Literatură medievală şi renascentistă

Începuturile: 1400. Primele semne ale literaturii naţionale: poeme, cânturi: borne pentru apariţia
unei naţiuni.

Condiţii specifice ale culturii medievale

1. Importanţa piramidei sociale

2. Crearea unei literaturi aservite: multă vreme literatura se referea în mod deosebit la clasa
socială dominantă (nobilimea): poeme, romane cavalereşti; când oraşele încep să devină
importante, are loc o deplasare de la viaţa închisă (mănăstire, castel, cetate) către o viaţă mai
democratică şi deschisă care permite şi apariţia unei noi literaturi ce era destinată şi
oamenilor simpli (nenobili – meşteşugare, intelectuali, războinici, ţărani etc); apar cronici,
romane, nuvele cu un conţinut apropiat de realismul vieţii sociale (gen Boccaccio, Chaucer,
Rablais).
3. Şi în literatura medievală, ca şi în cea renascentistă, conţinuturile religioase sunt încă foarte
puternice, cu menţiunea că în Renaştere începe impunerea unor procedee specifice precum
parodia, ironia, care au ca scop demitizarea unor exagerări religioase.
4. Trecerea de la imaginarul medieval la cel renascentist se datorează în primul rând reapariţiei
oraşelor: a. Sute de ani, epoca medievală fusese rurală şi mărginită. b. Explozia oraşelor
medievale începe din secolul 11 şi se prelungeşte până în renaştere. c. Oraşele nou apărute
prilejuiesc naşterea unor noi imagini literare, a unor noi tipologii sociale şi a unor condiţii
favorabile impunerii culturii umaniste. d. Literatura începe să se refere şi la aceste noi
categorii sociale şi la evenimente ce privesc întreaga viaţă a oraşului. e. Alături de nobili şi de
mari demnitari bisericeşti, literatura se va referi la: oameni de arme, meşteşugari, ţărani,
cerşetori, medici; practic, mentalul medieval târziu şi cel proaspăt renascentist sunt puternic
determinate de viaţa urbană. Concluzie: mentalităţile joacă un rol foarte important în ceea
ce înseamnă operă literară: scriitorii vor fi tot mai mult interesaţi să surprindă
comportamente şi imagini credibile din viaţa socială

Ce este orăşeanul (cu trimitere la viitoarea literatură renascentistă)

Fişă de mentalităţi ale orăşeanului.

Faţă din imaginarul ţărănesc, imaginarul urban şi-a propus din start o schimbare a lumii
vechi: în oraş, timp de secole, este teritoriul schimbărilor, al noutăţilor.
Treptat, oraşul devine o realitate puternic ancorată social, care îşi construieşte o identitate
originală, are stemă proprie, are steag, are armată, biserici, spitale, şcoli etc.
Treptat, oraşul devine o antiteză a satului. Rus (latină) – sat  rustic; urbs (latină) – oraş 
urban. Polis (greacă) – oraş  politicos; civita (italiană)  civilizaţie. În opoziţie, locuitorii de
la ţară sunt asociaţi subliminal cu ideea de grosolan, ignorant, sălbatic, neinstruit. Vilain
(franceză) – viclean  vila (locuinţa ţaranului). Ţăranii erau priviţi de nobili ca nişte creaturi
care nu valorau prea mult.
În jurul ideii de oraş, spre sfârşitul EM şi începutul R., se conturează sensuri foarte precise
existente şi azi: salubritate, vitalitate, prosperitate, inovaţii, străzi întreţinute, securitate
existenţială, cultură şi civilizaţie.
În spaţiul urban, se produce o mare noutate spre jumătatea secolului 14, când începe
Umanismul, care pregăteşte zorii Renaşterii: se vorbeşte tot mai mult de libertate, de
egalitate de şanse şi de criteriile economice educaţionale care ar trebui să devină dominante;
tot acum apar noi religii protestante.
În aceste oraşe, dincolo de predicatori, de profesori, actori, bijutieri, pictori un rol tot mai
important l-au avut scriitorii, care, prin operele lor literare, vor prezenta cu lux de amănunte
noile imagini sociale; un rol important de asemenea pentru pregătirea Renaşterii îl va avea şi
cultura folclorică, populară.

Cum s-a desprins imaginea orăşeanului din documente şi din literatura timpului.
a. Imaginarul a lucrat cu sinteze şi prelucrări, rezultând o imagine sublimată (distilată) \
b. Orăşeanul este prins într-un sistem social şi are valori pe care trebuie să le respecte şi să
le dezvolte suplimentar.
c. Orăşenii nu se pot ignora între ei, ei trăiesc într-o comunitate şi fraternitate care se ajută,
care comunică şi se sancţionează.
d. Orăşeanul este curios, îi plac noutăţile, este reformator, inventator, încearcă să facă
descoperiri
e. Orăşeanul este ceremonios, îi place ceremoniile.
f. Orăşeanului îi plac spectacolele, mai ales alea macabre în EM.
g. Orăşeanul este un locuitor bine integrat în diferite asociaţii, frăţii, bresle, sindicate.
h. Orăşeanul este o replică la cavalerii medievali: este rafinat, periculos, curtenitor, are un
limbaj mai cizelat decât ţăranii.
i. Orăşeanul încearcă să urmeaze o şcoală, este educat, frecventează teatrul, opera şi este
dependent de o muncă pe care o prestează, pentru care primeşte salariu.
j. Orăşeanul devine treptat un simbol al democraţiei, al libertăţii, al drepturilor pe care ştie
să şi le ceară prin răscoale şi grecve; viitoarea literatură renascentistă e destinată în
mare parte oamenilor de la oraş.