PROIECTUL PRIVIND ÎNVĂȚĂMÂNTUL SECUNDAR (ROSE)

SCHEMA DE GRANTURI PENTRU UNIVERSITĂȚI – 67/SGU/NC/I

BENEFICIAR: UNIVERSITATEA DIN PITEȘTI
TITLUL PROIECTULUI: Start în carieră ta! - UPIT (START-UPIT)

Conf. univ. dr. Bloju Loredana Lect. univ. dr. Bucuroiu Florentina

Limba română – Elemente de fonetică,

vocabular şi morfo-sintaxă

SUPORT DE CURS

1
Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României
BLOJU, LOREDANA
Limba română - elemente de fonetică, vocabular şi morfo-sintaxă. Suport
de curs /Loredana Bloju, Florentina Bucuroiu. - Bradu : Tiparg, 2019
ISBN 978-606-030-036-6

2
OBIECTIVELE CURSULUI:

După parcurgerea acestui modul, cursantul va putea să:

O1 - recunoască sunetele limbii române şi felul în care se combină în silabe şi în cuvinte;

O2-recunoască categoriile de elemente componente ale fiecărui compartiment al

lexicului/vocabularului;

O3 - recunoască părțile de vorbire neflexibile și categoriile lor gramaticale;

O4 - recunoască părțile de vorbire flexibile și categoriile lor gramaticale;

O5 - opereze cu noțiuni teoretice care țin de fonetică, vocabular şi morfo-sintaxă;

O6 - rezolve aplicații din domeniul foneticii, al vocabularului şi al morfo-sintaxei;

3
4
 PARTEA I

ELEMENTE DE FONETICĂ ȘI VOCABULAR

A. FONETICA LIMBII ROMÂNE

Fonetica este ramura lingvisticii care studiază producerea, transmiterea, audiţia şi evoluţia
sunetelor limbajului articulat.
Sunetele sunt senzaţii auditive rezultate în urma producerii de vibraţii acustice, prin rostirea
(articularea) literelor – corespondentele grafice ale sunetelor.
În limba română există trei categorii de sunete:
 Vocale
 Semivocale
 Consoane

Limba română dispune de 22 de consoane şi 7 vocale.

VOCALELE sunt sunete caracterizate prin continuitatea fluxului sonor fără ajutorul altor
sunete şi prin capacitatea de a alcătui singure silabe.
 O silabă trebuie să conţină în mod obligatoriu o vocală şi numai una singură!
SEMIVOCALELE sunt sunete pronunţate la jumătatea intensităţii vocalelor şi care nu pot să
formeze singure silabă.
În silabă, semivocalele se întâlnesc în imediata vecinătate a unei vocale, intrând în alcătuirea
diftongilor şi a triftongilor.
 Dintre cele 7 vocale, numai e, i, o, u pot funcţiona şi ca semivocale!
 a, ă, â/î apar numai ca vocale!
CONSOANELE sunt sunete care se diferenţiază de vocale prin aceea că nu se pot rosti decât
cu ajutorul acestora din urmă.
CORESPONDENŢA DINTRE SUNETE ŞI LITERE
se referă la faptul că, în general, unei litere îi corespunde un singur sunet; astfel, într-un
cuvânt, numărul literelor ar trebui să fie egal cu cel al sunetelor:
Carte: 5 litere – 5 sunete
Diferit: 7 litere – 7 sunete
Ultrarezistent: 14 litere – 14 sunete
În practică, se pot constata şi derogări de la această regulă, astfel:
1. Un grup de 2-3 litere poate corespunde unui singur sunet:
 c+e=č
 g+e=ğ
 ch + e/i = k`;
 gh + e/I = g`
Grupurile ce, ci, ge, gi, che, chi, ghe, ghi au valoarea unui singur sunet când e/i sunt folosite
ca litere ajutătoare (semne grafice): bici, răceală, mergeau, fragi, urecheat, chiuvetă, gheată,
unghi
 Când grupurile ce, ci, ge, gi, che, chi, ghe, ghi sunt însoţite, în silaba din care fac
parte, de o (altă) vocală, atunci e, respectiv i, au valoarea unor simple semne grafice
(litere ajutătoare); ele nu apar în transcrierea fonetică, pastrându-se numai vocala (bici,
ră-cea-lă, mer-geau, fragi, u-re-cheat, chiu-ve-tă, ghea-tă, unghi).

5
  Reamintim faptul că o silabă nu poate conţine mai mult de o vocală!
Când e, respectiv i, au valoare de vocală în respectiva silabă, atunci cele două sunete apar
obligatoriu şi în transcrierea fonetică (ce-rin-ţă, ci-nă, ge-o-lo-gi-e, mar-gi-ne, che-ma-re, chi-
tan-ţă, gher-ghef, ghin-dă).
După consoanele č, ğ, k`, g` nu există diftongi sau triftongi pentru că, în acest caz, e sau i sunt
litere ajutătoare, nu au rol de vocale:
 ceas [čas], geam [ğam]
 zi-ceau [zi-čau], tor-ceau [tor-čau]
Sunetul î poate fi notat prin două litere diferite: î/â
Se notează î:
 la începutul şi la sfârșitul cuvântului: întindere, a coborî
 în cuvinte derivate cu prefix/prefixoid: reîntâlnire, supraîncălzire
Se notează â:
 în interiorul cuvântului: încântare, mâncare
O literă poate reprezenta simultan 2 sunete: x poate nota atât sunetele ks (excursie,
axă, prefix, excentric, sufix, expert), cât şi sunetele gz (exemplu, exact, exerciţiu, examen,
auxiliar)
 Se scrie:
 fix– la singularşificşi– la plural
 complex – la singular şi complecşi – la plural
 cocs, rucsac, ticsit, îmbâcsit, micsandră etc.
 sunetul i se redă prin literele:
 i: iarbă, indian
 y: yankeu

 Sunetul k se redă prin literele:

 c: cartof
 k: karate
 Sunetul v se redă prin literele:
 v: vară, vis
 w: watt
Litera i poate avea patru valori fonetice distincte:
 vocală: i-ti-ne-rar, cin-ci-nal
 semivocală: gu-tui, pui, a-mă-rui, tăi, fii, fi-ii
 semn grafic: ghici, cioc-ni, unchi
 i scurt (afonic, asilabic): pomi, ciori, duşmani, fraţi
 i poate avea valoare de semn grafic dacă face parte din unul dintre grupurile: ci, gi,
chi, ghi şi se găseşte într-un context în care nu are valoare de vocală (dacă nu se
păstrează în transcrierea fonetică, este literă ajutătoare/semn grafic).

APLICAŢIE:
Stabiliţi valoarea lui i în contextele următoare: doi saci plini, trei câini negri, cinci
pitici voinici.
Alăturarea – în aceeaşi silabă – a unei vocale şi a uneia/mai multor semivocale conduce la
formarea unui grup vocalic numit DIFTONG/TRIFTONG.

6
DIFTONGUL poate fi:
 Urcător (ascendent): sv + v: deal, floare
 Coborâtor (descendent): v + sv: câine, grai, rău
 Diftongul poate fi constituit din două sunete alăturate care fac parte din acelaşi cuvânt
sau care provin din cuvinte diferite, dar se pronunţă într-o silabă: mi-a spus, să-i cer,
că-i aşteaptă.

TRIFTONGUL poate fi format din 3 sunete alăturate aparţinând aceluiaşi cuvânt sau care
aparţin unor cuvinte diferite, dar sunt pronunţate împreună în aceeaşi silabă. Între elementele
componente ale acestor silabe se foloseşte cratima: mi-au explicat, şi-au amintit, ne-au
povestit .
În funcţie de poziţionarea vocalei şi a semivocalelor în cadrul silabei, triftongul poate fi:
 Progresiv (semivocalele preced vocala): cre-ioa-ne, i-ni-mioa-ră
 Centrat (semivocalele încadrează vocala): tră-iau, le-oai-că

Alăturarea a două vocale care fac parte din două silabe diferite poartă numele
de HIAT.
 Hiatul se realizează numai între două vocale, nu şi între vocală + diftong,
vocală + triftong sau diftong + diftong: i-de-e, al-co-ol, pre-ci-zi-e, ca-i-să

SILABA este sunetul (vocalic) sau grupul de sunete care conţine o vocală şi numai una
singură şi care se pronunţă cu un singur efort respirator (printr-o singură deschidere a cavităţii
orale).
În funcţie de numărul de silabe, cuvintele pot fi:
 Monosilabice (formate dintr-o singură silabă): ac, ghem, cer, unghi
 Plurisilabice (formate din două sau mai multe silabe): soar-tă, ce-re-re, cal-cu-la-tor,
in-se-pa-ra-bil

SUNETELE LIMBII ROMÂNE – REZUMAT

 22 consoane, 7 vocale
 a, ă, î/â sunt întotdeauna vocale
Sunt semivocale:
 înaintea vocalei a: coa-mă, coa-for, scoa-te
 e înaintea vocalelor a, o: deal, vreo
 u înaintea vocalelor (excepţie o, â)
 după orice vocală (excepţie u)
 în diftongul ui, u = vocală: pui, cui, gu-tui
 Când un cuvânt începe cu diftongul iu, u = vocală: iu-te, iu-bi-re, iu-reş
 dacă diftongul iu apare la mijlocul sau la sfârşitul cuvântului, u = semivocală: viu, ar-
gint-iu (exceptie: piu-ne-ză) = u-vocală; stu-diu = u-vocală
 În situaţia vocală + diftong, primul sunet al diftongului este semivocală: pu-iul, fi-ii
vs. fii, fii-că
 litera i poate avea patru valori fonetice distincte:

 vocală:i-ti-ne-rar, cin-ci-nal
 semivocală:gu-tui, pui, a-mă-rui, tăi, fii, fi-ii
 semn grafic: ghici, cioc-ni, unchi
 i scurt (afonic, asilabic): pomi, ciori, duşmani, fraţi

7
!EXCEPŢII

 Dacă înaintea lui u- final/i-final avem grupurile de 2-3 litere (č, ğ, k`, g`), e/i
dingrupurile respective nu dispare în transcrierea fonetică pentru că este vocală:
 Cer-cei [čer-čei], chei [kèi]
 Pa-na-ceu [pa-na-čeu], a-po-geu[a-po-ğeu]
 Geam-giu[gam-ğiu] , zap-ciu[zap-čiu]

APLICAŢII
I. Identificaţi seria în care:

 litera X se pronunţă cs
 litera X se pronunţă gz
 în locul literei X se foloseşte grupul de litere cs
a. auxiliar, exact, examen, examina, executa, exemplu, exista, elixir, exaspera,
execrabil, executiv, exista, exil, exotic
b. aproximativ, ax, exod, linx, sfinx, toxic, sintaxa, expresiv, box, expresiv,
asfixia, expoziţie, expedia, axiomă
c. Vasile Alecsandri, cocs, cocserie, sconcs, catadicsi, facsimil, îmbâcsi,
micsandră, rucsac, ticsi
II. Formaţi pluralul masculin al substantivelor şi al adjectivelor următoare:
complex, convex, index, linx, lux (= unitate de măsură a iluminării), lax (= destins,
lejer), perplex, prolix (= neclar, confuz), sfinx, ortodox.
III. Transcrieţi fonetic următoarele cuvinte şi precizaţi numărul literelor şi al
sunetelor: ceară, cheamă, chem, geană, gherghef, ghiozdan, gingie, îngheţ,
examen, exterior, cercei, hangiu, apogeu.
IV. Subliniați cu o linie vocalele și cu două linii semivocalele din următoarele
cuvinte:
noi, grei, uitare, rulou, iepure, mârâiau, păun, mureau, târziu, argintiu, scatiu,
pliu,
studiu, amărui, pui, viață, viaduct, acordeon, coacăze, coabitare, miei, croiau,
puteau, sfoară, sacou, ploi, ploile, cimpoiul, copil, copii, copiii, copiilor, cafea,
tei,
doină, saltea, câmpii.

ACCENTUL este pronunţarea mai intensă a unei silabe dintr-un cuvânt. Accentul cade
întotdeauna pe vocala din silaba respectivă.
În limba română, accentul este liber, de aceea el cade pe silabe diferite în cuvinte
diferite.
Astfel, accentul poate să fie plasat pe:
 ultima silabă: po-por, ca-fea, fe-li-nar, co-pil;
 penultima silabă: fe-me-ie, gră-di-nă, lâ-nă;
 antepenultima silabă: ca-me-ră, re-pe-de, i-ni-mă;
 mai rar, accentul poate cădea şi pe a patra silabă, numărând de la ultima: ve-ve-ri-ţă,
la-po-vi-ţă.
În DOOM 2 se recomandă o singură accentuare la cuvinte precum: adică, aripă,
avarie, caracter, călugăriţă, doctoriţă, duminică, fenomen, ianuarie, lozincă, miros, regizor,
sever, şervet, unic, butelie, mafie, matur, pronostic (previziune) etc.
De asemenea, se recomandă o singură accentuare la forme verbale ca: tăceţi, bateţi,
suntem, sunteţi.

8
Sunt admise variante accentuale literare libere la mai multe cuvinte:
acatist/ acatist
anost/ anost
antic/ antic
candid/ candid
colaps/ colaps
facsimil/ facsimil
firav/ firav
gingaş/ gingaş
halteră/ halteră
hatman/ hatman
intim/ intim
jilav/ jilav
manager/ manager
penurie/ penurie
picnic/ picnic
pilotă/ pilotă
ponei/ ponei
profesor/ profesor
prognostic/ prognostic (prognoză medicală)
trafic/ trafic

REGULILE DE DESPĂRŢIRE A CUVINTELOR ÎN SILABE

1. O CONSOANĂ ÎNTRE DOUĂ VOCALE trece la silaba următoare;
pă-re-re; u-ti-li-za-re;
Aceeaşi regulă se aplică şi în următoarele situaţii:
a) dacă înaintea consoanei sau după ea se află un diftong sau un triftong, consoana trece în
silaba următoare: pâi-ne; stro-pea-lă; cre-ioa-ne;
b) litera x este considerată ca o singură consoană şi trece în silaba următoare atunci când se
află între două vocale: a-xă; e-xa-men; e-xer-ci-ţiu;

2. DOUĂ CONSOANE ÎNTRE DOUĂ VOCALE

La despărţirea în silabe, prima consoană trece în silaba dinainte, iar a doua consoană la
silaba următoare: ar-tă; ac-tiv; tic-sit; mun-te;
Excepţie:
Dacă în grupul de două consoane, a doua estel sau r, iar prima este b, c ,d, f, g, h, p, t, v,
despărţirea în silabe se face înaintea întregului grup, adică cele două consoane vor face parte
din aceeaşi silabă: o-braz; co-dru; a-fri-can, a-gra-fă; pe-hli-van; su-ple-ţe; pa-tru; co-
vrig; e-vla-vi-e:

3. TREI SAU MAI MULTE CONSOANE ÎNTRE DOUĂ VOCALE

La despărţirea în silabe, prima consoană se duce la silaba dinainte, iar celelalte două trec la
silaba următoare:
as-tru; mon-stru; con-struc-tor;
Excepţie:
Ȋn cazul în care grupurile de consoane cş, ct, cţ, cv, dv, pt, tf, tm sunt precedate de
consoană, despărţirea se face după a douaconsoană din grup:
sculp-tu-ră; somp-tu-os; linc-şii; punc-taj; func-ţi-e; arc-tic; jert-fa; ast-ma-tic; sand-viş;

9
4. DOUĂ VOCALE ÎN HIAT se despart, ele făcând parte din silabe diferite:
a-er; a-le-e; po-e-zi-e;
Atenţie!
■când o vocală este urmată de un diftong sau de un triftong, despărţirea se face înaintea
diftongului sau a triftongului:
plo-uă; le-oai-că;
dif. trif.
ca-ier; su-iau; du-ios;
dif. trif. dif.
ploa-ie; stea-ua;
dif. dif. dif. dif.
 Se pot despărți și după structură cuvintele (semi)analizabile (formate în limba
română sau împrumutate):
 compuse: al-tun-de-va/alt|un-de-va, des-pre/ de|spre, drep-tunghi/drept|unghi, por-ta-
vi-on/port|a-vi-on, Pro-nos-port/pro-no|sport, Ro-mar-ta/Rom|ar-ta; compusele care
păstrează grafii străine sunt supuse numai despărțirii după structura din limba de
origine: back-hand.
 derivate cu prefixe: a-nor-ga-nic/an|or-ga-nic, de-ze-chi-li-bru/dez|e-chi-li-bru,
i-ne-gal/ in|e-gal, nes-pri-ji-nit/ne|spri-ji-nit, nes-ta-bil/ne|sta-bil, su-bli-ni-a/sub|li-ni-
a; Nu se despart prefixele care s-au redus la o singură consoană: ra-lia, spul-be-ra.
 dintre derivatele cu sufixe, numai cele formate cu sufixe care încep cu o consoană de
la teme terminate în grupuri de consoane: sa-vant-lâc, vârst-nic, za-vist-nic.
La unele dintre aceste cuvinte, despărțirea după structură coincide cu despărțirea după
pronunțare, facilitând-o.
La cuvintele scrise (obligatoriu sau facultativ) cu cratimă sau cu linie de pauză se
admite - atunci când spaţiul nu permite evitarea ei - şi despărţirea la locul cratimei/liniei de
pauză.
Este vorba de:
- cuvinte compuse sau derivate şi locuţiuni: aducere-|aminte;
- împrumuturi neadaptate la care articolul şi desinenţele se leagă prin
cratimă: flash-|ul;
- grupuri ortografice scrise cu cratimă: ducându-|se, chiar când rezultă secvenţe
care nu sunt silabe: dintr-|un (cazuri în care se recomandă însă evitarea despărţirii);
- cuvinte compuse complexe: americano-|sud-coreean sau americano-sud-
|coreean.
Pentru cuvintele a căror structură nu mai este clară, deoarece elementele componente sunt
neînțelese sau neproductive în limba română, normele actuale recomandă exclusiv despărțirea
după pronunțare (ab-stract, su-biect) sau evitarea despărțirii, dacă aceasta ar contraveni
regulilor: a-broga, o-biect.

10
APLICAŢII
Despărţiţi în silabe următoarele cuvinte:

 obiect  pacient
 obiectiv  patru
 oblic  pătlagină
 obscen  pâslă
 obşte  peninsulă
 omletă  pleoapă
 omniscient  ploaie
 oşean  portarmă
 psihiatru
 punctual
 puncţie
 pustnic

 raclă
 radio
 reflecţie
 retrospectiv
 regret
 ruscac
 rutier
 sanctuar
 sancţiona
 sandviş
 sangvin
 savantlâc
 sfincşii
 sinonim
 somptuos
 subiect
 subiectivism
 sublinia
 suplu transcrie
 tranzacţie
 translator
 trotuar

11
 B. Vocabularul1 limbii române

Vocabularul sau lexicul unei limbi cuprinde totalitatea cuvintelor folosite de către
vorbitorii ei nativi în contexte formale și informale variate.
În cadrul vocabularului limbii române se pot distinge 2 compartimente, delimitate pe baza
măsurii în care elementele acestora sunt cunoscute și folosite de către vorbitori:
 vocabularul fundamental/fondul principal lexical (cuprinde cca. 10% din totalul
cuvintelor limbii – aproximativ 1500 de lexeme2)
 masa vocabularului (însumează cca. 90% din totalul cuvintelor limbii)
! În limba română sunt aproximativ 120.000 de cuvinte.
Elementele care aparţin vocabularului fundamental/ fondului principal lexical se
caracterizează prin următoarele trăsături:
 sunt îndeobşte cunoscute şi utilizate
 sunt cel mai des folosite în vorbire
 sunt cele mai stabile elemente ale limbii
 constituie punctul de plecare pentru alte compuse şi derivate
 sunt prezente în structura a numeroase locuţiuni şi expresii
Ȋn masa vocabularului sunt cuprinse elemente care se caracterizează prin mobilitate
crescută3și utilizare specializată sau delimitată regional ori temporal:
 regionalisme
 arhaisme
 elemente de argou
 elemente de jargon
 termeni tehnici şi ştiinţifici
 neologisme
 locuţiuni şi expresii

Regionalismele
Regionalismele sunt fapte de limbă existente numai într-o anumită regiune, caracteristice
numai pentru un anumit grai (fr. régionalisme).
Regionalismele sunt de 4 feluri:
 regionalisme fonetice (deşte = degete; frace = frate etc.)
 regionalisme lexicale (barabule = cartofi, sabău = croitor etc.)
 regionalisme gramaticale (am cititără = am citit; o aşteptat = a aşteptat etc.)
 regionalisme frazeologice (a tăcea chitic/ mâlc = a nu scoate nicio vorbă; a umbla cu
şoalda = a minţi; a-şi lua hamul şi praştia = a se apuca cu hotărâre de treabă etc.)

Arhaismele sunt cuvinte, construcţii, expresii învechite, ieşite din uz. (< fr. archaïsme).
Arhaismele pot fi clasificate în:
 Arhaisme fonetice (irimă/irime (inimă/ inimi), cuvent/cuvente (cuvânt/cuvinte),
rumpe (rupe) etc.)
 Arhaisme lexicale (izvod = text original, document; zapis = document, act; urdie =
armată; polcovnic = colonel etc.)
 Arhaisme semantice (a tăbărî = a aşeza tabăra; limbă = popor; carte = scrisoare etc.)

1
Fr. vocabulaire < lat.vocabularium; lexic < fr. lexique
2
Iorgu Iordan,Vladimir Robu, 1978, p. 278
3
Al. Graur, 1968, p. 57

12
  Arhaisme gramaticale (palaturi, aripe, carele - pron., etc.)
 Arhaisme frazeologice (a da sfară în ţară = a vesti; a da ortul popii = a deceda etc.)

Idiotismele sunt structuri frazeologice cu sens figurat unitar, care nu pot fitraduse „ad
literam” într-o altă limbă.
! Exemple: a nu-i fi boii acasă, a fi într-o ureche, a-şi face căţei pe inimă, a o pune de
mămăligă, la paştele cailor, colac peste pupăză, a bate apa în piuă etc.

Neologismele sunt cuvinte împrumutate recent din limbile de circulaţie internaţională

şi din latina savantă sau create prin mijloace interne de îmbogăţire a vocabularului (derivare şi
compunere).
! NEOLOGÍSM s.n. (Lingv.) Cuvânt nou împrumutat dintr-o limbă străină sau creat prin
mijloace proprii în limba respectivă; (p. restr.) împrumut lexical recent. [< fr. néologisme, cf.
gr. neos - nou, logos - cuvânt] (DEX)
Neologisme formate prin mijloace interne de îmbogăţire a vocabularului:
 prin derivare
- prefix românesc vechi + neologism: des + califica, hiper + tensiune, ne + declarat
- prefix neologic + neologism: sub + divide, re + insera
- temă veche + sufix neologic: comparaţie + -ist (comparaţionist), român + - itate
(românitate)
 prin compunere (cu prefixoide şi sufixoide): hemostatic, microrecital, hidrofor,
leucogramă etc.
Elemente ale lexicului denumite prin termenul generic de „argou”
! „În lingvistica românească, la fel ca şi în cea străină s-au conturat de-a lungul timpului mai
multe accepţii ale termenului argou. A fost definit ca ansamblu, dialect, limbaj special, lexic
parazit, ramificaţie socială a limbii sau vocabular, care aparţine fie unor clase, categorii sau
grupuri situate pe o treaptă inferioară în ierarhia socială, fie unei categorii de vîrstă (elevi,
studenţi), fie celor care practică o anumită meserie. Aceste opinii demonstrează că argoul
este o realitate lingvistică dificil de definit în raport cu caracteristicile şi cu precizarea
poziţiei sale în ierarhia stilistică a limbii”(Anamaria Bota, Neologismele în argou).
În limba română au luat naştere şi neologisme argotice
Principalele surse de înnoire a lexicului argotic sunt:
a) lexicul general al limbii (împrumutul intern);
b) împrumuturile din alte limbi;
c) creaţiile lexicale proprii

Cuprinse cuprinse în vocabularul argotic

Vocabularul argotic reprezintă un limbaj aparte, cu termeni ce pot fi înţeleşi numai în

interiorul anumitor grupuri sociale. Astfel, în limba română pot fi delimitate următoarele
categorii de argou:
 argoul hoţilor
 argoul militarilor
 argoul puşcăriaşilor
 argoul elevilor şi al studenţilor
 argoul beţivilor
! Angrosist – 1. infractor de înaltă clasă 2. infractor cu multe condamnări;
! Diurnist – hoţ care acţionează pe timpul zilei;
! Excursionist – hoţ care acţionează în mai multe zone;
13
! Regizor – şeful unei bande de răufăcători;
! Solist – infractor care acţionează fără complicitatea altora etc.
(Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)

Termenii de jargon sunt cuvinte preluate din alte limbi şi folosite de anumite categorii de
persoane cu scopul evident de a ieşi în evidenţă.
Jargonul are mai multe origini, în funcţie de limba din care vorbitorii au preluat termenii
respectivi:
 engleză: O.K., hello, of course, screen, picknic, bye, sorry, weekend etc.
 franceză: merci, bon jour, madam etc.
 italiană: arrivederci, ciao etc.

MIJLOACELE DE ÎMBOGĂŢIRE A VOCABULARULUI

Îmbogăţirea vocabularului se realizează din două surse:

 sursa internă: crearea de cuvinte noi pornind de la cuvintele existente deja în limbă
 sursa externă: împrumutul de cuvinte din alte limbi şi calculul lingvistic

Mijloacele interne prin care se îmbogăţeşte vocabularul

Mijloacele interne de îmbogăţire a vocabularului sunt:
 derivarea
- progresivă: cu prefixe, cu sufixe sau parasintetică(cu sufixe şi prefixe )
- regresivă (prin înlăturarea unor sufixe aparente, în scopul formării decuvinte noi)
! Derivarea parasintetică
Derivatele parasintetice sunt cuvintele formate prin adăugarea a cel puţin unui sufix şi a unui
prefix:
reîntinerit = re + în + tiner + it (prefix + prefix + radical + sufix)

! Derivarea regresivă
Acest tip de derivare constă în îndepărtarea unui sunet (grup de sunete) de la sfârşitul unui
cuvânt existent în limbă, în scopul obţinerii unuia nou.
* alint « (a) alinta; păr « pară; prun « prună; îndemn « (a) îndemna; cuget « (a)
cugeta; joc « (a) juca; cânt (subst.) « cântec etc.
 compunerea
- prin contopire
- prin alăturare
- cu elemente de compunere
- prin abreviere
● conversiunea/schimbarea valorii morfologice

Sursele externe de îmbogăţire a vocabularului

Sursele externe sunt:

 împrumuturile lexicale
vechi : slave, maghiare, turceşti, greceşti
neologice: latineşti (latina savantă), italieneşti, germane, franţuzeşti, englezeşti, ruseşti
 calculul lingvistic (lexical sau semantic)
Termenul calc (preferabil învechitului decalc) a fost împrumutat din domeniul artelor
grafice, unde se întrebuinţează cu sensul de „reproducere a unei schiţe sau desen”. Precum se
ştie, această operaţie se realizează cu ajutorul unei hârtii speciale, care se şi numeste hârtie de
14
calc. Lărgindu–şi sfera semantică prin folosirea lui în alte domenii decât acela al artelor, calc
(de origine franceză şi italiană) a ajuns să însemne „copie”, „imitaţie” sau „reproducere” în
general.
După cum vom vedea, în domeniul vocabularului se imită prin calc lexical îndeosebi
structura sau „modul de organizare internă” a unui cuvânt străin (de obicei derivat
sau compus). Şi mai clar spus, din material autohton sau indigen se formează un nou cuvânt
românesc, care reproduce aşa–zisa „formă internă” a unui cuvânt străin. Astfel, verbul
românesc întrevedea este, în mod evident, format din între– + vedea, însă după modelul fr.
entrevoir. Acesta a mai fost calchiat în româneşte şi prin întrezări, traducându–se fr. voir prin
sinonimul lui vedea, care este zări.4

Morfemele sunt cele mai mici unităţi purtătoare de sens din structura unui cuvânt.
Acestea sunt reprezentate de:
 radical
 afixe
 desinenţe

Afixele
Afixele sunt elemente/particule lingvistice fără existenţă independentă în limbă; ele sunt
ataşate unor cuvinte pentru a le schimba sensul.
Termenul afixe desemnează sufixele şi prefixele.

Prefixele pot fi de 2 tipuri:

 lexicale (majoritatea)
 gramaticale (la superlativul absolut: arhicunoscut, ultraaglomerat, hipercorect,
ultramodern etc.)
! Scrierea corectă a cuvintelor derivate trebuie să ţină seama de următoarele reguli:
Se foloseşte prefixul dez- înaintea cuvintelor a căror consoană iniţială este: b, d, g, l,
m, n, r, v sau o vocală.
Ex.: dezbina, dezdoi, dezgropa, dezlănţui, dezmărgini, deznădăjdui, dezrobi, dezvinovăţi,
dezechipa.
Se foloseşte prefixul des- înaintea cuvintelor care încep cu una dintre consoanele
surde: c, f, h, p, t, sau ţ Ex.: descătuşa, desfigura, deshăma, desprimăvăra, destăinui, desţoli
Tipuri de sufixe
Sufixele pot fi:
 lexicale/derivative (ajută la formarea unor cuvinte noi: cioban/ciobănaş, iepure/iepuroi)
 gramaticale/morfologice/flexionare (exprimă modul şi timpul la verbe: îm-pădur-i-se-
ră)
i = sufix gramatical- indică modul indicativ, timpul imperfect;
-se-, -ră = sufixe gramaticale ale mai mult ca perfectului

Cele mai frecvent ȋntâlnite sufixe gramaticale sunt:

 imperfect: -a-, -ia-, -ea-;
 perfect simplu: -i-, -a-, -u-, -se-;
 mai mult ca perfect: -se-;
Clasificarea sufixelor lexicale
 sufixe substantivale, al căror rezultat este un substantiv: -ar(florar); -easă
(croitoreasă); -ime(studenţime);
4
Theodor Hristea, Calcul internaţional, în SCL, an. XXVI (1975), nr. 5, p. 499–505.

15
  sufixe adjectivale, al căror rezultat este un adjectiv: -esc (pământesc); -iu
(timpuriu);
 sufixe verbale, al căror rezultat este un verb: -a(a lucra), -i(a cotcodăci);
 sufixe adverbiale, al căror rezultat este un adverb: -eşte(nebuneşte), -iş (cruciş).
! Clasificarea semantică a sufixelor:
1. sufixe augmentative, cu ajutorul cărora se formează cuvinte care arată că obiectul
denumit este mai mare decât cel denumit de cuvântul de bază: -andru (copilandru); -an
(băietan); -oi/oaie (căsoi, căsoaie) etc.
2. sufixe diminutivale, cu ajutorul cărora se formează cuvinte care arată că obiectul denumit
este mai mic decât cel denumit de cuvântul de bază: -aş (copilaş), -uc (sătuc), -el (bătrânel)
etc.
3. sufixe pentru denumirea agentului, contribuind la formarea unor cuvinte cu înţelesul de
„cel ce îndeplineşte o acţiune”: -ar (acar); -aş (arcaş), -easă (cenuşăreasă), -giu (macaragiu)
etc.
4. sufixe pentru denumirea însuşirii din obiecte: -al (săptămânal), -ar/-ară (fugar); -aş/-aşă
(păgubaş); -at/-ată (plusat); -bil/-bilă (demonstrabil); -esc/-ească (domnesc); -eţ/-eaţă
(certăreţ) etc.
5. sufixe pentru denumirea plantelor şi a animalelor: -aş (toporaş), -el/ea (brumărel,
albăstrea), -iţă (crăiţă), -uş (cerceluş) etc.
6. sufixe pentru denumirea instrumentelor: -ar (alfabetar), -iţă (botniţă), -tor (dormitor)
etc.
7. sufixe pentru denumiri abstracte: -are (centralizare), -ere (creştere), -ire (cucerire); -ătate
(bunătate); -eală (amăgeală) etc.
8. sufixe pentru denumirea unei colectivităţi: -ărie (papetărie); -ăraie (apăraie); -et (brădet);
-ime (preoţime); -iş (stejăriş) etc.
9. sufixe care implică ideea de loc: -ie (fierarie: „Stătea până târziu în fierărie"; măcelărie:
„Lucra la o măcelărie"); -et (brădet: „Luna răsare din brădet") etc.
10. sufixe pentru indicarea modalităţii: -eşte (copilăreşte); -iş (pieptiş) etc.
11. sufixe pentru nume proprii de familie: -escu (Ionescu), -eanu (Vlădeanu) etc.
(Cf. I. Coteanu, Narcisa Forăscu, Angela Bidu-Vrânceanu, Limba română contemporană.
Vocabularul, E.D.P., Bucureşti, 1985)

Familia lexicală se constituie din toate cuvintele cu sens înrudit, formate prin derivare,
compunere şi schimbarea valorii gramaticale de la acelaşi cuvânt de bază şi având în structură
aceeaşi rădăcină.
! Familia lexicală a substantivului mână:
• mânuţă, mânuşiţă, mânuşă, mânare, nemânare, îndemânare, îndemânatic,
neîndemânatic, a mâna, a înmâna, înmânare, neînmânare, reînmânare, nereînmânare, a mânui,
mânuire etc.
Procedeul compunerii
Compunerea este o metodă internă de îmbogăţire a lexicului, care presupune alăturarea sau
contopirea a două sau mai multor lexeme pentru obţinerea unor elemente noi.
Compunerea se poate realiza prin 4 procedee:
 Alăturare
 Contopire (sudare)
 Elemente de compunere
 Abreviere

16
! Compunere prin alăturare:
 pierde – vară, greco – catolic, austro – ungar, sud – dunărean, alb – negru, rău –
platnic, nou – născut, propriu – zis, sus – numit, drept – credincios, Delta Dunării,
Camera Deputaţilor, după – amiază, şaptezeci şi patru, ceea ce etc.
!nou-născut - nou-născutul - nou-născutului (compuse prin alăturare care au ca prim
element component un adverb).
! Compunere prin contopire:
 dreptunghi, scurtcircuit, bunăvoinţă, deoarece, atoateştiutor, deplin, binecuvântat,
clarvăzător, pursânge, preafericit, cumsecade, rareori, astăzi, cândva, dedesubt,
degrabă, diseară, vasăzică etc.
! Substantivele compuse prin contopire îşi modifică forma în flexiune.( flexionează ultima
parte componentă):
N-Ac.: bunăvoinţă G-D: bunăvoinţei
! Compunere cu elemente de compunere (pseudo/sufixe si pseudo/prefixe):
 Cuvinte întregi şi sufixoide/prefixoide: microcentrală, macroeconomie, biosferă,
pseudoştiinţific, autocritică, aeroport etc.
 Abrevieri ale unor cuvinte şi sufixoide: insectivor, italofob, fratricid etc.
 Prefixoide şi sufixoide:bibliofil, geolog, filolog, calofil, hidrofob etc.
!! Prefixoide: aero-; auto-; bi-; di-; bio-; geo-; hemo-; hidro-;
macro-; micro-; mono; mulţi-; omo-; orto-; poli-; pseudo-; tele- etc.
!! Sufixoide: -fil („iubitor"); -for („care poartă, purtător"); -grafie („scriere, ştiinţă a scrierii); -
gramă („schemă"); -log („specialist"); -cid („ucigător”).
!Compunerea prin abreviere (prescurtarea unor cuvinte întregi):
• lipirea unor fragmente de cuvânt:
Centrofarm; aprozar; Asirom;
• alăturarea literelor iniţiale: O.N.U., U.E.; C.E.C.
• unirea unor fragmente de cuvânt şi a unor litere iniţiale: TAROM

CLASIFICAREA CUVINTELOR DUPĂ FORMĂ ŞI SENS

Potrivit relaţiei care se stabileşte între formă şi sens, cuvintele se clasifică în:
 Sinonime
 Antonime
 Omonime
 Paronime

CLASIFICAREA CUVINTELOR ÎN FUNCŢIE DE NUMĂRUL DE SENSURI

După numărul de sensuri, cuvintele sunt:

●monosemantice (au un singur înţeles: fosfor, antibiotic, bisturiu, cangrenă, sinuzită,
congestie, neuron etc. )
●polisemantice (au două sau mai multe sensuri)

! A ieşi poate avea, în funcţie de context, diferite sensuri:

• A pleca: Tocmai am ieşit din oraş.
• A părăsi: Au ieşit din casă acum zece minute.
• A răsări: Mi-au ieşit toate florile în ghiveci.
• A realiza: Cum a ieşit reţeta cea nouă?
• A se desfăşura: Piesa de teatru a ieşit surprinzător de bine.
• A scăpa: I-a ieşit un pantof din picior.
17
• A răsări: Ne bucurăm că a ieşit soarele.
• A se imprima: Cerneala a ieşit şi pe verso.
• A deveni: Mircea a ieşit ofiţer de marină.

Sinonimele (fr. synonyme< gr. syn=cu şi onyma=nume) se referă la acele lexeme, expresii,
afixe etc. care se constituie în corespondente semantice parţiale sau totale ale altor unităţi
asemănătoare lor (au aproximativ acelaşi înţeles).
Sinonimele pot fi clasificate astfel:
 Sinonime lexicale
 Sinonime lexico – frazeologice
 Sinonime frazeologice
 Sinonime afixale
! Sinonime lexico - frazeologice:
• A fugi = a spăla putina, a da bir cu fugiţii, a o lua la sănătoasa, a o şterge, a o tuli, a se
cărăbăni, a se evapora etc.
! Sinonime frazeologice:
• A pune mâinile pe piept = a o mierli = a-şi da obştescul sfârşit = a ieşi cu picioarele
înainte = a da colţul;
! Sinonime afixale:
• ilegal = nelegal;
• superdotat = supradotat;
! Sinonime lexicale = lexeme (cuvinte) cu sens identic sau asemănător
Cu suprapunere totală a sensurilor:
• cleptoman = pungaş, hoţ;
• cioareci = iţari;
• căpistere = albie, covată;
• antropofag = canibal;
Cu sens asemănător:
• asemănare = similitudine, analogie, apropiere, concordanţă, înrudire;
• faptă = acţiune, act, ispravă, lucru, lucrare, realizare, înfăptuire;

Antonimele sunt cuvinte cu formă diferită şi înţeles opus. Gramatica limbii române
identifică următoarele categorii de antonime:
 Antonime lexicale
 Antonime lexico-frazeologice
 Antonime afixale
 Antonime frazeologice
Antonime lexicale:
1. cu acelaşi radical: salubru/insalubru; real/ireal; credibil/incredibil;
ascultare/neascultare;
2. cu radical diferit: bogăţie/sărăcie; modestie/trufie; ascensiune/cădere, declin;
Antonime lexico-frazeologice: a munci = a tăia frunză la câini; a muri = a vedea
lumina zilei;
Antonime afixale:
1. prefixale: hipoglicemic/hiperglicemic; postbelic/antebelic; subteran/suprateran;
2. sufixale: căţeluş/căţelandru; măturică/măturoi; căsuţă/căsoaie;
Antonime frazeologice: a da sfoară în ţară/a tace chitic; a da din gură/a-şi ţine
clanţa;

18
Părţi de vorbire care prezintă perechi antonimice
 Substantivele: aprobare/dezaprobare; înnoire/învechire; lumină/întuneric
 Adjectivele: curajos/fricos; gustos/fad; empiric/ştiinţific; peren/efemer;
 Pronumele: tot/nimic; acesta/celălalt;
 Verbele: a crea/desfiinţa; a progresa/a regresa; a vorbi/a amuţi;
 Adverbele: dincoace/dincolo; mult/puţin; sus/jos; înăuntru/afară;
 Prepoziţiile: în faţa/în spatele; înaintea/înapoia;
 Conjuncţiile: şi/nici
! Antonimia dă naştere şi figurii de stil numită oximoron. Acesta presupune alăturarea unor
termeni disjuncţi, contrastanţi.
• teribil de mulţumit, copie originală, nopţi albe, râs cu lacrimi,
• sticlă de plastic, dezordine controlată etc.
„Când deodată tu răsărişi în cale-mi, / Suferinţă tu, dureros de dulce…” (Mihai Eminescu,
Odă (în metru antic))

Omonimele sunt cuvinte cu formă identică şi sens/înţeles diferit. Omonimele sunt de trei
feluri:
! Omonime lexicale totale:
Sg. clasă – pl. clase
1. grup de obiecte, de elemente care au însuşiri comune; subdiviziune;
2. sală în care se ţin cursuri;
3. categorie (după confort şi tarif) – a vagoanelor;
4. orânduire socială, rang, grad;
5. unitate organizatorică de bază în sistemul de învăţământ, cuprinzând elevi care au vârstă şi
pregătire şcolară relativ egală;
 lexicale (totale şi parţiale)
 lexico-gramaticale
 gramaticale (morfologice)
! Omonime lexicale parţiale:
Sg. iris – pl. irisuri, irişi
1. membrană circulară colorată a ochiului, situată între cornee şi partea interioară a
cristalinului, în mijlocul căreia se găseşte pupila; pl. irisuri
2. bot. stânjenel; pl. irişi
! Omonime lexico - gramaticale:
Joc (1, 2, 3 = substantiv şi 4 = verb)
1. petrecere distractivă, dans (substantiv)
Sătenii s-au adunat la joc.
2. întrecere sportivă (substantiv)
Jocul de baschet ne-a ţinut pe toţi cu sufletul la gură.
3. lărgirea golului dintre două piese care lucrează în contact (substantiv)
Mecanismul nu funcţionează bine din cauza jocului a două pinioane.
4. Eu joc şah şi table. (verb)
! Omonime gramaticale:
Sg. floare – pl. flori
1. nişte flori ( N. - Ac., pl. )
2. unei flori ( G. – D., sg )
3. unor flori ( G. – D., pl. )
Omofonele sunt cuvintele / structurile cu acelaşi corp fonic (sonor), dar cu aspect grafic şi
semantic diferit:

19
  numai /nu mai; odată/o dată; demult/de mult; defel/de fel, unsoare/un soare;
deoparte / de o parte, deloc/de loc
Omografele sunt lexemele cu aceeaşi apariţie grafică, dar cu plasare diferită a accentului:
 véselă/vesélă, nóta/notà, ţárina/ţariná, snópi/snopí etc.
Diferenţa dintre omonime (gr. homós= la fel, egal) şi cuvintele polisemantice (gr.
polys= mult; semaino= arăt)
În timp ce omonimele sunt destul de îndepărtate ca sens, cuvintele polisemantice
dispun de sensuri relativ apropiate, care s-au obţinut în urma procesului de contextualizare a
noţiunii de bază.

! Verbul a face este polisemantic:

1.a întocmi, a alcătui, a realiza, a fabrica
2.a construi, a clădi, a ridica
3.a pregăti, a prepara un aliment, a găti
4.a compune, a scrie, a crea o operă artistică
5.a acţiona, a proceda, a se comporta
6.a aranja (părul, sprâncenele, buzele, unghiile etc.).

! Substantivul picior este omonim:

1. fiecare dintre cele două membre inferioare ale omului şi fiecare dintre membrele pe care se
sprijină corpul celorlalte vieţuitoare
1. unitate de măsură de aproximativ o treime dintr-un metru

Paronimele sunt cuvinte apropiate ca formă (chiar identice), dar total diferite ca sens.
Paronimele pot să difere:
 Printr-un sunet/ literă: dezinfecţie/dezinsecţie; degera/digera
 Prin două sunete: creative/creator; inveterat/învederat
 Prin prefixe: emigra/imigra
 Prin sufixe: umeral/umerar; anual/anuar
 Prin ordinea distribuirii sunetelor: antinomie/antonimie

Părţi de vorbire cărora pot să le aparţină perechile paronimice:

 Substantive: alice/elice; abces/acces; afect/efect;
 Adjective: aferent/eferent; amabil/amiabil;
 Verbe: a amputa/a imputa; a apropia/a apropria;
 Conjuncţii: or/ori

Cele mai frecvente greşeli de limbă

Printre cele mai des întâlnite erori de exprimare amintim:
 Pleonasmul
 Tautologia
 Anacolutul

! Pleonasmul presupune alăturarea inutilă, neintenţionată, a unor elemente cu acelaşi înţeles:

●A stărui insistent; tărăboi mare; a zăbovi mult timp; discurs în public; a doza judicios; a
murmura încet; replică promptă; artist de talent; castru roman; magnat mare; salon pentru
musafiri; ungher ascuns; conflict de interese; notar public; ciung de o mână; chior de un
ochi; dispensar medical; laxativ uşor; a prefera mai mult/mai bine; a presimţi dinainte etc.

20
! Tautologia este o greşeală de exprimare care presupune repetarea inutilă (intenţionată) a
unor elemente cu aceeaşi semnificaţie (chiar a unora similare), aflate în relaţie de
subordonare.
• „O societate fără prinţipuri care vasăzică nu le are.” – I. L. Caragiale;
• Consternat şi nedumerit, s-a retras în lumea sa imaginară.
! Anacolutul este o discontinuitate sau ruptură logico-sintactică în interiorul unei propoziţii
sau al unei fraze.
• Cine întreabă, nu m-ai văzut!
• Eu, dacă te interesează, nu persecut pe nimeni.
• Studentului, când i-am prezentat rezultatul, i s-a luminat chipul.

APLICAŢII

I. Aşezaţi pe o coloană cuvintele care aparţin vocabularului fundamental şi pe

alta cuvintele din masa vocabularului:
 copil, comuniune, cinste, floare, noapte, iarbă, reclamaţie, obscur, frate, bucătărie,
toamnă, obraz, sâneaţă, caraliu, a consilia, mişto, sancţiune, oameni, hrisov,
cibernetică, ochi, oraş, telemea, nevastă, lapte, văr, stejar, hiclean, jurist, cocon, a
hali, schepsis, pădure, casă, femeie, fiică, jurnal, cofă, monşer, a mangli, ingenios,
fonem, musiu
II. Identificaţi arhaismele şi regionalismele din lista de mai jos:
 bojdeucă, voievod, ciubotă, ciolan, postelnic, divan, hulub, năframă, arcaş, opaiţ,
ciubotă, ţechin, poştalion, pălincă, şogor, palaturi, vornic, bolund, hulub, agie
III. Precizaţi sensul următoarelor elemente de argou:
 Copoi, a ciordi, a duce cu preşul, a da o gaură, a se şucări, biştari, a se benocla,
sticlete, glavă, a gini, gagiu, arboricol, căţea, binom, bostan, pe şest, tablagiu, a o
mierli, pirandă, şucar, broască, boabă, manglitor
IV. Daţi câte două sinonime pentru fiecare dintre neologismele de mai jos:
 A sucomba, impozant, expansiv, excentric, evaziv, decrepit, cosmopolit, concesie,
citadelă, autohton, arid, abominabil, insaţiabil, pudic, raţiune, stimulent, intrepid,
extenuat, involuţie, megaloman, parcimonie, a potenţa, sciziune, serafic, subtil,
succint, sufragiu, a suprima, a uzita, vicinal, vorace.
V. Alcătuiţi familia lexicală a următoarelor cuvinte (minim 6 elemente):
 mână, frunză, floare, copil, dor, zăpadă, argint, cinste, tânăr, bătrân, rădăcină, a lega,
a crea
VI. Daţi câte 2 sinonime şi 2 antonime pentru fiecare dintre elementele următoare:
 deosebit, avariţie, bun, folos, intolerant, mult, mulţumitor, a strânge, a da

VII. Alcătuiţi enunţuri cu fiecare dintre perechile paronimice de mai jos:

 abces / acces, abuz / obuz, adiţie / audiţie, afect / efect, amputa / imputa, antinomie /
antonimie, arbitrar / arbitral, bazal / bazar, brutal / brutar, degera / digera, elida /
eluda, gera / gira, învesti / investi, omite / emite, preleva / prevala, vacant / vagant,
atlas / atlaz, inveterat / invederat, libret / livret, marţial / marţian, petrolier /
petrolifer, geantă / jantă, conjectură / conjunctură
VIII. Identificaţi construcţiile pleonastice şi subliniaţi-le cu o linie:
 a da târcoale, a relata detaliat, sumă de bani, a da buzna, ruj de buze, fel de mâncare,
descântec magic, aparenţă exterioară, pornire violentă, patimă excesivă, psalm biblic,
cântec de leagăn, zvon neîntemeiat, fată bătrână, ţărăncuţă tânără, şi deci, a-I da prin
piele, a-i da prin gând o idee, opţiune de a alege, anvelopă de iarnă, mascotă
norocoasă.

21
 IX. Formaţi verbe cu ajutorul prefixelor des- / dez- şi al sufixelor -a, -e sau -i,
pornind de la următoarele cuvinte:
 lână, nod, ambiguu, păduche, a institui, a articula, a înfiinţa, a împăduri, parte, a
păgubi, a moşteni, a compune, membru, povară, cifră, înzăpezire, a amorţi, a califica,
a înhuma, a înfunda
X. Grupaţi în familii lexicale lexemele următoare:
 noduros, înăltişor, îngroşare, şcolar, deznoda, înălţare, şcolăresc, înnodare, înălţa,
şcolarizare, înnoda, înăltuţ, groscior, şcolaritate, înălţător, şcolăriţă, deznodare,
grosuţ, şcolăreşte, înălticel, deznodământ, a şcolí, a îngroşa, deznoda, înăţime,
grosime, şcolărime
XI. Înlocuiţi cuvintele subliniate cu sinonimele corespunzătoare (2 variante pentru
fiecare):
 „Şi cu toate că spre răsărit se înroşea luna şi creştea lumina peste pâcla ogoarelor, în
pădure o umbră tainică şi deasă se întindea, izvorând din văi şi cotloane
necunoscute.” (Mihail Sadoveanu)
XII. Alcătuiţi enunţuri în care lexemele următoare să aibă cel puţin două sensuri
diferite:
 a face, a purta, a trăi, a pescui, a se evapora, galerie, veste, carte

XIII. Ordonaţi următoarele cuvinte în serii sinonimice:

 Splendid, efort, atenţie, minunat, trudă, magnific, prevedere, forţare, circumspecţie,
mirific, superb, perfect, grijă, muncă, ceresc, zbatere, îngeresc, osteneală, precauţie,
caznă, băgare de seamă, străduire, luare – aminte, chin, fereală, sforţare, străduinţă
XIV. Precizaţi omonimele cuvintelor de mai jos:
 cui, unde, lamă, somn, spătar, stat, şiret, tobă, ţol, tron, vedere, gol, iris, lin, pană,
primar, sarcină, scenă, toaletă
XV. Alcătuiţi propoziţii în care să exemplificaţi sensul următoarelor cuvinte
derivate:
 alpinism, altruism, diletantism, snobism, arhaism, convenţionalism, carierism,
determinism, romantism, renascentism, liberalism, aboliţionism
XVII. Obţineţi substantive şi adjective derivate de la radicalul verbelor a simţi şi a
crede.
XVIII. Indicaţi seria care include numai neologisme:
a. Miniatură, impecabil, liant, limfocit, reprezentativ, senectute, tangibil
b. Aclimatiza, afluenţă, caftan, anula, decrepit, miniatură, caraliu
c. Comparaţie, iluzie, patern, scriptură, tenor, impresie, anchetă
XIX. Sinonimele cuvântului epigramatic se întâlnesc în seria:
a. satiric, caustic, înţepător, incisiv, usturător, muşcător
b. corect, exact, adevărat, cinstit, bine, drept,
c. cult, învăţat, culturalizat, pregătit, instruit, calificat
XX. Obţineţi cuvinte derivate regresiv de la următorii termeni:
 arcuş, căruţaş, văicăreală, voinţă, macaragiu, căsoaie, pădurice, pocni,
florăreasă, amărăciune, brădet, sătuc, negativist, călduţ, orbeşte, biruinţă,
vioiciune, scriitoricesc, semnătură, bocăni, moldovean, furişa, vedenie,
troncăni, văratic, căruţ.

22
 ANEXA 1

Aspecte ortografice, ortoepice şi morfologice admise conform DOOM 2005

Glosar alfabetic de termeni şi exprimări uzuale

A: (eu) să absolv, aşază, atribuie, amiază/amiezi, aisberg, antiaerian, atoateştiutor,

atotputernic, aeroportuar, aşa-zis, astfel, aşadar, alaltăieri, azi-noapte, alaltăieri-dimineaţă,
atotputinţă, agreez / agreezi / agreează
B: să batem, să bateţi, bruiaj, băimărean, binecuvântat, binefăcător, binemeritat,
binevoitor, bine-crescut, bine-cunoscut, bine-venit, binecuvântat, bunăoară, bineînţeles =
desigur, bunăstare, blocstart, bună-credinţă / cuviinţă / creştere, bunăvoinţă (bunăvoinţei),
balneoclimateric, bunicu-meu / lui bunicu-meu, bunică-mea / bunică-mii
C: să cădem, să cădeţi, (să) continui (eu), clickul, clujean, constituie, cuvioasă, caznă,
cvasitotalitate, concluziv, coroziv, circumscrie, clarvăzător, cumsecade, câteodată = uneori,
cândva = la un moment dat, coate-goale, concertmaistru, cehoslovac, cafegiu / cafegii /
cafegii, căpşuni / căpşune, cireşe / cireşi, coarde / corzi, coperte / coperţi, chipie / chipiuri,
cotidian / cotidiene
D: (să) decernez (eu), deşartă, deshuma, disident, disertaţie, deszăpezi, deznoda, dezminţi,
desluşi, drept-credincios, deseori, decât = numai, demult = odinioară, dinadins, dinăuntru,
dedesubt, diseară / deseară, după-amiază, după-masă = în a doua parte a zilei, dintr-adins,
dintr-odată, douăzeci şi unu / al douăzeci şi unulea, douăzeci de mii / al douăzeci miilea,
duraluminiu, dacoromân, doctoriţa, du / nu duce
E : efectuează, a excava, excrescenţă, escalada, escroc, ex-prim-ministru, ex-preşedinte,
electrocasnic, electronvolt, electromagnetic, electromecanic
F: fărădelege, fieunde, flutură-vânt, fluture-de- mătase, fotodezintegrare, fragă (fruct) /
fragii (G-D) / fragi (pl.), filologă, fiziciană, femeie / femeii, fiu / fii / fiii, fă / nu face, fii / nu
fi
G: greşeală, glasvand, gleznă, gheabă (ciupercă), gura-lupului, gastrointestinal, găluşte /
găluşti, gagică / gagici
H: ham-ham
I: ieşean, izmă, interregional, indo-european, in vitro, in vivo, Ioan Gură-de-Aur, Ileana /
Ilenei, Ileanei
Î: înşală, se înfăţişează, ne înfăţişăm, înfricoşător, întemeiază, înainte-mergător, înadins,
îndeaproape, îndelung, întocmai, întruna = mereu, încontinuu = mereu, întotdeauna, într-
adins, întraripa
J: a jecmăni
K: kilogram-metru, kiwi (pl. kiwi), knockout (knockouturi)
L: literar-artistic, laolaltă, lungmetraj, locţiitor, lactalbumină
M: mai-mult-ca-perfect, mamă-ta, mâine-dimineaţă, o mie/ al o mielea, un milion/al un
milionulea, meu / al meu (unei prietene a mele / unor prietene ale mele), mămică / mămicăi,
mămicii, mămichii, monedă / monede, (ei) miros

23
 N: nonconformist, newyorkez, nemaiauzit, nou-născut/nou-născuţi, nicicând = niciodată,
nicidecum = deloc, niciodată = în niciun moment, numai = doar, numaidecât = imediat,
nemaipomenit, neocomunism
O: odată = cândva, imediat, în sfârşit; oricând, oricum, oriîncotro, orişicât, o sută / al o
sutălea, două sute / al două sutelea, o mie unu / al o mie unulea, omucidere
P: prim-ministru, ph-ul, pis-pis-pis, pui-pui, prea-prea, proiect, piuă / pive, premisă, prerie,
proroc, pursânge, preafericit, propriu-zis, policalificare, preaplin, poiană / poieni
R: RATB-ul, roşeaţă, respectuoasă, rucsac, răszice, răufăcător, răuvoitor, rareori, redactor-
şef adjunct, Roşu-împărat, rozalb, râpe / râpi
S: soră-ta / soră-tii, show- ul / urile, singur-singurel, sud-sud-est, someşean, strămoşească,
strangula, spray, stofă, sesiune, slab, sminti, snoavă, sătmărean, sus-numit, o sută unu/al o
sută unulea, sanda, salariu, serviciu, soră / sorei (med.), soră / surorii (rudenie)
Ş: şade, şedinţomanie
T: taică-su, trendul, tânjală = proţap, tusşase, tustrei, trosni, târgumureşean, totodată = în
acelaşi timp, totuna = la fel, triplusalt, teleconferinţă, tuneluri / tunele, să trebuiască
U: uneori
V: vitejească, vasluian, vasăzică = adică, vinars, valvârtej, eu venii,vulpe / vulpii, venii
(eu), voiam (eu), vol.= volum, virus / viruşi (calc.), virus / virusuri (med.)
W: western, week-end, week-endul
X: xeroxăm, xeroxează
Y: yard, yeoman, yin-yang
Z: zloată, zmeu, zi – muncă, zi / nu zice

24
ANEXA 2

SINONIME

1. Substantive

 Abatere= 1. deviere, îndepărtare, anomalie 2. excepţie 3. infracţiune, neregulă, culpă

 Aberaţie = aiureală, absurditate, inepţie, prostie
 Abis = prăpastie, hău, neant, genune
 Abstinenţă = abţinere, reţinere, continenţă
 Abundenţă = belşug, bogăţie, îndestulare, îmbelşugare
 Abuz = 1. abatere, ilegalitate, silnicie 2. exces, exagerare, necumpătare
 Acalmie = calm, linişte, tihnă, pace
 Accepţie = înţeles, sens, semnificaţie, valoare, conţinut
 Acolit = 1. discipol, învăţăcel 2. părtaş, complice
 Acuitate = agerime, pătrundere, perspicacitate, ascuţime
 Afecţiune = 1. dragoste, simpatie, prietenie, slăbiciune 2. boală, maladie, suferinţă
 Autocraţie = tiranie, absolutism, dictatură
 Becher = burlac, holtei, neînsurat
 Belvedere = terasă, pavilion, foişor
 Bonomie = blândeţe, credulitate, cumsecădenie
 Calomnie = defăimare, clevetire, bărfeală, ponegreală, hulă
 Calviţie = chelie, pleşuvie
 Compendiu = conspect, sinteză, rezumat
 Culpă = greşeală, vină, vinovăţie
 Curtoazie = politeţe, amabilitate, curtenie, etichetă, gentileţe
 Deferenţă = respect, stimă, consideraţie, preţuire
 Deficienţă = lipsă, cusur, neajuns, imperfecţiune, viciu, carenţă
 Delăsare = nepăsare, neglijenţă, indiferenţă, pasivitate
 Excizie = scoatere, tăiere, extirpare
 Exegeză = interpretare, comentare, explicare
 Făţărnicie = falsitate, duplicitate, ipocrizie, fariseism
 Flagel = calamitate, dezastru, catastrofă, nenorocire, pacoste; boală, molimă, epidemie
 Fobie = frică, teamă

25
  Francheţe = sinceritate, onestitate, corectitudine
 Grandilocvenţă = afectare, preţiozitate, emfază
 Imprecaţie = blestem, injurie, ocară, invectivă
 Indolenţă = indiferenţă, pasivitate, inerţie
 Infamie = ticăloşie, fărădelege, abjecţie
 Insurecţie = luptă, revoltă, rebeliune
 Ipohondrie = obsesie
 Itinerar = drum, cale, rută, traseu, parcurs
 Logoree = flecăreală, limbuţie, trăncăneală, vorbărie
 Marasm = 1. demoralizare, depresie, epuizare, istovire, surmenaj 2. stagnare, criză
 Nimic = 1. bagatelă, fleac, moft 2. nimicnicie, zădărnicie, deşertăciune 3. neant,
nefiinţă, haos
 Oprobriu = dispreţ, dezaprobare, condamnare
 Opulenţă = bogăţie, belşug, abundenţă
 Precursor = înaintaş, premergător, predecesor, antecesor
 Prestidigitator = scamator, iluzionist
 Prohibiţie = interzicere, interdicţie, prohibire
 Ranchiună = ură, duşmănie, pizmă, invidie, ciudă
 Rechizitoriu = acuzaţie, inculpare
 Subzistenţă = hrană, trai, întreţinere
 Surescitare = iritaţie, nervozitate, agitaţie
 Surogat = înlocuitor
 Ultraj = insultă, ofensă, ameninţare, afront
 Vademecum = ghid, îndreptar
 Velocitate = iuţeală, rapiditate
 Vicisitudine = necaz, suferinţă, încercare
 Vigilenţă = prudenţă, grijă, atenţie
 Zvon = 1. vorbă, ştire, veste 2. murmur, foşnet, zumze

2. Adjective

 Abil = 1. dibaci, îndemânatic, priceput, iscusit, destoinic 2. descurcăreţ, şmecher,

viclean, şiret
 Abominabil = cumplit, groaznic, înspăimântător

26
  Ager = 1. iute, sprinten, vioi, agil 2. deştept, isteţ, iscusit, perspicace
 Agramat = incult, ignorant, neinstruit
 Agreabil = amuzant, distractiv, plăcut, simpatic
 Alambicat = complicat, încurcat, subtil
 Alogen = străin
 Amiabil = binevoitor, înţelegător, prietenos
 Analog, - oagă = asemănător, corespondent, similar
 Antagonic = opus, potrivnic, antagonist
 Antipatic = nesuferit, neplăcut, dezagreabil, respingător
 Apăsător, -oare = copleşitor, chinuitor, greu, sumbru, dezolant
 Armonios, - oasă = echilibrat, simetric, regulat, potrivit, melodios, sonor, încântător
 Auster = sobru, cumpătat, sever, aspru
 Autocefal = independent, de sine stătător, autonom
 Autohton = băştinaş, indigen, aborigen, pământean
 Belicos, -oasă = agresiv, bătăios
 Benign = vindecabil, uşor
 Bestial = animalic, sălbatic, fioros, feroce
 Bezmetic = zăcit, năuc, aiurit, ţicnit
 Bombastic = pretenţios, umflat, proeminent
 Brav = viteaz, curajos, îndrăzneţ, temerar
 Brusc = neprevăzut, subit, instantaneu, spontan, inopinat, fulgerător
 Bun = 1. binevoitor, cumsecade, generos, de treabă 2. cuminte, ascultător, supus 3.
plăcut, satisfăcător, agreabil 4. gustos, apetisant, ales 5. capabil, competent, înzestrat,
valoros 6. avere, bogăţie, mijloace
 Cameleonic = schimbător, oportunist
 Candid = nevinovat, pur, neprihănit, curat
 Celest = ceresc, minunat, divin
 Cinegetic = vânătoresc
 Circumspect = precaut, prudent, rezervat, atent, vigilent
 Citeţ = clar, desluşit, lizibil
 Coerent = închegat, legat, sistematic, logic, ordonat, armonios
 Coleric = agresiv, violent, impulsiv, belicos, aprig, irascibil
 Colosal = gigantic, enorm, imens, fantastic, fabulos, uluitor, teribil, groaznic,
nemaipomenit
 Complementar = suplimentar, întregitor, adăugat

27
 Comprehensibil = clar, limpede, inteligibil, desluşit
 Concis = concentrat, scurt, succint, lapidar, laconic, telegrafic
 Concludent = convingător, hotărâtor, temeinic, decisiv
 Condescendent = binevoitor, amabil, respectuos
 Conştiincios = exigent, scrupulos, meticulos, serios, sârguincios
 Contorsionat = răsucit, contractat
 Controversat = discutabil, contestat, litigios, criticat
 Copilăresc = infantil, naiv, pueril, candid
 Curabil = vindecabil, tratabil, uşor, benign
 Curativ = vindecător, tămăduitor, lecuitor
 Deprimant = întristător, descurajant, dezolant, posomorât
 Deşănţat = imoral, dezmăţat, destrăbălat, necuviincios, indecent
 Discordant = nepotrivit, nearmonios, strident, distonant
 Distonant = nepotrivit, strident, fals
 Distructiv = nimicitor, distrugător, devastator, pustiitor
 Epatant = uluitor, uimitor, impresionant, şocant
 Expansiv = vioi, exuberant, deschis, comunicativ, volubil
 Extatic = fermecat, încântat, extaziat
 Extravagant = neobişnuit, ciudat, bizar, original, straniu, excentric
 Formal = 1. solemn, serios, categoric, expres 2. nesincer
 Frivol = fluşturatic, uşuratic, neserios
 Fudul = îngâmfat, mândru, încrezut, înfumurat
 Gârbov = cocoşat, gârbovit, încovoiat, strâmb
 Grandios = măreţ, impunător, impozant, splendid, falnic
 Iconoclast = răzvrătit, rebel
 Impertinent = obraznic, insolent, arogant, ireverenţios
 Imperturbabil = calm, flegmatic, nepăsător
 Impetuos = impulsiv, aprig, energic, viguros
 Imponderabil = imperceptibil, insesizabil, subtil
 Impostor = şarlatan, escroc, farsor
 Impozant = arătos, impunător, impresionabil, grandios
 Incidental = întâmplător, ocazional, accidental
 Inconsecvent = schimbător, instabil, capricios, nestatornic, labil
 Incoruptibil = cinstit, integru, onest, corect

28
 Incult = necultivat, ignorant, prost, neinstruit, agramat
 Indescriptibil = neexprimabil, inexprimabil, nespus, inefabil
 Indispensabil = necesar, vital, neapărat, obligatoriu
 Indolent = delăsător, apatic, leneş, nepăsător, indiferent
 Indubitabil = neîndoios, cert, sigur, indiscutabil
 Inefabil = inexprimabil, indescriptibil
 Insolent = obraznic, impertinent, necuviincios, arogant, neruşinat
 Insolit = neobişnuit, original, ciudat, curios
 Insolvabil = falimentar
 Inteligibil = clar, limpede, explicit, lămurit, desluşit
 Intempestiv = nepotrivit, inoportun
 Interimar = provizoriu, temporar, momentan
 Intrepid = brav, curajos, îndrăznreţ, cutezător
 Inveterat = înrăit, incorigibil
 Iterativ = repetitiv, frecventativ
 Libertin = indecent, uşuratic, imoral, desfrânat
 Licenţios = imoral, impudic, indecent, necuviincios, vulgar
 Lucrativ = profitabil, rentabil, folositor, util
 Luxuriant = abundent, bogat
 Luxurios = desfrânat, lasciv
 Machiavelic = perfid, viclean, duplicitar, fals, prefăcut
 Mojic = impertinent, bădăran, mitocan, mârlan, ţopârlan
 Neverosimil = incredibil, imposibil, fantastic
 Paliativ = sedativ, calmant, ameliorativ
 Parcimonios = 1. zgârcit, calic, avar 2. măsurat, reţinut
 Pasager = vremelnic, trecător, efemer
 Patriarhal = 1. tradiţional, rustic, ţărănesc 2. liniştit, tihnit
 Pauper = sărac, sărman, nevoiaş
 Părtinitor = favorizant, subiectiv
 Peremptoriu = categoric, vădit, indiscutabil
 Pernicios = rău, periculos, dăunător, vătămător
 Perpetuu = permanent, continuu, neîncetat, etern, veşnic, necontenit, neîntrerupt
 Perplex = surprins, uimit, uluit, siderat, dezorientat, încurcat, năucit
 Persistent = stăruitor, durabil, insistent

29
 Perspicace = ager, pătrunzător, subtil, isteţ, iscoditor, ascuţit
 Persuasiv = insistent, perseverent, convingător, stăruitor
 Polemic = critic, combativ, contradictoriu
 Precar = nesigur, instabil, şubred, nestabil
 Precaut = prudent, atent, prevăzător, circumspect
 Preliminar = pregătitor, premergător, introductiv, prealabil
 Preponderent = dominant, precumpănitor, superior
 Prevenitor = amabil, serviabil, politicos, îndatoritor, curtenitor
 Prezumtiv = probabil, presupus
 Profilactic = preventiv
 Rebarbativ = respingător, neplăcut, urât
 Retrograd = învechit, înapoiat, depăşit, conservator, reacţionar
 Rubicond = roşu, rumen, aprins, îmbujorat
 Satiric = ironic, critic, sarcastic, caustic, biciuitor
 Scabros = necuviincios, indecent, neruşinat, scârbos, murdar, obscen
 Scrupulos = 1. exact, conştiincios, meticulos 2. amănunţit, riguros, atent
 Searbăd = 1. nesărat, fad, insipid, leşios 2. plictisitor, monoton, inexpresiv
 Sedentar = stabil, statornic
 Semnificativ = expresiv, evocator, revelator, sugestiv, caracteristic
 Sempitern = veşnic, nepieritor
 Tenace = stăruitor, perseverent, persistent, dârz
 Ticălos = nemernic, abject, infam, mişel, mizerabil, netrebnic
 Trivial = vulgar, obscen, ordinar, necuviincios, indecent
 Trufaş = înfumurat, arogant, îngâmfat, încrezut, mândru
 Unitar = omogen, nediferenţiat
 Vag = neclar, imprecis, nelămurit, nesigur, confuz
 Vanitos = înfumurat, orgolios, trufaş, îngâmfat, infatuat, încrezut, grandoman ambiţios
 Verosimil = posibil, plauzibil
 Versat = priceput, competent, iscusit, experimentat
 Versatil = schimbător, instabil, nehotărât, nestatornic
 Vigilent = atent, grijuliu, prudent, circumspect, prevăzător
 Viguros = puternic, robust, solid, vânjos
 Vindicativ = răzbunător, ranchiunos
 Violent = 1. impulsiv, furtunos, coleric, agresiv, nestăpânit 2. brutal, silnic

30
  Virtual = posibil, potenţial
 Virtuos, -oasă = corect, cast, moral
 Virulent = distrugător, nimicitor, violent, vehement
 Vulgar = 1. ordinar, grosolan, josnic, mitocănesc 2. comun, obişnuit, banal
 Vulnerabil = atacabil, slab, neprotejat
 Zadarnic = inutil, nefolositor, neutil, ineficient
 Zeflemitor = ironic, batjocoritor
 Zelos, -oasă = activ, muncitor, harnic, perseverent, sârguincios
 Zglobiu = vioi, sprinten, zburdalnic, zvăpăiat
 Zvelt = 1. graţios, suplu, mlădios 2. vioi, sprinten, elegant

3. Verbe

 Abroga = a anula, a suprima, a desfiinţa

 Aclimatiza = a (se) acomoda, a (se) familiariza, a (se) adapta
 Acosta = a lega, a borda, a prinde
 Adera = a se alătura, a se ralia, a intra, a se reuni
 Adeveri = a confirma, a dovedi, a întări, a justifica, a arăta
 Admite = a accepta, a aproba, a consimţi, a se îndupleca, a încuviinţa
 Analiza = a studia, a cerceta, a urmări, a investiga, a examina, a iscodi
 Angaja = 1. a încadra, a numi, a primi, a tocmi 2. a se obliga, a promite, a se îndatora, a
făgădui
 Angrena = a (se) angaja, a (se) antrena
 Asedia = a încercui, a împresura, a înconjura
 Asista = 1. a fi de faţă, a lua parte, a fi prezent, a participa 2. a ajuta, a sprijini
 Atenua = a (se) micşora, a (se) diminua, a (se) reduce, a ceda, a (se) calma
 Autoriza = a da voie, a împuternici, a permite
 Aviza = 1. a înştiinţa, a avertiza 2. a aproba
 Badijona = a unge
 Baza = a se bizui, a se sprijini, a se întemeia, a conta
 Bănui = 1. a presupune, a presimţi, a-şi închipui, a crede 2. a suspecta
 Câştiga = 1. a dobândi, a obţine, a încasa 2. a cuceri, a învinge, a birui, a bate, a izbândi
 Certifica = a dovedi, a confirma, a atesta
 Chibzui = a gândi, a reflecta, a medita, a plănui

31
  Coabita = a convieţui, a conlocui
 Compensa = a echilibra, a înlocui, a despăgubi, a completa
 Descumpăni = a zăpăci, a dezorienta, a dezechilibra
 Deturna = 1. a abate, a devia 2. a fura, a delapida
 Discredita = a (se) compromite, a (se) dezonora
 Divaga = a se abate, a se îndepărta, a devia
 Divulga = a destăinui, a dezvălui, a mărturisi
 Edita = a tipări, a publica, a scoate, a imprima
 Elucida = a clarifca, a lămuri, a descurca, a limpezi
 Emana = 1. a emite, a degaja, a împrăştia, a răspândi 2. a proveni, a izvorî
 Emite = 1. a enunţa, a exprima, a formula 2. a produce, a răspândi 3. a elabora, a
scoate, a publica 4. a transmite, a difuza
 Excela = a se deosebi, a se remarca, a se distinge
 Expatria = a emigra
 Expulza = a izgoni, a renega, a elimina
 Fasona = a modela, a forma, a croi
 Înapoia = 1. a restitui, a plăti, a returna 2. a se întoarce, a reveni, a se înturna
 Îndigui = a zăgăzui, a stăvili
 Îndupleca = 1. a convinge, a determina, a hotărî, a decide 2. a ceda, a accepta, a se lăsa
 Jalona = a trasa, a marca, a indica, a repera
 Jubila = a se bucura, a triumfa, a fi fericit
 Lamenta = a se plânge, a se tângui, a se jeli, a se văieta, a se jelui
 Lua = 1. a prinde, a apuca, a înşfăca, a înhăţa, a smulge, a desprinde 2. a deposeda, a-şi
însuşi, a confisca 3. a cuceri, a ocupa, a acapara 4. a cuprinde 5. a duce, a transporta 6. a
angaja, a încadra, a primi
 Mărturisi = 1. a declara, a relata, a spune, a susţine, a proba, a adeveri 2. a se destăinui,
a se confesa, a se spovedi
 Miza = a conta, a se bizui, a se sprijini, a se baza
 Motiva = a justifica, a îndreptăţi, a scuza, a legitima
 Nega = a tăgădui, a retracta, a contesta, a dezminţi, a contrazice
 Nesocoti = a desconsidera, a dispreţui, a ignora, a neglija, a omite, a încălca
 Nuanţa = a doza, a grada, a detalia
 Obseda = a preocupa, a urmări, a persecuta, a chinui, a roade
 Ofensa = a insulta, a jigni, a ultragia, a vexa
 Orbecăi = a dibui, a bâjbâi, a pipăi

32
 Oscila = 1. a se legăna, a se balansa, a pendula 2. a ezita, a şovăi, a fluctua
 Percepe = a înţelege, a sesiza, a pricepe 2. a încasa, a strânge
 Presta = a îndeplini, a desfăşura, a efectua, a executa
 Proclama = a anunţa, a decreta, a institui
 Rambursa = a restitui, a înapoia
 Rătăci = 1. a pribegi, a hoinări, a colinda 2. a pierde, a încurca, a greşi
 Refracta = a se răsfrânge, a devia
 Revizui = a verifica, a revedea
 Robi = 1. a oprima, a subjuga, a înrobi 2. a fermeca, a captiva
 Satiriza = a critica, a ridiculiza
 Şovăi = 1. a se împletici, a se clătina 2. a ezita, a se codi, a pregeta
 Tăgădui = a contesta, a nega, a dezminţi
 Transplanta = 1. a răsădi, a planta 2. a adapta 3. a grefa
 Tria = a selecţiona, a alege, a clasa
 Uimi = 1. a impresiona, a surprinde, a ului, a stupefia 2. a zăpăci, a buimăci
 Urgenta = a accelera, a grăbi, a zori
 Uzita = a (se) întrebuinţa, a (se) folosi
 Vătăma = 1. a dăuna, a prejudicia 2. a leza
 Vehicula = a difuza, a transmite, a răspândi
 Vira = a coti, a cârmi
 Zori = 1. a se grăbi, a se iuţi 2. a îmboldi, a îndemna, a insista
 Zvoni = a se spune, a se zice, a se vorbi, a se auzi

33
 ANEXA 3

ANTONIME

1. Substantive
 Adevăr / eroare, închipuire, minciună, falsitate, neadevăr
 Amintire / uitare
 Belşug / mizerie, sărăcie
 Cacofonie / eufonie
 Calitate / cusur, defect, lacună, deficienţă, imperfecţiune, lipsă, meteahnă, neajuns,
scădere, slăbiciune
 Creare / distrugere, nimicire
 Cultură / ignoranţă, incultură
 Dărnicie / avariţie, zgârcenie
 Dobândire / pagubă, pierdere, prejudiciu
 Dreptate / injustiţie, nedreptate
 Erudiţie / ignoranţă, incultură
 Expansiune / contracţie, contractare, contragere
 Fertilitate / ariditate, sterilitate
 Francheţe / ipocrizie
 Grăbire / încetinire, întârziere
 Hotărâre / indecizie, nehotărâre
 Instruţie / ignoranţă, incultură
 Interes / dezinteres, indiferenţă, nepăsare
 Îngăduinţă / interdicţie, intoleranţă, intransigenţă
 Limpezime / confuzie, obscuritate
 Lumină / beznă, întuneric, obscuritate, umbră
 Mărire / cădere, decadenţă, decădere, împuţinare, micşorare, scădere
 Modestie / înfumurare, infatuare, îngâmfare, mândrie, orgoliu
 Naştere / deces, dispariţie, moarte, pieire, stingere
 Noutate / vechime
 Ordine / anarhie, dezordine, haos, învălmăşeală
 Plecare / întoarcere, revenire, sosire
 Prosperitate / lipsă, mizerie, sărăcie

34
  Rânduială / dezordine, neorânduială, anarhie
 Ridicare / cădere, dărâmare, reducere
 Siguranţă / bănuială, dubiu, incertitudine, nesiguranţă, şovăială
 Sinceritate / făţărnicie, duplicitate, ipocrizie, prefăcătorie
 Unire / desfacere, despărţire, dezbinare, dezunire, separare
 Veselie / întristare, mâhnire, melancolie, supărare

2. Adjective
 Absent / atent, prezent
 Adaptabil / inadaptabil, neadaptabil
 Adevărat / eronat, fals, greşit, imaginar, închipuit, mincinos
 Afabil / duşmănos
 Blând / crud, diabolic, nemilos, rău, aprig, aspru, crâncen
 Cert / incert, improbabil, nesigur
 Clar / confuz, impenetrabil, imprecis, obscur, încâlcit, nebulos, neclar, neînţeles,
neprecis, tulbure
 Convergent / divergent
 Culpabil / inocent, nevinovat
 Cuviincios / indecent, necuviincios, vulgar
 Delicat / bădăran, grosolan, vulgar
 Deştept / adormit, nătâng, nerod, prost, nătărău, neghiob, netot
 Erudit / ignorant, incult, neinstruit, neînvăţat, prost, neştiutor
 Exigent / indulgent, îngăduitor, tolerant
 Fermecător / antipatic, urâcios
 Folositor / dăunător, nefolositor, nociv, păgubitor, vătămător
 Gras / degresat, slab
 Harnic / leneş, puturos, trândav
 Individual / colectiv, comun, general, universal, social
 Interesant / anost, neinteresant
 Încântat / decepţionat, dezamăgit
 Lămurit / încurcat, nelămurit, obscur, vag
 Liniştit / agitat, frământat, neliniştit, tulburat, zbuciumat
 Material / imaterial, spiritual
 Materialist / idealist

35
 Nobil / abject, ignobil, josnic, ordinar, vulgar
 Norocos / nenorocos, ghinionist
 Opulent / sărac, amărât
 Sincer / duplicitar, fals, făţarnic, ipocrit, mincinos, perfid, prefăcut, viclean
 Trainic / efemer, şubred, trecător, vremelnic
 Unilateral / multilateral

3.Verbe
 Abroga / promulga
 Adăuga / lua, reduce, scădea
 Admite / elimina, prohibi, respinge
 Aproba / dezaproba, recuza, reproba, respinge
 Bucura / întrista, mâhni, supăra
 Colecta / împrăştia, risipi
 Construi / dărâma, demola, distruge
 Contesta / admite, aproba
 Creşte / descreşte, micşora, scădea, diminua, împuţina
 Defrişa / planta
 Distinge / confunda
 Evolua / involua, regresa
 Exagera / subaprecia, subestima, minimaliza
 Favoriza / defavoriza
 Folosi / dăuna, păgubi
 Graţia / condamna
 Hotărî / ezita, pregeta, şovăi
 Ierta / certa, mustra, sancţiona
 Învesti / demite, destitui, elibera, revoca
 Limpezi / încurca, murdări, tulbura
 Mări / descreşte, diminua, împuţina, micşora, reduce, scădea
 Naşte / deceda, dispărea, duce, muri, pieri, răposa, stinge
 Strica / drege, îndrepta, reface, repara
 Topi / îngheţa, solidifica
 Urca / cădea, coborî, scădea
 Veseli / amărî, întrista

36
 ANEXA 4

OMONIME
 Acord = 1. învoială, convenţie 2. concordanţă gramaticală între cuvinte aflate în
raporturi sintactice 3. armonie muzicală rezultând din reunirea a cel puţin trei sunete
 Acru = 1. unitate de măsură entru suprafeţe de teren cu valori variabile (în jur de
4000mp.) 2. care are gustul oţetului, al lămâii 3. morocănos, ursuz; răutăcios
 Adresă = 1. indicaţie privind domiciliul 2. comunicare oficială făcută în scris
 Afecţiune = 1. simpatie, dragoste faţă de cineva 2. boală, stare patologică a unui organ
 Alb = 1. care are culoarea zăpezii, a laptelui 2. nevinovat, curat, pur, candid 3. (despre
versuri) fără rimă
 Altoi = 1. a introduce o ramură a unei plante în ţesutul alteia 2. a bate, a lovi, a plesni
pe cineva
 Amenda = 1. a aplica cuiva o amendă 2. a îmbunătăţi, a ameliora un text, o lege
 Balenă = 1. mamifer acvatic lung de 10-20m 2. lamelă flexibilă pentru corsete,
umbrele, gulere
 Bazin = 1. rezervor deschis de mari dimensiuni construit din metal, piatră, ciment; parte
a unui port unde staţionează vasele 2. regiune delimitată de albiile tuturor afluenţilor unui râu
3. regiune geografică bogată în zăcăminte de minereu sau cărbuni 4. pelvis; cavitate
constituită din oasele iliace
 Bărbat = 1. persoană adultă de sex masculin 2. soţ 3. curajos, activ, harnic, voinic
 Cadru = 1. ramă în care se fixează un tablou 2. (fig.) limitele unei probleme 3. mediu,
ambianţă 4. membru al unui colectiv
 Capital = 1. avuţie sub formă de bani, de mărfuri 2. fundamental, esenţial; majuscul
 Drept = 1. care merge de la un punct la altul fără ocol; plan, neted 2. just, cinstit, bun;
corect 3. ştiinţe juridice 4. răsplată, retribuţie 5. opus lui stâng
 Facultate = 1. capacitate, posibilitate morală sau intelectuală; aptitudine 2. unitate
didactică, ştiinţifică şi administrativă în cadrul universităţii sau al unui institut
 Importa = 1. a aduce în ţară produse străine prin cumpărare sau prin schimb 2. a
prezenta importanţă, interes pentru cineva
 Încinge = 1. a înfăşura, a înconjura 2. a arde cu flacără mare, a se înfierbânta, a (se)
încălzi
 Joc = 1. petrecere distractivă, dans 2. întrecere sportivă 3. (tehn.) lărgirea golului
dintre două piese care lucrează în contact
 Liber = 1. complex de vase din ţesutul plantelor prin care circulă seva elaborată 2. care
se bucură de libertate, care are drepturi politice şi cetăţeneşti depline
 Mandarin = 1. (înv.) înalt demnitar în China 2. arbust fructifer cultivat în regiunile
Mediteranei

37
  Milă = 1. compătimire, îndurare, pomană, milostenie 2. unitate de măsură pentru
lungimi
 Moţ = 1. şuviţă de păr din frunte sau din creştetul capului; smoc de pene; ciucure 2.
român din Munţii Apuseni
 Neam = 1. popor, naţiune 2. familie, rudă, rudenie 3. specie, gen, varietate 4. (reg.)
deloc, câtuşi de puţin, nimic
 Ocupaţie = 1. îndeletnicire, preocupare, activitate 2. cucerire
 Pat = 1. mobila pe care se culcă omul 2. partea de lemn a puştii 3. situaţie la jocul de
şah 4 răsadniţă
 Raport = 1. comunicare scrisă sau orală 2. legătură între persoane, obiecte, noţiuni etc.;
relaţie între două valori
 Sarcină = 1. greutate, încărcătură, povară 2. graviditate 3. misiune
 Sinus = 1. cavitate în teritoriul oaselor feţei şi ale capului 2. funcţie trigonometrică
 Titan = 1. nume dat în mitologia greacă fiecăruia dintre cei 12 fii ai lui Uranus 2. metal
cu duritate mare care se găseşte răspândit sub formă de compuşi
 Uşor = 1. care are greutate mică 2. fără efort; lesne, comod; simplu 3. fiecare dintre cei
doi stâlpi verticali de care se prind canaturile porţii sau ale uşii
 Volum = 1. spaţiu pe care îl ocupă un corp 2. carte, tom 3. forţă, amploare a sunetelor
emise de o voce sau produse de un instrument muzical
 Zodiac = 1. zonă circulară a sferei cereşti în care se află cele 12 constelaţii
corespunzătoare lunilor anului 2. carte de astrologie cuprinzând preziceri asupra destinului
oamenilor, potrivit zodiei în care s-au născut.

38
 ANEXA 5

PARONIME
 Abces // acces: colectare de puroi în interiorul unui ţesut // posibilitate de a pătrunde;
izbucnire puternică şi trecătoare a unei stări sufleteşti
 Abil // agil: îndemânatic, iscusit // care se mişcă uşor şi repede; suplu, sprinten
 Absorbi // adsorbi: a înghiţi, a încorpora o substanţă // a se fixa prin adsorbţie (despre
substanţe)
 Abţine // obţine: a se stăpâni, a se reţine // a dobândi, a căpăta ceva
 Abuz // obuz: exces // proiectil de artilerie
 Adagio // adagiu: în tempo lent // maximă, aforism
 Adapta // adopta: a potrivi; a se obişnui // a accepta o opinie, o metodă; a înfia un copil
 Adjuvant // adjutant: care se asociază cu alt medicament // ofiţer cu îndatoriri similare
unui secretar
 Afabil // amabil: afectuos, cordial // politicos, prietenos
 Afect // efect: reacţie emoţională puternică şi de scurtă durată // rezultat; impresie
produsă cuiva
 Aferent // eferent: care este în legătură cu ceva, dependent de ceva // care duce în afară
 Agreat / agregat: simpatizat // grup format prin cuplarea mai multor maşini
 Alabastru // albastru: varietate de ghips // culoare a spectrului luminii
 Albinism // alpinism: insuficienţă congenitală de pigmentaţie a pielii, a părului sau a
irisului; decolorare a frunzelor unor plante // sport montan
 Alice // elice: proiectile sferice de plumb din cartuşele de vânătoare // organ de maşină
rotitor compus din pale dispuse simetric
 Alienare // alienaţie: înstrăinare a unui bun // nebunie, demenţă
 Alineat / aliniat: rând retras dintr-un text pentru a marca schimbarea ideei // care este
aşezat în linie dreaptă
 Aluzie // iluzie: referire in directă la o persoană, la o situaţie // amăgire, înşelare
 Amputa // imputa: a tăia, îndepărta chirurgical // a reproşa
 Angrena // antrena: a antrena într-o acţiune, într-un mecanism // a stimula; a pregăti
pentru o activitate sportivă
 Antinomie // antonimie: contradicţie între idei, teorii care se exclud reciproc // corelaţie
între două cuvinte cu sens opus
 Anual // anuar: care are loc o dată pe an, în fiecare an // publicaţie anuală a unei
instituţii ştiinţifice
 Apropia // apropria: a ajunge aproape // a-şi însuşi lucrul altcuiva
 Arterită // artrită: inflamaţie a unei artere // inflamaţie a unei articulaţii

39
  Asculta // ausculta: a se concentra pentru a auzi // a asculta cu stetoscopul bătăile inimii
sau zgomotele de la plămâni
 Astringent // stringent: care contractează, strânge ţesuturile // urgent, care nu se poate
amâna
 Atlas // atlaz: colecţie de hărţi // ţesătură cu faţa lucioasă
 Aulă // aură: sală mare destinată festivităţilor // glorie, strălucire
 Auricul // auriculă: despărţitură în zona superioară a inimii // pavilionul urechii
 Avers // advers: faţă a unei monede sau medalii // potrivnic, inamic
 Avers // aversă: faţă a unei monede sau medalii // ploaie torenţială de scurtă durată
 Baliză // valiză: semnal folosit pentru delimitarea zonelor navigabile, porţiunilor de
uscat sau apă destinate accesului turiştilor // geamantan de dimensiuni mai reduse
 Banchet // banchetă: masă festivă // bancă mică, fără spetează
 Bandă // bantă: fâşie de stofă, hârtie, piele; grup de răufăcători; grup de muzicanţi //
fâşie de pânză cusută pe marginea gulerului sau a mânecilor unei cămăşi
 Baretă / beretă: bentiţă îngustă de piele // şapcă fără cozoroc
 Baril // beril: unitate de măsură pentru capacităţi, egală cu 160 litri // piatră preţioasă
 Candel // candelă: zahăr cristalizat în prisme transparente // lampă cu ulei
 Capot // capotă: îmbrăcăminte de casă pentru femei, halat // acoperiş pliabil al unei
maşini
 Cartel // cartelă: uniune monopolistă în cadrul căreia întreprinderile stabilesc preţurile
produselor, pieţele de desfacere etc. // bucată de hârtie sau material plastic folosită pentru a
avea acces la diferite mijloace de transport etc.
 Concilia // consilia: a împăca // a sfătui
 Contiguu // continuu: înrudit, apropiat // neîncetat, neîntrerupt
 Credita // acredita: a da cu împrumut // a împuternici pe cineva ca reprezentant al unui
stat pe lângă guvernul altui stat
 Decanta // deconta: a limpezi un lichid // a justifica pe bază de acte anumite sume
 Deferenţă // diferenţă: stimă, respect // deosebire, nepotrivire, neconcordanţă
 Degresa // degreva: a îndepărta petele de grăsime // a scuti pe cineva de anumite sarcini
 Destins // distins: relaxat // deosebit; graţios; elegant
 Dihanie // dihonie: animal sălbatic, namilă, monstru // ceartă, vrajbă, conflict
 Desena // desemna: a face un desen // a numi pe cineva pentru o funcţie
 Elida // eluda: a suprima vocala finală a unui cuvânt // a evita, a se ascunde, a ignora
 Elită // elitră: grup reprezentativ pentru calităţi, demnitate // fiecare dintre cele două
aripi chitinoase ale unor insecte
 Emigra // imigra: a-şi părăsi ţara pentru a se stabili în altă ţară // a veni într-o ţară
străină pentru a se stabili aici

40
  Eminent // iminent: remarcabil, excepţional // gata să se întâmple, inevitabil
 Erupe // irupe: (d. lava vulcanică) a izbucni, a ieşi la suprafaţă // a năvăli, a izbucni, a
intra în mod violent
 Escală // escară: oprire stabilită a unui avion // crustă neagră formată pe piele în urma
unei arsuri
 Fiabil // friabil: care prezintă siguranţă în funcţionare // (d. materiale) care se poate
sfărâma
 Ficţiune // fricţiune: imaginaţie // frecare; ceartă, conflict
 File // fileu: carne de calitate // reţea subţire de aţă, de sfoară etc.
 Flagrant // fragrant: evident, izbitor // parfumat, mirositor
 Fluvial // pluvial: referitor la fluvii // de ploaie
 Gera // gira: a administra în locul altcuiva // a garanta
 Imanent // iminent: intrinsec; care există şi acţionează prin sine însuşi // inevitabil; pe
punctul de a se declanşa
 Impasabil // impasibil: care nu poate fi trecut sau pasat // nepăsător, indolent
 Inculca // inculpa: a întipări o idee în mintea cuiva prin repetiţie // a acuza, a învinui
 Infecta // infesta: a contamina, a transmite infecţii, microbi // a distruge, a pustii
 Iradia // radia: a expune un corp unei radiaţii // a emite raze; a împrăştia căldură
 Insera // însera: a introduce un adaos într-un text // a se face seară
 Insidios // invidios: şiret, perfid, viclean // pizmaş, stăpânit de invidie
 Investi // învesti: a plasa un fond, un capital // a acorda o titulatură, o demnitate în mod
oficial
 Inveterat // învederat: învechit în rele, în vicii // vizibil, limpede, evident
 Libret // livret: textul unei opere muzicale // document care atestă satisfacerea
serviciului militar
 Lustru // ilustru: interval de cinci ani // celebru, vestit
 Manej // menaj: spaţiu amenajat pentru dresura cailor // treburi casnice; familie;
căsătorie
 Monah // monarh: călugăr // suveran, rege
 Nefrită // nevrită: inflamaţie a rinichilor // inflamare a unui nerv
 Nodal // nodul: punct de intersecţie a mai multor rute; fundamental // umflătură pe corp
 Prescrie // proscrie: a recomanda medicamente // a îngrădi libertatea cuiva
 Prinos // prisos: dar oferit Divinităţii // excedent, surplus
 Radial // radian: aşezat în formă de raze // unitate de măsură pentru unghiuri
 Recuza // refuza: a respinge un martor, un complet de judecată // a respinge, a nu primi
 Regizor // revizor: specialist în regizarea filmelor, spectacolelor // controlor, supervizor

41
  Satura // sătura: (d. un sistem fizico-chimic) a-i completa toate valenţele libere // a
îndestula; a satisface
 Special // specios: cu o destinaţie anume; deosebit // înşelător, amăgitor
 Vacant // vagant: liber, neocupat, disponibil // rătăcitor, nestatornic
 Vedetă // vendetă: persoană care iese în evidenţă într-un domeniu; actor într-un rol
principal // act de răzbunare sângeroasă
 Venal // venial: subjugat de bani; lipsit de scrupule // (d. greşeli) de iertat; scuzabile
 Zăpor // zăvor: (pop.) îngrămădire a sloiurilor de gheaţă pe o apă // încuietoare

42
ANEXA 6

SINTAGME PLEONASTICE
 Abundenţă mare
 Acostament lateral
 Actualitatea prezentă
 Adiere de vânt
 A aduce aportul / contribuţia
 Agheasmă sfinţită
 Alai de oameni
 Alcoolemie în sânge
 Alegeri electorale
 A alerga repede
 Alocuţiune scurtă
 Altercaţie verbală
 Amvon al bisericii
 Antologie de texte
 Anvelopă de cauciuc
 Aparenţă exterioară
 Apocalips al lumii
 Aromă plăcută
 Arşită mare
 Atac agresiv
 Avalanşă de zăpadă
 Aventură trecătoare
 Aversă scurtă de ploaie
 Bairam mare
 Bancnotă de hârtie
 Barou de avocaţi
 Bastard nelegitim
 A se baza pe un sprijin
 A se bălăci în apă
 Best – seller de mare succes
 Bilanţ contabil
 Bisturiu chirurgical
 Blam public
 Bleumarin închis
 Boşorog bătrân
 Budincă la cuptor
 Buget de venituri şi cheltuieli
 Buluc de oameni
 Cabană de lemn
 Ca de exemplu / de pildă
 Calamitate mare
 Capodoperă excepţională
 Castel medieval

43
 Cataractă la ochi
 Catastrofă de proporţii
 Cearcăn la ochi
 Cel mai autentic / complet / cumplit / desăvârşit / minor / optim / principal / proxim
 Chicot de râs
 Cioban la oi
 Ciripit de păsărele
 Citaţie scrisă
 Citronadă de lămâie
 Ciung de o mână
 Clopotniţă a bisericii
 Clovn de circ
 A coabita împreună
 Cocină de porci
 Colivă de grâu
 Coliziune violentă
 Compot de fructe
 A concedia din funcţie
 Concluzie finală
 Conflict de interese
 A conţine înăuntru
 A convieţui împreună
 Cucui în cap
 Cuier de haine
 A cutreiera în lung şi în lat
 Cutremur de pământ
 A se cuveni pe merit / de drept
 Cvorum minim necesar
 A da buzna pe neaşteptate
 Dar însă
 Dar totuşi
 Decât numai
 Deci prin urmare
 A declara deschis
 A degera de frig
 Demenţă mintală
 Depreciere valorică
 A deraia de pe şine
 A se devota în întregime
 A dezmembra în mai multe părţi
 Dezvăluire revelatoare
 A se dichisi frumos
 Dihanie sălbatică
 Dispensar medical
 A drămui cu precizie
 A duhni urât
 Dulău mare

44
 Dună de nisip
 Duşumea de scânduri
 Ecranizare a unui film
 Edil al oraşului
 A enumera unul câte unul
 A eradica din rădăcini
 Etnogeneză a poporului
 A exaspera din cale – afară
 A excela în mod deosebit
 Exemplu ilustrativ
 Exod în masă
 A expulza afară
 A expune la vedere
 A externa din spital
 Extinctor de incendiu
 A exulta de fericire
 Faraon egiptean
 Fericire deplină
 Fiasco total
 Flecăreală fără rost
 Fluctuaţie schimbătoare
 Foarte complet / esenţial / perfect / tare
 Frescă murală
 Fundament de bază
 Furtună puternică
 Gamă variată
 Geniu mare
 Genocid al populaţiei
 Glicemie în sânge
 A grupa la un loc
 Horă ţărănească
 Idilă erotică
 Iluzie falsă
 A imortaliza pentru eternitate
 Impas dificil
 A implementa în practică
 Impuls momentan
 A impune cu forţa
 Incantaţie magică
 A insera un adaos
 A inspira în plămâni
 Intemperie a vremii
 Intermediar între
 A se interpune între
 A intona un cântec
 Introspecţie interioară
 Involuţie regresivă

45
 A încărunţi părul
 A înfuleca lacom
 A însăila provizoriu
 Întâmplare neprevăzută
 A se întoarce înapoi
 Întorsătură nouă
 Javră de câine
 Jurnal cotidian
 Lapsus momentan
 Laxativ uşor
 Lăstar tânăr
 Lihnit de foame
 Limuzină de lux
 Local public
 Maculator de notiţe
 Magnat mare
 Mai inferior / rarisim / super / superior / suprem / unic
 Majusculă iniţială
 Mal abrupt
 Masă largă a populaţiei
 Medic cardiolog / chirurg
 A memoriza pe dinafară
 Mentor spiritual
 Miere de albine
 Mieunat de pisică
 A migra în masă
 Mijloace mass – media
 A milita intens
 Miracol extraordinar
 Miting public
 Molimă generală
 A monologa singur
 Monopol exclusiv
 Mujdei de usturoi
 Mulţime mare
 Must dulce
 A muşca cu dinţii
 Nălucă fantastică
 Năpastă mare
 Navetă dus şi întors
 Necrolog funebru
 Necuviinţă grosolană
 A nota în scris
 Notar public
 Notă scurtă de lectură
 Notificare scrisă
 Noxă dăunătoare

46
 Nuanţă de culoare
 Nucleu esenţial
 Nutreţ pentru animale
 Obşte de oameni
 A obţine realizări
 A ocoli de jur – împrejur
 Odă de preamărire
 Odisee lungă
 Odor iubit
 Ofensă jignitoare
 A oferi în dar
 Ogar de vânătoare
 Omletă de ouă
 Omnipotenţă absolută
 Onomatopee imitativă
 Oprobriu public
 Optimizare mai bună
 Opţiune de a alege
 Opulenţă bogată
 A orbecăi prin întuneric
 Orchestră de instrumentişti
 Ordin obligatoriu
 Ortografie corectă
 Ospăţ îmbelşugat
 Ospiciu de nebuni
 Oţet acru
 Pacient bolnav
 Pabubă materială
 Palpitaţie a inimii
 Panaceu universal
 Panoramă largă
 Pantă înclinată
 Parolă secretă
 Particularitate carecteristică
 Partitură muzicală
 Pauză temporară
 A păstra în continuare
 Peisaj natural
 Pelerină largă
 A perfora o gaură
 Performanţă deosebită
 Pericol ameninţător
 Picaj vertical
 Picnic în aer liber
 Pilon de susţinere
 A plănui pentru viitor
 Plic de hârtie

47
 Poartă de acces
 Poftă puternică
 Polemică de idei
 Pom fructifer
 Prăpastie abruptă
 Prea colosal
 Preambul introductiv
 Prea minunat
 A preciza clar
 A prefera mai bine
 A presimţi dinainte
 Prestaţie de scurtă durată
 Probitate morală
 Procent la sută
 Prognoză pentru viitor
 Promoţie de absolvenţi
 A propulsa înainte
 Protagonist principal
 Proverb popular
 Pubelă de gunoi
 Racord de legătură
 A rade de la rădăcină
 Raţionament logic
 Razie inopinată
 A rătăci drumul
 A răzbate cu greu
 Recenzie succintă
 A recidiva din nou
 A recita pe dinafară
 Reclamă publicitară
 Reminiscenţă vagă
 A se repeta din nou
 A se replia în ordine
 A restitui înapoi
 A reţine pe loc
 A reuni laolaltă
 A reuşi cu bine
 A revizui din nou
 Reziduu rămas
 A se rezuma doar
 A rezuma pe scurt
 A ridica în sus
 A se roti în cerc
 A ruga stăruitor
 Ruj de buze
 Sârmă metalică
 A scăpăra scântei

48
 Sensibilitate afectivă
 Seriozitate produndă
 Sfeştanie religioasă
 Simptom al unei boli
 Simulacru înşelător
 Sinceritate francă
 Sindrofie familială
 Situaţie conjuncturală
 Slăbiciune trecătoare
 Sloi de gheaţă
 Sobor de preoţi
 Soclu de susţinere
 Solicitudine politicoasă
 Solniţă de sare
 Somitate importantă
 Sosie identică
 Spot publicitar
 A statua oficial
 Staţie de oprire
 A stipula o clauză
 Subtilitate fină
 Subvenţie bănească
 A succeda imediat
 Sumă de bani
 Summit la vârf
 A suplini temporar
 Supunere umilă
 A survola deasupra
 Sutană preoţească
 Suveranitate supremă
 Şablon stereotip
 Şlagăr la modă
 Şlep pentru mărfuri
 A şoca neplăcut
 A şopti încet
 Ştire informativă
 Şut puternic
 A tachina în glumă
 Taraf de lăutari
 A tăia în bucăţi
 Tărăboi mare
 A se tâmpi la cap
 A se târî pe jos
 A teleghida la distanţă
 Termen fix
 A termina până la capăt
 Tirbuşon pentru dopuri

49
 Tornadă devastatoare
 Transfuzie de sânge
 Transhumanţă periodică
 A trăncăni vrute şi nevrute
 Tunel subteran
 Tutore autorizat
 Unanimitate deplină
 Undiţă de pescuit
 A unelti pe ascuns
 Unitate indivizibilă
 A se urca mai sus
 Urcuş în pantă
 A urma în continuare
 A uzurpa fraudulos
 Vacarm asurzitor
 Văgăună adâncă
 Verdict definitiv
 Vestigiu vechi
 Vită domestică
 Vocaţie deosebită
 Xenofobie faţă de străini
 Zarvă mare
 A zăbovi mult timp
 Zăcământ natural
 A zbura în văzduh
 Zgomot puternic
 Zicătoare scurtă
 Zvon neîntemeiat

50
 PARTEA A II-A

ELEMENTE DE MORFO-SINTAXĂ
SUBSTANTIVUL

DEFINIȚIE: substantivul este partea de vorbire flexibilă care denumește ființe,

lucruri, plante, fenomene ale naturii, acțiuni, stări, însușiri, relații. Substantivele se recunosc
fie prin numărare, fie prin posibilitatea atașării unui adjectiv propriu-zis ori a unui adejctiv
pronominal demonstrativ.

FELUL 1. După Comune Ființe (mamă, copil, rinocer), lucruri (ac,

înțeles poartă, bancă), fenomene ale naturii
(furtună, ninsoare)
Proprii Denumesc obiecte pe care le
individualizează pentru a le deosebi de
altele (Andrei, Marte, Grecia, Curtea de
Argeș)
2. După Simple Ex. desen, pian, birou…
structură Compuse Ex. untdelemn, bunăvoință, CEC, floarea
soarelui …
3. După - din adejctive: tânărul, cel tânăr.
provenineță - din numeral: treiul, un cinci.
- din diferite pronume: eul, sinea, totul, un nimic.
- din verbe la infinitivul lung (mâncarea), la participiu
(iubitul, cel iubit), la supin (recoltatul) sau la gerunziu
(intrândul).
- din adverb: binele, un bine.
- din interjecție: un of, oful.
GENUL5 Masculin Ex. un băiat-doi băieți
Feminin Ex. o fată-două fete
Neutru Ex. un stilou-două stilouri
Singular Ex. școală
Plural Ex. școli
Substantive defective de plural Ex. cinste, miere, unt, Mureș, Dunăre,

5
Sunt de genul:
a) Masculin: - unele nume de munți și localități (Negoiu, Carpați, Galați);
- numele literelor alfabetului;
- numele lunilor anului;
- numele notelor muzicale;
- numele celor mai multe cifre.
b) Feminin: - numele zilelor săptămânii;
- numele de țări, continente și insule (Franța, Africa, Sicilia);
- majoritatea numelor care exprimă o atitudine, o stare psihică (spaimă, frică, voință, iubire);
- numele de acțiuni provenite adesea din infinitive lungi (durere, încredere, fugă, joacă).
c) Neutru: - substantivele ce denumsc simțurile (auz, văz, miros);
- numele de acțiuni provenite din participiu (fumat, cules);
- numele unor materii și ale unor însușiri (lapte, sânge, aur, argint, curaj);
- numele de sporturi și jocuri (box, baschet, fotbal);
- numele unor vânturi (austru, alizee);
- câteva nume de animale (macrou, tist).

51
 NUMĂRUL bade, taică ….
Substantive defective de singular Ex. icre, zori, ochelari, Bucegi,
crustacee, aplauze, Canare ….
Substantive colective (cu formă Ex. țărănime, porumbiște, cireadă, stol
de singular și sens de plural) ...
NOMINATIV
Subiect (cine? ce?) Copilul a plecat spre școală.
Nume predicativ (cine este? ce Aceasta este problema lor.
este?)
Atribut substantival apozițional Am mâncat cu Andrei, amicul meu.
(care?)
GENITIV
Subiect (cine?) Ai casei au plecat ieri.
Nume predicativ (al/a/ai/ale cui? Cărțile sunt ale copiilor.
cine este/sunt? Împotrive cui
este/sunt? )
Atribut substantival genitival Disputele tinerilor sunt multiple.
(al/a/ai/ale cui?)
Atribut substantival Lupta contra corupției este continuă.
prepozițional (care? ce fel de?)
Atribut apozițional (care?) Meritul colegei mele, al Mariei, este
considerabil.
Complement direct (pe cine? Îl cunosc pe al vecinului.
ce?)
Complement indirect (împotriva Ei discută despre al vecinului.
cui? contre cui? asupra cui?)
Complement de agent (de A fost văzută de al vecinului.
CAZURILE ȘI al/a/ai/ale cui? de către
FUNCȚIILE al/a/ai/ale cui?)
SINTATICE
Complement circumstanțial de Locuiește în fața teatrului.
loc (unde? de unde? până unde?
încotro?)
Complement circumstanțial de Au sosit la facultate înaintea colegilor.
timp (când?)
Complement circumstanțial de A acționat în virtutea inerției.
mod (cum? în ce fel? în ce mod?
în ce chip?)
Complement circumstanțial de S-a supărat din cauza conflictelor.
cauză (din ce cauză? din ce
pricină?)
Complement cir cumstanțial de A lucrat în folosul copiilor.
scop (cu ce scop? în ce scop?)
Complement circumstanțial În locul lui Andrei, aș acționa altfel.
condițional (cu ce condiție?)
Complement circumstanțial În ciuda dificultăților, a reușit să iasă
concesiv (în ciuda cărui fapt?) câștigător.
DATIV
Nume predicativ (cum Decizia este conform regulamentului.
este/sunt?)

52
Atribut substantival Am văzut o mașină asemenea unei
prepozițional (care? ce fel de?) bijuterii.
Atribut substantival fără El este nepot mamei.
prepoziție (cui?)
Atribut substantival apozițional I-am dat prietenei mele, Adinei, o carte.
(care?)
Complement indirect (cui?) Cinste campioanei!
Complement circumstanțial de Stai locului!
loc (unde?)
Complement circumstanțial de Se comportă asemenea unui dușman.
mod (cum? în ce fel? în ce mod?
în ce chip?)
Complement circumstanțial Contrar așteptărilor, a reușit totuși.
concesiv (în ciuda cărui fapt?)
ACUZATIV
Subiect (cine?) A venit la lume!
Nume predicativ (pentru cine Florile sunt pentru Ana.
este/sunt? din ce este/sunt? de la
cine este/sunt? cum este/sunt?)
Atribut substantival Se pregătește pentru ora de română.
prepozițional (care? ce fel de?)
Atribut substantival apozițional Cu Ana, cu prietena mea, merg în
(care?) Franța.
Complement direct (pe cine? Învață substantivul.
ce?)
Complement indirect (despre A primit bomboane de la colegi.
cine/ce? la cine/ce? pentru
cine/ce? cu cine/ce? de
cine/ce?...)
Complementul de agent (de A fost chemat de un amic.
cine? de către cine? de ce?)
Complement circumstanțial de A plecat spre munte.
loc
Complement circumstanțial de A învățat un an întreg pentru acest
timp (când? de când? până când? examen.
cât timp?)
Complement circumstanțial de Plânge ca o victimă.
mod (cum? în ce fel? în ce mod?
în ce chip? cât? cât de?)
Complement circumstanțial de Nu mai putea de foame.
cauză (din ce cauză? din ce
pricină?)
Complement circumstanțial de A plecat după fructe.
scop (cu ce scop? în ce scop?)
Complement circumstanțial În caz de ploaie, iau umbrela.
condițional (cu ce condiție?)
Complement circumstanțial Cu tot efortul părinților, tot nu a reușit.
concesiv (în ciuda cărui fapt?)
Complement circumstanțial Proiectul a izbutit de minune.

53
 consecutiv (care este urmarea
faptului că?)
VOCATIV
Fără funcție sintactică Andrei, vino la fotbal!
Atribut apozițional (care?) Ioane, vecine, vino la noi la masă!
LOCUȚIUNILE Sunt grupuri de cuvinte care au Ex. părere de rău, aducere aminte,
SUBSTANTIVA sens unitar și se comportă, din băgare de seamă, părere de bine, un nu
LE punct de vedre semantic, ca un știu ce (provenită din locuțiune
substantiv pronominală).

APLICAȚII

1. Precizează cazul și funcția sintactică a fiecărui substantiv din enunțurile de mai jos:
- Sosirea lor înaintea profesorului m-a surprins.
- Succesul fiicei sale este memorabil.
- Le-am transmis părinților informațiile necesare.
- S-a postat în fața școlii.
- Andrei este un prieten de nădejde.
- A stricat blatul prăjiturii.
- Am vorbit cu Marius, prietenul meu.
- Copiii își supără uneori părinții.
- El lipsește din pricina bolii.
- Prietenilor noștri le-am dat o veste bună.
- S-a dus la muncă în alt oraș.
- S-a întâlnit cu Matei în fața bibliotecii.
- A stat pe pârtie ore în șir și i-au înghețat picioarele.
- Vino aici, Loro!
- La petrecere, a decis să poarte o rochie lila.
- A venit cu un buchet de flori acasă.
- S-a auzit lătratul câinelui.
- Căutarea informației exacte a durat mai multe zile.
- Ce mă bucur pentru reușită, prietene!
- Metroul circulă de sărbători conform orarului stabilit.
- Ascultăm atent replicile actorilor de la teatru.
2. Construiește enunțuri în care să utilizezi substantivul ploaie cu următoarele funcții
sintactice:
 Atribut substantival genitival;
 Complement indirect, cazul Ac.;
 Complement circumstanțial de cauză, cazul G.;
 Complement de agent, caz Ac.
3. Explică ortografierea substantivului câmpii.
4. Scrie trei termeni din familia lexicală a substantivului pădure.
5. Numește mijlocul de îmbogățire a vocabularului prin care s-a format substantivul
răutatea.

54
 ARTICOLUL

DEFINIȚIE: articolul este partea de vorbire flexibilă care însoțește, de obicei, un substantiv,
arătând cât de cunoscut este obiectul denumit de acesta de către vorbitori.

FELUL 1. După Hotărât -l, -a, -i, -le.

gradul de Nehotărât un, o, niște
individualizare Posesiv al, a, ai, ale
(genitival)
Demonstrativ cel, cea, cei, cele
(adjectival)
2. După poziție Proclitic Cele plasate în fața cuvântului
Enclitic Cele lipite de cuvânt

FORME

Articolul Cazul Singular Plural

Masc Fem Masc Fem
Hotărât N. Ac. Băiatul Fata Băieții Fetele
G. D. Băiatului Fetei Băieților Fetelor
Nehotărât N. Ac. Un băiat O fată Niște băieți Niște fete
G. D. Unui băiat Unei fete Unor băieți Unor fete
Posesiv N. Ac. Al băiatului A fetei Ai băieților Ale fetelor
(genitival) G. D. Alor Alor
Demonstrativ N. Ac. Cel Ea Cei Cele
(adjectival) G. D. Celui c Celei Celor Celor
APLICAȚII

1. Articulează următoarele substantive, respectând următoarele cerințe:

- râu (art. hot., genitiv, plural);
- floare (art. nehot, nominativ, plural);
- arbitru (art. hot, acuzativ, plural);
- fenomen (art. hot, dativ, singular);
- monstru (art. nehot, genitiv, plural);
- frumusețe (art. hot, acuzativ, singular).

2. Precizează valoarea morfologică a cuvintelor subliniate:

Pe mal creșteau niște sălcii pletoase.
Un necaz nu vine niciodată singur.
Primul era cel mai activ.
O, ce floare frumoasă!
Miroase a floare de crin.
A reușit să o convingă.
Ștefan cel Mare a câștigat de bătălii.
Pentru tencuit e nevoie de niște var.
Un om strânge, altul risipește.

55
 ADJECTIVUL

DEFINIȚIA: adjectivul este partea de vorbire flexibilă care denumește însușiri ale obiectelor
ce vizează dimensiunea (scund, înalt), forma (rotund, pătrat), greutatea (ușor), culoare (alb,
negru). El se poate acorda în gen, număr și caz cu substantivul determinat sau cu un substitut
al acestuia. Acest tip de adjectiv se numește propriu-zis sau calificativ. Atunci când denumesc
acțiuni, prin conversiune, adjectivele provin din verbe la participiu (fată iubită) sau la
gerunziu acordat (flacără tremurândă). Prin același procedeu, adjectivele pot proveni din alte
substantive (câini mai bărbați) sau din adverbe (o femeie bine).

FELUL După înțeles Adjective Ex. bun, rău, inteligent ……

calificative
sau propriu-
zise
Adjective Adjective provenite din
provenite din pronume (adjective
alte părți de pronominale): Caietul său este
vorbire pe bancă. / Băiatul acest
vorbește bine franceza. /
Fiecare copil are dreptul al
educație. / Nicio carte nu este
aici. / Ce student vorbește? /
Profesorul însuși a venit.
Adjective provenite din
numerale: Pe bancă se aflau
două flori. / Al doilea coleg a
primit bursă.
Adjective provenite din verbe la
moduri nepredicative: Buchetul
cules a fost oferit mamei. /
Tristețea se vedea de pe fața-i
suferindă.
După formă Simple Ex. mare, frumos, interesant ….
Compuse Ex. cumsecade, albastru-verzui,
binevoitor….
După formele Variabile cu 2 Ex. dulce, mare ….
flexionare forme
Variabile cu 3 Ex. mic, cafeniu …
forme
Variabile cu 4 Ex. frumos, adevărat….
forme
Invariabile Ex. lila, cloș….
GENUL Masculin Ex. film interesant
Feminin Ex. prăjitură bună
NUMĂRUL Singular Ex. carte interesantă
Plural Ex. cărți interesante
CAZURILE ȘI Acuzativ Atribut L-am văzut pe băiatul isteț.
FUNCȚIILE adjectival
SINTACTICE Genitiv Atribut Din cauza ploilor tumultuoase,

56
 adjectival s-au produs inundații.
Dativ Atribut A luptat asemenea unui erou
adjectival curajos.
Vocativ Atribut Ce mai faci Andrei, iubite
adjectival prietene!
GRADELE DE Pozitiv inteligent
COMPARAȚIE6 Comparativ
- de superioritate mai inteligent
- de egalitate la fel de inteligent / tot așa de inteligent / tot atât
de inteligent
- de inferioritate mai puțin inteligent
Superlativ relativ de
superioritate cel mai inteligent

Superlativ relativ de cel mai puțin inteligent

inferioritate

Superlativ absolut foarte inteligent

Fără grade de Ex. pătrat, imens, rotund, minim, inferior….
comparație
LOCUȚIUNEA Grupuri de cuvinte cu Ex. de nădejde, cu capul în nori, de toată
ADJECTIVALĂ sens unitar ce isprava …..
echivalează semantic
și sintactic unui
adjectiv
APLICAȚII

1. Analizați adjectivele și locuțiunile adjectivale din enunțurile de mai jos:

- Pomii scuturați anunțau finalul toamnei târzii.
- Ei se opuneau contra persoanelor corupte.
- Experiența rămâne la fel de frumoasă.
- M-a întrebat despre materia recapitulată.
- Ce mai faci, iubite prietene ?
- Mașina s-a oprit în fața copiilor gălăgioși.

6
1. Alte mijloace de exprimare a superlativului absolut :
- Cu ajutorul altor adverbe și locuțiuni adverbiale: tare, grozav de, extraordinar de, nemaipomenit de, din
cale afară de, peste măsură de;
- Cu ajutorul undor adjective (putred de bogat) sau adverbe (deștept rău);
- Cu ajutorul unor substantive: deșteaptă foc, frumoasă nevoie mare; prin conversiune, aceste substantive
devin adverbe: îndrăgostit lulea, beat criță, înghțat tun;
- Prin lungirea și repetarea unor sunete: miiiiică, llllung;
- Prin repetarea adjectivului: mică-mică;
- Prin înlocuirea adjectivului cu un substantiv din aceeași familie lexicală: o bunătate de om, o frumusețe
de fată;
- Prin repetarea substantivului la forma de genitiv plural: frumoasa frumoaselor;
- Cu ajutorul sufixului – isim (raririsim) și al altor prefixe (răscunoscut, prefericit, arhiplin,
supermarket...);
- Cu ajutorul termenilor argotici: rochie meseriașă, e beton.
2. Există adjective care nu au grade de comparație fiind vechi forme de comparativ sau superlativ (superior,
exterior, inferior, minor, optim, suprem, posterior), adjective al căror sens nu suportă comparație (mort, viu,
principal, unic, întreg....) sau care au deja sens de superlativ (excelent, admirabil, imens, colosal.....).

57
 - Am întârziat din cauza zăpezii răzlețe.
- I-a vorbit frumos acestei fete.
- Marea devenise înspumată după această ploaie torențială.
- Părul ei părea de aur.
- Din alb s-a făcut bej.
- De mic era răutăcios.
- Ne-a mișcat fața-i suferindă.
- Părerile celor două profesoare nu au avut importanță.
- Descoperirea noastră i-a uimit pe toți.
- Conform informațiilor oferite, totul urma să se schimbe.
2. Construiește enunțuri, în care să apară:
 Un adjectiv provenit dintr-un verb la participiu;
 Un adjectiv pronominal de întărire, în cazul G;
 Un adjectiv invariabil, în cazul Ac;
 Un adjectiv la gradul superlativ relativ de inferioritate, nume predicativ.
3. Alcătuiește enunțuri cu următoarele locuțiuni adjectivale și precizează adjectivul prin
care acesta poate fi echivalat:
 Fel de fel ...................................................................................................... .
 De geniu........................................................................................................ .
 Lovit cu leuca ............................................................................................... .
 La locul lui .................................................................................................... .
 Cu nasul pe sus .............................................................................................. .
 De seamă ........................................................................................................ .
 De ispravă ....................................................................................................... .

58
 PRONUMELE

DEFINIȚIA: Pronumele este partea de vorbire flexibilă care ține locul unui substantiv.
Pronumele care au forme pesonale (au formă după persoană și în analiza lor se precizează
persoana) sunt: pronumele personal, pronumele personal de politețe, pronumele reflexiv,
pronumele de întărire, pronumele posesiv. Pronumele fără forme personale (nu își schimbă
forma după persoană și în analiza lor nu se precizează persoana) sunt: pronumele
demonstrativ, pronumele nehotărât, pronumele interogativ, pronumele relativ, pronumele
negativ.

FELUL Limba română cunoaște zece feluri de pronume:

Personal eu, tu, el/ea, noi, voi, ei/ele…
De politețe dumneata, dumneavoastră
De întărire însumi/însămi, însuți/însăți, însuși/însăși,
înșine/însene, înșivă/însevă, înșiși/înseși, însele…
Reflexiv se, sieși, pe sine…
Posesiv al meu/ a mea, al tău/ a ta, al său/ a sa, al nostru / a
noastră, al vostru / a voastră, al lor/ ale lor….
Interogativ care, cine ce, cât
Relativ care, cine ce, cât
Demonstrativ acesta/acela, aceasta/aceea, aceștia/acestea,
acestea/acelea, celălalt/cealaltă …
Nehotărât oricare, fiecare, oricine, unul, altul ….
Negativ nimeni, nimic, niciunul ….
Nominativ Subiect El este atent.
Nume Tatăl meu este acesta.
predicativ
Acuzativ Nume Florile sunt pentru celelalte.
predicativ
Complement Nu cunosc pe niciunul.
direct
Complement Vorbește despre oricare.
indirect
Complement de Desenele au fost admirate de
agent cineva necunoscut.
CAZURILE Complement A mers până la dumneavoastră
ȘI circumstanțial ieri.
FUNCȚIILE de loc
SINTACTICE Complement A ajuns odată cu ai săi.
circumstanțial
de timp
Complement Ei au lucrat ca aceea.
circumstanțial
de mod
Complement Nu putea mânca de ea.
circumstanțial
59
 de cauză
Complement Se pregătea serios pentru
circumstanțial amândouă.
de scop
Atribut Petrecerea cu ceilalți a fost cea
pronominal mai reușită.
prepozițional
Genitiv Nume Lupta este contra lor.
predicativ
Atribut Lucrările fiecăruia erau reușite.
pronominal
genitival
Atribut Mașina din fața acelora era nouă.
pronominal
prepozițional
Complement Liderul pășea înaintea tuturor.
circumstanțial
de loc
Complement Invitații au sosit înaintea alor mei.
circumstanțial
de timp
Complement A întârziat din cauza
circumstanțial dumneavoastră.
de cauză
Complement Se pregătea serios în vederea
circumstanțial fiecăruia dintre ele.
de scop
Dativ Complement Profesorii nu le-au spus alor noștri
indirect adevărul.
Complement M-a privit asemenea dumnealor.
circumstanțial
de mod
Atribut Am nevoie de o căldură iubire
pronominal asemenea acesteia.
prepozițional
Atribut Vocea-i caldă era de aur!
pronominal
datival sau
Dativul posesiv

OBSERVAȚII:
 Atunci când un pronume determină un substantiv și se acordă cu acesta în gen, număr
și caz, el își schimbă valoarea gramaticală și devine adjectiv pronominal;
 Adjectivul pronominal îndeplinește funcția sintactică de atribut adjectival;
 Doare trei dintre cele zece categorii de pronume nu pot deveni niciodată adjective –
pronumele personal, pronumele de politețe și pronumele reflexiv.
 Formele al lui, al ei, al lor nu sunt posesive, ci sunt pronume personale cu sens
posesiv. În consecință, nu pot deveni niciodată adjective.

60
APLICAȚII

1. Analizați pronumele din enunțurile de mai jos:

- Și-a amintit de mine.
- Copilul celălalt este mai timid.
- Care este rezultatul?
- Prietenul dumitale este energic.
- Niciuna dintre studente nu vine astăzi.
- Acolo am mers eu însumi.
- Ale cui sunt aceste cărți?
- Aceeași nemulțumire o aveau și ei.
- Vino și tu lângă ai tăi!
- Nu este importantă fiecare părere.
- Drumul pe care am mers era prăfuit.
- Tinerii aceia au rămas nostalgici după acea vacanță.
- Dragii mei copii, mi-e dor de voi!
- La cine trebuie să merg?
- Nu este cinstit să vorbești despre ei în absența lor.
2. Construiește scurte enunțuri în care să folosești:
 Adjectiv demonstrativ de depărtare, în Ac.;
 Pronume posesiv, pers. I plural, subiect;
 Pronume relativ, în G., atribut pronominal genitival;
 Pronume negativ, în G., nume predicativ;
 Adjectiv pronominal posesiv, în Ac., atribut adjectival;
 Pronume interogativ, complement direct;
 Pronume personal, în D., complement circumstanțial de mod.
3. Încercuiește răspunsul corect:
I. În propoziția Ea îmi oferă o soluție, pronumele subliniat are funcție sintactică
de:
a. Complement indirect;
b. Atribut pronominal;
c. Complement direct.
II. În enunțul Băiatul aceluia este premiant, cuvântul subliniat are valoare de:
a. Adjectiv pronominal demonstrativ de depărtare;
b. Pronume nehotărât;
c. Pronume demonstrativ de depărtare.
III. Fraza – Mă întreb ce meserie va alege el, conține:
a. 4 pronume;
b. 2 pronume și 1 adjectiv pronominal;
c. 3 pronume.
IV. Adjectivul pronominal negativ din propoziția Nicio părere nu a fost luată în
seamă, se află în cazul:
a. N.;
b. Ac.;
c. D.

61
V. Există un adjectiv pronominal posesiv în enunțul:
a. De la părinții mei am învățat să mă comport cuviincios.
b. La casa alor mei am fost mereu protejat.
c. Am fost de acord cu opinia alor voștri.
VI. Cuvântul subliniat în enunțul Care vor fi rezultatele concursului? îndeplinește
funcția sintactică de:
a. Atribut adjectival; b. Subiect; c. Nume predicativ.
VII. În enunțul Alina stă lângă mine, iar Mirela stă înaintea lui, există:
a. Un pronume personal în Ac., c. c. de loc și un pronume posesiv în G., c. c.
de loc;
b. Un pronume personal în Ac., c. c. de loc și un pronume personal în G., c. c.
de loc;
c. Două pronume personal în Ac., c. c. de loc;
VIII. Cele două pronume existente în enunțul: Spectacolul dumneavoastră mi-a
plăcut au, în ordine, funcția sintactică de:
a. Atribut adjectival și complement indirect;
b. Atribut pronominal genitival și complement indirect;
c. Atribut pronominal genitival și complement direct;
IX. Cuvintele subliniate în propoziția Acel laptop va fi, în curând, al tău, sunt:
a. Adjectiv pronominal demonstrativ de depărtare și pronume posesiv;
b. Pronume demonstartiv de depărtare și pronume posesiv;
c. Adjectiv pronominal demonstrativ de depărtare și adjectiv pronominal
posesiv;
X. Pronumele existente în propoziția Tuturor li se vor recunoaște meritele sunt, în
ordine:
a. Demonstrativ, personal, personal;
b. Nehotărât, reflexiv, reflexiv;
c. Nehotărât, personal, reflexiv.

62
 NUMERALUL

DEFINIȚIA: numeralul este partea de vorbire flexibilă care exprimă un număr (doi,
șapte, trei), numărul obiectelor (trei copii, câte zece pagini, amândouă cărțile), ordinea
obiectelor (al doilea, al treilea). În cele mai multe cazuri, numeralul determină
un substantiv și stă înaintea substantivului determinat. sau ordinea obiectelor prin numărare.

FELUL Cardinal
- simplu unu, șapte, nouă
- compus doisprezece, douăzeci și trei
Ordinal
- simplu primul, al treilea, al șaptelea
- compus al douăzecilea, a nouăzecea
Distributiv câte trei, câte șapte, trei câte
trei
Colectiv amândoi, ambii, tustrei,
câteșipatru
Fracționar o sutime, un sfert, doi pe trei,
o zecime
Multiplicativ înmiit, înzecit, împătrit
Cardinal adverbial de două ori, de cinci ori, de
șapte ori
Ordinal adverbial a doua oară, a treia oară
VALORI MORFOLOGICE Substantivală Cinci au venit la noi.
Adjectivală Al treilea băiat este olimpic.
Adverbială Am câștiga înmiit.
FUNCȚII SINTACTICE
NUMERALE CU VALOARE Subiect Doi au venit.
SUBSTANTIVALĂ Nume predicativ Copilul său a fost al doilea la
olimpiadă.
Atribut substantival genitival Am ținut seama de opiniile
amândurora.
Atribut substantival A fost benefică întâlnirea cu
prepozițional amândoi.
Complement direct I-am cunoscut pe ambii.
Complement indirect Ne-am gândit la al treilea.
Complement de agent A fost văzută de amândoi.
Complement circumstanțial S-a postat lângă amândoi.
de loc
Complement circumstanțial A sosit odată cu primul.
de timp
Complement circumstanțial Era mai bun decât amândoi.
de mod
Complement circumstanțial Se temea din cauza
de cauză amândurora.
Complement circumstanțial Ne pregăteam intens pentru
de scop al doilea.
NUMERALE CU Sunt întotdeauna atribute Discută cu cei doi (ambii/ cel
VALOARE adjectivale de-al doilea coleg) colegi ai

63
ADJECTIVALĂ săi.
Muncea cu puteri înzecite.
În rând, stăteau câte doi
copii.
NUMERALE CU Complement circumstanțial M-a văzut de trei ori acolo.
VALOARE ADVERBIALĂ de timp
Complement circumstanțial Câștigase înmiit.
de mod
Atribut adverbial Venire de trei ori pe la noi m-
a bucurat.

APLICAȚII

1. Analizați numeralele din enunțurile de mai jos:

- Câștigul înzecit a bucurat-o.
- Descoperirea celui de-al treilea olimpic a stârnit mândrie.
- Povestea a fost citită de două dintre ele.
- S-aui decis să meargă câte patru.
- Din cauza primului, a ratat concursul.
- Învățând continuu a ajuns primul.
- Tuspatru s-au întâlni pe stadion.
- A întrebat de două ori același lucru.
- M-am gândit la doi dintre ei.
- Din tot ce am avut, a rămas doar un sfert.
- Două dintre colege sunt la teatru.
- Profesorul a mers în fața celor trei.

2. Construiește scurte enunțuri în care să folosești:

 Un numeral ordinal, în G., nume predicativ;
 Un numeral distributiv, în Ac., atribut adjectival;
 Un numeral fracționar, subiect;
 Un numeral colectiv, în G., atribut substantival prepozițional;
 Un numeral cardinal adverbial, complement circumstanțial de mod.
3. Alcătuiește câte un enunț în care un și o să aibă următoarele valori morfologice:
 Numeral cardinal un..................................................................................
o ...................................................................................
 Articol nehotărât un.......................................................................................
o .......................................................................................
 Adjectiv pronominal nehotărât un ................................................................
o ..................................................................

64
 VERBUL

DEFINIȚIA: verbul este partea de vorbire flexibilă care exprimă o acțiune, o stare
sau existența. El exprimă, în general, acțiuni ale persoanelor/obiectelor (Andrei
aleargă. Ioana face mâncare.). Celelalte verbe pot indica: stări ale obiectelor (Mihai stă în
parcare), posesia unui obiect de către alt obiect (Vasile are un câine.), necesitatea acțiunilor
sau a obiectelor (Trebuie să mănânc. Îmi trebuie o mașină.), posibilitatea de a face anumite
acțiuni (Pot să vin la gară.), voința sau dorința unei persoane de a face o acțiune (Vreau să
merg la teatru./ Doresc o carte.).
Atunci când se dorește numirea unui verb se folosește forma verbală, nepersonală a acelui
verb, numită infinitivul verbului. Prin urmare se spune verbul a fi, a mânca, a fi, a vedea, a
merge etc.

FELUL În funcție de Predicative a pleca, a avea, a merge, a

capacitatea (formează iubi …..
verbului de a singure o funcție
îndeplini o sintactică)
funcție sintactică
Nepredicative (nu - verbe auxiliare ce ajută le
formează singure formarea unor moduri și
o funcție timpuri compuse, a diatezei
sintactică) pasive ( a fi, a avea, a vrea
sau a voi);
- verbe copulative ce fac
legătura între numele
predicativ și subiect (a fi, a
deveni, a ajunge, a ieși, a
părea, a rămâne, a
însemna);
În funcție de Personale a dansa, a vedea, a mirosi, a
capacitatea (acțiunea se gândi ….
verbului de a desemnată de
forme pentru verb este
toate persoanele realizată de o
persoană)
Impersonale a trebui, tună, fulgeră, plouă
(acțiunea ....
desemnată de
verb nu este
realizată de o
persoană)
După Tranzitive (au sau a ruga (ceva, pe cineva), a
tranzitivitate pot avea un învăța (ceva, pe cineva)
complement
direct)
Intranzitive (nu a se teme, a se însenina…
au sau nu pot
avea un
complement
direct)
După formă Simple a citi, a scrie, a calcula ….
65
 Compuse a binecuvânta, a teleghida …
Locuțiuni verbale a da bir cu fugiții, a da pe
din două, a lua la trei …
CATEGORIILE GRAMATICALE
CONJUGAREA I – verbe terminate în - a a cânta, a aplauda …
a II-a – verbe terminate în - ea a vedea, a plăcea ….
a III-a – verbe terminate în - e a decide, a transmite …
a IV-a – verbe terminate în –i sau - î a iubi, a coborî …
DIATEZA Activă - arată că acțiunea este făcută Copiii aleargă spre noi.
de subiectul gramatical
Reflexivă – arată că subiectul face Mara se gândește.
acțiunea și tot el o suferă
Pasivă – arată că subiectul gramatical Copiii sunt iubiți de părinți.
suferă acțiunea al cărei autor este
subiectul logic sau complementul de
agent
MODURILE PREDICATIVE sau PERSONALE
Indicativ (exprimă o acțiune sigură, reală, adevărată)
Conjunctiv (exprimă o acțiune posibilă, realizabilă)
Condițional-optativ(exprimă o dorință a cărei realizare depinde de o
anumită condiție)
Imperativ (exprimă un ordin, o poruncă, un îndemn, o rugăminte)
NEPREDICATIVE sau NEPERSONALE
Infinitiv (indică numele acțiunii): a merge, a spune ….
Gerunziu (exprimă împrejurarea în care se săvârșește o altă acțiune,
simultană cu cea a verbului la gerunziu, care este în plină
desfășurare): citind, învățând….
Supin (exprimă o acțiune ce urmează să fie realizată și arată scopul
altei acțiuni sau destinația unui obiect): de spus, pentru citit ….
Participiu (exprimă o acțiune terminată și suferită de o ființă sau de
un lucru, având valoare de adjectiv): spus, cântat ….
TIMPURILE INDICATIV
Prezent el dansează
Imperfect el dansa
Perfect compus el a dansat
Perfect simplu el dansă
Mai mult ca perfect el dansase
Viitor I el va dansa
Viitor II (anterior) el va fi dansat
Viitor popular el are să danseze / el o să danseze
CONJUNCTIV
Prezent el să danseze
Perfect el să fi dansat
CONDIȚIONAL-OPTATIV
Prezent el ar dansa
Perfect el ar fi dansat
INFINITIV
Prezent a cânta
Perfect a fi cântat

66
FUNCȚII Predicat verbal pentru Am ajuns la gară aseară.
SINTACTICE (ale verbele/locuțiunile
verbelor aflate la verbale predicative
moduri predicative) Predicat nominal format Andrei a devenit arhitect.
din verbul copulativ și
numele predicativ
FUNCȚII INFINITIV
SINTACTICE (ale Subiect A citi e o plăcere.
verbelor aflate la Nume predicativ Plăcerea lui este a bea cafeaua.
moduri Atribut verbal Plăcerea de a bea cafeaua este mare.
nepredicative) Complement direct Nu poate bea acest sirop.
Complement indirect Se gândește a pleca de acasă mâine.
Complement Se închină de fiecare dată înainte de a
circumstanțial de timp ieși pe ușă.
Complement A vorbit fără a gândi.
circumstanțial de mod
Complement Se pregătește pentru a concura.
circumstanțial de scop
GERUNZIU
Subiect Se aude urlând.
Atribut verbal Vedeau copiii jucându-se.
Atribut adjectival I-am privit mâna tremurândă.
Complement direct Văd ieșind mașini din parcare.
Complement indirect S-a plictisit învățând mereu.
Complement Înserându-se, am aprins lumina.
circumstanțial de timp
Complement A fost eliminat, încercând să copieze la
circumstanțial de cauză examen.
Complement Alerga căutând un loc de adăpost.
circumstanțial de scop
SUPIN
Subiect Pare dificil de rezolvat.
Nume predicativ Era de prevăzut că va veni.
Atribut verbal Mașina de scris a fost a bunicului.
Complement direct Mai avea de completat un tabel.
Complement indirect S-a săturat de executat ordine.
Complement A plecat ieri la alergat.
circumstanțial de scop

APLICAȚII

1. Analizați verbele din enunțurile de mai jos:

- Aș fi fost prezent dacă mă invitau.
- El a rămas visător.
- Andrei a rămas acasă.
- Elevii erau deja acolo.
- Copilul ar fi vrut o înghețată.
- Trenul va întârzia, în mod sigur.
67
 - Am înțeles greșit întrebarea.
- În curând, vei ajunge cel mai bun.
- Am o mare dilemă de rezolvat.
- Nu îmi este permis să-l văd.
- Copilul nu se gândește la viitor.
- Se vedeau coșuri fumegând.
- El ajunsese student la Iași.
- Mi-am adus aminte de el și de dorința lui de a afla lucruri noi.
- Trenul a ajuns acum zece minute la noi.
- Noi vom rămâne amici.
- Copiii fuseseră educați de bunici.
- El nu poate citi textul.
- Coșurile fumegânde accentuau starea de frig.
- Fuseseră luați pe nepregătite.
- Era bine de știut acest lucru.

2. Construiește enunțuri în care să folosești:

 Un verb la diateza pasivă;
 Două verbe auxiliare diferite;
 Un predicat nominal, indicativ, imperfect;
 Un predicat verbal, conjunctiv, prezent;
 Un predicat verbal, diateza reflexivă.
3. Încercuiește răspunsul corect:
 În enunțul dar ideea se dovedi întru totul nerealizabilă, deoarece se obișnuise
să doarmă pe partea dreaptă, există:
a. trei verbe la diateza activă;
b. trei verbe la diateza reflexivă;
c. două verbe la diateza reflexivă și unul la diateza activă.
 Fraza Ce-ar fi dacă aș mai trage un pui de somn și voi uita de toate prostiile
acestea? conține:
a. trei verbe auxiliare;
b. două verbe auxiliare;
c. un singur verb auxiliar.
 Structura îi trecu prin gând îndeplinește funcția sintactică de:
a. predicat nominal;
b. predicat verbal;
c. nu are funcție sintactică.
 În propoziția căci Samsa era voiajor comercial, verbul era:
a. Este copulativ, formând cu nume predicativ (voiajor) predicatul nominal;
b. Este auxiliar, ajutând la formarea diatezei pasive;
c. Este predicativ, formând singur predicatul propoziției.

68
 ADVERBUL

DEFINIȚIA: adverbul este partea de vorbire neflexibilă care exprimă o caracteristică a unei
acțiuni sau a unei circumstanțe în care se desfășoară o acțiune.

FELUL După înțeles De loc aici, acolo, sus, jos

înapoi …
De timp azi, ieri, atunci,
cândva …
De mod bine, așa, agale,
românește….
După formă Simple mereu, mâine, sus …
Compuse oriunde, orișicând,
după-amiază …
Locuțiuni pe neașteptate, din
nou, de asemenea, de
bună seamă …
După rolul în enunț Relative (leagă propoziții unde, când, cum
la nivelul frazei)
Interogative (apar în unde?, când?, cum?
enunțuri interogative)
Predicative (îndeplinesc Firește, desigur,
funcție sintactică de negreșit, fără doar și
predicat adverbial și nu poate (urmate de
pot fi însoțite de verbul conjuncția
copulativ este) subordonatoare că)
GRADELE DE Pozitiv - bine
COMPARAȚIE Comparativ
- de superioritate - mai bine decât/ca
- de egalitate - la fel de bine ca / tot atât, tot așa de bine ca
- de inferioritate - mai puțin bine
Superlativ relativ
- de superioritate - cel mai bine
- de inferioritate - cel mai puțin bine
Superlativ absolut - foarte bine (extrem/grozav/extraordinar de)
bine
FUNCȚIILE Predicat adverbial Desigur că vor fi prezenți mâine.
SINTACTICE Nume predicativ E imposibil să gândească așa.
Atribut adverbial Casa de acolo este a noastră.
Complement Vom pleca departe.
circumstanțial de loc
Complement Venim devreme mâine.
circumstanțial de
timp
Complement Se plimbă încet prin parc.
circumstanțial de
mod
APLICAȚII

69
 1. Identifică adverbele și locuțiunile adverbiale din următoarele enunțuri și indică-le
funcția sintactică:
- Din când în când el vine pe la noi.
- Vino și tu când vrei.
- Ce ușor a ajuns sus!
- Ici și acolo se zăreau toporași.
- Nu mi-a spus ce face aici astăzi.
- Din loc în loc se mai vede iarba.
- Cei accidentați au murit pe loc.
- E cu neputință să ajungem până sus.
- Efortul este de prisos în cazul lui.
- Iarna a sosit iară.
- Binele cu bine se plătește.
- Poate că vine și el mâine.
- A venit când s-a decis.
- Mă întreb cum este orașul acum.
- Nu mi-a spus încotro pleacă pe înserate.
2. Alcătuiește enunțuri în care cuvintele urât, dificil, rapid, greu să aibă, pe rând, vsă
aibă aloare morfologică de adjectiv și de adverb.
3. Notează formele adverbului monoton la toate gradele de comparație: pozitiv,
comparativ de superioritate, comparativ de egalitate, comparativ de inferioritate,
superlativ relativ de superioritate, superlativ relativ de inferioritate.

PREPOZIȚIA

DEFINIȚIA: prepoziția este partea de vorbire neflexibilă care stabilește raporturi de

subordonare între cuvinte la nivelul propoziției, legând atributul și complementul de regenții
săi.
FELUL După formă Simple în, la cu, pe sub, contra, conform
….
Compuse
- prin contopire - despre, din, deasupra …
- prin alăturare - de la, pe sub, în fața, pe lângă
…
Locuțiuni din pricină de, față de, în loc de,
pe dinaintea, conform cu …
După regimul Prepoziții cu asupra, deasupra, contra,
cazual pe care-l Genitivul împotriva, înapoia, dedesubtul,
impune împrejurul …
Prepoziții cu grație, datorită, mulțumită,
Dativul potrivit, conform, contrar,
asemenea, aidoma, așișderea
Prepoziții cu de, al sub, despre, pentru, din ….
Acuzativul

70
 APLICAȚII
1. Menționează cazul următoarelor cuvinte, impus de prepoziții:
- Casa este de lemn.
- Copiii nu au pretenții față de ceilalți.
- Contrar spuselor ei, nu a venit.
- L-am găsit rătăcit între brazi.
- S-a rătăcit din cauza întunericului.
- Darurile de la ei au fost minunate.
- Grație părinților a făcut studii.
- Mașina s-a oprit în dreptul barierei.
- În caz de ploaie, luați umbrela!
- Profesorul a făcut o recapitulare în preajma examenului.
- El pictează mai frumos decât colega lor.

2. Formulați enunțuri în care să folosiți cuvintele deasupra și contra cu valoare

morfologică de adverbe și prepoziții.

CONJUNCȚIA

DEFINIȚIA: conjuncția este partea de vorbire neflexibilă care stabilește raporturile de

coordonare, la nivelul propoziției și al frazei, dar și de subordonare, în cadrul frazei.

FELUL După structură Simple dar, iar, însă, ci, dacă ….

Compuse deoarece, așadar, ca să, întrucât …
Locuțiuni de îndată ce, din moment ce, cu toate
că, măcar că/să ….
După rolul lor Coordonatoare - copulative: și, nici, precum și, cum și,
(leagă două părți de până și;
propoziție sau două - adversative: dar, iar, însă, ci or,
propoziții de același numai că, doar că;
fel) - disjunctive: sau, ori, fie, sau ….sau,
ori …ori, fie …fie;
- conclusive: deci, așadar, prin
urmare, în concluzie, în consecință, ca
atare, așa că, drept aceea, drept care.
Subordonatoare - nespecifice: că, să dacă, de, ca …să;
(apar doar la nivel - specifice: fiindcă, deoarece, căci
de frază, făcând (cauzală), deși (concesivă), încât
legătura între (consecutivă);
propoziția regentă și
subordonată)

APLICAȚII

71
1. Completează spațiile libere cu informațiile corecte:
Deoarece este o conjuncție ............................................................ .
Cu toate că are valoare morfologică de ......................................... .
După rolul lor într-un enunț, conjuncțiile ajută la stabilirea unei relații de
........................... și de ............................................. .
După forma lor, conjuncțiile pot fi ....................................... și ................................. .
De are valoare morfologică de.................................. și de ........................................... .
2. Grupează cuvintele de mai jos pe două coloane, prepoziții și conjuncții: și, iar,
împotriva, căci, ca să, fiindcă, până la, întrucât, așadar, deoarece, dintre, printre,
conform, însă, că, cu, deși, între potrivit, încât, de la, datorită.

72
 INTERJECȚIA

DEFINIȚIA: interjecția este partea de vorbire neflexibilă care exprimă stări sufletești,
chemări sau îndemnuri, imită zgomote din natură sau sunete scoase de animale.

FELUL După formă Simple poc!, vai!, ah!

Compuse haida-de!, tic-tac!,
hodoronc-tronc!
Locuțiuni pe naiba!, păcatele
mele!, Doamne
ferește!
După semnificația lor Exclamative ah!, of!, ura!, vai!
(exprimă stări
sufletești)
Onomatopeice (imită ham!, miau!, cioc!
zgomote din natură)
Apelative (exprimă măi, bre, fă, mă
adresarea directă)
După caracterul Interjecții predicative hai, haide, iată, iaca,
predicativ care joacă rolul de uite, na, poftim …
predicat
FUNCȚIILE Predicat Uite că vine!
SINTACTICE Subiect Se strigă ura!, pe stadion.
Nume predicativ E vai de ei!
Atribut interjecțional Interjecția cirip-cirip este simplă.
Complement direct Am auzit: stop!
Complement Pisica strigă miau.
circumstanțial de
mod

APLICAȚII

1. Analizați interjecțiile din enunțurile de mai jos:

- Of, ce mă doare măseaua!
- Sssst! Că dorm copiii.
- Haide acasă!
- S-a trezit și el să discute, hodoronc-troc!
- Ia, vino repede la noi!
- E vai de noi!
- Pasărea pleosc în lac!
- S-a auzit cio-cioc!
- Am auzit lipa-lipa.
- L-a luat hei-rup la club.

2. Alcătuiește enunțuri în care o să fie utilizat cu următoarele valori morfologice:

 Articol nehotărât;
 Pronume personal, formă neaccentuată;

73
  Adjectiv pronominal nehotărât;
 Numeral cardinal;
 Interjecție.
3. Alegeți răspunsul corect:
I. În enunțul De nu ești cuminte, vei fi pedepsit, cuvântul de este, ca parte de
vorbire:
a. interjecție simplă;
b. prepoziție simplă;
c. conjuncție simplă subordontoare.
II. Interjecția cip-cirip s-a format prin:
a. compunere;
b. derivare;
c. schimbarea valorii gramaticale (conversiune).
III. Interjecția din enunțul Na-vă banii! îndeplinește funcția sintactică de:
a. complement circumstanțail de mod;
b. predicat verbal;
c. nu are funcții sintatice.
IV. Cuprinde doar intejecții apelative seria:
a. iată, uite, poftim;
b. iată, iacătă, na;
c. măi, bre, fă.
V. Interjecția poate fi:
a. declinată;
b. conjugată;
c. nici una, nici alta.

74
Bibliografie recomandată:

1. Avram, Mioara, Gramatica pentru toţi, Editura Academiei Române, Bucureşti, 1997.
2. Bidu-Vrânceanu, Angela, Structura vocabularului limbii române contemporane, Editura
Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1986.
3. Bloju, Cristina Loredana, Sintaxa propoziţiei şi a frazei în limba română, Editura
Universitaria Craiova, 2016.
4. Brâncuş, Gr., Saramandu, Manuela, Gramatica limbii române. Morfologia, Editura Atos,
Bucureşti, 2000.
5. Geantă, Adriana Elena, Morfologia limbii române prin scheme și exerciții, Editura Tiparg,
Piteşti, 2014.
6. Gramatica limbii române, vol. I,. Enunţul, Editura Academiei Române, Bucureşti, 2008.
7. Guţu, Romalo, Valeria, Corectitudine şi greşeală. Limba română de azi, Editura Humanitas
Educaţional, Bucureşti, 2000
8. Ţibrian, Constantin, Elemente de fonetică şi fonologie, Editura Universităţii din Piteşti,
2009.
9. Ţibrian, Constantin, Structura vocabularului limbii române în trecut şi în prezent, Editura
Tiparg, Piteşti, 2010.
10. Ţibrian, Constantin, Unități frazeologice adjectivale, Editura Paralela 45, Piteşti, 2011.

75
76