Mentalitati populare reflectate in proverbe

Complexitatea limbii ca entitate socială, națională, culturală, psihologică a fost și

este un domeniul de maxim interes pentru cercetările din mediu lingvistic,
sociolingvistic, psiholongvistic, istoric, cultural. În acest sens A Philipide afirma:” Printre
bunurile culturale pe care și le-a putut realiza omenirea, limba ocupă locul de frunte (…)
Nu se poate concepe o activitate spirituală, fără ajutorul ei. Toată gândirea și creația
noastră sunt legate de limba pe care o vorbim”. Deci limba nu ține doar de alegerile
fiecărui individ în parte, ci este mai ales un fenomen extraindividual strâns legat de
comunitatea lingvistică căreia îi aparține. Prin limbă se realizează decupajul conceptual al
realității, iată de ce comparând două limbi putem distinge universaliile de gândire, dar și
particularitățile sau “geniul” fiecărei limbi. În acest studiu ne propunem să analizăm
mentalitățile populare reflectate în proverbe, or proverbele sunt un mod de accesare a
experiențelor colective ale unei comunități lingvistice. Dragoș Vlad Topală sintetizează
trăsăturile esențiale ale proverbului definindu-l drept “o formulă lingvistică concisă,
având structuri sintatctice stabile, ușor de inventariat, și un lexic polisemantic, puternic
metaforizat, care exprimă în ansamblu rodul unei experiențe ancestral de
viață”( http://www.philippide.ro/distorsionari_2008/353-361%20TOPALA%20Dragos
%202008.pdf) . Dna Irina Condrea că subliniază că proverbele “ reprezintă viziunea unui
popor asupra lumii, căci caracterizează cu maximăprecizie și în spiritual tradițiilor
etnosului respective o șituație sau un fenomen” [3, p.138] Jenifer Speake vine cu o
definiție mai simplistă a proverbului -“o enunțare tradițională care oferă un sfat sau
prezintă o morală într-un mod exhaustive” [trad. n]i A Dictionary of Proverbs editat de
Jennifer Speake, , p.1
Din punct de vedere etnolingvistic am putea afirma că proverbul reflectă
autopercepția unei națiuni, subliniind moravurile, calitățile și defectele membrilor acestei
comunități impregnate în comporamentul și morala colectivă. Este interesant faptul că
una și aceeași idee/morală este exprimată din punct de vedere lexical la fel sau în mod
diferit în diferite limbi. De exemplu beneficiilor hărniciei și a managmentului correct al
timpului este exprimată în limba română prin proverbul: Cine se scoală mai devreme,
mai departe ajunge, punându-se așadar accentul pe creșterea în ierarhia socială.
Echivalentul în limba rusă fiind Встанешь ранше шагнешь дальше, așadar forma
lexicală și cea semntică este echivalentă. În limbă engleză echivalentul acestui proverb
este The early bird catches the worm (Pasarea mai matinala va prinde viermele), prin
urmare în limba engleză se pune accentul pe acumularea de bunuri materiale, aceasta
fiind o condiție necesară bunăstării.
 Observă că fiecare comunitate lingvistică are modul ei individual de a încifra
anumite moravuri, practici sociale sau învățăminte accumulate prin experineța colectivă.
Atunci când forma lexicală este similară în mai multe limbi putem presupune că acele
comunități au fost în contact sau ideeaexpusă provine dintr-o sursă comună, cel mai
adesea Biblia. În acest sens putem menționa proverbul biblic ochi pentru ochi, dinte
pentru dinte (ro) care își găsește echivalente lexicale în mai multe limbi: око за око, зуб
за зуб (ru), eye for an eye, tooth for tooth (eng) oeil pour oeil, dent pour dent(fr).
În studiul nostru ne propunem să analizăm comparativ unele proverbe în limba română și
rusă care se referă la experiența învățarii prin carte pentru a stabili anumite echivalețele la
nivel semantic dar și diferențele de organizare lexicală care mentalitățile populare
specifice doar unei comunități lingvistice.
În proverbele din limba română cartea reprezintă un simbol al cunoașterii, un
mijloc prin care omul își poate asigura o viață mai bună cu mai puține greutăți și mai
multe realizări. De exemplu Ai carte, ai parte sau Cine știe carte ajunge departe. În
limba rusă nu am descoperit forme echivalente ale acestor proverbe, însă ideea de
bunăstare ce poate fi obținută prin carte este reflectată în proverbul C книгои жити век
не тужить. În ambele limbi prin aceste proverbe se accentuează interdependența dintre
nivelul de educație și viața sub aspect economic, cultural și social, fiind avantajate
persoanele ce au acces la educație.
Valoarea cărții ca sursă de informare și cunoștințe este subliniată prin proverbul
Cartea este mama învățăturii, iar în limba rusă prin proverbul Одна книга тысячи
людей учит, punându-se accentul și pe longevitatea vieții unei cărți prin intermediul
oamenilor care o citesc.
Cartea mai e văzută și ca un prieten: O carte aleasă e un bun prieten, iar în rusă
descoperim proverbul- Kнига лучший товарищ. Dacă în limba română se folosește
articolul nehotărât “un” și gradul pozitiv al adjectivului “bun”, atunci în rusă se folosesște
articolul hotărât și gradul superlativ al adjectivului bun- лучший. Așadar în limba rusă
cartea este percepută ca având chiar o valoare superioară unui prieten obișnuit, iar în
limba română ea se află cam pe aceeași poziție cu un prieten. Este interesant că în ambele
limbi descoperim reflectată ideea de dificultate și lipsă de pregătire pentru înțelegerea
unei cărți: -Pentru unii cartea e o comoară, pentru alții o povară; Хороша книга да
чтец плохoи. În limba rusă identificăm un proverb care pune la dubii veridicitatea
informațiilor din carte și aplicabilitatea lor în anumite situații - Kнига книгой а своим
умом двигай, în română însă nu am găsit încifrată acestă idee.
 În proverbul românesc Cine are carte are patru ochi, cartea reprezintă un mijloc
de creștere intelectuală și spirituală întrucât pe lângă ochii cu care vedem lumea
materială, prin carte ni se pot deschide ochii minții prin care să putem percepe lumea
ideilor care este adevărată cale spre adevăr. În rusă în proverbul Ум без книги что
птица без крыльев identificăm o idee asemănătoare și anume că omul nu este om cu
adevărat dacă nu se autoperfecționează prin cunoaștere pe care o poate accede din cărți.
Așadar, chiar dacă nu am descoperit echivalente perfecte ale proverbelor din limba
română în limba rusă ce au ca element central cartea, totuși am observat că existe anumite
nuclee semantice care sunt redate în spiritul tradițiilor și modului de percepție a lumii
specific fiecărui a etnos în parte. Faptul că fiecare comunitate lingvistică generalizează în
mod diferit anumite adevăruri și experiențe reprezintă un adevărat patrimoniu al
umanității care trebuie susținut prin promovarea plurilingvismului și a valorilor naționale
reflectate în fiecare limbă în parte. Cu siguranță că există universalii ale gândirii, însă
acestea sunt codificate în mod diferit de către diferite comunități lingvistice, punându-se
deferite accente de ordin conotativ și făcându-se alegeri lexicale ce reflectă expresivitatea
fiecării limbi în parte. Prin urmare, chiar dacă noi oamenii trăim în aceeași lumea, totuși
prin intermediul fiecărui idiom în parte avem sute de variante de exprimare a aceleiași
realități. Prin diferite limbi putem trăi o noi realități- nu în zadar se spune – câte limbi
știi, de atâtea ori esti om.

Bibliografie: 1. Capidan Th., Limbă și cultură, disponibil pe http://www.unibuc.ro/CLASSICA/thcapidan/cap1.pdf

[Accesat 2.10.2016]
2. Topală Dragoș V., Din universul proverbelor româneşti: elemente de analiză etnolingvistică, disponibil pe
http://www.philippide.ro/distorsionari_2008/353-361%20TOPALA%20Dragos%202008.pdf [Accesat 2.10.2016]
3. Condrea I., Traducerea din perspectivă semiotică. Chișinău: Cartdidact, 2006. 266 p. ISBN:978-9975-937-58-0
4. Speake J., The Oxford Dictionary of Proverbs. Oxford University Press, 2008. 253p ISBN: 13-19780199539536
Surse:
i A proveb is a traditional saying which offers advice or presents moral in a short and pithy manner