CONJUGAREA

În mod tradiţional, verbul românesc are patru conjugǎri, parţial moştenite

din latină, cu cinci sufixe specifice (I – a; II – diftongul ea; III – e; IV – i, î).
CONJUGAREA I cuprinde verbe terminate în a.
a aduna a demonstra
a da a direcţiona
a sta a realiza
a fura a contraria
De conjugarea I sunt şi verbele a crea, a recrea, a agrea, deoarece rădăcina
se termină în e, iar verbele de conjugarea a II-a se termină în diftongul ea. Modelul
de urmat pentru aceste verbe este verbul a lucra.

A LUCRA A CREA
lucrez creez
lucrezi creezi
lucrează creează
lucrăm creăm
lucraţi creaţi
lucrează creează
lucrat creat
lucrare / lucrării creare / creării
lucrând creând
Verbele a aşeza şi a înşela urmează un model diferit de conjugare, cu alte
desinenţe şi cu alternanţa vocalică e-a la persoana a III-a singular şi plural:
A AŞEZA A ÎNŞELA
aşezø înşelø
aşezi înşeli
aşază înşală
aşezăm înşelăm
aşezaţi înşelaţi
aşază înşală

CONJUGAREA A II-A cuprinde verbe terminate în diftongul ea, puţine la

număr şi cu tendinţa de a trece la conjugarea a III-a:
a avea a plăcea
a bea a putea
a cădea a scădea
a durea a tăcea
a mânea [part. mas] a vedea
a părea a vrea
a zăcea
CONJUGAREA A III-A cuprinde verbe terminate în e:
a pune a bate
a duce a face
a trage a rămâne
a merge a umple
a frânge a ţine
a concede a spune
CONJUGAREA A IV-A cuprinde verbe terminate în i sau î.
a aerisi a pârî
a auzi a vârî
a bănui a hotărî
a construi a târî
a dori a pogorî
a luci a doborî
a muri a zădărî
a şti a viforî
Numai câteva verbe de conjugarea a IV-a au la infinitiv doi i, primul din
rădăcină, iar al doilea sufixul de conjugare:
a se sfii a pustii
a-(i) prii a albii (reg.)
a înmii a zapcii (arh.)
Acest lucru este important, deoarece se fac mai multe tipuri de greşeli:
a) scrierea greşită cu doi i a unor verbe de conjugarea a IV-a la viitor
şi condiţional, care se construiesc cu infinitivul (* va ştii, * ar dorii)
b) formarea perfectului simplu al acestor verbe
Mă sfiii să-i spun ce gândesc.
Se sfii să ne deranjeze.
Nu-mi prii nimic la masă.
Ceata de tâlhari pustii satul.
Există un număr de tendinţe în dinamica conjugării verbului românesc:
1. Singurele conjugări productive sunt conjugarea I şi a IV-a, deoarece
majoritatea verbelor nou intrate în limbă aparţin acestor conjugări şi
deoarece verbele mai vechi de conjugarea I şi a IV-a au cele mai multe
derivate şi cuvinte compuse. Relativ puţine verbe de conjugarea a III-a
intră în limbă şi deloc de conjugarea a II-a.
2. Conjugarea a II-a este pe cale de dispariţie, deoarece verbele terminate
în ea au tendinţa de a trece la conjugarea a III-a. Gramatica Academiei
din 1954 a consacrat trecerea unui număr important de verbe, până
 atunci de conjugarea a II-a (a bate, a face, a rămâne, a umple, a ţine
etc.) Tendinţa din româna contemporană este foarte puternică spre
desfiinţarea conjugării a II-a, dar ea nu este consacrată de DOOM 2005
şi de Gramatica Academiei 2005, deci formele considerate corecte până
la aceste două lucrări normative sunt în continuare literare.

CORECT INCORECT
a plăcea a place
[subst. plăcere; II pl. plăceţi]
a displăcea a displace
[subst. – ; II pl. displăceţi]
a se complăcea a se complace
[subst. complăcere; II pl. complăceţi]
a părea a pare
[subst. părere; II pl. păreţi]
a dispărea a dispare
[subst. (dispariţie); II pl. dispăreţi]
a apărea a apare
[subst. (apariţie); II pl. apăreţi]
a compărea a compare
[subst. – ; II pl. compăreţi]
a transpărea a transpare
[subst. – ; II pl. transpăreţi]
a vedea a vede
[subst. vedere; II pl. vedeţi]
a revedea a revede
[subst. revedere; II pl. revedeţi]
a prevedea a prevede
[subst. prevedere; II pl. prevedeţi]
a tăcea a tace
[subst. tăcere; II pl. tăceţi]
a cădea a cade
[subst. cădere; II pl. cădeţi]
a decădea a decade
[subst. decădere; II pl. decădeţi]
a zăcea a zace
[subst. zăcere; II pl. zăceţi]
a scădea a scade
[subst. scădere; II pl. scădeţi]
 Dacă aceste verbe ar fi de conjugarea a III-a, substantivul provenit din
infinitivul lung latinesc ar avea accentul pe antepenultima silabă, în loc de
penultima (* placere, nu plăcere; * tacere, nu tăcere etc.), iar la indicativ prezent
persoana a II-a plural ar avea accentul pe penultima silabă, nu pe ultima (* placeţi,
nu plăceţi; * taceţi, nu tăceţi etc.)
Verbe care ridică unele probleme, în afară de cele care „ezită” între
conjugările a II-a şi a III-a:

CORECT INCORECT
a decerna a decerne
a curăţa a curăţi
a datora a datori
[DAR: prep. datorită]
a îndatora a îndatori
[DAR: adj. îndatoritor]
a îngloda a înglodi
a succeda a succede
a sughiţa a sughite
a se întuneca a se întunerici
a adăuga a adăugi/ a adăoga
a calcifica a calcifia
[DAR: a decalcifia]
a fortifica a fortifia
[DAR: adj. fortifiant]
a mumifica a mumifia
a depersonaliza a depersonifica
a vrea a vroi
a mânea a mâna
[= a rămâne peste noapte] [alt sens]
a concede a conceda
a intercede a interceda
a rage a răgi
a împături a împătura
a dogori a dogorî
a jigări a jigărî
a viforî a vifori
a zădărî a zădări