliniaz caracteristici de aceeai natur folosind adjective i adverbe. 1. Elevii din aceast clas sunt buni i foarte buni. 2. Elevii din aceast clas nva bine i foarte bine. n prima propoziie, cuvntul buni repetat de dou ori este un adjectiv ntruct caracterizeaz cuvntul elevi (subiect al propoziiei, plural, articulat, parte a subiectului extins, "Elevii din aceast clas") de dou ori, o dat la nivelul primar, de baz, al adjectivului bun (bun/bun/buni/bune) i, respectiv, la nivelul superlativului absolut, foarte buni). n cel de-al doilea caz, foarte este un adverb care modific adjectivul buni la valoarea calitativ suprem. ntrebarea de identificare a unicului adverb din aceast propoziie este Ct de buni sunt elevii?. Cea de-a doua propoziie, care este evident derivat din prima, a fost obinut prin substituirea predicatului sunt (verb copulativ) cu predicatul nva, respectiv prin substituirea adjectivului buni repetat de dou ori, cu adverbul bine, repetat de asemenea de dou ori. De data aceasta, cuvntul de caracterizat este predicatul nva,

reprezentat prin verbul a nva conjugat la indicativ prezent, iar cuvintele care l caracterizeaz sunt adverbele bine i (foarte) bine. A se remarca utilizarea lui foarte ntr-un mod extrem de similar primei propoziii, aici ns adverbul foarte modific adverbul bine la superlativ absolut. ntrebrile pe care le adresm n aceast propoziie, pentru a identifica cele trei adverbe utilizate, sunt Cum nva elevii?, de dou ori, respectiv Ct de bine nva elevii?.

Recunoaterea adverbelor
n limba romn, cu excepia unor contraexemple notabile, imensa majoritate a adverbelor coincid ca form cu forma masculin singular a adjectivului corespunztor. Un contraexemplu arhicunoscut este adverbul bine, prezentat n exemplele de mai sus, ca fiind diferit de adjectivul corespunztor masculin singular, bun. Totui, se poate remarca cu uurin prezena comun a celor dou consoane b i n n ambele cuvinte, fapt care indic existena unei rdcini lingvistice comune.

n limba romn
Adverbul este parte de vorbire neflexibil deoarece nu se declin i nici nu se conjug. Totui el se aseamn cu prile de vorbire flexibile pentru c are grade de comparaie asemeni adjectivului. Adverbele, aa cum sunt prezente n limbile europene moderne, sunt o preluare din limba-mam a acestora, limba latin. Modul specific n care adverbele au "supravieuit" pn astzi n aceste limbi indo-europene variaz de la caz la caz, trebuind a fi studiate independent.

Gradele de comparaie
Gradele de comparaie sunt forme care precizeaz nuana gradual a adverbului.

pozitiv - este forma de baz a adverbului El scrie repede.

comparativ o de superioritate - se formeaz pe baza prefixului: mai El scrie mai repede dect ceilali.
o

de egalitate - se formeaz pe baza unor prefixe ca: tot att de, la fel de

El scrie la fel de bine.

o

de inferioritate - se formeaza pe baza prefixului: mai puin

El scrie mai puin bine dect fratele sau.

superlativ o relativ - se formeaz pe baza prefixului: cel mai El scrie cel mai repede.

absolut - se formeaz pe baza prefixului: foarte

El scrie foarte repede.

Prile de vorbire determinate

Adverbul poate determina:

un verb sau o locuiune verbal la mod o personal - Tu ai rspuns repede. o nepersonal - Tu ai rspuns repede scriind frumos.

un adjectiv sau o locuiune adjectival El are o main mult mai nou.

o interjecie Hai repede!

un adverb sau o locuiune adverbial Tu ai rspuns puin ironic.

un substantiv [Plecarea de acas a fost grea.]'

Funcii sintactice
Adverbul poate ndeplini n cadrul propoziiei urmtoarele funcii sintactice:

predicat verbal Desigur c va fi bine.

nume predicativ E foarte bine c vine acum. Este bine s asculi sfaturile.

atribut adverbial Testul de astzi a fost uor. Du-te n casa de dincolo. Pentru drumul cel de mine / De cu azi te pregtete. - M. Eminescu

complement circumstanial de loc Ultima oar l-am vzut aici.

complement circumstanial de timp Ultima oar l-am vzut ieri.

complement circumstanial de mod Ultima oar l-am vzut bine.

complement circumstanial concesiv Cu toate acestea l-am vzut aici.

complement circumstanial de cauz Toi l felicitau de bine ce rspunsese.

complement circumstanial de scop Dinadins ai fcut asta.

Clasificri Clasificare dup form

simple: aici, colo, ieri, acum, mine, abia, ncet, repede, tot, bine, ru compuse o prin alturarea unui substantiv prin cratim: ieri-diminea, mine-sear, poimine-sear o prin contopire: altundeva, nicieri, odat, ntotdeauna, totdeauna, niciodat, uneori, altcumva, altfel, astfel, oarecum, oricum locuiuni adverbiale o simple: din cnd n cnd, ici i colo, clip de clip, zi de zi, din vreme in vreme, ici-colea, la un moment dat, n fa/spate/dreapta/stnga, pe neateptate, pe nepus-mas, nu tiu cum, n centru/mijloc/vrf, an de an, de-a lungul/latul/curmeziul
o

zicale:

la o arunctur de b, ct ai clipi, ct ai zice pete, la patele cailor, cine-cinete, val-vrtej, cum scrie la carte, ca pe ap, cnd o face plopul pere i rchita micunele, cnd i-o cloci cucul oule, cnd o zbura porcul, cnd i-ai vedea ceafa, n vecii vecilor

Clasificare dup origine

primare - sunt motenite din limba latin sau mprumutate din alte limbi: abia, afar, agale, aidoma, altminteri, apoi, aproape, azi, ba, barem, chiar, da, doar, foarte, jos, hojma, iar, ieri, nainte, nc, ncoace, ncotro, lesne, mai, mcar, mereu, mine, musai, nicieri, nici, nu, prea, razna, sus, i, taman, tocmai

provenite din alte pri de vorbire - din o substantiv: bieete, tinerete, brbtete, muncitorete, studenete, frete Substantivele pentru zilele sptmnii (luni, mari, etc.), anotimpuri (vara, toamna, etc.), ziua, dimineaa, seara, noaptea, etc. au form adverbial atunci cnd au un determinant, spre exemplu un atribut. Substantivele care sunt parte a unei expresii i pot schimba valoarea gramatical n adverb:

butean - doarme butean cri - beat cri cuc - singur cuc lulea - ndrgostit lulea ocn - srat ocn tun - ngheat tun turt - beat turt
o o

adjectiv: ascuit, adnc, bontit, frumos, verde, tare numeral numeral prorpriu-zis: O ine una. locuiuni adverbiale: Cnta ntr-una. numerale adverbiale: de multe ori, de puine ori, de repetate ori, ori de cte ori

Clasificarea adverbelor provenite din alte pri de vorbire

derivate cu sufixe: brbtete, btrnete, frete, fi, tr cu aceeai form: o adjective sau participii: frumos, hotrt o substantiv: ziua, dimineaa, seara, noaptea

Clasificare dup neles

adverbe i locuiuni adverbiale de loc: Indic locul unde se petrece o aciune sau exist o stare.
o o

adverbe: acas, lng, aici, ici, colo, afar, nuntru, mprejur, roat, sus, jos, departe, aproape, pretutindeni, aiurea, napoi, nainte locuiuni: jur-mprejur, peste tot, ici-colo, departe-departe, n creierii munilor, ntr-acolo, ntro parte, n dreapta, n stnga, n jos, n sus, n fa, n spate

de timp: Exprim timpul n care se svrete o aciune sau exist o stare.

o o

adverbe: acum, mine, ieri, ndat, astzi, poimine, asear, odat, curnd, seara, dimineaa, alaltieri, rsalaltieri, deocamdat, niciodat, totdeauna locuiuni: din cnd n cnd, cu noaptea n cap, la patele cailor, zi de zi, zi i noapte, dis-dediminea, n vecii vecilor, de cnd lumea, clip de clip

de mod Acest tip de adverbe arat felul desfurrii aciunii, al existenei strii sau al posedrii nsuirii.
o

de mod propriu-zis: adverbe: mai, mult, puin, prea, repede, bine, ru, greu, astfel, uor, aa, mpreun, aiurea, agale, foarte, furi, corect, calm, frete, degrab, realmente locuiuni: pe de rost, cu anevoie, pe dinafar, de-a binelea, pe rupte, nu tiu cum, pe deplin, ca vai de lume, cot la cot, pas cu pas, de-a pururea, ncetul cu ncetul, de abia, cu deosebire, pe-ndelete, pe neateptate, de-a binelea, de-a dreptul, aa i aa, pe furi, harcea-parcea

de calitate: adverbe: att, ct, cam, destul, foarte, mai, mult, prea, puin locuiuni: ct de ct

adverbul distributiv

Adverbul cte intr n componena numeralelor distributive i a celor colective.

de mod cantitative: adverbe: cam, destul, mult, multior, puin, deloc, puintel, tot, suficient, insuficient, att, ct, mai, prea locuiuni: 'nu foarte, nu prea, ct frunz i iarb, pictur cu pictur, mult prea mult, mult prea puin, ct de ct, ct negru sub unghie, mult prea, n parte, de a-ntregul, pe jumate, pe tot, un pic de tot, n ntregime

de comparaie: adverbe: au rol de prepoziie n formarea gradelor de comparaie: ca, ct, dect, mai, asemenea locuiuni: cam ct, aproape ca, destul de, cum, precum, asemenea

de mod care arat durata, revenirea sau frecvena: adverbe: mai, destul, mereu, adesea, des, necontenit, nencetat, mereu, adeseori, frecvent, nc, iari, permanent locuiuni: de multe ori, de puine ori, de cteva ori, de tot attea ori, de mii i mii de ori, de zeci i zeci de ori, din ce n ce

de mod de afirmaie i negaie: adverbe: da, nu, ba, desigur, bineneles, firete, negreit, nici, cert, nicidecum, exact, sigur, precis, prompt, nendoielnic, prompt, binior locuiuni: de loc, de fel, cu certitudine, cu siguran, fr-ndoial, fr doar i poate

de precizare sau ntrire: adverbe: chiar, tocmai, taman

de mod de probabilitate, precizie, aproximaie i explicaie: adverbe: probabil, poate, parc, adic, pesemne, curat, mai, ntocmai, numai, bunoar, taman, mcar, bunoar locuiuni: cel puin, prin urmare, numai i numai, ct pe ce, aproape-aproape, mai-mai

de cauz sau scop: adverbe: nadins, dinadins, anume locuiuni: de aia, de aceea, de asta, nu de alta, pentru aceea, de una de alta, pentru aia, ntr-adins, dintr-adins

cu neles concesiv: adverbe: totui locuiuni: cu toate acestea

cu neles conclusiv: adverbe: deci, aadar locuiuni: prin urmare

adverbe de restricie: nici, i, chiar, tocmai, barem, mcar, doar, numai

Clasificare dup gradul de comparaie

adverbe care realizeaz categoria gradului de comparatie (majoritatea adverbelor): adverbe care nu realizeaza categoria gradului de comparatie: o fr funcie sintactic (modalizatori): o relative: o adverbe care exprim superlativul prin sens

Raporturi sintactice in propozitie

1- dintre subiect si predicat =Relatie de interdependenta (prin accord)

2-dintre atribut si complement fata de partea de vorbire pe care o determina =relatie de subordonare (cu prepozitie,juxtapunere,articol,verbe copulative).

3-dintre parti de propozitie de acelasi fel =relatie de coordonare (prin juxtapunere sau conjunctiii coordonatoare). 4-dintre cuvintele fara functie sintactica si celelalte cuvinte =relatie zero Elemente de fonetica Cuvinte speciale Jertfa Somptuos Redemtiune Functie Sandvici Lincsi Sculptor Punctual Azmatic Arctic jert-fa somp-tu-os re-dem-ti-u-ne func-ti-e sand-vici lincsi sculp-tor punc-tu-al azm-a-tic arc-tic

VERBUL

Clasificarea verbelor: Predicative Copulative Auxiliare

Personale(cu forme pentru toate persoanele) Impersonale (unipersonale)-cu forma numai pentru persoana aIII-a,fara sa fie un el/ea Tranzitive se combina cu un complement direct Intransitive-nu se combina cu un complement direct [exemple: verbele impersonale]

Diateza

Este categorie gramaticala specifica verbului ce reprezint un raport intre subiectul gramatical si aciunea exprimata de verb. Verbul are urmtoarele categorii gramaticale: conjugare (I;aII-a;aIII-a;aIV-a), diateza(activa, pasiva si reflexiva),modul, timpul, persoana si numarul)
Subiectul gramatical rspunde la ntrebrile CINE? CE? In propoziia: El scrie ,verbul este la diateza activa deoarece subiectul gramatical face aciunea exprimata de verb. Romanul Padurea Spanzuratilor este scris de (catre) Liviu Rebreanu. Subiect gram. Complement de agent Verb auxiliar a fi ,si participiul verbului A scrie ,la diateza pasiva. In structura verbului la diateza pasiva exista doua verbe: verbul auxiliar (a fi-ce poarta indicii gramaticale) si participial verbului de conjugat ce da sensul propozitiei. Verbul la diateza pasiva se poate confunda cu predicatul nominal cand numele predicativ este un participiu acordat. Exemple: fereastra este deschisa.(indica o caracteristica a subiectului Predicat nominal) Fereastra este deschisa de (catre) mama.( verbul este la diateza pasiva.) Mrul este copt. Predicat nominal Mrul este copt de soare predicat verbal,exprimat prin verb la diateza pasiva.

Diateza reflexiva
Diateza reflexiva cuprinde verbe insotite de pronume reflexive in cazul dativ sau acuzativ ,pronume care nu au functia sintactica de complement direct sau indirect. Vom spune ca verbele sunt la diateza reflexiva cand aceasta forma a pronumelui este marca gramaticala ce formeaza un corp comun cu verbul cruia ii da un statut.

Daca pronumele reflexiv pote fi inlocuit cu un pronume personal il/o si daca poate fi reluat de forma lunga ,atunci promumele are functie sintactica iar verbul e la diateza activ-pronominala. Pronumele reflexiv are functie sintactica de :complement direct si indirect si atribut pronominal in dativ(posesiv) In cazul reflexivului- obiectiv, reflexivului impersonal si reflexivului pasiv se poate vorbi de diateza reflexiva ,in cazul reflexivului pasiv ,este corect sa afirmam ca verbul se afla la diateza pasiva cu pronumele reflexiv.

Verbe impersonale(unipersonale)
Verbele impersonale exprima o aciune ce nu este realizata de o persoana. Din punct de vedere al formei, acestea sunt verbe unipersonale (se folosesc gramatical numai la persoana a III-a sg.si uneori plural) Verbele care arata fenomene ale naturii nu admit subiecte. Acestea pot fi la diateza activa( a ploua ,a fulgera) sau la diateza reflexiva ( a se intuneca , etc.) Unele verbe impersonale admit subiecte nonpersonale( S-a aflat vestea). Verbele pot fi la diateza activa( a trebui, a ajunge,a fi, a ramane, merge ,etc ) sau la diateza reflexiva( a se sti, a se afla, a se parea, a se face). Cand se afla la un mod personal, verbele impersonale au functia sintactica de predicat verbal, iar daca se afla la un mod impersonal pot avea orice alta funcie sintactica.

Ploua Ninge Viscoleste -verbe impersonale ce denumesc fenomene ale naturii Verbe impersonale ce denumesc actiuni ale necuvantatoarelor: Ex Miauna latra necheza Verbe impersonale prin natura lor. Cel mai important verb impersonal prin natura lui este A TREBUI. Ex: Tu 2/ trebuie 1/ sa inveti./2 analog : Tu sa inveti trebuie. Verbul A fi: Eu era sa cad.(Propozitie subiectiva pentru verbul a fi ) Este vara. Este ianuarie. Este dimineata. A conta: Conteaza ce spui.

Verbe ce devin impersonale prin folosirea pronumelor, forma scurta:

a-pronume reflexive: se zice, se spune, mira; a-l ului; a-l bucura; se cosidera; b-pronume in dativ:; a-i veni; a-i conveni; a-i parea; c-pronume personale in acuzativ: a-l/o interesa a-l Expresii verbale impersonale(predicat nominal): a-nume predicative exprimate prin adverbe si locutiune adverbiala Este bine Rau + ca infinitiv

firesc

sa

b-numele predicativ este un verb la supin: este de bnuit ludat admirat

c-numele predicativ este exprimat printr-un substantiv(in structura):

este noroc sa este ghinion sa d-numele predicativ exprimat prin verbe pasiv-impersonale: a-i fi dat a-i fi scris ursit menit sortit

VERBUL_LOCUTIUNI VERBALE

Locutiunea verbala este un grup de cuvinte cu sens unitar, avand valoarea unui verb. Locutiunea verbala prezinta in compozitia sa un verb.Acest verb rol deosebit de important deoarece porta indicii gramaticale( precizeaz diateza, modul, timpul si numarul), iar celelalte cuvinte au rol lexical, dnd sens locuiunii. Daca verbul din locutiune este la un mod personal, locutiunea are functie de predicat verbal. Daca acesta este la un mod nepersonal atunci locutiunea are functie sintactica fie de subiect, fie de atribut , complement sau nume predicativ. Caracteristici : O locutiune se poate recunoaste dupa: Posibilitatea inlocuirii cu o parte de vorbire echivalenta ca sens Intelesul unitar al constructiei ( prin sudura lor, elementele componente dau sens locutiunii. Trebuie sa bagam de seama. Locutiune verbala predicativa, personala, conjugarea I, modul conjunctiv, prezent, numarul plural, forma afirmativa, functia sintactica de predicat verbal.
Mijloce de imbogatire a vocabularului

Vocabularul(lexicul) cuprinde totalitatea cuvintelor unei limbi.

Limba romana cuprinde circa 120 000 de cuvinte, avand o mare bogatie lexicala. Vocabularul fundamental cuprinde cuvintele cele mai uzuale, cunoscute de toti vorbitorii limbii romane. Masa vocabularului cuprinde cuvinte cunoscute si folosite de anumiti vorbitori: neologisme, termeni thnicostiintifici, regionalisme, arhaisme, cuvinte argotice si de jargon. Derivarea este mijlocul de imbogatire a vocabularului prin care se formeaza cuvinte noi cu ajutorul sufixelor si prefixelor. Cuvantul de baza este elementul fundamental pentru formarea cuvintelor derivate. Radacina este alcatuita dinsunetele comune cuvantului de baza si cuvintelor derivate de la acestea. Derivarea parasintetice sunt formate, in acelasi timp, si cu sufixe si cu prefixe.

PRONUMELE este partea de vorbire flexibila, care tine locul unui substantiv.
Pronumele personal desemneaza persoanele care participa direct sau indirect la actul comunicarii. Caracteristici: La acuzativ si dativ are forme accentuate si neaccentuate; La genitiv are forme proprii doar pentru persoana a III-a; pentru celelalte persoane le imprumuta de la pronumele posesiv. LA vocativ are forme proprii pentru persoana a II-a, si nu poate deveni adjectiv pronominal. Pronumele reflexiv tine locul substantivului complement direct sau indirect, identic cu subiectul. Caracteristici : Are forme proprii pentru persoana a III- a, pentru celelalte persoane se foloseste de formele pronumelui personal; Se foloseste in dativ si acuzativ, cu forme accentuate si neaccentuate, nedifereniate dupa gen si numar Nu poate deveni adjectiv pronominal Pronumele posesiv exprima ideea de posesie, nlocuind att posesorul cat si obiectul posedat . Caracteristici: este insotit de articolul posesiv (al, a, ai, ale). Nu are forma proprie pentru persoana a III-a plural, in locul acesteia folosind pronumele personal lor . In cazurile genitiv si dativ, are forme numai pentru plural (alor mei, alor tai, etc); Pronumele demonstrativ arata departarea sau apropirea obiectului ( in spatiu sau timp) sau identitatea acestuia cu el insusi sau cu un alt obiect. Clasificare a- Dupa fel: de apropiere, de departare sau de identitate; b- Dupa structura : simple si compuse. Model de analiza : Acesta este Ion. Acesta- subiect exprimat prin pronume demonstrativ de apropiere, simplu, gen masculin, numar singular, caz nominativ. Copilul acesta este Ion. Acesta- atribut adjectival exprimat prin adjectiv demonstrativ de apropiere, simplu, se acorda in genul masculin, numarul singular, si cazul nominativ cu substantivul determinat( Ion).

PRONUMELE SI ADJECTIVUL PRONOMINAL INTEROGATIV Pronumele interogativ apare in propoziii interogative si tine locul substantivului ateptat ca raspuns la intrebare.

caz Care ? singular Masc. fem

plural Masculin Feminin

Cat? Sing. Msc

Cine? Fem plural Msc fem Masc. Si fem.

Ce? Este invariabil

NAc DG

Care? Care Care? ? C Crora? Creia r

ei a ?

Cat?

Cta ?

Cai? Cate ? Cine? Ctor Cator ? ? Cui?

Inlocuieste nume de fiine si lucruri

Are sens cantitativ

Inlocuieste nume de fiine

Inlocuieste nume de lucruri

Funcia sintactica a pronumelui interogativ corespunde cu aceea a substantivului sau a pronumelui ateptat ca rspuns la ntrebare.

Pronumele si adjectivele pronominale negative Definiie : Pronumele negativ apare in propoziii cu verbul la forma negativa si tine locul unui substantiv din propoziia afirmativa corespunztoare. Formele pronumelui negativ sunt: Simple N-Ac : nimeni Nimnui nimic( forma invariabila) Compuse : N-Ac: nici unul/ nici una/ nici unii/ nici unele. D-G: nici unuia/ nici uneia/ nici unora/ nici unora Pronumele negative ndeplinesc funcia sintactica a substantivului din propoziia afirmativa corespunztoare. ADJECTIVE PRONOMINALE NEGATIVE sunt doar formele compuse, care preceda substantivul si isi modifica forma: nici un (biat), Nici o (fata). Acestea ndeplinesc funcia sintactica de atribut adjectival.( la fel ca toate adjectivele pronominale) Model de analiza. SE da propozitia: N-a venit nimeni.
Subiect exprimat prin pronume negativ, nominativ

Nici un nor nu se zarea pe cer. Atribut adjectival exprimat prin adjectiv negativ, se acorda ni genul mascului, numarul singular si cazul nominativ cu substantivul nor. PRONUMELE SI ADJECTIVUL PRONOMINAL DE INTARIRE Pronumele de intarire folosit astazi numai ca adjectiv de intarire, insoteste un substantiv sau un pronume personal cu scopul de a preciza persoana desemnata de aceasta. Cu valoare de pronume este folosit rar si doar cu functie sintactica de subiect.

Adjectivul de ntrire are funcia sintactica doar de atribut adjectival, acordndu-se in gen, numar si caz cu substantivul determinat. Tabelul pronumelor si adjectivelor de intarire Pers. Pers I A IIa A III-a caz N-AC D-g singular Masculin INSUMI Plural feminin INSAMI Insemi Masculin INSHINE feminin INSENE

N-Ac D-G

INSUTZI

INSATZI INSETZI

INSIVA

INSEVA

N_AC INSUSHI D_G

INSESHI INSESHI

INSHISHI

INSELE

Maria insasi a venit.

Atribut adjectival pronominal, exprimat prin adjectiv de ntrire, persoana a III-a, se acorda i genul feminin, numrul singular, si cazul Nominativ cu substantivul determinat Maria. PRONUMELE RELATIV Pronumele relative au forme identice cu pronumele interogative, dar se intrebuinteaza la nivel de fraza, ca element de subordonare (introduc propozitii subordonate). Au forme simple : care, cine, ce, cat, si o forma compusa: ceea ce. Au rol dublu: la nivelul frazei ca element de relatie introduce o subordonata- si la nivelul propozitiei avand functie sintactica. in propozitia pe care o introduce( subiect, atribut, complement, nume predicativ) . Adjective pronominale relative pot fi doar: care, ce si cat. Acestea preceda substantivul determinat in propozitia subordonata pe care o introduc si au functia sintactica de atribute adjectivale.

Pronumele relativ compus ceea ce are urmatoarele caracteristici : Este echivalent cu relativul ce Are valoare neutra Nu se poate disocia prin prepozitii Nu are forme proprii pentru genitiv si dativ Nu devine adjectiv pronominal

Acuzativ Complement direct:- pe cine? -prep:pe ;- intrebam un verb. Complement indirect: - la cine ? la ce?cu cine?cu ce?despre cine ? despre ce ? -prep: la,cu,despre,de. -intrebam un verb. Complement cir. de loc- unde ? -prep: in, pe, sub, langa, pana la pana, catre, spre, de la, pe langa, de pe;- intrebam un verb. Complement cir. de timp:-cand? -prep: de,peste,pana,intr-,dupa; -intrebam un verb. Complement cir. de mod:-cum? -prep:ca, ca si, cat, precum, asa ca -intrebam un verb. Compl cir. de cauza: -din ce cauza? -prep:de; intrebam un verb. Complement cir. conditional: -cu ce conditie?,intrebam-verb. -loc. prep.:in caz de. Complement cir. de scop: -cu ce scop? prep: pentru. -intrebam un verb. Nume predicativ:-cum: este devine, ramane, pare, se face, ajunge, pare, iese. -intrebam un verb copulativ. Compl.de agent:-de catre cine? -prep: de, de catre; intrebam-verb Atribut prep:care?intr-subst,pron prep:de, din ,cu, pe, ptr ,la, spre, sub Compl.cir.concesiv-prep:cu tot -in ciuda carui fapt? intr-un verb

Genitiv Atribut genitival: -al cui? a cui? ale cui? ai cui? -intrebam un subst. sau pronume. Complement indirect:asupra cui? -impotriva cui?contra cui? -intrbam un verb. Compl. cir. de timp: cand? -prep:inaintea; intrbam un verb Copml.cir. de loc:unde? -prep:in susul,injosul,dea lungul, dea latul, la margine, la stanga, la dreapta, in fata,in spate. -intrebam un verb. Nume predicativ: -al cui: este , devine, ramane, pare se face, ajunge, iese, pare, inseamna -intrbam un verb cop. si subiectul Compl. cir. de scop.cu ce scop? -intrbam verb; prep: in cazul. Compl.cir. de cauza:din ce cauza? -loc:din cauza;intrbam un verb. Compl.cir.concesiv: in ciuda carui fapt ? , -intrebam un verb. -loc: in ciuda.

Nominativ Subiect: cine? ce? -intrebam predicatul Apozitie: care? -intrebam subiectul Nume precativ: -ce este? -ce devine? -ce ramane? -ce ajunge? -ce se face? -ce inseamna ? -ce pare ? -ce iese? -intrebam un verb copulativ.

Dativ

Complrment indirect:
-cui?intrebam un verb.

Complement
Instrumental: -gratie cui? -datorita cui? -multumita cui? Intrebam un verb; prepozitii: gratie datorita, multu-mita. Complement cir. de loc:unde? Intrbam un verb

Atribut datival:
-care? Intrebam un substantiv nearticulat. Nume predicativ -asemeni cui -contrar cui + -conform cui + un verb copu-lativ.

Atribut prepozitional
-care?:-din fata -din spatele -din dreapta - din stanga - din susul - din josul - din lungul - din latul - din curmrzisul -intrebam un substantiv sau pron.

Adverbul [adv.]
1) Atunci Mihai Viteazul a hotrt s-l atace ndat pe Sinan-Paa.

Difiniie: Partea de vorbire neflexibil care determin un verb, artnd o caracteristic a unei aciuni sau stri ori mprejurare = ADVERB. 2) El a fost destul mndru de izbnda sa. 3) Domnul s-a gndit aproape totdeauna de Unire. Adverbul mai poate determina: - un adjectiv - un alt adverb Clasificare: Atunci am plecat departe de locurile acelea. Trisem bine acolo, dar le-am prsit lesne, imediat ce se ivise ocazia. Dincolo, anevoie mi-aminteam de vremurile trecute. Adverbul poate fi: - de loc: aici, acolo, departe, aproape, sus, jos, dincolo, dincoace, pretutindeni, nicieri, mprejur; - de timp: azi(astzi), ieri, atunci, acum, alaltieri, mine, totdeauna, niciodat, odat, cteodat, uneori, cndva, odinioar, nicicnd, cnd; - de mod: aa, astfel, aievea, bine, lesne, repede, anevoie, cum, oarecum; Dup structur: -simple: aa, azi, aici, bine, lesne; -compuse: niciodat, cteodat, acas, asear, cndva, nicicnd;

Adverbe provenite din alte pri de vorbire:

1) Un ou frumos este ncodeiat de bunica. (adj.)

Bunica a ncodeiat frumos oul. (adv.) 2) Primvara este un anotimp frumos. (subst.) (denumesc uniti calendaristice) Patele se srbtorete primvara. (adv.)