Gramatica limbii romane

Gramatica limbii romane - toata gramatica

SUBSTANTIVUL
Partea de vorbire flexibila, care denumeste fiinte,
lucruri, fenomene ale naturii, actiuni, stari etc.
1. Felul substantivelor
Dupa inteles (natura denumirii): -compuse (masa, scolar,
prieten)
-proprii (Maria, Venus, Arad)

Dupa alcatuire ( forma): -simple (casa,

Iasi, om)
-compuse (prin contopire: untdelemn)

( prin alaturare: zi-lumina) 11111yzq38rbn4c

%Atentie! 1.Substantivele simple pot fi primare (carte,

perna etc.) sau derivate cu sufixe

(bunatate, geamgiu, indoiala etc.)

2.Substantivele compuse sunt formate din doua

sau mai multe cuvinte cu sens unitar

3.Se scriu cu cratima substantivele compuse dintr-un
substantiv in N si unul in G (floarea-soarelui) din doua

substantive legate prin prepozitie (cal-de-mare),

dintr-un substantiv si un adjectiv (argint-viu), dintr-un
substantiv si un verb (gura-casca)
4.Se scriu intr-un cuvant substantivele compuse in

care componentele nu-si mai pastreaza

individualitatea morfologica (bunavointa) G-D
(bunavointei, nu bunei vointe) zb111y1138rbbn
5.Substantivele proprii de scriu cu majuscula,

indiferent de locul pe care il ocupa in propozitie

sau fraza.

2.Genul substantivelor
In limba romana substantivul are trei genuri:
masculin, feminin, neutru

Genul masculin pentru fiinte de sex barbatesc

sau lucruri care, prin

obisnuinta sunt socotite masculine(om, cal,

pom)

Genul feminin pentru fiinte de sex femeiesc sau

lucruri considerate, prin traditie, feminine

(pisica, floare, carte)
Genul neutru, in general, nume de lucruri (cer, stilou,
nume)

¬Substantive epicene- acele nume de animale, pasari

sau insecte care au o singura

forma pentru masculin si feminin (gandac,

tantar, fluture, elefant etc.)

¬Substantive mobile- nume de fiinte care au o

forma pentru masculin (copil, profesor)

si alta pentru feminin (copila, profesoara)
¬Motiunea- procesul cu ajutorul caruia se formeaza

substantivele feminine din cele masculine si/sau

invers (elev/eleva, rata/ratoi etc.). Cele mai

frecvente sufixe motionale sunt: feminine (-a,

-ita, -easca, -ca, -oaica, -toare), masculine (-oi,
-an)
3. Numarul substantivelor

Substantivele din limba romana prezinta

forme de singular (elev, scoala) si de plural

(elevi, scoli)

Masculin Feminin Neutru

Singular Plural Singular Plural

Singular Plural
Æ/pom i/pomi a/clasa e/clase Æ/parc -uri/parcuri
u, u/codru, leu i, i codri,lei a/banca i/banci Æ/orase e/orase
e/munte i/munti e/parte i/parti u, u/lucru, tablou
-uri/lucruri, tablouri
a/tata i/tati Æ/manta le/mantale u, u/cadru, curcubeu
e/cadre, curcubeie
a/marfa -uri/marfuri u/studiu i/studii
e/vreme -uri/vremuri
Æ- desinenta zero
• Alternante vocalice la radicalul substantivului in
trecerea de la singular la plural: a/a (rana/rani) a/e
 (masa/mese) a/e (bat/bete) a/i (cuvant/cuvinte) o/oa
( covor/covoare) oa/o (comoara/comori)
• Alternante consonantice: d/z (lada/lazi) t/t
(baiat,baieti) s/s (urs/ursi) g/g (dunga/dungi) c/c
(fiica/fiice) l/Æ (cal/cai) str/str ( astru/astri)
• Substantive defective de numar:

-cu forme numai la singular (nume de

materii,insusiri,stari sau
ape,munti,persoane,locuri) comune (grau,var) si proprii
(Siret Traian)

-cu aceeasi forma si la sigular si la plural

(pui, tei, unchi, invatatoare, nume)
-cu forme numai la plural (unele nume de materii,
nume de locuri, munti) comune (icre, calti) proprii (Iasi,
Balcani)

• Substantive cu forme multiple de singular

(oapete/oaspe; pantece/pantec) sau de plural cu
acelasi inteles (boli/boale; coli/coale) cu inteles diferit
(coarne/corni/cornuri)

• Substantive colective (a caror forma de

singular are inteles de plural):
-substantive simple(primare): hoarda, herghelie, stol,

turma, trib etc.

-substantive derivate: alunis, frunzis, taranime, stejaris

etc.

%Atentie! Forma de plural a unor nume de

materie (alamuri, dulceturi, matasuri etc)

defective, in mod normal, de acest numar, are sensul;
unui plural colectiv, indicand soiuri, sortimente

sau bucati din materia respectiva

Declinarea substantivului

Declinarea substantivelor nearticulate sau

articulate nehotarat

Declinarea substantivelor articulate

hotarat
Declinarea substantivelor proprii (nume de
persoane)
Declinarea substantivelor proprii nume geografice
compuse
a)doua substantive in acelasi caz: N-Ac Targu-Jiu; G-D
Targu-Jiului
b)doua substantive, al doilea in genitiv: N-Ac Vatra
Dornei; G-D Vetrei Dornei

c)doua propozitii legate prin prepozitie: N-Ac

Curtea de Arges; G-D Curtii de Arges
d)un substantiv si un adjectiv: N-Ac Valea Lunga;G-D Vaii
Lungi
4.Cazurile substantivului
Nominativ (cine? ce?)
-subiect:Lui i se cuvine aceasta cinste.
-nume predicativ (intotdeauna in relatie cu un verb
copulativ):Radu este un copil bun.

-apozitie(atribut apozitional):Raul Mures a iesit

din matca.
Obs.Exemplele se pot construi usor daca se folosesc
adverbele : adica, anume, chiar, tocmai.
Mihai [adica] nepotul meu a implinit un an.
Acuzativ

-atribut substantival prepozitional ( care? ce fel

de?) Apa de la munte este rece ( care apa?)

Obs.Nu face greseala sa pui intrebarea: de unde?

-nume predicativ(urmeaza dupa un verb

copulativ,iar substantivul e insotit de prepozitie)Florile

sunt pentru mama

-complement direct (pe cine? ce?) Il intreb pe Mihai..
-complement indirect (prepozitii+ cine? ce?)Vorbim despre
cazuri.
-complement de agent (de cine? de catre cine?)Intrebarea
a fost pusa de Alina.

Obs.Urmeaza dupa un verb la diateza pasiva

sau dupa un participiu

-complement circumstantial de loc (unde? cu sau

fara prepozitii,incotro?)Vine de la padure.

-complement circumstantial de timp(cand? cu

sau fara prepozitii,cat timp?)A lipsit de acasa o
saptamana.
-complement circumstantial de mod(cum? cat?)Copii vin in
grupuri.Alearga ca vantul.(complement circumstantial
comparativ)
-complement circumstantial de cauza:Codrul clocoti de
zgomot
-complement circumstantial de scop:A plecat in oras
pentru cumparaturi.
Genitiv
-atribut substantival genitival(al,a,ai,ale cui?)Interventia
colegei a fost salutara.

-nume predicativ(urmeaza dupa un verb

copulativ si este insotit de articol
genitival:al,a,ai,ale)Pamantul este al taranilor.
Obs.Substantivele in genitiv pot indeplini si alte functii

sintactice saca sunt precedate de prepozitii

sau locuri prepozitionale, forma

articulata: asupra,contra,impotriva,inapoia,deasupra,

dedesubtul,in susul, in josul,in fundul, din cauza

etc.
-complement indirect:Toti s-au ridicat contra propunerii
lui.
-complement circumstantial de loc:Vizitatorii se uitau in
fundul pesterii
-complement circumstantial de timp:A ajuns la gara
inaintea sosirii trenului

-complement circumstantial de cauza:A intarziat

din cauza vremii.

-atribut substantial prepozitional:Gradina din

fata casei era inundata de verdeata
Dativ
-complement indirect (cui?)Padurii ii lipseste cantecul
pasarilor.
Obs.Substantivele in dativ pot indeplini si alte functii

sintactice,daca sunt precedate de

prepozitiile:gratie,datorita,multumita,potrivit,
conform,contrar,aidoma,asemenea
-complement circumstantial de loc(dativ locativ):Stai
locului copile!
-complement circumstantial de mod:A raspuns
conform asteptarilor noastre
-nume predicativ:El este aidoma fratelui tau.

-atribut substantival prepozitional(

care?)Interventia conform planului a condus la reusita
-atribut substantival (cui?)Preot desteptarii noastre/
Oferirea de premii olimpicilor a fost televizata (de obicei

dupa infinitivul lung)

-complement indirect cu prepozitie:Am reusit datorita
Ioanei
-complement circumstantial de cauza:A intarziat
datorita ploii
Vocativ

-nu are functie sintactica; se desparte prin

virgula de restul cuvintelor, indiferent de locul pe care-l
ocupa in propozitie: Ioana,vino afara!
Verbul
Partea de vorbire flexibila in raport cu modul, timpul,

persoana si numarul, care exprima actiuni, stari

sau
calitati privite ca procese in
derulare
1.Clasificarile verbului
a)dupa rolul sintactic si morfologic:
-predicative: indeplinesc singure, la un mod personal,
functia de predicat verbal (a citi, a merge, a vedea etc)
-copulative: leaga numele predicativ de subiect si
indeplinesc la un mod personal, impreuna cu numele
predicativ, rolul de predicat nominal (a fi, a deveni, a se
face)
-auxiliare: ajuta la formarea modurilor si timpurilor
compuse, precum si a diatezei pasive (a fi, a vrea, a avea)
b)dupa posibilitatea de a avea complement direct:
-tranzitive: care pot avea complement direct (a face, a
iubi etc)
-intranzitive: care nu pot avea complement direct (a
alerga, a fi, a merge etc.)
c)dupa referirea la persoana:
-personale: au forma pentru toate persoanele (a cauta, a
citi etc.)
-impersonale: nu au subiect si, deobicei, au numai forma
de persoana a III-a(a ploua, a ninge, a se zice etc.)
-unipersonale: de folosesc numai la persoana a III-a (a
latra, a macai, a oua etc.) a trebui este unipersonal ca
forma si impersonal prin continut.
2.Locutiunile verbale
Grupuri de cuvinte, care contin in mod obligatoriu un
verb, cu sens unitar si cu trasaturi morfologice si
sintactice
specifice verbului
Structura locutiunilor verbale:
-verb+prepozitie+substantiv:a avea de gand
-verb+interjectie:a face tusti
-verb+substantiv:paziti-va gura(pronume intre verb si
substantiv)
-verb+......etc.:a o lua la sanatoasa, a-si aduce aminte
 • cele mai frecvente verbe intalnite in locutiunile
verbale:a face, a da, a lua, a avea, a pune, a trage, a
baga
%Atentie! O locutiune verbala se recunoaste daca:
-se poate substitui printr-un singur cuvant (a o lua la
fuga=a fugi)
-intelesul unitar este altul decat sensul fiecareia dintre
componente;
-exista un cuvant care, luat izolat, nu are inteles clar (a-si
aduce aminte;aminte=?)
3.Diateza verbului
Categorie gramaticala specifica verbului care exprima
raportul dintre subiect, verb si obiect: diatezele activa,
pasiva si reflexiva
Diateza activa: arata ca subiectul face actiunea exprimata
de verb, fara a suferi consecintele acesteia; se formeaza
din tema verbului de conjugat la care se adauga
terminatiile modurilor si timpurilor respective;
Diateza pasiva: arata ca subiectul sufera actiunea facuta
de complementul de agent (exprimat sau subinteles) ; se
formeaza din participiul verbului de conjugat precedat de
diateza activa a verbului auxiliar a fi; diateza pasiva au
doar verbele care la diateza activa sunt tranzitive;
Diateza reflexiva: arata ca subiectul face actiunea si tot el
o sufera; se formeaza din diateza activa a verbului de
conjugat precedat de pronumele reflexiv in dativ sau
acuzativ cu rol de marca morfologica.

4.Modurile verbului
Categoria gramaticala verbala care indica forma pe care o
ia verbul pentru a arata felul cum considera vorbitorul
actiunea

Modurile:-personal: daca are forme distincte pentru

exprimarea persoanei;
-nepersonal: daca prezinta actiunea fara referire la
persoana care o savarseste;
-predicativ: daca verbul poate indeplini functia de
predicat;
-nepredicativ: daca verbul nu poate indeplini functia de
predicat;

Moduri personale, predicative:

-indicativ: exprima o actiune prezentata de vorbitor ca
reala,sigura (eu lucrez, tac, culeg, fug);
-conjunctiv: exprima o actiune realizabila, posibila in
prezent,ireala in trecut (eu sa lucrez, sa tac, sa culeg, sa
fug; eu sa fi lucrat, sa fi tacut, sa fi cules, sa fi fugit);
-conditional-optativ: exprima o actiune realizabila in
functie de o conditie (eu as lucra, as tacea, as culege, as
fugi);
-imperativ: exprima un ordin, un indemn, un sfat, o
rugaminte (lucreaza! taci! culege! fugi!);

Modurile nepersonale, nepredicative:

-infinitiv: exprima actiunea in mod general, denumeste
numele actiunii (a citi, a lucra etc.);
-gerunziu: exprima o actiune in desfasurare, fara referire
precisa la momentul vorbirii (citind, lucrand etc.);
-participiu: denumeste sub forma de adjectiv actiunea
suferita de un obiect(citit, vazut, citit etc.);
-supin: forma verbala omonima cu participiul, avand in
plus prepozitiile de, la, pentru si sinonima cu infinitivul
(de mancat, pentru citit, la cules etc.);

5.Timpurile verbale
Categorie gramaticala verbala care exprima
momentul sau durata savarsirii actiunii
Timpurile indicativului
-prezent: actiune simultana cu momentul vorbirii (lucrez,
tac, culeg, fug);
-imperfect: actiune trecuta, nedeterminata in momentul la
care se refera vorbirea (lucram, taceam, culegeam,
fugeam);
-perfecul simplu: actiune trecuta, incheiata in trecut
(lucrai, tacui, culesei ,fugii);
-perfectul compus: actiune trecuta, terminata, fara a
preciza momentul incheierii fata de prezent (am lucrat,
am tacut, am cules, am fugit);
-mai mult ca perfectul: actiune trecuta, incheiata inaintea
altei actiuni trecute (lucrasem, tacusem, culesesem,
fugisem);
-viitorul: actiune ce se petrece dupa momentul vorbirii
(voi lucra, voi tacea, voi culege, voi fugi);
-viitorul anterior: actiune care se va petrece in viitor si se
va incheia inaintea unei alte actiuni viitoare (voi fi lucrat,
voi fi tacut, voi fi cules, voi fi fugit);
Timpurile conjunctivului
-prezent: sa lucrez, sa tac, sa culeg, sa fug;
-perfect: sa fi lucrat, sa fi tacut, sa fi cules, sa fi fugit;
Timpurile conditional -optativului
-prezent: as lucra, as tacea, as culege, as fugi;
-perfect: as fi lucrat, as fi tacut, as fi cules, as fi fugit;
ÜNu uita! Imperativul, desi este mod predicativ, nu are
forme decat pentru prezent.
%Atentie! Dintre modurile nepredicative doar infinitivul
are forme distincte pentru timp, prezent si perfect,
celelalte moduri neavand forme pentru mai multe timpuri.
6.Conjugarea verbului
Flexiunea verbului dupa diateza, mod, timp,
timp, persoana si numar se numeste conjugare
ÜNu uita! Dupa terminatia infinitivului (forma de dictionar
a verbelor) verbele se clasifica in patru conjugari:
Conjugarea I: verbe terminate in -a (a lucra, a canta, a
visa etc.)
Conjugarea II: verbe terminate in -ea (a placea, a vedea
etc.)
Conjugarea III: verbe terminate in -e (a bate, a merge, a
spune etc.)
Conjugarea IV: verbe terminate in -i sau -i (a fugi, a dori, a
cobori, a hotari etc.)
ÜNu uita! Conjugarea verbelor regulate la diateza
reflexiva este aproape identica cu cea de la diateza activa.
Paradigmele verbale sunt aceleasi, adaugandu-se in fata
verbului pronumele reflexiv in dativ si acuzativ cu
exceptia imperativului si gerunziului,cand pronumele sta
dupa verb. Diateza reflexiva este defectiva de participiu si
supin.

pronumele
parte de vorbire flexibila care tine locul unui substantiv
Feluri: personal, de politete, reflexiv, de intarire,
posesiv, demonstrativ, nehotarat, interogativ, relativ si
negativ
Observatii:
1.Pronumele personal, de politete si reflexiv nu devin
niciodata adjective
2.Pronumele de intarire, posesiv, demonstrativ,
nehotarat, interogativ, relativ si negativ pot fi adjective
3.Pronumele personal, de politete, reflexiv, de intarire si
posesivau forme dupa persoana
1.PRONUMELE PERSONAL
Observatii:
1.Forme neaccentuate se intalnesc doar in cazurile Ac. si
D.
2.Vocativ are numai persoana a II-a: tu! voi!
3.Genitiv-numai persoana aIII-a: lui, ei, lor.
4.Persoanele I si aII-a nu au forme dupa gen : eu, tu, noi,
voi
5.Pronumele dansa, dansul, dansii, dansele sunt pronume
personale, nu de politete
Functii sintactice
-subiect: N: Tu ajungi primul.
-nume predicativ in: N: Fratele meu este el.
Ac: Intrebarea este pentru tine.
G: Cartea este a lui.
-atribut pronominal in: N(apozitie): Invitatul,adica el, sa
pofteasca in casa.
G: Sfatul lui doveseste intelepciune.
Cartea din fata lui este a mea.
D: Copilu-i statea linistit (dativ posesiv)
-complement direct in: Ac: Te intreb si pe tine despre
acest lucru.
-complement indirect in: Ac: A vorbit cu mine.
D: Lui i-am dat o carte.
G: (cu prepozitie) Napasta a cazut asupra ei.
-complement circumstantial de loc in:Ac: Merge la voi.
G: (cu prep. sau loc prep.) S-a asezat in fata lui.(ei, lor)
D: (insotit de prep. sau loc. prep. cu forma nearticulata):In
fata-mi se
asezase o persoana
importanta.
-complement circumstantial de mod in:Ac: A raspuns ca
tine.
-complement circumstantial de cauza: G: N-a venit din
pricina lui.
Situatii in care pronumele personal nu are functii
sintactice:
-in V (tu! voi!)
-dativul etic: Vor sa mi-l omoare
-cand are valoare neutra: A luat-o la fuga
Da-i inainte fara grija!
2.PRONUMELE DE POLITETE
-are numai forme pentru persoanele aII-a si aIII-a
pers. aII-a: N-Ac: dumneata, dumneavoastra
G-D: dumitale
pers. aIII-a: N-Ac-G-D: dumnealui, dumneaei, dumnealor
Observatii:
-alte pronume de politete: Domnia ta (sa, lui, voastra),
Maria ta(sa, lui, voastra),Inaltimea ta (sa, lui, voastra)
Excelenta ta (sa, lui, voastra).-folosite mai rar in vorbirea
contemporana
-forme afective : mata, mataluta, matalica, talica,
matale
-functii sintactice: aceleasi cu ale pronumelui
personal( exceptii atr. pron. in D. si compl. circum. de loc
in D)
3.pronumele reflexiv
Observatii: -are forme proprii numai pentru pers. aIII-a,
cazurile D si Ac
D: sie, siesi/isi, si
Ac: (pe) sine/ se
-pentru persoana I si aII-a imprumuta formele de la
pronumele personale:
D: imi, iti-, ne, va (imi amintesc…)
Ac: ma, te-, ne-, va (ma gandesc…)
-formele de mai sus devin reflexive numai daca au aceeasi
persoana cu verbul:
te gandesti ma framant
pers II II pers I I
Functii sintactice:
-complement direct: Ac: Te privesti in oglinda.
-complement indirect: D: Iti cumperi o carte.
Ac: Rar vorbea despre sine
-atribut pronominal: Ac: Lauda de sine ……
D: (dativ posesiv) Si-a certat copiii (copiii-si)
Mi-am aranjat cartile (cartile)
Observatii: Cand nu are functie sintactica, pronumele
reflexiv se analizeaza impreuna cu verbul, fiind marca
diatezei reflexive
Forma accentuata de Ac., insotita de art. hot. se
substantivizeaza (Si-a soptit in sinea lui)
4.PRONUMELE SI ADJECTIVUL DE INTARIRE
Forme:
-masculin, singular: (eu) insumi fiu (m.sg)-vocala u-
insumi (m.sg.)
(tu) insuti
(el) insusi
-feminin, singular: (eu) insami fiica (f.sg.)-vocala a-insami
(f.sg.)
(tu) insati
(ea) insasi
-masculin, plural: (noi) insine fii (m.pl)-vocala i-insisi
(m.pl.)
(voi) insiva
(ei) insisi
-feminin, plural: (noi) insene fiice (f.pl)-vocala e-insene
(f.pl.)
(voi) inseva
(ele) insesi, insele
Observatii:
1.Se greseste mai ales la folosirea vocalelor u,a,i,e aflate
in fata formelor: -mi, -ti, -si, -ne, -va, -le
2.Pronumele de intarire se foloseste rar in limba actuala.
De cele mai multe ori, ele insotesc un pronume sau un
substantiv devenind adjective de intarire, de aceea
functia sintactica este de atribut adjectival.
3.Atentie la acord: Dan, Maria si Elena, ei insisi…
(masculinul are prioritate)
Eu, tu si el noi insine…(persoana I are prioritate asupra
celorlalte, iar persoana aII-a
asupra persoanei aIII-a)
4.Insusi poate fi inlocuit de adverbul chiar sau de alte
sinonime (singur, propriu,personal,in persoana)

5.PRONUMELE SI ADJECTIVUL NEGATIV

Forme:
N-Ac: nimeni, nimenea N-Ac:nici unul,nici una, nici
unii, nici unele
G-D: nimanui G-D:nici unuia, nici uneia, nici unora
nimic, nimica
-Ca adjective se intalnesc formele: nici o, nici un, nici
unui, nici unei, nici unor.
-Aceleasi functii sintactice ca si celelalte pronume
Observatii:
1. Aceste pronume trebuie folosite in propozitii negative.
2.In exemplul:N-a stiut nici unul, nici altul- cuvantul
subliniat este conjunctie, deci nu intra in alcatuirea unui
pronume negativ.
6.PRONUMELE SI ADJECTIVUL POSESIV
-Are forme dupa persoana si dupa numarul obiectelor
posedate:
ex. al meu, al tau, al sau a mea, a ta, a sa
ai nostri, ai vostri ale noastre, ale voastre
Formele se obtin cu ajutorul atricolului posesiv genitival:
al, a, ai, ale
Observatie: Pronumele lui, ei, lor sunt personale, nu
posesive
Functii sintactice:
-subiect: N: Ai mei au ajuns acasa.
-nume predicativ: N: Caietul acesta este al meu.
Ac: Florile sunt pentru ai mei.
-atribut pronominal Ac: Rar am vazut o privire ca a ta.
G: Sfatul alor mei mi-a fost de folos.
-complement direct: Ac: I-am vazut pe ai vostri.
-complement indirect:Ac: Se gandea la ai sai.
D: Le povestesc alor mei.
G: Toti s-au ridicat impotriva alor tai.
-complement de agent:Ac: A fost chemat de ai sai.
-compl. circum. de loc:Ac: Vin de la ai mei.
-atribut adjectival: N: Cartea ta este aici.
Ac: Locuieste pe strada mea.
D: Caietului tau ii lipseste o foaie.
G: Dorinta mamei mele e sfanta
V: o, copilul meu, fii mereu intelept!
Observatie:Pentru a afla cazul adjectivului posesiv nu se
pun intrebarile al,a,ai,ale cui? ci se stabileste cazul
substantivului cu care s-a acordat adjectivul, care preia
genul, numarul si cazul substantivului determinat.
7.PRONUMELE SI ADJECTIVUL DEMONSTRATIV
Forme:
-de apropiere:
acesta,aceasta,acestia,acestea,asta,asta,aista,aiasta, etc.
-de diferentiere: celalalt, cealalta, ceilalti,celelalte,etc.
-de departare: acela, aceea (f.sg.),aceia (m.pl.) acelea,
aia, ala, etc.
-de identitate: acelasi, aceeasi, aceiasi, aceleasi
Functii sintactice: acelesi ca si la celelalte pronume, iar ca
adjectiv una singura: atribut adjectival
Observatii: 1.“Acela” are si o forma mai redusa “cel”, care
poate aparea numai in prezenta unui determinant
obligatoriu (cel de acolo, cei prezenti)
2.Alte forme
populare:asta,ista,aista,cesta,ala,alalalt,aia,isalalt.
3.Formele de feminin aceasta, asta,aceea intra si in
componenta locutiunilor adverbiale (pentru asta, pe langa
asta, cu toate acestea)
8.pronumele Si adjectivul nehotArAt
Forme:
a)simple: unul, una, unii, unele altul, alta, altii, altele
atat, atata, atatia, atatea tot, toata, toti,toate
mult, putin, cutare
b)compuse (elemente de compunere: -va, -ori, -fie, -oare,
-orisi, -vre, etc.)cineva, careva, ceva, catva, fiecine,
oarecine, orisicine, altcineva, vreunul, etc.
Observatii:
1.Pronumele nehotarate in componenta carora intra
cuvantul “cine” nu devin niciodata adjective.
2.Urmatoarele pronume nehotarate isi modifica forma
atunci cand devin adjective:
 unul-un una-o altul-alt alta-alta vreunul-vreun
vreuna-vreo
3.Functii sintactice ale pronumelor
nehotarate:subiect,nume predicativ,atribut,complement,
iar a adjectivelor nehotarate: atribut adjectival.
9.PRONUMELE SI ADJECTIVUL INTEROGATIV
tine locul unui cuvant asteptat ca raspuns la
intrebare
Forme:
N:cine? N-Ac: care? N-Ac: ce? N-Ac:cat?cata?cati? cate?
Ac:(pe) cine? G-D:caruia? G-D:nu are forme G-D: cator?
D:cui? careia?
G: (al,a,ai,ale) cui? carora?
Functii sintactice:
-subiect: N:Cine vine? (Andrei vine.)
-nume predicativ N:Care este sora ta? (Sora mea este
aceasta.)
Ac:Pentru cine sunt cartile? (Cartile sunt pentru Dan.)
G:Ai cui sunt acesti copii? (Acesti copii sunt ai vecinei.)
-atribut pronominal: G:Ai cui bani lipseau? (Lipseau banii
Mariei.)
-complement direct: Ac:Pe cine ai chemat? (Am chemat-o
pe sora ta.)
-complement indirect:Ac:Despre cine vorbeai?
(Vorbeam despre bunica.)
D: Cui i-ai povestit?(Ioanei i-am povestit.)
-compl.de agent: Ac:De cine ai fost ajutata?(Am fost
ajutata de colegi.)
-compl. circum. de loc:Ac:La cine ai fost? (Am fost la
vecini)
Observatii:
1.Pronumele interogativ cine? nu devine adjectiv.
2.Toate adjectivele interogative au aceeasi functie
sintactica de atribut adjectival.
N:Care carte -ti lipseste?
Ac:Despre ce intamplare povestesti?
D:Carui copil i te adresezi?
G:Raspunsul carui coleg ti-a placut?
3.Pronumele interogativ CE este invariabil
4. Pronumle au functia sintactica,cazul, numarul si
genul de la substantivul pe care il inlocuieste
10.PRONUMELE SI ADJECTIVUL RELATIV
Forme:
a)simple: N:cine N-Ac: care? N-Ac: ce? N-Ac:cat?cata?cati?
cate?
Ac:(pe) cine G-D:caruia? G-D:nu are forme G-
D: cator?
D:cui careia?
G: (al,a,ai,ale) cui carora?
b)compuse m.sg. f.sg. m.pl. f.pl.
N-Ac: cel ce ceea ce cei ce cele ce
D-G: celui ce celei ce celor ce
Functii sintactice:aceleasi cu ale pronumelui interogativ,
doar ca exemplele trebuiesc introduse in fraze, in asa fel,
incat pronumele sa devina relativ (el leaga o propozitie
secundara de regenta ei). Functia poate fi aflata prin
inlocuirea substantivelor pe care le substituie
Ex: -subiect: Stiu / cine vine.
-nume predicativ: Am aflat/ care este sora mea.
-atribut pronominal: Ma intereseaza/ ai cui bani lipseau.
Obs. 1.In anumite situatii pronumele relative pot deveni
echivalente ca sens cu pronumele nehotarate (S-a dus
care pe unde a apucat)
2.Pronumele relative pot intra in componenta unor
locutiuni, expresii pronominale si adverbiale (care mai de
care, care pe care, cine stie, cine stie cand, din ce in ce,
cate si mai cate)

Articolul
Partea de vorbire flexibila care insoteste un substantiv,
aratand in ce masura acesta e cunoscut vorbitorului
1.Clasificarea articolului

a)dupa inteles:-articol hotarat (propriu-zis)-arata ca

obiectul denumit de substantiv este cunoscut vorbitorului
sau considerat ca atare
-articol nehotarat -prezinta obiectul denumit
de substantiv ca nefiind bine cunoscut
vorbitorului
-articol posesiv (genitival) -leaga
substantivul care denumeste posesorul de
obiectul posedat
-articol demonstrativ(adjectival) -leaga un
substantiv de substantivul regent
b)dupa pozitie:-articol enclitic-se lipeste la sfarsitul
cuvantului (omul ,cartea)
-articol proclitic-se afla in fata substantivului determinat
(un caiet, niste carti)
%Atentie! 1.Articolul luat separat (fara cuvantul care il
insoteste)nu are sens.
2.Articolul poate insoti -un substantiv (poezia, un om, lui
Mihai)
-un adjectiv(silitorul elev,floarea cea frumoasa)
-un numeral (al doilea, a treia)
3.Articolul se analizeaza impreuna cu partea de vorbire pe
care o insoteste (singur nu are functie sintactica)
4.Articolul are forme omonime cu alte parti de vorbire, dar
poate fi depistat cu usurinta comparand opozitiile de
numar (un caiet/niste caiete, un caiet/doua caiete;
(articol-numeral))
2.Articolul hotarat
Se ataseaza substantivului, direct sau cu ajutorul unei
vocale de legatura, aratand ca obiectul denumit de acesta
este cunoscut vorbitorului
Forme flexionare:
CazulMasculinFemininNeutru Singular Plural Singular
Plural Singular PluralN-Ac-l, -le, -a -i-a -le-l, -le -leG-Dlui,-
lui,-e(i) -lor-i -lor-lui -lorV-le -lor - -lor-le -lor
CazulMasculinFemininNeutru Singular Plural Singular
Plural Singular PluralN-Acelevul eleviieleva elevelescaunul
scauneleG-Delevului elevilorelevei elevelorscaunului
scaunelorVelvule! elevilor!elevo! elevelor!scaunule!
scaunelor!
%Atentie! 1.Articolul hotarat apare ca element constructiv
in structura unor pronume-dansul, dansa, in aceste cazuri
nefiind analizabil
2.Prin articulare, unele adverbe si locutiuni adverbiale se
transforma in prepozitii si locutiuni prepozitionale
(inaintea, inapoia, in fata)
3.Substantivele feminine nume proprii de origine
autohtona, terminate in vocalal “A” se articuleaza hotarat
enclitic(cartea Mariei, Ioanei) iar cele de origine straina se
articuleaza hotarat proclitic (cartea lui Jeni, lui Carmen)
4.Substantivele articulate hotarat care denumesc
momentele zilei sau diviziuni de timp isi schimba valoarea
gramaticala si devin adverbe (ziua, seara, joia, vara)
5.Cand sunt precedate de prepozitii substantivele in Ac.
nu se articuleaza (merge la scoala), dar se articuleaza
cand sunt insotite de un atribut (merge la scoala de
muzica)
 3.Articolul nehotarat
Insoteste un substantiv, precedandu-l intotdeauna,
aratand obiectul definit de acesta nu este cunoscut
vorbitorului
Forme flexionare:
CazulMasculinFemininNeutru Singular Plural Singular
Plural Singular PluralN-Acun elev niste elevio eleva niste
eleveun scaun niste scauneG-Dunui elev unor eleviunei
eleve unor eleveunui scaun unor scaune
Observatii:
1. Formele UN si O ale articolului hotarat sunt
omonime cu cele ale numeralului cardinal si al adjectivului
pronominal nehotarat. Se pot deosebi in context: UN si O
sunt:
a)articole, cand le corespunde NISTE (o carte/niste carti)
b)numerale, cand la plural le corespunde un numeral (un
elev/ doi elevi)
c)adjective pronominale nehotarate, cand la plural intra in
corelatie cu unii, unele (o carte/unele carti)
2.Cand insoteste alte parti de vorbire,articolul nehotarat
le transforma in substantive(du-te-vino/un du-te-vino)
3.Articolul nehotarat poate transforma numele proprii in
nume comune (Hercule/ un hercule)
4.Forma de plural a articolului nehotarat NISTE poate fi
folosita si la forma de singular a unor substantive,
conferindu-i un sens deosebit (un peste/ niste peste/niste
pesti) fata de pluralul articulat
5.Cuvantul niste cu intelesul “cativa”, “un pic de” nu e
articol, ci adjectiv pronominal nehotarat
4.Articolul posesiv (genitival)
Se asaza inintea unui substantiv sau pronume in G,
inaintea unui adjectiv posesiv sau a unui numeral ordinal
si leaga, de obicei, numele obiectului posedat de cel al
posesorului; se numeste posesiv, deoarece indica posesia
 (apartenanta) si genitival deoarece intra in componenta
intrebarii genitivului
Forme flexionare:
CazulSingularPlural Masculin Feminin Masculin FemininN-
Acal elevului/ meu/ doilea a elevei/ mea/ doua ai
elevilor/mei ale elevelor/meleG-D - -alor meiObservatii:
1.Forma de G-D alor apare numai in structura pronumelui
posesiv la G-D (Port de grija alor mei)
2.La numeralul ordinal, al,a este element constitutiv,
indicand, impreuna cu articolul hotarat,genul acestuia (al
treilea/ a treia)
Atentie:Formele articolului posesiv al,a,ai,ale se scriu
intotdeauna intr-un singur cuvant Nu le confundati cu
secventele omonime ca:
-prepozitia la infinitiv a+pronume personale neaccentuate
la Ac sau D (a-i vedea/ a-i vedea)
-prepozitia a +le (pronume personal in D.sau Ac, plural,
feminin)
5.Articolul demonstrativ (adjectival)
Leaga un adjectiv de substantivul regent; ajuta la
substantivizarea adjectivului si a numeralului (cei tari,cei
doi, celde-al doilea)si la formarea superlativului relativ
(cel mai bun)
Forme flexionare
CazulSingularPlural Masculin Feminin Masculin FemininN-
AcCel CeaCei CeleG-DCelui CeleiCelor
Observatii: 1. Articolul demonstrativ se analizeaza
impreuna cu partea de vorbire pe care o insoteste
2.Cel apare frecvent ca termen regent, insotit de un
determinant obligatoriu, deci, in aceste situatii, cel are
valoarea pronominala (Cel de aici/ cea de acolo)
3.Formele articolului demonstrativ se scriu totdeauna in
singur cuvant si trebuie deosebite de secventele omonime
-pronume interogativ-relativ ce + pronume neaccentuat in
D,Ac (ce-l intrebi?/ce-i spui?)
-pronume ce + le (pronume neaccentuat de D si Ac pl.) (ce
le dai/ ce le spui)
4. Articolul demonstrativ (adjectival) are flexiune de gen,
numar si caz asemanatoare cu a pronumelui demonstrativ
de departare acela, de care se deosebeste prin absenta
elementului initial si a celui final a
Adjectivul
Partea de vorbire flexibila care exprima insusirea unui
obiect si se acorda in gen, numar si caz cu substantivul
determinat
Observatii: Adjectivul poate exprima: -proprietati ale
obiectelor sau fiintelor (greu, mic, usor, luminos)
-materia din care este facut un obiect (metalia, lemnos)
-elementele constitutive ale unei colectivitati (taranesc,
studentesc)
-referirea la posesor sau la origine (casa olteneasca)
1.Clasificarea adjectivelor
a)dupa forma: -variabile-cu 2 terminatii- la sg. au o forma
pentru masculin si alta pentru feminin (bun/buna)
-cu o terminatie-la sg. au aceeasi forma pentru masculin si
feminin (casa/baiat mare)
-invariabile-provenite din adverbe (gata, asa, astfel)
-provenite din imprumuturi vechi (ditai, sadea)
-provenite din imprumuturi desemnand culori (crem, bleu,
maro)
b)dupa origine: -propriu-zise(verde, bun, inalt)
-pronominale -posesive (caietul meu/tau/sau)
-demonstrative (fata aceasta/aceea)
-interogative ( care fata?)
-nehotarate(unii baieti/ unele fete)
-relative( ce fata )
-negative(nici un om)
-de intarire (fata insesi)
Observatii: Adjectivele variabile, cu o terminatie, se
termina, de obicei in vocala E

c)din punct de vedere semantic: -calificative-primare

(simple)- bun,frumos, albastru
-derivate cu ajutorul sufixelor (timpuriu,
tineresc)
-determinative (provenite din alte parti de
vorbire)
- pronominale -posesive (cartea mea/ta/sa)
-demonstrative (cartea aceasta/aceea)
-interogative ( care mama?)
-nehotarate(unii baieti/ unele fete)
-relative( ce carte )
-negative(nici o fapta)
-de intarire (el insusi)
-numerale (trei elevi)
-participale (pagina scrisa)
-gerunziale (masca razanda)
-adverbiale (barbat bine)
d)dupa numarul formelor flexionare realizate in
declinare:
-cu 4 forme flexionare (in functie de gen, numar si
caz) -propriu-zise (bun, simplu)
-participiale (iubit)
-gerunziale (suferind)
-cu 3 forme flexionare -cele terminate in consoanele C
si G (lung, adanc)
-derivate cu sufixele -TOR, -ESC, -IU (satesc,cenusiu)
-cu 2 forme flexionare -terminate in E (dulce)
-terminate in consoana palatala (vechi, dibaci)
-terminate in diftong (balai, rotofei)
 -invariabile (maro, eficace, motrice)
Observatii: 1.De regula se asaza dupa substantive (sunt
postpuse)
2.Din punct de vedere sintactic, adjectivul poate avea
urmatoarele functii:
-atribut(adjectival)- baiat bun, floare frumoasa
-nume predicativ (cand determina un verb copulativ) Ana
este cuminte
-diferite feluri de complemente (determina un verb
predicativ) Din verde s-a facut galben
3.Din punct de vedere stilistic, adjectivele sunt epitete
4.Sufixe adjectivale frecvente: -esc, -tor,-ean,-
iu,-aret,-nic,-os
5.In categoria adjective calificative intra si locutiunile
adjectivale(cu scaun la cap,de geniu)
6.Adjectivul poate sta si inaintea substantivului, de
topica depinzand si articularea sa
2. Flexiunea adjectivului
In functie de flexiune, adjectivele sut variabile si
invariabile;cele variabile se modifica dupa gen,numar
si caz, prin desinente, insotite
sau nu de alternante fonetice

Desinente de gen(la singular):

Masculin/NeutruFeminin-u -u - --a -e -a -esimplu-
a/albastru-a auriu-e/cenusie-e bun-a/frumos-frumoasa
amarui-e/vechi-e
Observatii: 1.Adjectivele terminate in E (mare, dulce) nu
prezinta diferente de gen la singular (om mare-casa mare)
2.Adjectivele terminate la masculin in -U vocalic sau
semivocalic(greu, rosu, rau) au femininul in -EA (grea, rea)
si in -IE (rosie)
3.Alternantele vocalice frecvente la opozitia de gen -E/EA
(intreg/intreaga)
-O/OA (prost/proasta)
-IE /IA (biet/biata)
-E/A (desert/desarta)
Desinente de numar:
Observatii: 1.Unele adjective au forma unica pentru
ambele numere:
-fie numai la feminin- cele terminate in -TOR (fata/fete
silitoare)
-fie numai la masculin (pantof/pantofi vechi)
-fie la ambele genuri (copil/copii balai fata/fete balaie)
Alternante vocalice: ea/e(oltean/olteni) oa/o
(moale/moi) ea/e (geman/gemeni) a/i
(tanar/tineri), a/e
(teapan/tepeni)
3. Alternante consonantice: s/s (sfios/sfiosi) t/t (lat/lati)
d/z (crud/cruzi) c/c(sarac/saraci) st/st (trist/tristi) g/g
(lung/lungi)
Modificari dupa cazuri:
Observatii:Adjectivul sta dupa substantiv, sau poate sa
preceada substantivul
1.Cand adjectivul sta dupa substantiv el nu se articuleaza
2.Cand adjectivul sta inaintea substantivului, el capata o
semnificatie speciala care ii mareste expresivitatea
3.Unele adjective au o topica fixa in raport cu
substantivul. De exemplu adjectivele pronominale stau
numai in fata substantivului (oricare om) precum adj.
“biet”.Pe de alta parte adjectivele provenite din participii
stau numai dupa substantiv (pomul laudat)
4.Unele adjective isi schimba sensul in functie de topica
(are o parte buna-opusa lui rea/O buna parte nu au-o
parte dintr-un intreg)
5.Adjectivele invariabile au o singura forma pentru toate
genurile,numerele si cazurile. Din aceasta categorie fac
parte adjectivele nume de culori (bej, crem),adjectivele
terminate in -CE (eficace) adjectivele cuvinte vechi in
limba (sadea, gata,ditamai)

3.Gradele de comparatie
Sunt forme pe care le ia adjectivul pentru a arata in ce
masura un obiect poseda o insusire in raport cu alte
obiecte sau cu alte momente ale existentei sale;nu se
exprima prin desinente, ci prin constructii sintactice
speciale
Gradul pozitiv(exprima o insusire a obiectului fara a o
raporta la un alt obiect sau la alt moment)-cer senin, nor
negru
Gradul comparativ(exprima insusirea unui obiect in raport
cu insusirile unui alt obiect, stabilind raporturi de
egalitate sau inegalitate)
-de superioritate (mai scump)
-de egalitate (la fel de scump)
-de inferioritate (mai putin scump)
Gradul superlativ -relativ(exprima insusirile la cel mai
inalt sau cel mai scazut grad, prin comparatie cu alt
obiect)
-de superioritate (cel mai scump)
-de inferioritate (cel mai putin scump)
-absolut (arata gradul cel mai inalt sau mai scazut
grad,fara a compara obiectul) foarte scump

Nu uita!
1.Comparativul se formeaza de la gradul pozitiv al
adjectivului prin adaugarea unor adverbe si prepozitii
-comparativ de superioritate: mai bun decat
-comparativ de inferoritate: tot asa de/ tot atat
de/la fel de bun ca si
 -comparativ de egalitate: mai putin bun decat
2.Al doilea termen al comparatiei de superioritate sau
inferioritate poate fi introdus si prin locutiuni
prepozitionale (fata de/in comparatie/in raport cu)
3.Uneori al doilea termen al comparativului de
superioritate sau inferioritate ca si al superlativului relativ
pot lipsi (Am o carte mai interesanta)
4.Comparativul de egalitate poate aparea fara morfemele
caracteristice, insa sensul comunicarii ramane acelasi
(apa rece ca gheata)
5.Superlativul se formeaza de la comparativul de
superioritate sau de inferioritate prin adaugarea lui CEL,
marca a superlativului, al doilea termen al comparatiei
superlative fiind introdus prin prepozitiile dintre, din, de
(cel mai bun dintre ei/ din clasa/ de acolo)
6.Superlativul absolut se formeaza de la gradul pozitiv al
adjectivului, precedat de adverbul foarte (foarte bun)
7.Adjectivul poate sa-si schimbe valoarea gramatica:
Omul lenes learga mult -adjectiv
Lenesul mai mult alearga -substantiv
Mijloace afective de formare a superlativului absolut
-adverbe si loc.adverbiale cu valoare expresiva
(extraordinar,extrem,grozav,nemaipomenit,nespus,din
cale-afara, cu totul si cu totul)
-adverbe,adjective substantive si locutiuni ce exprima
notiuni dezagreabile, intensificand negativ sau pozitiv
insusirea (destept nevoie mare,sarac lipit, putred de
bogat, atat amar de vreme)
-repetitia adjectivului (desteptul desteptilor, o apa
adanca,adanca)
-constructii exclamative (Cat de mare e!)
-procedee lexicale,prin derivarea adjectivului la grad
pozitiv cu prefixe sau sufixe cu sens superlativ (arhi-,
super-, extra-,ultra-,supra-,prea-,-isim
 Gramatica - substantiv, adjectiv, pronume, numeral,
cazuri, figuri de stil, procedee de sintaxa poetica

Diftongul este grupul de sunete format dintr-o vocala si

o si o semivocala alaturate si se pot pronunta intr-o

silaba ( iarna , haina , roua )

Triftongul este grupul de sunete format dintr-o vocala si

2 semivocale alaturate , pronuntate intr-o silaba ( leoaica , mi-au
zis )
Hiatul repezita rostire consecutiva , in silabe diferite , a doua
vocale ( aer , stiinta )

Derivarea este procedeul intern de imbogatire a

vocabularului care consta in formarea a unor cuvinte noi cu
ajutorul prefixelor si a sufixelor ( prefixe : ANTIcamera , NEclar ;
sufixe : baietANDRU , casaOAIE )
Sufixe : 21738omg86spf2l
• Substantivale :
• –ie ( bucurie )
• –ar ( bucatar )
• –atura ( invatatura ) mp738o1286sppf
• –amat [invatamant]
• –eala [ amtteala ]
• –iata [ dulceata]
• –ist [ betnist ]
• adjectivale :
• –nic
• –ator
• –cios
 • –bil
• –al
• –as
• verbale :
• –a
• –ai
• –ani
• –i
• –ui
• –iza
• adverbiale
• –este
• –is
• –mente
• numeral :
• -ime
• pronume
• -ica
• interjecti
• –ica

Compunerea este procedeul lexical intern de

imbogatire a vocabularului care consta in unirea a 2

sau mai multe cuvinte pt formarea unui

cuvant nou
• Compunerea :

• prin contopire : cuvinte intregi , existente in limba

care se scriu impreuna ( untdelemn , faradelege )

 • prin alaturare : cuvinte intregi , existente si

independent in limba , care se scriu legate cu

cratima ( Marea-Neagre , Fat-Frumos )
• cu elemente de compunere : cuvinte inexistente

independent6 in limba + cuvinte care se gasesc

independent in vorbire , scrise inpreuna

[ electromotor , micoproductie )

• prin abreviere :reuniunea a unor fragmente de

cuvinte [ aprozar , agrosem ]

schimbarea clasei gramatcale este un procedeu

prin care se obtin cuvinte noi datorita simplei

treceri de la o parte de vobire la alta :
• substantivele pot proveni :
• unele adj articulate cu art hot , nehot , sau dem,
( frumosul , un credincius , cel harnic )
• unele pron articulate [ Si-a zis in sinea lui( din pron

reflexiv )] [ Fiecare isi are eul lui ( din pron

pers )] , [ A ajuns un nimic ( din prron negativ

)] [ e la mijloc un ceva [ din pron nehotarat )]

• unele numerale articulate cu art hot sau

nehot ( A primit un 3 . Treiul a fost trecut in catoalog .)
• unele interjecti cu articol ( Are un of . I-a ascultat oful )
• participiul articulat ( Ranitii au fost salvati )
• supin ( Mersul pe jos e sanatos )

• adjectivele pot proveni din :

 • participii ale vb : Cartea citita mi-a placut

• gerunzii acordate ale vb : Se gasesc cosurile

fumegande .

• unele pronume care insotesc substantivele

acordandu-se cu ele ( 7 din cele 10 feluri de

pron ) :
El insusi a fost martor ( adj. Pron de intarire )
Prieteni mei au plecat ( adj. Pron posesiv )
Fiecare copil se bucura de vacanta ( adj.pron
nehotarat )

Acest baiat este fratele meu ( adj. Pron

demonstrativ )

Care carte ti-a placut cel mai mult

(adj . pron interogativ )

Nu mi-ai spus / care elevi lipsesc ( adj pron

relativ)
Nici un elev nu lipseste ( adj pron negativ )
• adverbe : Mi-am luat haina si gata

• pronumele reflexive de persoana I si II provin din

pronumele personale :

El ma cheama ( pron personal )

Eu ma duc ( pron reflexiv )

• adverbele pot proveni din : unele adj cand

determina un vb ( alt vb decat cop personal ) :
El canta un cantec frumos ( adj )
El cantaq frumos ( adv)
 • unele subst :

Seara este minunata ( subst )

Am sosit seara ( adv)
• unele participi : Spune deschis ce are de spus

• prepozitile pot proveni din unele adverbe

prin articulare cu articol hotarat

Priveste inainte ( adv)
Inaintea lor pot venii multi ( prep )

Sensul propriu este sensul obisnuit al cuvintelor

care trezeste in mintea vorbitorului o imagine clara a

obiectului in cauza

Sensul figurat este sensul mai putin obisnuit

al cuvintelor , care trezeste in mintea vorbitorului o

imagine alternaiva
Cuvinte monosemantice = cuvinte cu un singur sens

Cuvinte polisamantice = cuvinte cu mai multe sensuri

Paronimele sunt cuvinte foarte asemanatoare ca sens

sau aproape identice ca forma insa deosebite ca inteles

Substantivul este partea neflexibila de vorbire

care denumeste lucruri , fiinte , fenomene ale

naturii , stari insusiri , actiuni etc
Articolul este parte flexibila ce vorbire care
invidualizeaza un substantiv , leaga un adjectiv , de subst

sau insoteste partea de vorbire in cazul G

Adjectivul este partea de vorbire flexibila

care exprima insusire substantivului

Ronumele este partea de vorbire flexibila

care inlocuieste un subst

Numeralul este partea flexiblia ca vorbire

care arata nr sau ordine obiectelor , gruparea lor

numerica , de cate ori crestre sau se repeta o actiune

Verbul este partea de vorbire flexibila care

exprima starea sau existenta

Adverbul este partea de vorbire neflexibila

care sta de obicei pe langa vb si arata locul , timpul ,

sau modul actiunii
Prepozitia are rol de legatoura numai in propozitie , unde leaga un

atribut sau un complement de termenul regent

Conjunctia are rol de legatura atat in propozitie cat si in fraza , in
propozitie leaga doua parti de vorbire de acelasi fel iar in fraza
leaga doua propoziti de acelasi fel

Interjectia exprima o stare sufleteasca sau imita sunete

ori zgomote din natura

Subiectul : cine ? ( predicat )
Predicatul : ce face ? , cum este , ce este ?

Atributele : care ? , ce fel de ? , al ( ai ale a )

cui? , cati ?, cate ?. Atributele pot fii

• adjectival (propriu-zis , adj pronominal , numeral

cu val adjectival , vb la participiu sau la gerunziu

acordat )
• pronominal

• verbal ( prin vb la modurile infinitiv , supin si

gerunziu , neacordat )

• adverbial (adv sau loc adv)

• interjectional
CD : pe cine ? , pe ce ?
CI : cui ? , despre cine ? , despre ce ? , la cine ? , la ce ? , de ce ? ,
pt cine ? , pt ce ? , cu ce ? , impotriva cui ? , asupra cui ?
CA :de cine ? , de catre cine ?
CCL : unde ? , de unde ? , pana unde ? , incotro ?
CCT : cand ? , de cand ? , pana cand ? , cat timp ? , de cand ?
CCM : cum ? , in ce fel ? , in ce mod , in ce chip ? , cat ? , cat de ?
CCSc : cu ce scop ? , in ce scop ?

CCCz : din ce cauza ? , din ce pricina ?

Cazul este forma pe care o ia o parete de

vorbire cu flexiune nominala :
Prepozitile cazurilor :
• Ac : de , la cu , pe, spre, sub ,catre , in pentru , despre ,
dinspre , langa , de pe la , de langa , pe langa , de la , de
catre , etc (loc prep : ) in afara de , in loc de , fata de ,
potrivit cu , aproape de , etc
 • Genitiv : impotriva , contra , asupra , inaintea , inapoia ,
imprejurul , etc ( loc prep ) in fata , in urama , in spatelr , in
dosul , in susul , in afara , , etc
• Dativ :datorita , gratie , multumita , aidoma , asemenea ,
contrar , conform , potrivit
Propozitile c`oordonatoare intr-o fraza pot fii :
• Copulative : atunci cand actiunile exprimate de vb cu functie
sintactica de predicat se asociaza .In aceasta situatie
raportul de coorodonare copulativa se reazizeaza prin
conjunctii (si , nici , iar ) si loc conjuntionale ( precum si , nu
numai , dar si , atat..cat )
El citeste,/1 invata /2 (si ) scrie/3
(1cu 2 = juxt , 2cu 3 = conj )
• Adversative , atunci cand continutul propozitilor se opune ,
fara insa sa se excluda.Coordonarea adversativa se va

realiza prin conjunctile dar , insa , ci , iar , si ,si loc

conj numai ca si prin juxtapunere ( alaturare )

Nu citeste,/1scrie/2 ( 1-2 juxt )
Am fost la el /1 (dar) nu l-am gasit/2

Conjunctile „si” , „iar „ sunt atat copulative sct si adversative

:
Citeste si scrie ( conj cop )
Am fost si nu l-am gasit ( conj advers )
Citesc iar apoi scriu ( conj cop )
Tu ai invatai iar el nu ( conj advers )

• Disjunctive , atunci cand continutul lor se opune si se elimina

reciproc .Coordonatoare disjunctiva in fraza se realizeaza

prin conjuctie ori , sau , fie , singureori

repetate , si , mai rar , prin juxtaapunere

 (Ori) pleci/1(ori ) ramai/2
Vrei , /1 nu vrei /2 bea Grigore agheasma/3
• Conclusive cand cea de-a doua propozitie este concluzia
primei
Ai intarziat , /1( deci )nu mai poti intra /2
Acest tip de coordonare se realizeaza prin conjunctiisi
locutiuni conjunctionale : deci , dar , asadar , asa ca , prin
urmare , de aceea , in concluzie , in consecinta , (care ) va sa
zica , precum si prin juxtapunere
Raportul de subordonare se poate realiza :
• Conjunctii subordonatoare : sa , ca , daca , desi , de , ca ,
sa , incat , intrucat , deoarece , caci , fiincaq ,etc
M-a sfatuit /1 (sa) invata/2
• Loc conj subordonatoare care au in alcatuire de obicei ca un
ultim element o conjumnctie subordonatoare , pronume ( adj
)relativ sau adv relativ :cu toate ca , pana sa , chiar ca , din
cauza ca , pt ca sa , de vreme ce , pana ce , indata ce , ori
cate ori , etc
N-a venit/1 cu toate ca l-am anuntat /2
• Pron relative-interogative sau nehotarate : cine , ce , care ,
cate , cat , cata , cati , cel ce , cei ce , cele ce , orcine , orce ,
orcare , oricat , oricata , arcati , aricate , arisicare, orisicine
(Cine) inavata /1stie /2
(Orcine) il vedea/1 se mira /2
• Adv relative-interogative asu nehotarate : unde , cand ,
cum , dat , incotro , parca , oriincotro , oricati , orsicare , sau
juxtapunere
Nu se stie/1( cand) va veni /2
Ai catre /1 ai parte/2
• Dintre elementele subordonatoare , au functie sintactica in
propozita pe care o induc numai pronumele ( adj ) relative ,
interogative , si adv relative-interogative nehotarate .Atunci
cand se substituie cu o conjnctie , sau o loc conj adv relative
nu mai au fuctie sintactica:
 A procedat /1 (cum) l-am sfatuit/2 ( CCM)
(Cum) il vazu/1 il si cunoscu/2-(fara functie sintactica )

(indata ce )

FELUL PROPOZITILOR SUBORDONATE

• Prop. subiectiva are o regenta fara subiect si raspunde la

intrebarile cine ? , ce ? :
Nu se stie/1pp(cine ) va beni/2SB
• Propozitia subordonata predivcativaraspunde la inrebarile ce
? , cum ? si determina din regenta un vb copulaiv .PR are
intodeauauna o regenta cu subiect
Parerea mea este /1PP (ca) a gresit/2PR
• Propozitia subordonata atributiva raspunde la inrtrebarile
care? , ca fel de ? , cati ? , cate ?, al ( a , ai alea ) cui ? , si
are ca termen regent un subst , pron , sau numeral
Ei sunt cei doi /1PP (care) au obtinut premii./2AT
• CD raspunde la intrebarile pe cine ? , ce ? si determina in
regenta un vb predicativ , personal si tranzitiv , loc vb
tranzitiva sau o interjectie
Iata /1PP(ca ) vine/2CD
• CI raspunde la intrebarrile cui ? , cu cine ? , cu ce ? , asupra
cui ? , contra cui ? , impotriva cui? Etc si determina un vb
sau o loc vb tranzitiva , o interjectie un adj ( loc afj ) sau adv
sau loc adv
Este mandru/1PP( ca) a reusit /2CI
• CCL : unde ? , de unde ? , pana unde ? , incotro ?
S-a dus/1PP ( unde ) l-au trimis /2CL
• CCT : cand ? , pana cand ? cat timp ? , de cand ?
(Cand ) l-am vazut/1CT m-am bucurat/2PP
 • CCM : cum ? , cat ? , cat de ? , in ce fel ? , in ce mod ? , in ce
chip ?
(Cum ) te grabesti /1CMasa ajungi mai repede sa faci treaba/2PP
• CS :cu ce scop ? , in ce scop ?
Vi la mine/1CS (sa) iau banii/2CS
• CTz :cu ce conditie ? si elementul de legatura se poate
inlocui cu conj subordonatoare in caz ca :
(Daca)ploua /1CTzsa-ti iei umbrela/2PP
• CV (concesiva) :in ciuda carui fapt ? , are ca elemente
subordonatoare specifice conj subordonatoare deshi , si loc
cnj : chiar daca , chiar de , chiar sa , cu toate ca , macar sa ,
etc iar ca elemente corelative in regenta ( principala) :adv:
(si)tot , (si )totusi , cu toate acestea :
(Desi) ploua /1CV, am mers la mune/2PP
• CS ( consecutiva ) : care este urmarea faptului ca ? ,
elemente de legaturaq : incat , incat sa ,, si are corelative pe
adv : asa(de ) , astfel (de) , atat(de) si loc adv in asa fel
A citit atat de mult/1PP( incat) il dor ochii ./2CS

Fgurile de stil sunt :

• Epitete
• Comparatii
• Alegorii hiperbole
• Personificari
Procedeele de sintaxa poetica :
• Enumeratii
• Repetatii
• Inversiuni
• Antiteze
 Gramatica - Diateza activa, diateza reflexiva, diateza
pasiva - pronumele, adjectivul, conjunctia

Diateza activa este realizata de subiectul gramatical si

se restrange asupra cd
Tu mi-ai spus adevarul ‚

Ai spus : PV à vb pred , personal , conj III , Da indiativ

,perfect compus , pesrs 2 sg afiramtiv
Diateza reflexiva actiune este produsa si suportata de subiect ,
acestei diateza apartin numai verbele insotite de pron reflexiva ,

aceste pron stau in fata vb dar si dupa

(gerunziu : gandindu-ma) .Ele se analizeaza cu vb si pot fi in Ac

sau D
El s-a bucurat de venirea ta 28363pjb36ylb7g

s-a bucurat : Pv à vb pred , personal , conj I , Dr ,

indicativ , prezen , perfect compus , pers III , sg afiramtiv

Vb cu pron Vb cu pron
reflexiv Ac reflexive in D
Ma bucur Imi inchipui
Te bucuri Iti inchipui
Se bucura Isi inchipuie
Ne bucuram Ne inchipuim
Va bucureati Va inchipuiti
Se bucura Isi inchipuie

Cand pron refleiv se poate inlocui cu pron

personal sau subst in acelasi caz el nu mai

este marca sintactica a Dr ci este CD sau CI ,

devenind o parte de prop distincta .In asemenea situati nu mai
avem deaface cu Dr ci cu Da insotite de compleente exprimate

prin pronume reflexive

Vb reflexive
Eu ma gandesc la tine
Tu iti imaginezi ceva
El se duce la film
Vb active pronominale
Eu ma imbrac
Tu te speli pe fata
El se sterge de praf

La diateza pasiva actiune este realizata de subiectul

locgic ( complementul de agent ) sui suferita de subiectul

gramatical .Dp au numai vb care la Da au CD exprimat.

Acesta devine , prin transformare pasiva subiect

gramaticala .
Dp se formeaa cu vb a fi ( la diferite moduri si timpuri ) si cu

participiul vb de conjugat ( care se acorda in gen nr si

caz cu subiectul ) modul timpul si persoana sunt

indicate de vb a fi . Categoria conjugarii este indicata

de vb care e conjuga ( cu forma de participiu )

jl363p8236yllb

Cand vb la Dp este la un mod personal , are

functia de pv.
Diateza activa Diateza pasiva
Marin citeste o carte
Cartea este citita
de Marin
Mihai a vandut casa Casa a fost vanduta de
Mihai
Mama te va chema pe tine Tu vei fi chemat de mama

… subiecte logice ( complemente de agent )

… subiecte gramaticale

Complemenul de agent este partea de

vorbire care arata cine este autorul actiuni

exprimate de un verb aflat la Dp Intrebari : de cine ? de catre cine

?. Este exprimat prin subs , pron ,

adj sau nueral in Ac precedate de prepozitile de sau de

cine

Copilul este certat de parinti

E certat : Pv à vb pred , personal , conj 1 , Dp , indicativ

, prezent , pers 3 , sg , afirmativ

Complementul de agent poate sa deteremine :

• Un vb da Dp ( personal sau nepersonal )

• Un vb da Dr cu inteles pasiv
• Un adj provenit dintr-un participiu pasiv
• Un subst

Vb impersonale exprima o actiune care nu

este realizata de o persoana . Aceste vb se folosesc numai la pers
3 sg

Vb care arata fenomenele ale naturi nu admit subiect ,

ele pot fi la Da ( a ploua , a nimge , a fulgera ) , sau

reflexive ( a se innopta , a se intuneca )

Unele vb impersonale pot advmite subiect nonpersonal ( Imi place
munca ; S-a aflat vestea ) acestea pot fi la Da ( a trebui , a
placea , a ajunge , a rmane , etc ) sau la Dr ( a se sti , a se afla , a
se manca , a se face , a se parea , etc ) .Cand se afla la un mod

personal vb pred au functia de Pv

Trebuia sa plecam
Trebuia : Pv à vb pred , impersonal , conj 4 , Da , indicativ ,
imperfect , afirmativ
Linistea se asterne peste sat
Lumina : S à subst comun , simplu , singular , feminin ,
nominativ , + art hot –a
Pronumele :
• Cu forme personale :

• Personal propriu zis

• Personal de politete
• Reflexiv
• Posesiv
• De intarire
• Fara forme personale
• Demonstrativ
• Interogativ
• Relativ
• Nehotarat
• Negativ

Pron pers nu se poate transorma in adj pronominal , el

are forme la :
• Ac si D are forme accentuate si neaccentuate
• G are forme doar pt pers 3 , iar pt celelate pers se folosesc

fprmele pron posesiv

• V are forme proprii doar pt pers 2
l-am chemat
l- :CD à pron pers propriu zis , pers 3 , masculin , sg , Ac
, neeaccentuat
Formele de posesiv :
• Dativul posesv :

• Exprimat prin formele neaccentuate ale pron

pers

• Determina un subs legandu-se prin cratima

de acesta ( mana-ti alba )
• Adj ( albat-ti mana )
• Vb ( ti-am ascultat sfatul ) Are functie da Apron
• cand se leaga cu cratima de o prepozitie ( el sta
inainte-ti ) are functia de Cc
• daivul etic

• exprimat prn forme le neaccentuate ale pron

PERS
• nu are functie sintactica cei stilistica , aratand
participarea afeciva a povestitorului la cele relatate ( Si
cand ti l-am lovit odata … )
Pronumele reflexiv
Pronumele reflexiv tine locul obiectului asupra caruia se exercita
actiunea vb , exprimand identitate dintre obiect si subiectul vb
Caracteristici :
• are forme doar pt pers3 , pt restul pers se folosesc formele

pron pers
• se foloseste in D si Ac cu forme accentuate si nea
cceentuate , nediferntiate dupa gen si nr
• nu se face atribut pronominal
Lauda de sine nu face bine
De sine : Apron à pron reflexiv , pers 3 sg , Ac ,
accentuat , precedat de prep de

Pronumele si adj pron posesiv

Pronumele posesiv expriima ideea de posesie , inlocuiind atat
numele posesorului cat si cel al obiectului posedat
Caracterisitici :

• este insotit de articolul posesiv ( al , ai , ale , a)

• nu are form proprie pt pers 3 pl , in locul acesteia folosindu-

se pron pers ( lor )

• la cazurile G si D are forme doar pt pl ( alor mei , alor tai )

• poate deveni adj pron

Cartea este a mea

A mea : NP à pron posesiv , per1 , un obiect posedat ,

un posesor , fem , sg , N
Cartea mea e de povesti
Mea : Aadj à adj posesiv , pers 1 , se acorda in fgen , nr si

caz cu subst „ cartea” ( f , sg , N)

Pronumele si adj pron demonstrativ

Pron demonstrativ arata departarea sau

apropierea obiectului ( in patiu sau timp ) sau

identitatea acestuia cu el inusi sau un alt obiect

Clasificare :

• dupa fel :
 • de apropiere
• de departare
• de identitate

• dupa structura
• simple
• compuse
• poate deveni adj demonstrativ

Acesta este Ion

Acesta : Sà pron demonstrativ de apropiere , simplu ,

sg , mas , N

Copilul aceta este Ion

Acesta : Aadj à adj dem de apropiere , e acorda in gen nr si

caz cu subst copilul ( mas , sg , N )

Pronumele si adjectivul pronominal interogativ

Pron interogativ

Pron interogativ apare in prom interogativ si tine locul

subst asteptat ca raspuns la o intrebare

Pron si adj interogative :

• N-Ac :
• Sg
• Masc : care , cat, cine, ce

• Fem : care , cata , cine

• Pl

• Masc : care , cati ,

 • Fem : care , cate
• G-D
• Sg :
• Masc : caruia , cui
• Fem :carei , cui
• Pl :
• masc ; carora , cator , cator , cui
• fem ; carora , cator cui
„Care” : inlocuieste nume de fiinte si de lucreuri
„Cat” : are sens cantitativ
„Cine” : inlocuieste nume de fiinte
„Ce” : inlocuieste nume de lucruri
Functia sintactica a pronumelui interogativ corespunde cu ceea a

subst sau a pron asteptat ca rspuns la

intrebare
Adjectivul pronominal interogativ
Adjectivele pronominale interogative :

• determina subst nearticulate pe care le preceda

• au aceasta val doar formele : care , ce si cat

• adj pron interogative au functie de Aadj

Cine a venit ?

Cine : Sà pron interogativ , N

Carei fete i-ai spus

Carei : Aadj à adj inteogativ , se acorda in gen nr si caz

cu subst fata ( f , sg , D )
Pronumele si adj pron relativ

Pron relative au forme identice cu pron

interogaive , dar se intrebuinteaza in fraza ca elemente de relatie
subordonatoare ( introduc prop subordonate )

Au forme simple : care , cine , ce , cat , si o forma

compusa: ceea ce
Au dublu rol : sunt elemente de relatie la nivelul frazei si partii de

propozitie in propozitie pe care le induc ( S , A, C , NP )

Adj pron relative sunt doar formele : care ,

cat , ce
Acestea preceda subst determinat in prop subordonata pe

care o induc , si au functia de Aadj

Functile sinctactice ale pron si adj pron

relative

Pron relativ compus ceea ce are urmatoarele

caractristici :

• este echvalent cu relativul ce

• are val neutra
• nu se poate discloca prin prop
• nu are forme proprii pt cazurile G-D
• nu devine adj pron
Acordul pron relativ care in G precedat de art posesiv
Pronumele relativ „care” la G plasat la inceputul propozitiei si
urmat de un subst este ASG .Acest A aer o topica inversa si de
aceea , este precedat de art posesiv ( genitival )
In asemenea situatii , pronumele relativ se acorda in gen nr si caz
cu subst pe care-l inlocuieste , iar art posesiv se acorda cu subst
fata de care pron relativ indeplinste functia de Apron
Nu stiu /1PP (cine)a venit/2SB
Cine : Sà pron relativ , N introduce subiectiva
Nu stiu /1PP(care) fata a venit /2CD
Care : Aadj à adj pron relativ se acorda in gen nr si caz cu subst
fata ( sg , f , N ) introduce prop 2
Pronumele si adj pron nehotarat
Pronumele nehotarat substituie un subst fara a da o indicatie
precisa asupra obiectului
Formele compuse sunt alcatuite in general cu ajutorul pron
relativ-interogative
Pronumele si adjectivul pronomina lnegativ
Pronumele negative apar in propozitii cu forma vb negativa si tin
locul unor subst din prop afirmativa corespunzatoare
Pronumele negativa sunt :
• simple
• N-Ac : nimeni nimic
• G-D : nimanui
• Compuse :
• N-Ac nici unul/nici una/nici unii/nici unele
• G-D nici unuia /nici uneia /nici unora
Pronumele negaive indeplinesc functile sinctactice ale subst din
prop afirmativa corespunzatoare
Adj pron negative sunt doar formele compuse , care preceda
subst si-si modifica forma : nici un ( baiat ) , nici o ( fata ) ,
acestea au funcie de Aadj
N-a venit nimeni
Nimeni : Sà pron negativ , N
Nici un nor nuse zarea pe cer
Nici un : Aadj à adj negativ , se acorda in gen nr si caz cu subst
nor ( mas , sg , N )
Pronumele si adj pron de intarire
Pronumele de intarire folosit azi ca numai adj pron, insoteste un
subst sau un pron pers cu scopul de a preciza pers desemnata de
acesta
Cu val de pron este folosit rar si doar cu functi a de S
Adj de intarire are functia de Aadj
Persoana Caz SINGULAR Plural
MF MF
Pers I N-Ac Insumi Insine
G-D insami insane
insemi
Pers II N-Ac Insuti insati Insiva
G-D Inseti
Pers III N-Ac Insusi insasi Insisi insesi
G-D Insesi
Maria insasi a venit
Insasi : Aadj àadj de intarire , pers 3 , se acorda in gen nr si caz cu
subst „Maria”
( f , sg , N )
Numeralul
Numeralul poate fi :
• Cardinal
• Propriu zis
• Colectiv
• Fractionar
• Multiplicativ
• Distributiv
• Adverbial
• Ordinal
Numeralele cardinale propriu zise exprima un nr abstract sau
determinat numerica a obiectelor
Doi au plecat
Doi : Sà nr cardinal propriu zis simplu , val substantivala
masculin , N
Doi copii au pecat
Doi : Aadj à numeral cardinal propriu-zis , simplu , val adj , se
acorda in gen nr si caz cu subst copii ( m , pl , N )
Numeralele cardinale colective exprima insotirea a doua sau mai
multe obiecte
Numeralele cardinale fractionare exprima ideea de de parte sau
de fractiune dintr-un grup unitar
Numeralele :
• Multiplicative
• Arata in ce proportie creste o cantitate
• Se formeaza prin derivare numerallui cardinal cu
prefixul in- si sufixul –it
• Are si sinonime neologici
• Distributive
• Exprima repartizarea si gruparea numerica a obiectelor
• Se formeaza din numaralele cardinale propriu zisa
precedate de adv care
• Adverbiale
• Exprima relizarea unei actiuni sau masura in care o
caracteristica este superioara sau inferioara fata de
aceasea
• Se formeaza din prepozitia de si nr cardinal si subst ori
• Se folosesc ca sinonime si loc adv \
Adjectivul
Adjective :
• Dupa structura
• Simple
• Compuse
• Dupa flexiune
• Variabile
 • Cu 2 terminatii ( 4 forme flexionare )
• Cu 2 terminatii ( 3 forme flexionare )
• Cu 1 terminatie ( 2 forme flexionare )
• Invariabile
Gradele de comparatie :
• Pozitiv
• Comparativ
• De superioritate
• De egalitate
• De inferioritate
• Superlativ
• Relativ
• De superioritate
• De inferioritate
• Absolut
• De superioritate
• De inferioritate
Ion este inalt
Inalt : Npà adj propriu zis , simplu , variaboil cu 2 terminatii si 4
forme , se acorda in gen nr si caz u cu subst Ion ( m , sg N )
pozitiv
Adverbul
Adverbul este partea de vb neflexibila care exprima
caracterisitica indicand imprejrarea in care au loc unele intamplari
Adverbe :
• Dupa structura
• Simple
• compuse
• dupa sens
• de loc
• de mod
 • de timp
cand insoteste un vb la indicatv , perfect compus , adv mai se
intercaleaza intre auxiliar si o forma de participiu : Nu a mai venit
Au grade de comparatie unele adv de mod provenite din adj , si
cateava adv de loc si timp ( frumos , departe , inainte )
Adverbele :
• interogaive : se folosesc in prop interogative ( unde , cand ,
incotro , cum )
• relative : se folosesc in fraza exprimand raportul de
subordonare si sunt elemente de relatie ( unde , cand , cum ,
cat , incotro , dicotro )
• nehotarate : exprima ideea de mod , de loc sau de timp , in
chip neprecis in general , ( odata , altadata , candva , cumva
, undeva , oricum , oricand , oriunde , oricat )
Adv nehotarate oricum , oricand , oriunde . etc , pot fi si ele
elemente de relatie subordoantoare in fraza
Adv pot avea urmatoarele functii sinctactce :
• complement circumstantial
• Aadv
• NP
El merge repede
Repede : CCMà adv de mod pozitiv
Unele adv nu au functie sinctactica :
• Adv de modalitate : doar , numai . mai , tocmai , nici , si ,
macar , chiar , da , nu
• Adv care ajuta la formarea gradelor de comparatie : mai ,,tot
, foarte , ptin , etc
Loc adv sunt grupuri unitare cu val de adv
• De mod : pe de rost , incet-incet , de-a pururi , pe inserate ,
in veci
• De loc :la dreapta , la miloc , peste tot , din loc in loc
• Nehotarate : cine stie cand , cine stie cum , te miri cum
Loc adv au functia sintactica a adv pe are le inlocuiesc
Adv si loc adv predicative
Adv si loc adv pred exprima necesitatea , siguranta , si
probabilitatea
Adv pred : sigur , adevarat , bine , bineinteles , fireste , desigur ,
probabil , pesem , negresit
Loc adv pred : cyu sigurant , cu certitudine , fara indoaiala ,fara
doar si poate , de la sine inteles , de buna seama
Au functia de Pv daca sunt urmae de o propozitie subordonata
introdusa pprin conjunctile ca sau sa
Fireste ca va pleca
Pot avea si grad de comparatie :
Foarte bine ca ai venit
Negresit ca va venii
Negresit : pvàadv pred
Conjunctia
• Dupa sreuctura:
• Simple
• Compuse
• Dupa raporturile sintactice pe care le indeplinesc :
• Coordonatoare ( leaga parti de prop sau prop de acelasi
fel )
• Subordonaotare ( induc proopozitii subordonatoare )
Conj si loc conjunctiuonale :
felul Conjunctii Loc conj coordonatoare
coordonatoare
Copulative Si , nici Precum si
Adversative Dar , iar insa , ci Numai ca
Disjunctive Sau, ori, fie ----------------------------------
Conclusive Deci , asadar , In concluzie , de aceea ,
vasazica prin urmare , ca atare ,
in consecinta
Conj si loc conj suordonatoare :
Felul Conj Loc conj
 subordonatoare subordoanatoare
Nespecifice , Ca , sa , daca , de ----------------------------------
intoduc , ca sa , ca…sa
subordonate
diferite
Specifice , Decat, parca Fara sa , fara cum ,
introduc anumite dupa cat , ca si cum , ca
subordonate Pana si cand etc
Fiindca , In timp ce , in vreme
deoarece , caci ce , pana ce , etc
intrucat, din cauza ca , din
pricina ca
cu scopul sa , pt ca sa
in caz ca , cu condotia
desi ca
cu toate ca , macar ca ,
incat chiar daca
incat sa , cat sa , etc
Se pune virgul inainte a conj si loc conj urmatoare : fiindca ,
deoarece , caci , intrucat , desi , incat , din cauza ca , pt ca
Atributul
Intrebari : care? , ce fel de? ,a;l ,ai , ale , cui ? , cat ? , cata ? ,
cati ? , cate ?;
Aadj este exprimat prrin :
• Adj propriu-zis
• Adj provenit din vb la participiu
• Vb la gerunziu si adv
• Loc adj
• Adj pron
• Numeral cu val adj
Atributul substantival este exprimat prin
• Syubst
• Loc subst
• Numeral ( neacordat )
Acesta poate fi genitival , prepozitional ( in cazurile Ac , G , D )
apozitional ( toate cazurile ) , dativ fara prep (Ea ii este nepoata
matusii Ana .Acordare de burse studentilor este prioritara )
Atributul pronominal exprimat prin pronume .Acesta poate fii
genitival , prepozitional , (in cazurile Ac , G , D ) apozitional
( toate cazurile ) , dativ fara prepozitie ( dativ posesiv )

Gramatica - Punctuatia si ortografia - propozitie

exclamativa, propozitie imperativa, cazuri - dativ,
acuzativ, genitiv, nominativ
Punctuatia si ortografia
(Continuare)

Exemplu: 58947fmn92ciq9n
Ce frumos canta privighetoarea! (propozitie exclamativa)
Cat de frumos ai stiut sa raspunzi la intrebare! (fraza
exclamativa)
Scrie repede! (propozitie imperativa)
Scrie repede ce-ai spus! (fraza imperativa) mi947f8592ciiq

Se pune “!” si dupa substantivele in vocativ

asezate la sfarsitul propozitiilor imperative sau

exclamative.

Exemplu:
Ce frumos ai cantat, Monica!
Vino repede, baiatule!

Se pune semnul exclamarii si dupa

interjectii:
 • cand interjectia se repeta si formeaza o singura unitate se

pune “!” dupa ultima interjectie, iar intre

ele se pune virgula sau cratima.

Exemplu:
Of-of-of-of
Dealu-i deal
Si valea-i vale
Mandra-i mandra
Pana moare.

Punctul si virgula (;)

Semn de punctuatie ce marcheaza o pauza mai mare decat

virgula, dar mai mica decat punctul si desparte doua

propozitii sau fraze independente ca inteles.

Exemplu:
“Avea pofta sa manance o legatura de laptuci; dormind
visase ca a inflorit gradina de zarzavat ca in anii cei buni.”

Doua puncte (:)

Semn de punctuatie ce marcheaza vorbirea directa

sau o enumeratie si indica o pauza scurta in timpul

vorbirii.

Exemplu:
Profesorul spuse multumit:
 - Ai raspuns corect!
Copilul a asezat pe banca tot ce avea in ghiozdan: carti,
caiete, penarul, cutia de culori si un mar.

Virgula (,)

Semn de punctuatie ce indica o pauza intre parti de

propozitie, intre propozitii sau intre fraze, despartindu-

le pe baza raporturilor sintactice.

A. Virgula este obligatorie in urmatoarele situatii:

- Intre parti de propozitie de acelasi fel nelegate

prin conjunctiile “si”, “sau” (subiecte multiple, nume predicative

multiple, atribute multiple, complemente

directe multiple, complemente indirecte sau

circumstantiale multiple).

Exemple:
Copilul, bunicul, catelul, pisica au intrat repede in casa.
(subiect multiplu)
Camera inalta, luminoasa, inundata de lumina imi parea un
vis. (atribut multiplu)

Intrand in casa, vede florile, cartile, hartile ravasite

pe birou. (complement direct multiplu)
Batranul se bucura de frumusetea zilei, de jocul nepotilor, de

florile inflorite. ( complement indirect multiplu).

 Ziua, dimineata, noaptea, el se gandea mereu la viata lui

trecuta ( complement circumstantial de timp multiplu)

etc.

- Intre nume predicative cu sau fara determinant:

Exemple:

Aceasta casa este inalta, frumoasa,

noua. (nume predicativ multiplu)

Aceasta casa era noua, luminata la colturi cu

becuri puternice, zugravita in alb-argintiu. (nume predicativ

multiplu cu determinant)

- apozitia simpla sau dezvoltata se izoleaza

prin virgula de restul propozitiei.

Exemple:

Mircea, fiul, a sosit vesel acasa. (apozitie simpla)

Mircea, fiul nostru cel cuminte si ascultator, a sosit vesel
acasa.

- locutiunea conjunctionala “asadar”, “prin urmare” se

desparte prin virgula de restul propozitiei.

 Exemplu:

I-am spus, asadar, rezultatul concursului.

Deci, prin urmare, mi-a cerut scuze.

- gerunziile si participiile verbale, cu sau fara

determinant, asezate la inceputul propozitiei se despart

prin virgula.
Exemplu:

Suparat, el a trantit usa cu putere. (participiu verbal fara

determinant, rol de complement

circumstantial de cauza)
Suparat pe colegii sai, el a trantit usa cu putere. (participiu

verbal cu determinant, rol de complement

circumstantial de cauza dezvoltat)
Alunecand, el si-a rupt piciorul. (gerunziu verbal fara

determinant, rol de complement

circumstantial de cauza, nuanta temporala)
Alunecand pe gheata din fata casei, el si-a rupt piciorul.

(gerunziu verbal cu determinant, rol de

complement circumstantial de cauza dezvoltat)

- complementele circumstantiale asezate intre subiect si

predicat se izoleaza de obicei prin virgula.

 Exemplu:

Eu, atunci, am fugit repede in casa. (

complement circumstantial de timp, adverb de timp)

Eu, dis-de-dimineata, am plecat la camp. (

complement circumstantial, locutiune adverbiala de timp)

Tu, inainte de a rasari soarele, sa fii la secerat. (

complement circumstantial de timp, constructie infinitivala)

El, fiindu-i inghetate mainile, n-a putut scrie. (

complement circumstantial de cauza, constructie gerunziala
absoluta)
Echipa noastra, acolo, a triumfat asupra tuturor

participantilor. ( complement circumstantial de loc,

adverb de loc)

Ei, de jur-imprejur, vedeau numai nisip. (

complement circumstantial de loc, locutiune adverbiala de loc)

El, fara a spune o vorba a iesit din camera. (

complement circumstantial de mod, constructie infinitivala)

Voi, spre a intelege, ati facut multe exercitii. (

complement circumstantial de scop, verb la infinitiv)
Voi, spre a intelege bine teoria, ati facut multe exercitii. (

complement circumstantial de scop, constructie

infinitivala)

El, citind mereu, ar fi memorat poezia. (

complement circumstantial conditional, verb la gerunziu cu

determinant)
 El, citind mereu, tot n-ar fi memorat poezia. (
complement circumstantial concesiv, verb la gerunziu cu

determinant)

Observatie: Cand subiectul este asezat dupa

predicat, complementele circumstantiale se despart prin virgula,
numai daca autorul vrea sa insiste asupra lor. ( Exemplu:
58947fmn92ciq9n S-a rezolvat, gresit, exercitiul.) Toate aceste
complemente circumstantiale asezate la inceputul propozitiei
inaintea subiectului (in cazul in care acesta este exprimat)

sau a predicatului, se despart prin virgula de

restul propozitiei.
Exemplu:
Citind mereu, el tot n-ar fi reusit.

- complementele circumstantiale asezate intre verbul

copulativ si numele predicativ se izoleaza prin virgula.

Exemple:
Ei sunt, atunci, bucurosi.

Suntem, dupa nevoie, si lacrima, si dinte. (

complement circumstantial de timp, locutiune

adverbiala)

Suntem, fara a ne lauda, cei mai fericiti. (

complement circumstantial de mod, verb la infinitiv

precedat de prepozitia “fara”)
 - substantivele in vocativ, indiferent de locul lor in propozitie

se despart prin virgula.

Exemple:

Mama, vino repede! (initiala)

Vino, mama, repede! (medie)

Vino repede, mama! (finala)

- adverbele de afirmatie si negatie, echivalente cu o

peropozitie se despart prin virgula.

Exemple:
- Ai stiut bine lectia?
- Da, foarte bine. (Am stitut foarte bine)
- L-ai vazut pe Radu?
- Nu, (Nu l-am vazut) de ieri.

- constructiile in vocativ (substantiv si

determinant) se izoleaza prin virgula de restul

propozitiei.

Exemplu:

- Vino, fata harnica, mai iute!

- Buna ziua, fata harnica si frumoasa!
 - constructiile incidente (cuvinte, propozitii, fraze incidente)

se izoleaza prin virgula.

Exemple:
Nu stia, Doamne, nimic. (cuvant incident)
Ea era, ce-i drept, frumoasa. (propozitie incidenta)
Fata lui, ca mi-am adus aminte ca avea o fata care se

maritase cu un baiat de la munte, n-am mai dat pe

acasa. (fraza incidenta)

- doua sau mai multe propozitii in relatie

de coordonare, nelegate prin conjunctia “si”, “sau” se

despart prin virgula.

Exemple:
E bine sa inveti, sa citesti, sa te relaxezi.

Problema este, sa vina, sa fie anuntat, sa i se dea

un telefon.

- subordonata atributiva intercalata in regenta sau

izolata se desparte prin virgula.

Exemple:
 Fata care venise fericita acasa, a intrat cantand pe usa.

Ti-am mai dat o alta carte, care carte nu era a

mea.

- subordonatele cauzale, modale, conditionale antepuse

(asezate in fata regentei) se despart prin virgula,

insistandu-se in acest mod asupra circumstantei.

Exemplu:
Pentru ca era suparat, nu te-a salutat.
Cum vei raspunde, asa vei obtine nota.
Daca ar fi stiut, ar fi raspuns corect.
Daca ai invatat atat, de ce nu ai reusit?

Aceeasi situatie si in cazul in care aceste propozitii sunt

postpuse (asezate dupa regenta).

- subordonatele concesive si consecutive se despart

prin virgula de regenta indiferent de pozitia lor fata de

aceasta.

Exemplu:

Desi l-am rugat, n-a ramas la masa.

N-a ramas la masa, desi l-am rugat.
A crescut foarte mare, incat nu l-am recunoscut.
Desi era bolnav el a venit la scoala.

B. Virgula este interzisa in urmatoarele situatii:

- intre subiect si predicat.
 - intre verbul copulativ si numele predicativ, in cadrul
predicatului nominal.
- intre substantiv si atributul care il determina.
- intre verb si complementul direct si indirect.
- intre interjectia “ia” si verbul urmator.

Exemplu: 58947fmn92ciq9n
Ia priveste aceasta carte!

- in cazul in care se pune virgula, este vorba de doua

propozitii.

Exemplu:

Ia, priveste aceasta carte (ia – este imperativul verbului “a

lua”, persoana a II-a singular)
- intre SB, PR, CD, AT neizolate, C.I. si regentele lor.

Exemple:

E util ce inveti.
Intrebarea este ce inveti?
E frumos cantecul ce-l inveti.
Eu am vazut ce inveti.
Tu ti-ai adus aminte ce inveti pentru maine la testare.

- circumstantialele de scop introduse prin conjunctiile “sa”,

“de” nu se despart prin virgula de regenta.

Exemple:
 Am venit aici sa invat.
Am fost la prietena mea de am luat o carte.

- conjunctiile “deci”, “totusi”, “insa” in interiorul propozitiei

nu se despart prin virgula.

Exemple:
El a raspuns deci corect.
El a raspuns insa corect.
El a raspuns totusi corect.

Linia de dialog (-)

Semn de punctuatie ce indica inceputul vorbirii directe,

replica fiecarei persoane intr-un dialog.

Exemplu:
- V-a placut filmul?
- Mi-a placut forte mult.
- Este primul film-metafora pe care il vad.

Linia de pauza (-)

Semn de punctuatie ce marcheaza o pauza scurta intre

propozitii sau fraze.

Exemple:

“O mare e, dar mare lina -

Naturo, in mormantul meu,
E totul calm, ca e lumina!”
 In constructiile fara predicat marcheaza lipsa predicatului
verbal sau a verbului copulativ.

Exemplu:
In fata mea – copaci inalti, desi ca peria.
Patria mea – oamenii acestia.

In interiorul frazei indica o explicatie tinand locul

parantezelor sau al virgulei.

Exemplu:
“La Mestecanis, unde e marea cumpana a apelor, trec de pe
Valea Moldovei pe cea a Bistritei – careia toata lumea ii spune
Bistrita aurie – si atunci au tovarase de drum plutele care aluneca
fosnind la vale.”

Parantezele ( ); [ ]
Semn de puntuatie ce marcheaza o pauza scurta si indica o
precizare sau o explicatie in interiorul propozitiei:

Exemplu:
“Era adevarat ca acest sergent nu incetase sa se arate vesel
de cand venise (doar cu cateva zile inainte deci de evenimentele
de ieri) dar poate...”
Punctele de suspensie (...)

Semn de punctuatie ce indica o pauza lunga in timpul vorbirii

si marcheaza intreruperea comunicarii. Nu indica sfarsitul
propozitiei sau frazei.

Ghilimelele “ ”; << >>

 “ ” (ghilimelele simple) – semn de punctuatie ce indica
reproducerea exacta a unui citat sau titlul unei opere, revista,
articol, etc. intr-o propozitie sau fraza.

Exemple:
Si Mitica mi-a zis: “Hai pe la amicul Ionescu sa vedem daca e
acasa!”.

Poemul “Luceafarul” de mihai Eminescu este un unicat in

literatura romana, atat prin continutul sau profund filozofic, cat si
prin forma literara perfecta.
Uneori ghilimelele aunt folosite pentru a da un inteles opus
cuvantului, subliniind ironia.

Exemplu:
Baiatul lor care nu stia nici tabla inmultirii, la gimnaziu, era
“un geniu”.

<< >> (ghilimelele duble sau frantuzesti) indica

reproducerea unui citat intr-un alt citat.

Exemplu:
Putin ametit, aseara amicul Mitica ma ia de-o parte si-mi
spune: “Iti mai amintesti versurile << Fiind baiet, paduri
cutreieram>>?”

3.2. ORTOGRAFIA

Ortografia este un ansamblu de semne care delimiteaza

cuvintele unele de altele sau indica o scriere incompleta a
cuvantului.
 Semnele de ortografie sunt: blancul sau pauza alba, cratima,
punctul, bara, apostroful, majuscula, etc.

Blancul (...)

... (blanc) – semn de ortografie ce indica lipsa unor cuvinte

din propozitie sau a unor propozitii din fraza.

Exemple:

“- Fata draga, nici nu stiu ce-mi aduci (...)

Tu-mi aduci ce are sa fie peste patruzeci – cincizeci de ani pe
plaiul dezrobit de Tudor!”.

Cratima (-)

Cratima sau liniuta de unire este un semn de ortografie care

indica:
- rostirea impreuna a doua parti de propozitie diferite.
- rostirea impreuna a gerunziilor verbale si a pronumelor
reflexive sau persoanelor postpuse.
- elidarea unui sunet. (sau grup de sunete)
- evitarea hiatului.
- un tempou rapid al rostirii.
- indica scrierea cuvinetlor compuse delimitand
componentele.
- leaga elementul formativ enclitic al numeralelor ordinale
transcrise in cifre romane.

Exemple:
“Ca-n ea s-au ingropat mereu
Ai mei si-o sa ma-ngrop si eu!” (parti de propozitie diferite)
 Te-am vazut ducandu-te spre scoala: luandu-ti paltonul, ai
plecat. (gerunzii verbale urmate de pronume reflexive)
Apucandu-l de mana, l-a tras afara.
Te-am admirat oferindu-i o floare colegei tale. (gerunzii
verbale urmate de pronume personale)
Te-ai dus la scoala astazi si ti-ai luat corect notite. (evitarea
hiatului)
Floarea-soarelui din gradina inginerului-sef a crescut cat
gardul.
Dintii cainelui-lup sunt ascutiti. (scrierea cuvintelor compuse)
Multe aduceri-aminte il purtau taras-grapis spre trecut.
(scrierea componentelor din locutiuni)
In secolul al XX-lea, elevii din clasa a VIII-a pot rezolva usor
problemele pe calculator. (numeral ordinal transcris in cifre
romane si element formativ euclitic)

Punctul (.)

Este semn de ortografie in cuvinte formate prin abrevierea

primelor litere ale componentelor. (Se pune punct dupa fiecare
litera.)

Exemple:
O.N.U. (Organizatia Natiunilor Unite)
S.U.A. (Statele Unite ale Americii)
A.C.R. (Automobil Club Roman)

Nu se pune punct in cuvintele formate prin abrevierea

silabelor cuvintelor componente.

Exemple:
Rompres (Agentia Romana de Presa), Bankpost (Banca
Postei), Bankcoop (Banca Cooperatiei)
 Nu se pune punct dupa simbolurile din fizica, chimie,
matematica: Kg, m, l, g, mol, Ca (calciu), Be (beriliu) etc.

Bara (/)

Semn de ortografie ce indica:

- abrevierea unitatilor de masura: m/ s, mol/ g, km/ h etc.
- sfarsitul unui vers si inceputul altuia, cand versurile nu sunt
scrise unul sub celalalt.
- despartirea propozitiilor la analiza sintactica a frazei.

Apostroful (’)

Semn de ortografie ce indica rostirea si scrierea incompleta a

unui cuvant.

Exemple:
Las’ca vine el, tata! (Lasa ca vine el, tata!)
Un’te duci tu acum? (Unde te duci tu acum?)
Mamali’ cu bra’ cu la’ (Mamaliga cu branza si cu lapte)

Majuscula

Sau litera mare este un semn de ortografie ce indica:

- scrierea substantivelor proprii;
- inceputul versurilor, cand acestea sunt scrise unul sub
celalalt;
- inceputul unei propozitii sau al unei fraze.

Gramatica - pronumele
Pantan Andrei
PRONUMELE

Pronumele este partea de vorbire flexibila care tine locul

unui substantiv.

Feluri: personal, de politete, reflexiv, de intarire, posesiv,

demonstrativ, nehotarat, interogativ, relativ si negativ;

Observatii:
1.Pronumele personal, de politete si reflexiv nu devin niciodata
adjective.
2.Pronumele de intarire, posesiv, demonstrativ, nehotarat,
interogativ, relativ si negativ pot fi adjective.
3.Pronumele personal, de politete, reflexiv, de intarire si posesiv
au forme dupa persoana. 18196ffs13blc1s
1.PRONUMELE PERSONAL
Pronumele personal indica diferitele persoane care participa la
actul comunicarii.
Observatii:
1.Forme neaccentuate se intalnesc doar in cazurile Ac. si D.
fl196f8113bllc
2.Vocativ are numai persoana a II-a: tu! voi!
3.Genitiv-numai persoana a III-a: lui, ei, lor.
4.Persoanele I si a II-a nu au forme dupa gen : eu, tu, noi, voi
5.Pronumele dansa, dansul, dansii, dansele sunt pronume
personale, nu de politete

Functii sintactice:
-subiect: N: Tu ajungi primul.
-nume predicativ in: N: Fratele meu este el.
 Ac: Intrebarea este pentru tine.
G: Cartea este a lui.
-atribut pronominal in: N(apozitie): Invitatul,adica el, sa pofteasca
in casa.
G: Sfatul lui doveseste intelepciune.
Cartea din fata lui este a mea.
D: Copilu-i statea linistit (dativ posesiv)
-complement direct in: Ac: Te intreb si pe tine despre acest
lucru.
-complement indirect in: Ac: A vorbit cu mine.
D: Lui i-am dat o carte.
G: (cu prepozitie) Napasta a cazut asupra ei.
-complement circumstantial de loc in:Ac: Merge la voi.
G: (cu prep. sau locutiune prep.) S-a asezat in fata lui.(ei, lor)
D: (insotit de prep. sau loc. prep. cu forma nearticulata):In fata-
mi se asezase o persoana importanta.
-complement circumstantial de mod in:Ac: A raspuns ca tine.
-complement circumstantial de cauza: G: N-a venit din pricina
lui.
Situatii in care pronumele personal nu are functii sintactice:
-in V (tu! voi!)
-dativul etic: Vor sa mi-l omoare
-cand are valoare neutra: A luat-o la fuga
Da-i inainte fara grija!
2.PRONUMELE DE POLITETE

Pronumele personal de politete sau de reverenta arata respectul

fata de o persoana.
Are numai forme pentru persoanele a II-a si a III-a
pers. a II-a: N-Ac: dumneata, dumneavoastra
G-D: dumitale
pers. a III-a: N-Ac-G-D: dumnealui, dumneaei, dumnealor
Observatii:
-alte pronume de politete: -Domnia ta (sa, lui, voastra), Maria
ta(sa, lui, voastra),Inaltimea ta (sa, lui, voastra)
-Excelenta ta (sa, lui, voastra).-folosite mai rar in vorbirea
contemporana
-forme afective: mata, mataluta, matalica, talica, matale
-functii sintactice: aceleasi cu ale pronumelui personal( exceptii
atributului pronominal in D. si complementului circumstantial de
loc in D).
3.PRONUMELE REFLEXIV
Pronumele reflexiv exprima identitatea dintre obiectele asupra
carora se exercita direct sau indirect actiunea verbelor si
subiectul acestora.
Observatii:
-are forme proprii numai pentru pers. a III-a, cazurile D. si Ac.
D: sie, siesi/isi, si
Ac: (pe) sine/ se
-pentru persoana I si aII-a imprumuta formele de la pronumele
personale:
D: imi, iti-, ne, va (imi amintesc…)
Ac: ma, te-, ne-, va (ma gandesc…)
-formele de mai sus devin reflexive numai daca au aceeasi
persoana cu verbul:
te gandesti ma framant
Functii sintactice:
-complement direct: Ac: Te privesti in oglinda.
-complement indirect: D: Iti cumperi o carte.
Ac: Rar vorbea despre sine.
-atribut pronominal: Ac: Lauda de sine ……
D: (dativ posesiv) Si-a certat copiii (copiii-si)
Mi-am aranjat cartile (cartile)
Observatii:
Cand nu are functie sintactica, pronumele reflexiv se analizeaza
impreuna cu verbul, fiind marca diatezei reflexive.
Forma accentuata de Ac., insotita de articolul hotarat se
substantivizeaza (Si-a soptit in sinea lui)
4.PRONUMELE SI ADJECTIVUL DE INTARIRE
Forme:
-masculin, singular: (eu) insumi fiu (m.sg)-vocala u- insumi
(m.sg.)
(tu) insuti
(el) insusi
-feminin, singular: (eu) insami fiica (f.sg.)-vocala a-insami (f.sg.)
(tu) insati
(ea) insasi
-masculin, plural: (noi) insine fii (m.pl)-vocala i-insisi (m.pl.)
(voi) insiva
(ei) insisi
-feminin, plural: (noi) insene fiice (f.pl)-vocala e-insene (f.pl.)
(voi) inseva
(ele) insesi, insele
Observatii:
1.Se greseste mai ales la folosirea vocalelor u,a,i,e aflate in fata
formelor: -mi, -ti, -si, -ne, -va, -le
2.Pronumele de intarire se foloseste rar in limba actuala. De cele
mai multe ori, ele insotesc un pronume sau un substantiv
devenind adjective de intarire, de aceea functia sintactica este
de atribut adjectival.
3.Atentie la acord: Dan, Maria si Elena, ei insisi… (masculinul are
prioritate)
Eu, tu si el noi insine…(persoana I are prioritate asupra celorlalte,
iar persoana aII-a asupra persoanei aIII-a)
4.Insusi poate fi inlocuit de adverbul chiar sau de alte sinonime
(singur, propriu,personal,in persoana)
 5.PRONUMELE SI ADJECTIVUL NEGATIV

Pronumele negativ inlocuieste numele obiectelor prezentate

ca inexistente.

Forme:
N-Ac: nimeni, nimenea
N-Ac:nici unul,nici una, nici unii, nici unele
G-D: nimanui
G-D:nici unuia, nici uneia, nici unora
nimic, nimica

Cand pronumele negative compuse determina un substantiv

fiind identice informational cu acestea, isi schimba valoarea
gramaticala devenind adjectiv pronominal negativ.

Adjectivul pronominal negativ are numai functia de atribut

adjectival.
-Ca adjective se intalnesc formele: nici o, nici un, nici unui,
nici unei, nici unor.
-Aceleasi functii sintactice ca si substantivul.

Observatii:
1. Aceste pronume trebuie folosite in propozitii negative.
2.In exemplul:N-a stiut nici unul, nici altul- cuvantul subliniat
este conjunctie, deci nu intra in alcatuirea unui pronume
negativ.
6.PRONUMELE SI ADJECTIVUL POSESIV
Pronumele posesiv inlocuieste atat numele obiectului posedat, cat
si numele posesorului.

Are forme dupa persoana si dupa numarul obiectelor posedate:

ex.: sg. al meu, al tau, al sau pl. a mea, a ta, a sa
ai nostri, ai vostri ale noastre, ale voastre
Formele se obtin cu ajutorul atricolului posesiv genitival: al, a, ai,
ale
Observatie:
Pronumele lui, ei, lor sunt personale, nu posesive
Functii sintactice:
-subiect: N: Ai mei au ajuns acasa.
-nume predicativ: N: Caietul acesta este al meu.
Ac: Florile sunt pentru ai mei.
-atribut pronominal Ac: Rar am vazut o privire ca a ta.
G: Sfatul alor mei mi-a fost de folos.
-complement direct: Ac: I-am vazut pe ai vostri.
-complement indirect:Ac: Se gandea la ai sai.
D: Le povestesc alor mei.
G: Toti s-au ridicat impotriva alor tai.
-complement de agent:Ac: A fost chemat de ai sai.
-compl. circum. de loc:Ac: Vin de la ai mei.
-atribut adjectival: N: Cartea ta este aici.
Ac: Locuieste pe strada mea.
D: Caietului tau ii lipseste o foaie.
G: Dorinta mamei mele e sfanta.
V: O, copilul meu, fii mereu intelept!
Cand pronumele posesiv determina un substantiv si este identic
informational cu acesta, devine adjectiv pronominal posesiv.
Adjectivul pronominal posesiv are numai functia de atribut
adjectival.
Observatie: Pentru a afla cazul adjectivului posesiv nu se pun
intrebarile al,a,ai,ale cui? ci se stabileste cazul substantivului cu
care s-a acordat adjectivul, care preia genul, numarul si cazul
substantivului determinat.
7.PRONUMELE SI ADJECTIVUL DEMONSTRATIV

Pronumele demonstrativ inlocuieste numele unui obiect, aratand

apropierea,departarea, identitatea si diferentierea acestuia fata
de alt obiect.

Forme:
-de apropiere:
acesta,aceasta,acestia,acestea,asta,asta,aista,aiasta, etc.
-de diferentiere: celalalt, cealalta, ceilalti,celelalte,etc.
-de departare: acela, aceea (f.sg.),aceia (m.pl.) acelea, aia, ala,
etc.
-de identitate: acelasi, aceeasi, aceiasi, aceleasi
Cand pronumele demonstrativ determina un substantiv si este
identic informational cu acesta, devine adjectiv pronominal
demonstrativ.
Functii sintactice: acelesi ca si la celelalte pronume, iar ca
adjectiv una singura: atribut adjectival
Observatii:
1.“Acela” are si o forma mai redusa “cel”, care poate
aparea numai in prezenta unui determinant obligatoriu (cel de
acolo, cei prezenti)
2.Alte forme populare:asta,ista,aista,cesta,ala,alalalt,aia,isalalt.
3.Formele de feminin aceasta, asta,aceea intra si in
componenta locutiunilor adverbiale (pentru asta, pe langa asta,
cu toate acestea).
8.PRONUMELE SI ADJECTIVUL NEHOTARAT
Pronumele nehotarat tine locul unui substantiv, fara sa dea vreo
indicatie precisa asupra obiectului.
Forme:
a)simple: unul, una, unii, unele altul, alta, altii, altele
atat, atata, atatia, atatea tot, toata, toti,toate
mult, putin, cutare
Ex: “unul”
b)compuse: (elemente de compunere: -va, ori-, fie-, oare-, orisi-,
vre-, etc.)cineva, careva, ceva, catva, fiecine, oarecine, orisicine,
altcineva, vreunul, oricine, etc.
Cand pronumele nehotarat determina un substantiv si este identic
informational cu acesta, devine adjectiv.

Observatii:
1.Pronumele nehotarate in componenta carora intra cuvantul
“cine” nu devin niciodata adjective.
2.Urmatoarele pronume nehotarate isi modifica forma atunci cand
devin adjective:
unul - un una - o altul - alt alta - alta vreunul - vreun vreuna - vreo
3.Functii sintactice: subiect,nume predicativ,atribut,complement,
iar a adjectivelor nehotarate: atribut adjectival.

9.PRONUMELE SI ADJECTIVUL INTEROGATIV

Pronumele interogativ tine locul unui cuvant asteptat ca raspuns
la intrebare.

Forme:
N:cine? N-Ac: care? N-Ac: ce? N-Ac:cat?cata?cati? cate?
Ac:(pe) cine? G-D:caruia? G-D:nu are forme G-D: cator?
D:cui? careia?
G: (al,a,ai,ale) cui? carora?
Functii sintactice:
-subiect: N: Cine vine? (Andrei vine.)
-nume predicativ N: Care este sora ta? (Sora mea este aceasta.)
Ac: Pentru cine sunt cartile? (Cartile sunt pentru Dan.)
G: Ai cui sunt acesti copii? (Acesti copii sunt ai vecinei.)
-atribut pronominal: G: Ai cui bani lipseau? (Lipseau banii
Mariei.)
-complement direct: Ac:Pe cine ai chemat? (Am chemat-o pe
sora ta.)
-complement indirect:Ac:Despre cine vorbeai? (Vorbeam
despre bunica.)
D: Cui i-ai povestit?(Ioanei i-am povestit.)
-complement de agent: Ac:De cine ai fost ajutata?(Am fost
ajutata de colegi.)
-complement circumstantial de loc:Ac:La cine ai fost? (Am fost
la vecini.)

Cand pronumele relativ determina un substantiv fiind identic

informational cu acesta, devine adjectiv pronominal relativ.
Observatii:
1.Pronumele interogativ cine? nu devine adjectiv.
2.Toate adjectivele interogative au aceeasi functie sintactica de
atribut adjectival.
N: Care carte -ti lipseste?
Ac: Despre ce intamplare povestesti?
D: Carui copil i te adresezi?
G: Raspunsul carui coleg ti-a placut?
3.Pronumele interogativ “ce” este invariabil.
4. Pronumle au functia sintactica,cazul, numarul si genul de la
substantivul pe care il inlocuieste.
10.PRONUMELE SI ADJECTIVUL RELATIV
Pronumele relativ are rolul de a face legatura in fraza intre o
propozitie subordonata si reganta ei.
Forme:
a)simple: N:cine N-Ac: care? N-Ac: ce? N-Ac:cat?cata?cati? cate?
Ac:(pe) cine G-D:caruia? G-D:nu are forme G-D: cator?
D:cui careia?
G: (al,a,ai,ale) cui carora?
b)compuse:
m.sg. f.sg. m.pl. f.pl.
N-Ac: cel ce ceea ce cei ce cele ce
D-G: celui ce celei ce celor ce
Functii sintactice:aceleasi cu ale pronumelui interogativ, doar ca
exemplele trebuiesc introduse in fraze, in asa fel, incat pronumele
sa devina relativ (el leaga o propozitie secundara de regenta ei).
Functia poate fi aflata prin inlocuirea substantivelor pe care le
substituie.
Ex:
-subiect: Stiu / cine vine.
-nume predicativ: Am aflat/ care este sora mea.
-atribut pronominal: Ma intereseaza/ ai cui bani lipseau.
Cand pronumele relativ determina un substantiv fiind identic
informational cu acesta, devine adjectiv.

Observatii:
1.In anumite situatii pronumele relative pot deveni echivalente ca
sens cu pronumele nehotarate (S-a dus care pe unde a apucat).
2.Pronumele relative pot intra in componenta unor locutiuni,
expresii pronominale si adverbiale (care mai de care, care pe
care, cine stie, cine stie cand, din ce in ce, cate si mai cate).
Aici este sfarsitul.
Loc ptr. semnatura dvs.:
• Propoziție afirmativă
• Propoziție eliptică
• Propoziție gramaticală
• Propoziție interogativă
• Propoziție matematică
• Propoziție negativă
• Propoziție non-afirmativă
• Propoziție non-interogativă
• Propoziție non-negativă