Introducere in lingvistică generală

1. Ce este lingvistica?
Lingvistica reprezintă o știință care studiaza varietatile de limbaj natural și
caracteristicile lor sau limba ca sistem comunicational. Termenul romănesc
„lingvistica„ este imprumutat din limba franceză „lingvistique”, care la randul
sau provine din limba germană. Termenul german este un derivat al cuvantului
din latină(lingua).
- Persoanele care se ocupa cu studiul acestei limbi se numesc lingviști.
- Lingvistii examineaza structurile limbilor si principiile care stau la baza
acestor structuri.
Acestia studiază vorbirea umana, precum si documentele scrise. Specialistii
nu sunt neaparat poligloti(oameni care vorbesc mai multe limbi)
Lingviștii studiază multe aspecte ale limbajului cum sunetele sunt produse si
auzite in acte fizice de vorbire(interactiune conversationala, diferite utilizari
ale limbii de către ale limbii de catre barbati si femei si diferite clase sociale,
relatia limbii cu functiile creierului si memoria, modul in care limbile se
dezvoltă si se schimba si utilizarea limbilor de catre masini pentru a stoca si
reproduce limba.
- Printre lingvistii remarcabili se numara Eugen Coseriu, Ferdinand de
Saussure, respectiv, Sextel Puscariu.
Lingvistica este astazi o parte importanta a culturii mondiale deoarece ajuta
la crearea si mentinerea unor forme de dialog intre indivizi din aceleasi
locatii geografice sau diferite.
Ramurile lingvisticii:
a) Fonologia
b) Morfologia
c) Sintaxa
d) Fonetiva
e) Semantica
f) Pragmatica
g) Lexicografia
h) Lexicologia
Lingvistica este considerata o stiinta a culturii si mai mult decat atat, cea
mai importanta dintre acestea, intrucat se ocupa de studiul limbajului, iar
limbajul reprezinta o forma a culturii, una universala si fundamentala.
 Fara limbaj nu ar fi posibile celelalte forme ale culturii(religia, filosofia,
arta)
2. Limbă, limbaj, vorbire
Una dintre cele mai importante distinctii metodologive propuse de Ferdinand de
Saussure in cursul sau de lingvistica generala, este cea dintre limba, limbaj si
vorbire prin care lingvistul genevez incearca sa delimiteze obiectul lingvisticii.
Limbajul este sistemul de comunicare utilizat de un grup uman. Este alcatuit
dintr-un sistem de semne lingvistice care se manifesta oral sau in scris. Poate
avea si sistem gestual,
Limjajul este un fenomen deosebit de complex care a preocupat de multa
vreme pe oamenii de stiinta din cele mai vaste domenii. Fiind prin natura sa un
proces prin excelenta psihologica, limbajul este in primul rand obiectul de
cercetare a psihologiei.
Limbajul este o activitate umana de comunicare prin intermediul limbii.Dar
natura limbajului, respectiv, al limbii, nu poate fi efectuata fara sa se precizeze
care este continutul comunicarii verbale.
- Desi limbajul se afla in relatii stranse cu toate procesele si insusirile psihice
ale om ului, inclusiv cu cele mai simple(senzatiile sau perceptiile), totusi
cercetarile psihologice au stabilit de multa vreme ca principalul continut al
comunicarii verbale ii formeaza gandirea.
Functiile limbajului:
1. Functia de comunicare.
Functia primondiala a limbajului este cea de comunicare.Aceasta conditioneaza
desfasurarea activitatii specific umane, permite transferul experientei sociale
asigurand acumularea si generalizarea ei. Din perspectiva teoriei informatiei au
fost e laborate diferite modele ale comunicarii
Un model abstract al comunicarii cuprinde urmatoarele elemente:
- Expeditorul- prelucreaza, elaboreaza si transmite informatia spre destinator.
- Emitatorul-converteste mesajul in semnale (codare)
- Canalul(linia)- mediul aerian pentru comunicarea orala.
- Receptorul- capteaza mesajul, face decodarea
- Destinatarul- interpreteaza mesajul, informatia
2. Funcția cognitiva
Limbajul participa la realizarea cunoasterii realitatii obiective contribuind in
acelasi timp la realizarea schimbului de idei. Prin mijloace artistice se realizeaza
aprecierea, prelucrarea, sistematizarea, generalizarea informatiilor,elaborarea de
noi informatii, aceste toate fiind operatii ale gandirii.
3. Funcția reglatoare
Are rol in reglarea intregii conditii umane precum si in orientarea desfasurarilor
proceselor psihice. Limbajul intervine in realizarea perceptiei si a reprezentarilor,
stiut fiind rolul reglator al cuvantului in procesele reglaroare.(sezoriale)
4. Funcția emotioNAL- EXPRESIVA.
Consta in exprimarea trasaturilor si atitudinilor afective fata de obiecte, fiinte, atat
prin intermediul elementelor segmentale ale vorbirii, cat si prin intermediul
elementelor suprasegmentale.(ritm, intonatie, accent, pauze)
5. Funcția imperativ-persuasive
Prin intermediul limbajului se exercita o actiune asupra vointei altor oameni, prin
continutul semantic dar si prin latura expresiva.
6. Funcția de sugestie verbala
Este un caz particular al functiei anterioare. Se poate exercita in stare de veghe sau
de somn hipnotic avand explicatii psihoterapeutice.

Stilul unei limbi reprezinta modul in care sunt utilizate resursele acesteia(lexicale,
fonetice, morfosintatice si topice) si care reprezinta un vorbitor sau o colectivitate.
Exista doua mari categorii ale stilului
- Stilul individual
- Stilurile functionale
Stilul individual se caracterizeaza printr-un mare grad de reflexibilitate, astfel in
raport invers proportional cu tranzitivitatea limbajului.
Utilizarea individuala a limbii este marcată de subiectivitate, participare afectiva a
emitatorului generand trei registre stilistice, neutru, solemn si familiar
Exista 5 stiluri functionale:
- stilul beletristic
 - stilul stiintific
- stilul administrativ sau oficial
- stilul colocvial
Diferenta dintre limba si limbaj include capacitatea oamenilor de a invata una sau
mai multe limbi straine.
Vorbire
Vorbirea- o forma de comunicare stabilita istoric intre oameni prin structuri
lingvistice create pe baza anumitor reguli. Procesul vorbirii implica, pe de o parte,
formarea si formularea gandirilor prin mijloace lingvistice si, pe de alta parte,
perceptia structurilor lingvistice si intelegerea lor.
Astfel, vorbirea este un proces psiholingvistic, o forma a existentei limbajului
uman.

Relativitatea lingvistică
Limbă și gândire
1. Teoria relativitatii lingvistice
Relativitatea lingvistica este o teorie aparuta in prima jumatate a secolului xx care
afirma ca limbajul ghideaza gandirea. Gandim in functie de limbajul avut la
dispozitie.Asta inseamna ca vorbitorii unor limbi diferite ar trebui sa
experimenteze in mod diferit realitatea.
2. Introducere
Teoria relativitatii lingvistice a inceput apoi sa piarda teren in fata gramaticii
transformationale a lui Noam Chomshy, care afirma ca limbile vorbite de om sunt
asemanatoare ca structura, iar acest lucru este explicat de faptul ca regulile
gramaticale sunt preecsistente in creier, care au o zona specializata pentru limbaj.
3. Eugen Coseriu este unul dintre cei mai importanti lingvisti.
Concepte fundamentale: lingvistica, limbaj, limba, act lingvistic; lingvistica,
numita si „stiinta a limbajului” este stiinta care se ocupa cu limbajul uman
articulat, in general si in lingvistice, si „sisteme de izogloase care, traditional sau
conventional se numesc „limbi”
 Distinctia intre lingvistica si filologie
- Lingvistica considera in general textele numai ca fapte lingvistice
- Filologia studiaza textele ca documente de cultura si istorie
Limbajul- orice sistem de semne simbolice folosite pentru intercomunicarea
sociala, adica orice sistem de semne care serveste pentru a exprima si a
comunica idei si sentimente sau continuturi ale constiintei.
Dinstinctia dintre lingvistica si semiologie
- Lingvistica, in sens strict, se ocupa numai de studiul acelui limbaj in care
„semnele” sunt cuvinte alcatuite din sunete, adica apartin limbajului articulat.
- Semiologia- stiinta a oricarui limbaj posibil
In limbajul articulat distingem doua realitati de baza:
- Actul lingvistic- este realitatea concreta a limbajului, adica actul de a
intrebuinta pentru comunicare unul sau mai multe semne ale limbajului
articulat: un cuvant, o fraza;
- Limba este ansamblul actelor lingvistice comune ale unei comunitati de
indivizi vorbitori
4. Variantele teoriei
- Exista doua variante ale teoriei lingvistice: „ipoteza puternica” si „ipoteza
slaba”
- Prima a fost sustinuta pana in 1939, cand a izbucnit cel de-al doilea Razboi
Mondial. Lingvistii care se ocupau de prima varianta erau numiti „lingvisti
timpurii”, iar cei care sustineau a doua varianta erau numiti „lingvisti
moderni”
- Prima ipoteza sustine faptul ca gandim diferit pentru ca vorbim diferit
- A doua ipoteza sustine faptul ca gandirea si deciziile sunt influentate cand
utilizam limbajul.
5. Procesele de gandire
Se manifesta in trei feluri: practic eficienta, in forma vizuala si logica verbala.

Aspectele limbii si gandirii

Formularul de limba si gandire care include doua aspecte principale
a) Genetic-exprimat in faptul ca originea limbii o face strans legata de aparitia
gandirii si viceversa.
 b) Functional- din acest punct de vedere, limba si gandirea in starea lor actuala
sunt o astfel de unitate, dintre care partidele sugereaza reciproc si contribuie
la relatiile reciproce.

I. Obiectivul lingvisticii
- Concepte fundamentale: limbaj, limba, act lingvistic
- Conceptul de „izoglosa”.Lingvistica si filologie.Lingvistica generala,
teoretica si teoria limbajului
Lingvistica numita si stiinta alimbajului, glotă glosologie si mai putin propriu
filologie este stiinta care studiaza limbajul uman articulat in general si in
formele sale specifice de realizare, adica actele lingvistice
Filologie=critica textelor: „stiinta tuturor informatiilor care se deduc din texte.”
- Filologie- stiinta auxiliara a istoriei si a istoriei literare, stiinta auxiliara a
lingvisticii
- Filologia se ocupa de fapte istorice; lingvistica studiaza fapte de limbă sau de
limbaj
- Limbaj= orice sistem de semne simbolice folosite pentru intercomunicarea
sociala, adica orice sistem de semne care serveste pentru a exprima sau a
comunica idei.
- Semiologie=Stiinta generala a semnelor
Limbajul articulat:-actul lingvistic
-limba
Limba= ansamblul actelor lingvistice comune
Izoglosa=linia ideala care delimiteaza actele lingvistice comune unui anumit
teritoriu.
Limba este un sistem de izoglose constatat intr-o comunitate de vorbitori.
Lingvistica generala studiaza limbajul in esenta sa si in aspectele sale generale.
Lingvistica studiaza modul in care se manifesta limbajul
II. Limbajul
- Conceptele de „semn” si „simbol”
- Caracteristicile limbajului articulat
 Semn=instrument care serveste la redarea unei idei, a unui concept sau a
unui sentiment
Simbol=valoare care nu rezida in semnele materiale ca atare;
Scrierea in aspectele sale cele mai comune, nu este altceva decat un sistem
de semne simbolice paralel cu limbajul articulat.

III. Actul lingvistic

Caracterul sau de creatie „inedita” si limitele sale
- Niciun semn lingvistic nu are exact aceeasi forma si aceasi valoare la toti
indivizii si in toate momentele.
- Actul lingvistic este un act de creatie, act singular care nu reproduce exact
niciun act lingvistic anterior
- Prin natura sa, actul lingvistic este un act individual, insa determinat social
- Limbile dispar pentru ca dispare si comunicatea care le vorbeste.
- Humbold-fondatorul lingvisticii generale
- Limbajul ca energeia- creare de acte lingvistice
- Limbajul ca ergon- produs sau lucru facut
Ferdinand de Saussure= parole(vorbire, act lingvistic) si langue(limba)
- Langue=norma, sistemul lingvistic care se realizeaza in vorbire si apartine
societatii
- Parole= activitatea de vorbire care apartine individului

- Actul lingvistic- fapt individual si fapt social

- Actul lingvistic, ca act de relatie intre doi sau mai multi indivizi, implica in
mod necesar: o intuitie si o expresie ale individului.

IV. Limba
- Criteriul pentru delimitarea acesteia
- Limba nationala comuna literara
- Limbi speciale. Limba si dialect
Limba= ansamblul actelor lingvistice practic identice ale unei comunitati de
indivizi, un sistem de izoglose stabilit conventional.
- Limba se manifesta si ca un ansamblu de acte lingvistice comune virtuale
 Ex: limba spaniola semnifica sistemul de izoglose caracteristic spaniolilor si
tuturor celor care apartin comunitatii lingvistice spaniole.

Poliglote=cunoaste un sistem determinat de izoglose. Lingvistul este interesat de

toate sistemele de izoglose.
Fiecare sistem de izoglose cuprinde numai actele lingvistice comune ansamblului
luat in considerare.
Intercomprehesiunea este valabil limbilor romanice.
- Constiinta vorbitorului: anumite acte lingvistice apartin unor anumite limbi
istorice, daca vorbitorul are constiinta ca vorbeste acea limba
- Dialectul- sistem de izoglose al unei regiuni, delimitat pe baza unor criterii
prin conventionale, adica tinand cont numai de anumite fenomene
caracteristice
- Subdialect(vorbiri locale)
Dialecte romane: daco-roman, macedo-roman, megleno-roman, istro-roman
Limba= limbi speciale, limbi creole, limbi france
Limbi speciale= vorbirile caracteristice unor grupuri sociale sau profesionale
(argouri)(limbi secrete)
Limbi artificiale= sisteme lingvistice construite de unul sau mai multi indivizi
pe baza limbilor existente;
Limbile creole= limbi comune insuficient invatate de catre populatiile indigene
si care conserva forme, cuvinte apartinand limbilor pe care le inlocuiesc
Limbile france= pot apartine sau nu unei comunitati ca dialect sau ca limbi
nationale folosite de populatii diferite
V. Realitatea limbajului
-limbajul este un sistem deosebit de complex , acesta prezinta aspecte pur
fizice, fiziologice, psihice, logice, individuale si sociale
- limbajul=forma fundamentala a activitatii noastre cognitive
 Ferdinand de Saussure considera limbajul drept fenomen cu doua fatete, una
individuala si alta sociala;vorbirea constituie domeniul absolut al individului, in
timp ce limba ar apartine societatii.
- Vorbirea constituie, dupa Jespersen, o activitate individuala, dar totodata o
deprindere sociala, nascuta in societate si determinata de ea.
- Act lingvistic= act individual si social
- In functie de comunitatea in care se afla, individul se supune anumitor norme.
- Trecerea unui fapt lingvistic de la o comunitate la alta se datoreaza in general
unor motive culturale.
VII. Sincronie si Diacronie
- Ferdinand de Saussure a distins, in studiul limbilor, pe de o parte, o stiinta
sincronica sau referitoare la o limba consiterata intr-un anumit moment al
dezvoltarii sale si, pe de alta parte, o stiinta diacronica in calitate de studiu al
faptelor lingvistic e examinate ”de-a lungul timpului”.
- A pus in valoare proprie a studiului pur descris al limbilor in structura lor,
adica a limbilor ca sisteme „statice”.
- Aspectului sincronic ii corespunde disciplina numita „gramatica”, si care, in
sensul amplu al termenului, este descrierea sistemului unei limbi ii
corespunde gramatica „istorica” si istoria limbii.
1. Au existat, mai intai de toate, o serie de teorii care pot fi numite „naturaliste”,
teorii care explicau schimbarea lingvistica prin clima si prin mediu
geografic(mutatia consonantica)=caracterizeaza limbile germanice
2. Teoria substratului etnic;
- apartine italianului Ascoli
-schimbare lingvisticii se datoreaza schimbarii rasei si de perseverenta rasei
invinse ca substrat si mentinerea deprinderilor

Teza-bazei de articulare(conformatie cangenitala)

-bilingvismului initial- cei care invata o limba total diferita si care isi
pot abandona limba
Constiinta fonologica= deprinderea mentala prin care un individ care
vorbeste de o llimba carac printr-un anumit sistem fonologic, nu sesizeaza in
fiecare caz distinctiile fonologice proprii altor sisteme.
- Schimbarile sunt numeroase in special cand intre o limba si substratul,
superstratul si abstratul ei exista relatii de inrudire care favorizeaza
bilingvismul.

- Teoria tendintelor limbilor afirma ca in limnile apartinand aceleiasi familii se

prezinta adesea tendinte identive produse dau nu de substrat si care pot duce
la schimbati lingvistice.

- Teoria undelor: inovatiile lingvistice se definesc dintr-un punct al unui

teritoriu, prin imitatie

- Teoria generatiilor sustine ca schimbarea lingvistica se datoreaza tocmai

diferentierii lingvistice care se stabileste intre generatii sau faptului ca
niciodata copii nu reproduc cu exactitate limba parintilor.

- Cauzele schimbarii lingvistice:-minimum efort; -antologia; -economia de

expresie;

- Teoria minimului efort: anumite sunete sau anumite grupuri fonice de

pronuntie „dificila” in special grupurile condonalice, s-ar transforma si
simplifica, reducndu-se la sunete unice;

- Teoria analogiei: explica schimbarile lingvistice sau cel putin mare parte din
ele, printr-o tendinta spre regularitate care se observa in toate limbile, adica
prin tendinta de a asimila formele aberante la forme regulate.

- Teoria economiei expresiei afirma ca in limbi se observa in general tendinta

de a exprima numai ceea ce este necesar, ceea ce este indispensabil pentru
intercomprehensiune.

In consecinta, schimbarile lingvistice nu sunt generale si simultane, ci provin

de la un act individual
- Schimbarea se produce intr-un act lingvistic
- Schimbarea fonetica nu se deosebeste de cel semantiv, pentru ca ambele se
produc la inceput intr-un singur cuvant.
 VIII. Stiintele lingvistice

- Limbajul este un fenomen deosebit de complex implicand mai multe aspecte

simultane, dar in planuri diferite, si pot fi abordate diferit.
- Se disting faptele constitutive ale limbajului si limbile
- Limba prezinta diferente:dialecte, limbi specifice si semnele produse.
- Fiecare act lingvistic este in acelasi timp: un fenomen psihic si intelectual.
- Semnele: functia de manifestare
functia de apelare
Functia de neprezentare
Lingvistica generala=disciplina care porneste de la faptele lingvistice concrete
pentru a se ridica la caracteristicile lor generale si care, prin urmare, insumeaza
toate investigatiile particulare referitoare la aceste fapte.
- Limbajul prezinta intai de toare un aspect ficico-fiziologic sau fonic. Acesta
constituie obiectul specific al stiintei nimita fonetica;phone inseamna in
greaca „voce”, iar ceea ce studiaza fonetica este tocmai aspectul de voce al
limbajului, sunetului.
Se disting 2 stiinte ale aspectului fonic:
- O stiinta a sunetelor din vorbire care se ocupa de aspectul acustic si fiziologic
al sunetelor (fonetic)
- O stiinta a sunetelor in limba –fonologia- care studiaza sunetele ca unitati
functionale sau ca elemente care indeplinesc o anumita functie lingvistica
Fonetica-statica sau sincronica
-dinamica sau diacronica
- Limbajul este un sistem de semne si aceste semne numesc in mod simbolic ceea
ce e gandit(semnificate)sau semnele materiale sunt instrumente pentru a exprima si
comunica ceva cu care ele se identifica
- Relatia dintre semnificant si semnificat constituie obiectul specific al semanticii
- Studiul traditiilor stiintifice considerate ca sisteme se numeste gramatica.
- Trebuie sa distingem intre gramatica fara adjective si gramatica generala, ramura
a lingvisticii teoretice sau a teoriei limbajului care studiaza fundamentele
conceptelor gramaticale
- Gramatica comparata este o stiinta cu caracter istoric care aplica in mod alternatic
- Dialectologia este stiinta care studiaza diferentele regionale ale unei limbi si
diferitele sisteme minore
- Gramatica este stiinta tuturor aspectelor unor limbi; stilistica studiaza semnele
lingvistice ca simptome si semnale, adica in functiile lor de expresie si de apelare.
- Gramatica poate fi disciplina sincronica, adica studiul unui sistem lingvistic intr-
un moment dat sau in afara timpului, precum si disciplina diacronica- studiul
dezvoltarii unui sistem lingvistic de a lungul timpului
- Gramatica poate fi descriptiva sau normativa.
Descriptiva- se limiteaza la descrierea si inregistrarea unui sistem in toate aspectele
sale.
Normatica- semnaleaza un „model” de limba clasificand formele sale constructive
in „corecte” si „incorecte”.
- O limba poate fi studiata atat in fenomen autonom in ceea ce priveste
configuratia si structura sa interna, cat si in relatie cu celelalte aspecte ale
vietii siale culturii comunitatilor umane.
- Lexicologia- onomasiologia si onomastica, antroponimie, toponomie
- Geografia lingvistica= lingvistica spatiala
- Paleontologia lingvistica=aplicarea lingvisticii la preistorie (1840)
IX. Fonetica
- Sunetele limbajului prezinta calitatile bine cunoscute ale oricarui sunet
studiat de acustica, adica intensitate, inaltime si durata;
- Chimograf
- Unda inregistrata prezinta vibratii principale si secundare
- Intensitatii ii corespunde din punct de vedere lingvistic ceea ce se numeste
accent tonic, accent de intensitate sau accent expiratoriu;
Conceptiile de intensitate(accent), inaltime muzicala (tonalitate sau ton) si de
durata (cantitate) sunt, in fonetica limbilor, concepte relative
Durata(cantitatea) intereseaza mai ales in ceea ce priveste vocalele
Intensitatea (accentul) este, la fel ca durata, relativa, adica silaba accentuata nu
este intensitata in sens absolut, ci numai cea mai intensa din grupul sau fonetic.
- Accentul prezinta intensitati diferite in diverse sisteme lingvistice
Intensitatea este un element elocutional care distinge tiourile de
propozitii(enuntiative, interogative)
Aparatul fonator al omului se compune din coardele vocale, trei cavitati si dintr-
o serie de organe mobile si fize
- Organele mobile: buzele, limba –predorsala; -mediodorsala; -postdorsala
Vocale – medii(a); anterioare (e,i); -posterioare(o, u) (labiale)
Vocale=sunetele in articularea carora nu intervine inclunderea aparatului fonatit
Consoane= sunetele in care pot interveni coardele vocale.
- In functie de durata artivularii, sunetele pot fi continue si momentane
Se numeste silaba cel mai mic grup fonic care se poate pronunta ca atare
- In lingvistica se prefera clasificarea bazata pe criteriul locului de articulare,
combinat cu cel al mediului de articulare
Bilabiale=sunete pronuntate apropiind cele doua buze
Labiodentale= buza inferioara se poate apropia la articulare, de dintii incisivi
superiori
Consoane interdentale= cu varful limbii sprijinit intre incisivi superiori si cei
inferiori(d)
Consoane dentale= sprijinand varful limbii de partea interioara a incisivilor
superiori (t,d)
Consoane alveolare=atingand varful limbii prima zona a palatului, imediat din
partea superioara a zonei descoperite a dintilor
Consoane prepalatale= impingand limba spre partea anterioara a palatului
Consoanele mediopalatale=se atinge varful limbii zona mijlocie a palatului
Sunete velare sau guturale= partea posteriara a limbii se aproprie de valul
palatului
Sunete uvurale=uvula atinge radacina limbii
Sunete produse prin sau insotite de vibratie a coardelor vocale, cele in care
coardele vocale nu vibreaza se numesc surde.
Toate vocalele sunt sonore, dar din punctul de vedere al cavitatii nazale, acestea
pot fi orale sau nazale.
Se aproprie de fricative sunetele numite vibrante care se produc prin
intermediul unei acluziune intermitente.
Asemanatoare sunt, de asemenea, sunetele numite lichide sau laterale, la care,
exista ocluziune numaiintr-o parte a boltei palatale, lasandu-se sa iasa curentul
respirator pe cealalta parte.
Un tip particular de anumite sunete continue, il reprezintaconsoanele nazale, in
articularea carora se produce ocluziunea cavitatii bucale, insa curentul
respirator trece prin fosele nazale
Ex.m,n
Sunetele nazale sunt sonore
- In anumite cazuri, sunetele au valoare iconica(imitativa) si o valoare
ductiva(demonstrativa)
- Onomatopeele nu sunt identice in diferite limbi
- Interjectiile si onomatopeele au o valoare imitativa si in anumite limbi sunt
elemente conventionale si arbitrale
- Semnificatul unui semn nu depinde in mod „natural” de sunetele care il
formeaza, ci exclusiv de traditia culturala care este in vigoare in comunitatea
respectiva
- Prin aceasta, limbajul uman se distinge net de orice, pseudolimbaj animal,
care este inflexiune lipsita de semnificatie;prezentand o aderenta internasi
necesara la obiectul espresiei si care, in consecinta, are aceeasi inflexiune in
aceleasi situatii.
- Silaba este dupa cum s-a spus, cel mai mic grup fonic care poate fi pronuntat
ca atare
- Cuvantul este din punct de vedere fonic, grupul fonic enumerat prin accent
- Propozitiile sunt ansambluri de grupuri fonice caracterizata printr-o curba
melodica completa
- Intre silabe trebuie sa distingem silabe deschise si silabe inchise. Se numesc
silabe deschise cele care se termina in vocala, cele inchise se termina in
consoane
- Studiul adaptarii reciproce a sunetelor in cuvinte si, in special, in propozitie,
se numeste foneta sinsactica
- Armonia vocalica caracterizeaza limbile x si diferite limbi ugro-fonice
- Fonetica are sarcina de a descrie cat mai exact posibil sunetele
corespunzatoare unei limbi
- Un alfabet este fonic atunci cand reprezinta in mod constant acelasi sunet
prin acelasi semn si cand semnele sale au in mod constant aceeasi valoare
fonetica
Exista un alfabet international pe care specialistii il folosesc in fonetica
- Fiecare limba care foloseste o scriere alfabetica poseda sistemul sau propriu
pentru a-si transcrie fenomenele ei aproape niciodata ortografiile obisnuite nu
sunt perfect „fonice”

Martinet- Elemente de lingvistica generala

Lingvistica este studiul stiintific si neprescriptiv al limbajului omenesc.

- In vorbirea obisnuita „limbajul” desemneaza de fapt facultatea oamenilor de
a se intelege cu ajutorul semnelor vocale.
- Limbajul este conceput ca un instrument de comunicare
- Functiile limbajului: comunicare, functia expresiva, cognitiva, reglatoare,
emperativ- persuasiv, sugestia verbala
- Limbajul omenesc este articulat si se manifesta pe doua planuri diferite
fiecare din unitatile din care rezulta din prima articulare este de fapt articulata
la randul ei in unitati de un alt tip
Prima articulare a limbajului este aceea conform caruia orice fapt de
experienta, orice nevoi pe care dorim sa le facem cunoscute altuia, sunt
analizate intr-un sir de unitati inzestrate cu o forma vocala si cu un inteles.
- Este modul in care se ordoneaza experienta comunicarii tuturor membrilor
unei comunitati lingvistice
- A doua articulare consta in deosebirea unui cuvant de alte cuvinte(unitati)
- Orice semn lingvistic comporta un semnificat (care este intelesul sau valoarea
lui) si un semnificant(datorita caruia semnul se manifesta)
- Unitatite din prim a articulare se numesc x si x
Monemul este o unitate cu doua fete, o fata semnificata(intelesul sau
valoarea sa) si o fata semnificanta (care o manifesta pe cea dintai) sub aspect
fonic si care este alcatuita din unitatile celei de-a doua articulare. Acestea
din urma se numesc foneme.
Ex. Umblă are doua moneme: umbl-semannten; ă-morfem
- Morfem=lexem( acele moneme care is gasesc locul in dictionare si nu in
gramatica)
- Limba se manifesta in forma lineara a enunturilor
- Forma lineara a limbajului deriva din caracterul vocal
- Caracterul linear al enunturilor explica succesivitatile fonemelor si a
monemelor
- Cea de a doua articulare are avantajul de a face ca valoarea semnificantului
sa fie independenta de cea a semnificatului
- Fiecare limba are propria ei articulare
- Fonemele din doua limbi diferite se transcriu cu aj
- utorul acelorasi caractere
- Monemele au un numar mai mic decat cuvintele: au o lista deschisa
- Fonemele au o lista inchisa.
Ex. Castiliana are 24 de foneme; spaniola 22, iar franceza 34
- O limba este un instrument de comunicare conform careia experienta
omeneasca este analizata diferit in fiecare comunitate, in unitati inzestrate cu
un continut semantic si cu o expresie fonica, monemele. Aceasta expresie
fonica articuleaza la randul ei in unitati distinctive si succesive, fonemele, in
numar determinat in fiecare limba, a caror natura si ale caror raporturi
reciproce difera la randul lor de la o limba la alta.
- Fonemele sunt unitati discrete. Unitatile discrete sunt cele a carorr valoare
lingvistica nu este afectata cu nimic prin variatiile de detaliu determinate de
context
- Vorbirea concretizeaza organizarea limbii.

Cap 2.
- Limbile se modifica fara ca prin aceasta sa inceteze sa functioneze
- Sincronica= observatii facute intr-un timp scurt
- Diacronic= orice studiu care comporta compararea unor uzajuri diferite ale
uneia sau aceleiasi limbi
- Corpusul= o serie de enunturi inregistrate la magnetofon sau notate dupa
dictare
- Dpdv lingvistic, sunt pertinente doar acele elemente ale lantului vorbirii care
au o functie de informatie
- Fiecarei diferente de sens ii corespunde in mod necesar o diferenta de forma
- O transcriere fonetica noteaza toate diferentele percepute de cel care
transcrie, sau acelea pe care vreasa le evidentieze. Ex [mutso]
- O transcriere fonologica nu noteaza decat trasaturile pe care analiza
lingvistica le-a dezvaluit ca distinctive
- Ex. /muco/
- Coardele vocale sunt cutele care formeaza glota
- Vocalele reprezinta vocea repercutata; timbrul unei vocale este dat de
volumul si forma cavitatii bucale
Exista trei factori: pozitia limbii, a buzelor si gradul de deschidere a gurii
- i este o vocala inchisa, anterioare si nerotunjita
u este -||-, posterioara si nerotunjita
- 4 grade de deschidere: maxim(a); anterioara rotunjita(o); anterioara
nerotunjita(e)
- O vocala se numeste neutra cand nu este nici foarte inchisa, nici foarte
deschisa, nici clar anterioara sau posterioara[ǝ]
- O vocala a carei articulatie tinde spre aceea a vocalei neutre se numeste
centralizata
- Vocale incordate si relaxate (un timbru mai deschis)
- Vocalele nazale se noteaza ([~])
- Se numesc „consoane” sunetele care sunt greu de perceput fara sprijinul unei
vocale precedente sau urmatoare.
- Ocluziva=consoana care presupune inchiderea canalului respirator
- Fricativa= consoana care comporta ingustarea aparatului expirator
nemergand pana la inchidere
- Spirante= in cazul ingustarii canalului percepem rezonanta
- Laterale= aerul expirat ocoleste un obstacol central
- Vibrantele= rezulta din vibratia unui organ sub presiunea aerului expirat
- Fricative, sperante, laterale,vibrante=continuu
- Ocluzive= momentane
- Labiale- produsele fonice la care intervin buzele
 - Bilabiale- buzele sunt active
- Labio-dentale- intervine buz inferioara su dintii superiori
- Ocluzivele bilabiale se noateaza [p] daca sunt surde se noteaza [b] daca sunt
sonore.
- Ocluziva bilabiala notata [m] se ariculeaza cu valul palatului
- Fricativele labiale cu adevarat stabile sunt labio-dentale, surda[f] si sonora[v]
- Sunetele aplicate sunt cele care rezulta din actiunea varfului limbii
apico –dentale: se noteaza surda [t], sonora [d]
apico-alveolare: se noteaza la fel
retroflexe: [t] [d] si [n]- suflante
- Lateralele sunt insotite de vibratii glotale
- Siflante=se caracterizeaza printr-o frecare energica produsa de aerul care
trece printr-un orificiu
- Siflanta surda se noteazaa[s] iar sonora [z]
- Siflantele predorso-alveolare: se intalnesc in franceza si se caracterizeaza
prin contactul dosului limbii si alveolei.
- Faringale= apropierea peretelui anterior si posterior al faringelui; araba
prezinta fricative faringale surde sau sonore, notate cu [h]
Surde- p,f,t,s,š,k laterale:l
Sonore- b,v,d,z,ž,g uvulara:r
Nenazale-d,b,j bilabiala: p,d,b,m
Nazale:m, n
O clasa de foneme consonantice prin una si aceeasi trasatura se numeste serie
Consoanele care se articuleaza in acelasi loc al canalului si cu participarea
aceluiasi organ se numeste ordin.
Serie: surda, sonora, nazala
Ordine: bilabiale, labio-dentale, apicale, suflant
Doua serii ca (p,l,t,s,š,k) se numesc(alcatuiesc) o corelatie
-marca!
Se vorbeste de variante combinatorii atunci cand suntem constienti de diferenta
realizarilor aceluiasi fonem in contexte diferite
Se spune ca variantele combinatorii ale aceluiasi fonem, sunt in distributii
complementare.
- Variante indivituale=rulat de unu, grasuat de altii
- Variante facultative
- In romana, |r| este atestat la initiala cand este urmat de o vocala, dar e exclus
in fata unei consoane.
Arfifonem= cel care reuneste doua unitati corespunzatoare din pozitie
prevocalica
- Ansamblul trasaturilor pertinente, comune a doua sau mai multe foneme
- Putem vorbi de neutralizare si arhifonem in anumite cazuri in care unitetile in
cauza nu intra in sistemul proportional

Nivele si unitati lingvistice

I. Sunet si fonem
Propozitie: copilul citeste
Cuvinte : copilul citeste.
Morfeme: copil- (u)l, cit-est-e
E,A.12-unitati sonore
EA, A12- unitati morfologice(conventionale,liniare)
A12E-unitati lexicale
A12E AE12?-UNITATI SINTACTICE
Acte de limbak- se numeste discurs(oral, text(in scris))
Cuvintele sunt semne lingvistice complexe, care contin unul sau mai multe
morfeme
- Cu ajutorul cuvintelor formam sintagme, iar cu ajutorul sintagmelor formam
acte de limbaj
Fonem=unitati sonore
Morfem=unitati morfologice
Cuvant= unitati lexicale
Enunt=unitati sintactice
Text/Discurs= acte de limbaj
Limbajul verbal articulat—limba(invarianta):-siste de semne care exprima
idei
-institutie
-retea abstracta
 „ Limba exista incolectivitate sub forma unei sume de amprente depuse in
fiecare creier ca un dictionar ale carui exemplare, toate identice, ar fi repartizate
intre indivizi.”
Semnificat-concept | semnificat INTELES MONEM
Semnificant- imagine acustica | semnificant FONEME
Trasaturi distinctive: prop. Fanologice cu valoare functionala
- Sonoritate
- Oralitate
- Labialitate
- Ocluziune
Sistemul consonantic al romanei
--------------------> loc de articulare
Bilabial Labio- dentale alveolare palatale velare glotale
e dentale
Su So Su So S So Su So Su So Su So
u
Oclusiv p B t d K G
e
Africate Ț dz ĉ ĝ k´ g´
Fricativ l v s z ș j H
e
Laterale L
Vibrante R
nazale M n
Mod de ariculare

Limbaj verbal articulat

- Limba –invariante
Fonem
Morfem | monem
Cuvant |
Schema sintatica S+AT+P+CT
- Vorbire-variante
Sunete
Vin-hin-jin
Alomorfe : des-/dez-
Alolexeme/avariante lexeme: aldamas/adalmas
Morfemul: 1.natura biplana(are un semnificat si un semnificant)
Morfemul cant-este imbunarea dintre semnificantul c-a-n-t si semnificatul a, emite
sunete armonioase, iar cand imbina semnificantul –n-n-d cu semnificatul
„gerunziu”
2. caracter indivizibil: este cea mai mica unitate lingvistica biplana
3. functie semnificativa: morfemele au rol de a distinge valori lingvistice;
morfemul e de exemplu, semnifica pluralul nu prin natura lui fonematica, ci prin
pozitia in sistemul limbii:se opune lui ă in interiorul categoriei gramaticale a
numarului: elev-ă/ elev-e
II. Nivelul lexical
Limba este principalul mijloc de comunicare dintre oameni.
Elementele alcatuitoare ale unei limbi se numesc semne lingvistice
Semnele lingvistice fac parte dintr-un sistem eficient organizat si bine adaptat
nevoilor noastre de comunicare.
Limba este cel mai apt sistem de semne prin care ne putem exprima ideile.
Asa cum materialele de constructie sunt folosit pentru a ridica o cladire, tot asa
elementele alcatuiroare ale limbii, participa, fiecare cu rostul lui la realizarea
comunicarii.
Orice limba este structurata ierarhic, elementele mai simple fiind folositoare pentru
a construi elemente mai complexe
- Nivelul sunetelor/nivelul fonetic-Fonetica
- Nivelul sunetelor si al grupurilor de sunete purtata de semnificatie-nivelul
morfologic- Morfologia
- Nivelul cuvintelor/nivelul lexical-Lexicologia
- Nivelul imbinarilor stabile- Frazeologia
- Nivelul enunturilor- Sintaxa
- Nivelul discursului- Lingvistica textului
La nivel morfologic: iubesc, iubeam, iubisem
Le nivel lexical
- Formarea cuvintelor: derivare: casuta; compunere:bunavointa
- Familiile de cuvinte: om, omulet, omusor
- Campurile lexico-gramaticale: casa