Pronumele

Pronumele este partea de vorbire flexibilă care ține locul

unui substantiv (nume←pro nome).

PRONUMELE PERSONAL înlocuiește persoanele ( I, a II-a, a

III-a, singular și plural).

PERSOANA I

Singul
Plural
ar
Forme
Funcție
Cazu accent
Întreba Forme Forme sintactic
ri uate Forme
re neaccentu accentu ă
neaccentu
ate ate
ate

N. cine? eu - noi - subiect

(pe) (pe) complem
mă, m- (pe) noi ne
Ac. cine ? mine ent direct
D. cui? mie îmi, mi- nouă ne, ni complem
ent
 indirect

al, a,
ai, ale
G. - - - -
cui?
-
-
V. - - -
- -

PERSOANA a II-a

Singul
Plural
ar
Cazu Întreba Funcție
Forme Forme Forme Forme
ri re sintactică
accent neaccentu accentu neaccentu
uate ate ate ate

N. cine? tu - voi - subiect

(pe) (pe) complem
Ac. te- (pe) voi vă, v-
cine ? tine ent direct
complem
D. cui? ție îți, ți- vouă vă, vi, v- ent
indirect

G. al, a, - - - - -
ai, ale
 cui?
V. - tu! - voi! - -

PERSOANA a III-a (masculin)

Singul
Plural
ar
Cazu Întreba Funcție
Forme Forme Forme Forme
ri re sintactică
accent neaccentu accentu neaccentu
uate ate ate ate

N. cine? el - ei - subiect
(pe) complem
Ac. (pe) el îl, l- (pe) ei îi, i-
cine ? ent direct

complem
D. cui? lui îi, i- lor le, li ent
indirect
 atribut
al, a,
pronomin
G. ai, ale lui - lor -
al
cui?
genitival

V. - - - - - -

PERSOANA a III-a (feminin)

Singular Plural
Forme
accentu- Functie
Caz Întreb Forme Forme
ate sintacti
uri are accent neacce
Forme că
uate ntuate
neaccent
uate

ea
N. cine? ele - subiect
-

comple
(pe) (pe) ea
Ac. (pe) ele le- ment
cine ? o-
direct
 comple
ei
D. cui? lor le, li ment
îi, i-
indirect
atribut
al, a, pronom
ei
G. ai, ale lor - inal
-
cui? genitiva
l

- -
-
V. - -
-

La persoana a III-a în afară de pronumele el, ea, ei, ele se

folosesc și pronumele personale: dânsul, dânsa, dânșii,
dânsele.

Pronumele personal de politețe are forme numai pentru

 persoana a II-a (dumneata, dumitale, dumneavoastră)

 persoana a III-a (dumnealui, dumneaei, dumnealor).
Pronumele personal formă neaccentuată la dativ poate
determina un substantiv la nominativ sau la acuzativ :
pălăria-mi, pălăria-ți, pălăria-i sau un verb. În structuri de
acest tip, pronumele la dativ are sens posesiv: pălăria mea,
pălăria ta, pălăria ei (lui), mi-am luat haina, și-a cerut
drepturile. Dativul se numeste dativ posesiv, iar
pronumele personal îndeplinește funcția sintactică de
atribut pronominal.

Formele neaccentuate de persoana I și a II-a singular la

cazul dativ (mi-, ți-, îmi, îți) se folosesc cu valoare stilistică
în limbaj popular pentru a arăta că povestitorul se implică
emoțional în desfășurarea acțiunii. Dativul folosit în acest
scop se numește dativ etic:

Mi ți-l ia și mi ți-l scutură de îi merg fulgii.

Pronumele cu formă de dativ etic nu îndeplinește funcție

sintactică în propoziția din care face parte.

Tot fără funcție sintactică este și forma neaccentuată a

pronumelui personal feminin la persoana a III-a acuzativ
singular – o - sau cea de dativ – i - atunci când nu fac
referire la un obiect anume:

Hoții au rupt-o la fugă la auzul sirenelor.

Dă-i cu un dans, dă-i cu altul, timpul a trecut.

Model de analiză gramaticală

Ochii ei tulburi urmăresc agitația dimprejurul lui și nu mai

înțelege nimic. Îndărătul ei recunoaște, totuși, mașina pe
care acum câteva momente o condusese el.

ei = pronume personal, formă accentuată, persoana a III-a,

genul feminin, numărul singular, cazul genitiv, funcție
sintactică de atribut pronominal genitival.
dimprejurul lui = pronume personal, formă accentuată,
persoana a III-a, genul masculin, numărul singular, cazul
genitiv cerut de prepoziția compusă dimprejurul, funcție
sintactică de atribut pronominal prepozițional;
îndărătul ei = pronume personal, formă accentuată,
persoana a III-a, genul feminin, numărul singular, cazul
genitiv cerut de prepozitia „îndărătul”, funcție sintactică de
complement circumstanțial de loc.
el = pronume personal, formă accentuată, persoana a III-a,
genul masculin, numărul singular, cazul nominativ, funcție
sintactică de subiect.
O= ...................................

La strigătu-mi disperat, au apărut imediat cu dânsa,

făcându-mă să regret ieșirea-mi de mai înainte.

mi = pronume personal, formă neaccentuată, persoana I,

numărul singular, cazul dativ posesiv, funcție sintactică de
atribut pronominal;
cu dânsa = pronume personal, persoana a III-a, genul
feminin, numărul singular, cazul acuzativ cerut de
prepozitia simplă „cu”, funcție sintactică de complement
indirect;
-mă = pronume personal, formă neaccentuată, persoana I,
numărul singular, cazul acuzativ, funcție sintactică de
complement direct;
-mi = pronume personal, formă neaccentuată, persoana I,
numărul singular, cazul dativ posesiv, funcție sintactică de
atribut pronominal.
Pronumele de întărire

nu mai există independent în limbă. El însoțește

întotdeauna un pronume personal (ea însăși) sau un
substantiv (profesorul însuși), cu care se acordă în gen,
număr și caz și devine adjectiv pronominal de întărire.
Formele pronumelui de întărire în limba română sunt
următoarele:
 masculin singular – însumi (persoana I), însuți
(persoana a II-a), însuși (persoana a III-a);
 masculin plural – înșine (persoana I), înșivă (persoana
a II-a), înșiși (persoana a III-a);
 feminin singular – însămi (persoana I), însăți
(persoana a II-a), însăși (persoana a III-a);
 feminin plural – însene (persoana I), însevă (persoana
a II-a), însele (persoana a III-

Pronumele reflexiv
ține locul obiectului asupra căruia se exercită în mod
direct sau indirect acțiunea unui verb.

Pronumele reflexiv se caracterizează prin unele

particularități de ordin morfologic și sintactic:

– are numai cazurile acuzativ și dativ, iar formele se

acordă în persoană și număr cu subiectul verbului
determinat
– reprezintă aceeași persoană ca și subiectul, având forme
proprii numai pentru persoana a III-a:

 Ac: pe sine, se, s-

 D: sieși, sie, își, și-

-la persoanele I si a II-a se folosesc formele neaccentuate de

acuzativ și de dativ ale pronumelui personal.

Pronumele reflexiv poate fi clasificat astfel:

 reflexiv dinamic - exprimă o acțiune săvârșită cu

participarea intensă a subiectului; se construiește cu
 pronume în acuzativ și în dativ: se gândește, mă
îngrijorez, îți închipui,nu își explică;
 reflexivul obiectiv – reprezintă coincidența dintre
subiectul acțiunii și obiectul acesteia: a se spăla, a se
pregăti;
 reflexivul reciproc arată că acțiunea este rezultatul
interacțiunii dintre două sau mai multe persoane,
fiecare suferind efectul acțiunii celuilalt: a se sfătui, a
se urî, a se iubi, a se saluta, a se certa.

Deseori, pronumele reflexive formă neaccentuată la cazul

dativ determină un substantiv, au sens posesiv și
îndeplinesc funcția sintactică de atribut pronominal
(dativul posesiv).
Pronumele reflexive cu sens posesiv determină, așadar, un
substantiv care denumește obiectul posedat de subiect.

Pronumele reflexiv poate ȋndeplini funcţie sintactică dublă ȋn

unul și același enunţ:

Şi-a spălat mașina.

și= pronume reflexiv, formă neaccentuată, persoana a III-a, numărul
singular, cazul dativ, funcţie sintactică de complement indirect
(determină verbul a spălat)
și= pronume reflexiv, formă neaccentuată, persoana a III-a, numărul
singular, cazul dativ (posesiv), funcţie sintactică de atribut pronominal
(determină substantivul mașina)

Model de analiză gramaticală

Își cere dreptul la liberă exprimare.

Jurnalistul și-a luat hainele și a dispărut.

Pronumele reflexive își, și- determină substantivul

“dreptul”, respectiv “hainele” și arată că subiectul (el –
jurnalistul) este posesorul obiectului “hainele” și, respectiv,
“dreptul”.
își = pronume reflexiv, forma neaccentuată, persoana a III-
a, numărul singular, cazul dativ posesiv, funcția sintactică
de atribut pronominal
și- = pronume reflexiv, forma neaccentuată, persoana a III-
a, numărul singular, cazul dativ posesiv, funcția sintactică
de atribut pronominal.

Alte funcții sintactice ale pronumelui reflexiv:

 atribut pronominal prepozițional

Lauda de sine e dăunătoare.
 complement direct:
Se pune pe sine într-o situație jenantă.
 complement indirect:
Povestește mult despre familie și despre sine.
 complement circumstanțial de loc:
A pus scaunul lângă sine.

Pronumele interogativ

ține locul obiectului, cuvântului sau grupului de cuvinte

așteptat ca răspuns la un enunț interogativ.
Pronumele interogative care, cine, ce, cât, câtă, câți, câte
sunt utilizate în propoziții interogative.

Cine te-a adus la noi?

Ce te-a întrebat la examen?
Care dintre voi a luat notă mai mare?
Câte ați făcut?

Pronumele interogativ care prezintă forme flexionare după

gen, număr și caz numai la genitiv și dativ:

N.-Ac.- care
G.-D. - căruia (singular,
masculin)
- căreia (singular, feminin)
- cărora (plural).

Cine își schimbă forma în funcție de caz:

N.-Ac.- cine?
G.-D. - (a, al, ai, ale) cui?
Ce este pronume invariabil și ține locul unor substantive
inanimate.

Cât, câtă, câți, câte se referă la cantitatea/numărul

obiectelor și își modifică forma după gen și număr:
N./Ac.- cât, câtă,
câți, câte
G./D. - câtor.

Funcțiile sintactice ale pronumelui interogativ cine:

N. Cine a strigat? (subiect)
Nu știi cine este? (nume predicativ)
Ac.Pe cine ai vizitat duminică? (complement direct)
De la cine ai aflat veștile? (complement indirect)
D. Cui i-ați povestit întâmplarea? (complement indirect)
G. Al cui prieten ești tu? (atribut pronominal genitival)
A cui este geanta acesta? (nume predicativ)
……………………..

Când determină un substantiv și se acordă cu acesta în

gen, număr și caz, pronumele interogativ devine adjectiv
pronominal interogativ și are funcție sintactică de atribut
adjectival.
Pronumele cine nu poate să devină adjectiv pronominal
interogativ.

Ce curs ai găsit pe bancă?

Care întrebare a fost mai grea?
Câte puncte ai acumulat??

Pronumele/adjectivele pronominale interogative pot

introduce în cadrul frazei propoziții subordonate.

1/
Răspunde-mi, cine lipsește? 2/
Nu stiați 1/care acțiune a fost cea mai utilă? 2/

Pronumele interogativ devine în asemenea contexte

pronume interogativ – relativ, iar adjectivul interogativ
devine adjectiv (pronominal) interogativ – relativ.

Model de analiză gramaticală

De ce nu recunoașteți/a cui vină este/?

- Cine ajunge primul?
a cui = pronume interogativ – relativ, numărul singular,
cazul genitiv, articulat cu articolul posesiv-genitival „a”,
funcția sintactică de nume predicativ; în frază introduce o
subordonată CD;
cine = pronume interogativ, numărul singular, cazul
nominativ, funcția sintactică de subiect.

Câte s-au întâmplat în lipsa noastră/ și de câte bazaconii nu

am aflat încă? /
câte = pronume interogativ – relativ, genul feminin,
numărul plural, cazul N, funcția sintactică de subiect; în
frază introduce o propoziție principală
de câte = adjectiv pronominal interogativ – relativ, genul
feminin, numărul plural, cazul acuzativ, funcția sintactică
de atribut adjectival; în frază introduce o propoziție
principală.

Pronumele relativ

se foloseste numai la nivelul frazei și are rol de element de

relație subordonator (ca și conjuncțiile subordonatoare sau
adverbele relative).
Spre deosebire de conjunctii – care nu au această valență,
pronumele relativ îndeplinește o anumită funcție sintactică
în propoziția pe care o introduce.

Formele pronumelui relativ sunt: care, cine, ce, cât,

câtă, câți, câte, ceea ce.

 pronumele relativ cine se referă la ființe

 care și ce desemnează atât ființe cât și lucruri
 cât se referă la obiecte sub aspect cantitativ.

Funcțiile sintactice ale pronumelui relativ

– subiect: Am condamnat popoarele 1/ care se ridică

împotriva altor popoare.2/
– nume predicativ: Am întrebat 1/ care este finalitatea
cercetării.2/
-atribut pronominal genitival: El a întrebat o colegă 1/ a
cărei bună pregătire era unanim recunoscută.2/
– complement direct: Am întrebat 1/ pe care l-a eliberat.2/
– complement indirect (Ac.): Am întâlnit-o pe vecina 1/
despre care ne povestisei. 2/
– complement indirect (D.): Eu l-am certat pe elevul 1/
căruia i-am dat notă mică. 2/
– complement circumstanțial de loc: Visam la marea
învolburată1/ spre care ne ducea mereu gândul.2/
– complement circumstanțial de timp: Ți-ai notat data 1/
la care ai terminat proiectul. 2/
– complement circumstanțial de cauză: Nu a aflat 1/ din
cauza căruia s-a produs confuzia.2/

Atunci când însoțesc un substantiv, pronumele relative

care, ce, cât, câtă, câți, câte se acordă cu acesta în gen,
număr și caz, devin adjective și au funcția sintactică de
atribut adjectival:

Care album i-a plăcut,1/ pe acela l-a cumpărat.2/

Au așteptat 1/ ce autobuz aveau nevoie.”2/
Ele au pus 1/ câte întrebări au avut nevoie.2/

Model de analiză gramaticală

Au urcat munți cu nume /pe care nu le știau2/ și s-au oprit

pe un vârf 3/ căruia i se spunea Piscul Negru.4/
pe care = pronume relativ simplu, genul neutru, numărul
plural, cazul acuzativ, precedat de propoziția simplă „pe”,
funcție sintactică de complement direct
căruia = pronume relativ simplu, genul neutru, numărul
singular, cazul dativ, funcție sintactică de complement
indirect.

Noi am vorbit ore întregi1/despre ceea ce se întâmplase.2/

despre ceea ce = pronume relativ compus, numărul

singular, cazul acuzativ, funcție sintactică de subiect.

Știam 1/ cât efort, câtă strădanie ascundea finalul acela

fericit.2/

cât = adjectiv pronominal relativ, genul neutru, numărul

singular, cazul acuzativ, funcție sintactică de atribut
adjectival
câtă = adjectiv pronominal relativ, genul feminin, numărul
singular, cazul acuzativ, funcție sintactică de atribut
adjectival.
 Câte mări ai trecut1/ și câți munți ai urcat2/ ca să ajungi
aici3/?

..............................................................................

Pronumele nehotărât

ține locul unui substantiv fără a furniza indicații precise

despre acel obiect.

După structură, pronumele nehotărâte se clasifică astfel:

 simple: unul, altul, tot, atât, mult, puțin

Prezintă flexiune:
– de gen – unul/una, puțin/puțină, tot/toată;
– de număr – unul/unii, mult/mulți;
– de caz:
N./Ac.singular: plural:
unul / unii / alții
altul;
 G./D. singular: ; plural: compuse din elemente de
unuia / unora compunere: ori-, oare-, fie-,
altuia /altora
alt-, -va, vre-, cu pronumele relative ce, cine, cât, care:
orice, oricine, oricât, oricare, oarece, oarecine,
oarecare, fiece, fiecine, fiecare, ceva, cineva, careva,
câtva, altceva, altcineva, altcineva, altcareva etc.
Vreunul este pronume nehotărât compus din elementul de
compunere vre- și pronumele nehotărât unul.

Compusele cu pronumele ce (ceva, altceva etc) sunt

invariabile pentru că pronumele ce este invariabil.
Pronumele nehotărâte devin adjective pronominale
nehotărâte atunci când determină un substantiv și se
acordă cu acesta în gen, număr și caz.

Nu devin adjective pronominale nehotărâte pronumele

compuse de la pronumele relativ cine cu elementele de
compunere :ori-, (oare-), fie-, alt-, -va: oricine, oarecine,
fiecine, altcineva, cineva.
Atunci când devin adjective pronominale nehotărât,
pronumele nehotarate altul (alta), unul (una), vreunul
(vreuna), apar sub forma: alt (alta), un (o), vreun (vreo).

Model de analiză gramaticală:

Am fost încurajat de câțiva1/ și am depășit toate încercările
cu bine,2/ iar rezultatul atâtor experiențe grele m-a făcut
mai puternic și mai curajos.3/

de câțiva = pronume nehotărât compus, genul masculin,

numărul plural, cazul acuzativ, precedat de prepoziția
simplă „de”, funcție sintactică de complement de agent
toate = adjectiv pronominal nehotărât, simplu, genul
feminin, numărul plural, cazul acuzativ, funcție sintactică
de atribut adjectival
atâtor = pronume nehotărât, simplu, genul feminin,
numărul plural, cazul genitiv, funcție sintactică de atribut
pronominal genitival.

Pronumele negativ

neagă un substantiv și apare în prezența altui termen de

negație.

Nimeni nu a văzut nimic.

Dupa structură, pronumele negative se clasifică astfel:

 simple: nimeni, nimic

 compuse: niciunul.

Pronumele negativ nimeni ține locul unui nume de

persoană și are flexiune de caz:

N./Ac.- nimeni
G./D. -
nimănui

Pronumele nimic (nimica) substituie nume inanimate și

este invariabil (nu își modifică forma).

Niciunul substituie orice fel de substantiv și prezintă forme

flexionare după gen, număr și caz: niciuna, niciunii,
niciunele.

Model de analiză gramaticală

Niciun leneș n-a obținut nimic.

niciun = adjectiv pronominal negativ, compus, genul

masculin, numărul singular, cazul nominativ, funcție
sintactică de atribut adjectival
nimic = pronume negativ, simplu, invariabil, cazul
acuzativ, funcție sintactică de complement direct

NOTĂ:

Atenție la formele adjectivului pronominal negativ niciun,

nicio, respectiv la pronumele negativ niciunul, niciuna,
pentru a nu le confunda cu substantivele articulate
nehotărât precedate de conjuncția nici.

Niciun nor nu e pe cer, nicio mișcare în aer. (adjectiv

pronominal negativ)
Niciunul n-a înțeles. (pronume negativ)
Eu nu sunt nici un leneș, nici un nechibzuit, așa cum crezi tu.
(conjuncție)
Nu știe nici unul, nici altul. (pronume nehotărâte, precedate
de conjuncția “nici”)
Conversiunea pronumelui negativ

 Pronumele negativ nimic poate să devină substantiv

prin articulare (un nimic/nimicul, o nimica), cu forma
de plural nimicuri ( lucruri derizorii, fără valoare).
 Nimic devine locuțiune adjectivală în contexte în care
este precedat de prepoziția DE (de nimic – neînsemnat,
josnic).

Ne-a dovedit că nu este un om de nimic. (locuțiune

adjectivală)

 Când determină un substantiv și se acordă cu el în

gen, număr și caz, pronumele negativ niciunul devine
adjectiv pronominal negativ.

Pronumele demonstrativ

înlocuiește numele unui obiect și indică apropierea,

depărtarea ori identitatea acestuia cu sine însuși sau cu un
alt obiect.

Pronumele demonstrative se clasifică astfel:

  pronume demonstrative de apropiere:
 simple – acesta, aceasta;
 compuse – cestălalt, ceastălaltă;
 pronume demonstrativ de depărtare:
 simple – acela, aceea;
 compuse – celălalt, cealaltă;
 pronume demonstrativ de identitate: compuse –
același, aceeași.

Pronumele demonstrative au forme flexionare după:

 gen: acesta/aceasta; acela/aceea; același/aceeași;

celălalt/cealaltă
 număr: acesta/aceștia; aceasta/acestea; acela/aceia;
 caz: acesta/aceștia (N.-Ac.); acestuia/acestora (G.-D.)

Formele populare ale pronumelui demonstrativ sunt: ăsta,

asta, ăla, aia, ăstălalt, astălaltă, ălălalt, ailaltă.

Când pronumele demonstrativ determina un substantiv

(omul acela) și se acordă cu acesta în gen, număr și caz,
devine adjectiv pronominal demonstrativ cu funcția
sintactică de atribut adjectival.

NOTĂ
  Adjectivul demonstrativ de identitate stă întotdeauna
înaintea substantivului: același răspuns, aceiași actori.
 Adjectivele demonstrative compuse nu-și schimbă
forma, indiferent de poziția lor față de substantiv (omul
celălalt, celălalt om)
 Adjectivele demonstrative simple pierd particula „-a”
când sunt antepuse substantivului: acest concurs, acel
medalion, comparativ cu: concursul acesta, medalionul
acela.
 Pronumele și adjectivele demonstrative la feminin
singular (coala aceea/aceeași impresie) conțin diftongul
ea, în timp ce formele de masculin plural se scriu și se
pronunță cu diftongul ia: (studenții aceia/aceiași
prieteni).

Model de analiză gramaticală

Aceștia sunt pantofii celorlalți. Eu îi port pe aceiași de anul

trecut.

aceștia = pronume demonstrativ de apropiere, simplu,

forma literară, genul masculin, numărul plural, cazul
nominativ, funcție sintactică de subiect
celorlalți = pronume demonstrativ de depărtare, compus,
forma literară, genul masculin, numărul plural, cazul
genitiv, funcție sintactică de atribut pronominal genitival
pe aceiași = pronume demonstrativ de identitate, compus,
forma literară, genul masculin, numărul plural, cazul
acuzativ, funcție sintactică de complement direct

Când și adăposturile acelora au primit aceleași îmbunătățiri,

ne-am întors plini de mulțumire.

acelora = pronume demonstrativ de depărtare, forma

literară, genul neutru, numărul plural, cazul genitiv,
funcție sintactică de atribut pronominal genitival
aceleași = adjectiv pronominal demonstrativ de identitate,
genul feminin, numărul plural, cazul acuzativ, funcție
sintactică de atribut adjectival.

Pronumele posesiv

înlocuiește numele obiectului posedat și dă relații

despre persoana posesorului.
Este însoțit de articolul posesiv (al, a, ai, ale) și prezintă
forme flexionare după persoană, gen, număr și parțial,
după caz.
Forma articolului posesiv al, ai, a, ale variază în funcție
de genul și numărul obiectului posedat cărui îi ține locul.
lucrarea / lucrările / fiul / fiii – a mea / ale mele / al meu /
ai mei.
Forma pronumelui propriu-zis variază în funcție de
persoana și numărul posesorilor:
Lucrarea este a mea. (persoana I, numărul singular)
Lucrarea este a ta. (persoana a II-a, numărul singular)
Lucrarea este a noastră. (persoana I, numărul plural)

Pronumele posesiv are genul, numărul și cazul

substantivului pe care îl substituie.
În portofoliu sunt ale noastre (lucrările) – genul feminin,
numărul plural, cazul nominativ.
Pe-a mea (lucrarea) a apreciat-o profesorul.– genul feminin,
numărul singular, cazul acuzativ.
!!!! Ȋn contextul casa lui/ei/lor, pronumele menţionate sunt personale,
nu adjective sau pronume posesive.

Funcții sintactice
  subiect: A noastră a rămas pe catedră.(N)
 nume predicativ (în nominativ): Referatul este al tău.
(N)
 nume predicativ (în acuzativ): Merele sunt pentru ai
noștri.(Ac)
 atribut pronominal prepozițional: Ea nu a pornit la
drum cu gânduri ca ale noastre.
 atribut pronominal genitival: Au apreciat sfatul alor
noștri.
 complement direct: L-am întrebat pe al vostru.
 complement indirect (în acuzativ): Am vorbit mult
despre ai noștri.
 complement indirect (în dativ): Le-au dat alor tăi
materialele.
 complement circumstantial de loc: El a moștenit de la
al său talentul la pictură.
 complement de agent: Discuția a fost inițiată de ai
voștri.

Notă:
La cazurile genitiv și dativ se folosește articolul posesiv
alor, care este urmat de formele de plural (mai multe
obiecte posedate) ale pronumelui posesiv: alor mei, alor
tăi, alor noștri, alor voștri, alor săi.

Le-am cerut alor noștri materialele necesare. (complement

indirect ȋn D)
Reproșurile alor voștri au fost întemeiate. (atribut
pronominal genitival)
Ei au renunțat din cauza alor noștri. (complement
circumstanțial de cauză în genitiv)

Când determină un substantiv care denumește obiectul

posedat, pronumele posesiv se acordă cu substantivul
respectiv în gen, număr și caz și devine adjectiv
pronominal posesiv, cu funcție sintactică de atribut
adjectival.

Vărul tău a vizitat toată Europa.

Model de analiză gramaticală

Noi am fost impresionați de pregătirea alor noștri.

Le-am dat alor săi dreptul la replică.
alor noștri = pronume posesiv (un singur obiect posedat,
mai mulți posesori), persoana I, numărul plural, genul
masculin, cazul genitiv, funcție sintactică de atribut
pronominal genitival.
alor săi = pronume posesiv (mai multe obiecte posedate,
un singur posesor), persoana a III-a, numărul singular,
genul masculin, cazul dativ, funcție sintactică de
complement indirect.

Evenimentele au ajuns până dincolo de limitele răbdării sale

și noi am cerut unor prieteni de-ai săi să îi vină în ajutor.

sale = adjectiv pronominal posesiv (un singur obiect

posedat, un singur posesor), persoana a III-a, numărul
singular, genul feminin, cazul genitiv, funcție sintactică de
atribut adjectival.
de-ai săi = pronume posesiv (mai multe obiecte posedate,
un singur posesor), persoana a III-a, numărul singular,
genul masculin, cazul acuzativ, precedat de prepoziția
simplă „de”, funcție sintactică de atribut pronominal
prepozițional.