1. Aprox sec 1-4 d.Hr. e perioada în care se scriu perioade grecolatine.

Grecii preferau roamanele de dragoste, de aventură, în timp ce romanii s-au dovedit a fi mai raţionali,
mai ironici, mai flegmatici. Ei au descoperit că prin roman poţi face şi satiră, parodia. Astfel, la ei
predomină critica societăţii

2. aventura de tip grecesc nu lăsa semne deosebite asupra comportamentului personajelor; implicit,
aceste personaje erau plate sau lineare şi nu puteai convinge prea mult pe cititorii cerebrali.

3. Acesta este principalul motiv pentru care romanul latin avea să propună un nou tip de înţelegere şi de
judecare a lumii: în imperiul roman, în perioada care a început d.Hr., erau deja la modă filosofii, oratorii,
naturaliştii; cu toţii erau interesaţi de ceea ce astăzi se cheamă „condiţie umană” (lat. sors humana); prin
urmare, romanul latin prefigureaza o caracteristica a romanului modern pe care o vedem de la Balzac la
Dostoievski incoace si anume analizarea ambiguitatii existentiale.

4. mereu putem spune însă că odată cu romanul latin putem vorbi de acţiuni reciproce: autorii se inspiră
din societate, dar şi societatea începe să fie atentă la lumi ficţionale în care găseşte de multe ori
răspunsuri pertinente

5. odată cu romanul latin, romanul va impune pentru totdeauna o poetică a sa bine definitiă, care va
străbate veacurile

6. cele două romane pe care le discutăm în continuare sunt Satyricon (de Petronius), respectiv Măgarul
de aur, al lui Apuleius. Aceste romane au câteva trăsături evident distanţate de ceea ce a însemnat
romanul grec: a. ele sunt redactate din perspectiva unui personaj narator (un fel de autobiografie
imaginară). b. sunt mult mai elaborate, mai organizate decât romanele greceşti . c. autorii introduc spaţii
mari de comentarii, inclusiv filosofice şi economice, din care aflăm informaţii despre societatea timpului.
d. personajele sunt mult mai complexe, analizate psihologic şi, după fatele lor, mereu motivate. e.
predomină foarte multe elemente care ţin de satira socială, de parodie şi de comic în general f. interesul
pentru latura erotică este trecută într-un plan secundar şi de multe ori este chiar prezentată parodic. g.
limbajul este mult mai expresiv şi de multe ori devine chiar licenţios, coroziv

Primul mare roman al condiţiei umane - Satyricon, Petronius

1. perioada în care se dezvoltă romanul latin coincide cu începutul decăderii marelui imperiu, perioadă
numită decadenţă

2. ca şi multe alte cărţi din trecuturi îndepărtate, şi aceasta a avut o soartă vitregă --» s-au păstrat doar
fragmente din ceea ce numea Cartea nr 15 şi Cartea nr 16

3. este prima carte importantă din literatura universală în care sunt introduse idei filosofice ale timpului,
în primul rând cele ale filosofului Seneca

4. titlul cărţii e legat de acele compoziţii mai degrabă populare, libere, în care găseai de toate şi în special
umor şi parodie.
5. cartea lui petronius se numeste Satyricon libre - adică o carte de satire, care a avut ca intentie
declarată tocmai descieerea tocmai acelei societăţi intrate în decadenţă

6. trebuie să remarcăm faptul că autorul a ales să scrie la pers1 tocmai pentru a se depărta de stilul grav,
solemn din epopee; intenţia reală a lui Petronius a fost aceea de a descrie şi comenta comportamentul
uman

7. numele personajelor sunt traductibile

8. fragmentele păstrate din roman pot fi împărţite în trei secvenţe mari: a. aventurile lui Encolpius
(personajul principal) b. aventurile lui Trimalchio, c. aventurile lui Eumopuls

9. partea cea mai importantă a romanului este banchetul. În literatură, i s-a mai zis „ospăţul fără sfârşit”
sau „teroare abundenţei vulgare” deoarece în numele ospeţiei, acolo se desfăşoară o întreagă comedie
proastă a opulenţei fără margini

10. imaginile sunt groteşti deoarece Trimalchio este extravagant şi ridicol atât prin înfăţişarea sa, cât şi
prin faptele sale; el şi soţia sa sunt îmbogăţiţi, lipsiţi de orice manieră; felurile de mâncare sunt însoţite
de tot felul de surprize, iar trimalchio reuşeşte să-i oripileze pe toţi invitaţii săi, inclusiv într-un moment
de apogeu, când vrea să le arate cum îşi va face el înmormântarea