Sunteți pe pagina 1din 8

Cultura materială şi cea nonmaterială.

Elementele culturii
Realizat de Mamiron Antonio-Iulian
Cultura materială şi cea nonmaterială.
Elementele culturii
~Limbajul~

 Ce este limbajul ?  Cultura Limbajului

 2.3.2. Limbajul
 Limbajul este un sistem de semne şi de simboluri prin intermediul
cărora oamenii comunică unii cu alţii. Acest sistem de semne nu are
caracter haotic, ci el se bazează pe anumite reguli riguros stabilite;
semnele pot fi orale sau scrise.
 Limbajul articulat este o trăsătură specific umană, deşi emit diverse
sunete, animalele nu au dezvoltat un sistem propriu de limbaj.
Limbajul nu are legătură doar cu faptul comunicării, ci el este un
factor major ce contribuie la transmiterea culturală, un proces ce
este definit în analiza sociologică drept modalitatea de a transmite
cultura de la o generaţie la alta.

05/30/2023
Cultura materială şi cea nonmaterială.
Elementele culturii
~Limbajul~

 Pentru a explica structura limbajului, lingviştii stabilesc o distincţie esenţială între foneme şi morfeme. Fonemele sunt cele mai mici unităţi sonore ale limbii, una
dintre funcţiile lor fiind aceea de a diferenţia cuvintele între ele, iar morfemele sunt cele mai mici unităţi ce conferă sens unei anumite limbi. Din această
perspectivă, limba are cinci funcţii majore, ce apar în toate culturile analizate de lingvişti (Matsumoto, Juang 2003):
 1. Vocabularul este alcătuit din toate cuvintele conţinute într-o limbă. De exemplu, cuvinte precum student, oraş, carte etc. aparţin vocabularului limbii române.
 2. Sintaxa şi gramatica unei limbi se referă la sistemul de reguli ce reglementează forma cuvintelor, precum şi modalitatea de aşezare a acestora în propoziţii sau
fraze, astfel încât să alcătuiască enunţuri care să fie inteligibile, să poată fi înţelese de fiecare persoană în parte. De exemplu, gramatica limbii române specifică
faptul că substantivele au trei genuri, masculin, feminin şi neutru sau faptul că într-un enunţ scris nu trebuie să existe virgulă între subiect şi predicat.
 3. Fonologia se bazează pe sistemul de reguli care reglementează modul de pronunţie al cuvintelor; în limba română, cuvintele se pronunţă în general aşa cum se
scriu, dar acest fapt nu este valabil în toate limbile, unde există reguli stricte de pronunţie.
 4. Semantica se referă la înţelesul cuvintelor. De exemplu, câine este un cuvânt ce desemnează un animal domestic, ce aparţine clasei mamiferelor, familia
canidelor, ce este carnivor şi are dimensiune medie, fiind folosit adesea de oameni cu scopul de a păzi sau la vânătoare.
 5. Pragmatica surprinde sistemul de reguli ce reglementează modul în care este utilizată o limbă în diverse contexte sociale. De exemplu, o replică dintr-o
conversaţie de tipul „Ce frumos te-ai îmbrăcat astăzi!” poate să capete înţelesuri diferite în funcţie de mediul social în care este rostită; mai întâi, în situaţia în care
persoana în cauză este cu adevărat îmbrăcată elegant, ea poate să însemne faptul că o persoană doreşte să facă un compliment altei persoane, în timp ce,
dimpotrivă, dacă acea persoană este îmbrăcată fistichiu, scopul acestei aprecieri este unul profund ironic, ce doreşte să pună şi mai mult în evidenţă prostul gust al
acelei persoane.

05/30/2023
Cultura materială şi cea nonmaterială.
Elementele culturii
~Limbajul~

 Există o legătură foarte strânsă între limbă şi cultură. Sociologii consideră că influenţele sunt reciproce;
cultura influenţează atât structura, cât şi modul în care este utilizat limbajul, el fiind în acest caz o
manifestare a culturii, însă modalitatea de percepere a oamenilor este dependentă de limbajul pe care ei îl
posedă. Într-un roman celebru scris de George Orwell, 1984, este subliniată această ideee, prin faptul că
oamenilor care trăiau într-un regim totalitar ficţional li se impune învăţarea şi utilizarea exclusivă a unor
cuvinte inventate special de conducătorul acelui regim, cu scopul de a avea un control total nu numai asupra
acţiunilor oamenilor, ci şi asupra gândirii acestora. Controlul limbajului înseamnă controlul gândirii, ne
sugerează Orwell, cartea sa, deşi o operă de ficţiune, fiind una dintre analizele cele mai profunde asupra
modului în care oamenii pot să devină captivi într-o lume supusă unui control nelimitat, fără să aibă nici cea
mai mică posibilitate de scăpare, cu atât mai mult cu cât ei ajung să nu mai conştientizeze absenţa libertăţii.

05/30/2023
Cultura materială şi cea nonmaterială.
Elementele culturii
~Limbajul~

 Ipoteza Sapir-Whorf, lansată de lingvişti americani Edward Sapir (1884-1939) şi Benjamin Worf (1897-1941), căreia i se
mai spune adesea şi fondatoarea relativităţii lingvistice, susţine că modul de percepere al realităţii specific fiecărei persoane
este dependent de limba pe care aceasta o vorbeşte. Din moment ce singura modalitate de a conceptualiza realitatea este
aceea prin intermediul limbii, înseamnă că aceasta precede gândirea. De aici rezultă că oamenii care vorbesc limbi diferite,
care aparţin unor culturi diferite privesc realitatea în mod diferit, au moduri de percepţie diferite. Din această perspectivă,
diferenţele culturale nu se originează în modalităţile diferite de gândire şi de comportament ale diverselor grupuri/societăţi,
ci în diferenţe de natură lingvistică.
 Simbolurile şi structurile gramaticale au puterea de a organiza lumea după regulile lor interne, de a prezenta nu realitatea
aşa cum este ea, ci o realitate modificată/alterată din punct de vedere lingvistic. Limba este determinată în mod cultural,
diferenţele existente între diversele limbi datorându-se în principal tipului de atenţie acordată unor fenomene din realitate.
Unii dintre criticii acestei ipoteze au sugerat, de altfel, că atunci când o persoană vorbeşte mai multe limbi, gândirea
acesteia se schimbă de fiecare dată în funcţie de limba vorbită, idee care poată să conţină o mică doză de adevăr dacă este
utilizată în mod figurat, ca o metaforă, însă dacă e preluată întocmai, ea se dovedeşte a nu mai fi nimic altceva decât o
evidentă exagerare

05/30/2023
Cultura materială şi cea nonmaterială.
Elementele culturii
~Limbajul~

 De-a lungul timpului, ipoteza Sapir-Whorf a avut deopotrivă susţinători şi critici. Unii sociologi au încercat să verifice
justeţea acestei ipoteze, realizând în acest sens o serie de experimente. Lingvistul american Henry Allan Gleason (1917-
2007) observa că „gradaţia continuă a culorii ce există în natură este reprezentată la nivelul limbajului printr-o serie de
categorii discrete. Nu există nimic intrinsec nici în ceea ce priveşte spectrul culorii, nici în percepţia umană a acestuia care
să impună această diviziune. Metoda specifică de diviziune este parte a limbii engleze” (apud Matsumoto, Juang 2003).
Pornind de la aserţiunile lingvistului american, antropologii şi lingviştii americani Brent Berlin şi Paul Kay au realizat un
studiu devenit clasic despre denumirile culorilor în 20 de limbi diferite, studiu ce va fi publicat în lucrarea Condiţiile de
bază ale culorii: universalitatea lor şi evoluţia (1969)
 Studenţii străini din diverse universităţi americane au fost rugaţi să întocmească o listă cu cuvintele din limba lor de
provenienţă ce desemnează culorile de bază. După care, fiecare cuvânt a fost ataşat unui jeton a cărui culoare corespundea
cât mai exact respectivului cuvânt. S-a evidenţiat astfel faptul că în orice limbă există un număr limitat de cuvinte ce
desemnează culorile de bază; în fiecare dintre cele 20 de limbi luate în considerare, există termeni ce desemnează culorile
de bază, precum negru, alb, roşu, verde, galben şi albastru. Ierarhia cuvintelor referitoare la culori în diversele limbi şi
culturi poate fi exprimată astfel (ibid.):

05/30/2023
Cultura materială şi cea nonmaterială.
Elementele culturii
~Limbajul~

 1. Toate limbile conţin termeni pentru culorile alb şi negru.


 2. Dacă o limbă conţine trei termeni pentru culori, aceasta conţine un cuvânt pentru
roşu.
 3. Dacă o limbă conţine patru termeni pentru culori, ea are un termen fie pentru
verde, fie pentru galben, nu însă pentru ambele.
 4. Dacă o limbă conţine cinci termeni pentru culori, ea are cuvinte atât pentru verde,
cât şi pentru galben.
 5. Dacă o limbă conţine şase termeni pentru culori, atunci aceasta conţine un termen
pentru albastru.
 6. Dacă o limbă conţine şapte termeni pentru culori, atunci ea are un termen pentru
maro.
 7. Dacă o limbă conţine opt sau mai mulţi termeni pentru culori, atunci ea conţine de
asemenea termeni pentru violet, roz, portocaliu, gri sau o combinaţie a acestora

05/30/2023
Cultura materială şi cea nonmaterială.
Elementele culturii
~Limbajul~

 Se deduce de aici faptul că oamenii aparţinând unor culturi diferite şi care vorbesc
limbi diferite percep culorile într-un mod foarte asemănător, prin urmare percepţia unei
anumite culori depinde în mod esenţial nu de limba vorbită, ci de modul în care este
alcătuită retina ochiului la oameni, ea este o chestiune care ţine de aspectul biologic, nu
de cel lingvistico-cultural.
 După părerea noastră, studiul efectuat de Berlin şi Kay nu demonstrează lipsa totală de
fundament a ipotezei Sapir-Whorf, ceea ce, de altfel, nici nu pretind cei doi cercetători
americani, ci doar faptul că presupoziţia conform căreia limbajul este singurul factor ce
acţionează asupra percepţiei umane este eronată şi ea trebuie nuanţată. Astfel, rolul
limbajului nu trebuie să fie nici anulat în mod definitiv, dar nici nu trebuie să fie
supradimensionat. Există, fără-ndoială, o influenţă pe care limbajul o exercită asupra
modalităţii omului de percepere a lumii şi a cărei importanţă nu poate fi subestimată,
însă, aşa cum am mai spus, acesta nu este singurul element determinant ce acţionează
asupra culturii.

05/30/2023

S-ar putea să vă placă și