Cele doua mari inceputuri ale romanului nou modern “ Don Quijote”- “Robinson Crusoe”

Dupa cele 2 mari etape ale umanitatii, Antichitatea, respective Ev. Mediu caracterizate prin sisteme
inchise care nu comunicau intre ele, Renasterea a insemnat deschiderea drumului catre Modernitate;
promovarea omului in centrul tuturor activitatilor de pe pamant deschidere spre valorile umaniste, ideea
de individ, de om liber.

Prima mare contributie literara renascentista este capera lui Rabelais, op. care critica toate viciile si
pacatele societatii sanctionandu le cu puterea rasului si a ironiei.

La inceputul sec. XVII apare primul mare roman al umanitatii acceptat sic a prima capodopera a lumii
Don Quijote.

Prin romanul Don Quijote este fixat primul mare personaj al lumii care simbolizeaza tragismul conditiei
umane; el este mereu nelinistit mereu nemultumit de ce ofera viata reala si incearca sa o repare, sa o
reformuleze fiind insa, in cele din urma, infrant si obligat sa se reintoarca acasa; totodata, romanul
despre Don Quijote este prima mare carte a lumii care a fost rapid tradusa si in alte limbi; initial,
Cervantes a scris acest roman intr-un sg. Vol., dar la cativa ani vazand succesul cartii a scris si al 2lea vol.

Subiectul acestui roman (in doua volume) este determinat de aventurile unui nobil mic de ţară (hidalgo -
fiul cuiva important). Influenţat de cărţile de cavalerie citite, el porneşte să schimbe lumea întâi singur,
apoi însoţit de Sancho Panza. Toate aventurile sale sunt dedicate unei domnite imaginare pe care el o
iubeşte (Dulcineea de Tobozo). Ea în realitate era o fată zdravănă din alt sat, ducea doi saci în acelaşi
timp, bea cot la cot cu bărbaţii. Nu era domniţă ca toate domniţele, era doar în capul lui DQ. Ea este o
iubită imaginară. O persoană needucată avea pe post de scutier, plin de trăsături grosolane. Toate
aventurile lui Don Q. sunt reazultatul unor confuzii, neînţelegeri: hanurile sunt considerate castele, hangii
sunt luaţi drept castelani, turmele de oi sunt presupuse a fi armate, morile de vânt sunt uriaşi.

D.Q. şi Sancho P. alcătuiesc cel mai comic cuplu de personaje din literatură. Deşi sunt foarte diferiţi,
relaţia dintre ei se omogenizează pe parcurs. Ei se completează unul pe celălat. De fapt, sunt considerate
personaje complementare. Celest, astral - Dq. Teluric, omul de jos, comun - Sancho Panza.

Romanul cuprinde episoade memorabile, dar cel mai des comentat este acela al luptei cu morile de vânt,
folosit şi în vorbirea obişnuită.

Don Q. ca personaj este considerat o figură ideală a renaşterii deoarece el a încercat să impună valorile
morale adevărate dar a fost înfrânt.

Principalul procedeu întâlnit în roman este parodia, lumea în care trăieste DQ este o lume răsturnată,
parodiată faţă de aceea pe care o visase cavalerul, din cărţi. (diferenţa dintre realitate şi ficţiune)

Utopia eroică. Tot romanul este plasat sub semnul utopiei, în cazul de faţă utopia eroică este
determinată de dorinţa utopică a cavalerului de a corecta lumea nedreaptă. Treptat, se produce un
divorţ între personaj şi societate, încât DQ devine primul mare personaj-simbol al alienării umane, aşa
cum vor fi în secolul 20, personajele lui Kafka.
Utopia erotică. Pentru unii comentatori, tot ce se întâplă în avetura lui DQ ar fi legat de dragostea
acestuia pentru Dulcineea.

Utopia erotică presupune crearea unor fantasme iluzii erotice cauzate de o fiinţă inexistentă, Dulcineea
Del Toboso; de fapt, ceea ce iubeşte DQ e rezultatul unor imagini adunate din cărţi.

Utopia livrescă. Tot ceea ce se întâmplă în acest roman, porneşte de la cititul unor cărţi. Acesta vede
lumea înconjurătoare deformată. Iniţial, îl chema Alonso cel Bun, iar el îşi schimbă numele în Don Q. şi o
numeşte pe o ţărancă oarecare stăpâna gândurilor sale. Imaginarul din cărţi este transformat în lumea
reală; în care există şi lucruri vesele, şi lucruri triste, toate acestea amestecate.

DQ. este însă un personaj complex, despre el se spune că este înţeleptul nebun sau nebunul înţelept. În
acelaşi timp, el este un justiţiar, dar şi un om care aleargă după himere.

Marea calitate a lui DQ este aceea de a căuta aventura peste tot, fiind şi un mare visător dar şi un om
moral care încearcă să reformuleze valorile umane.

Romanul este complex. Prima carte a lumii care anunţă modernitatea şi fixează statutul tragic al omului,
indiferent de epocă şi de spaţiu. Sunt trei mari direcţii pe care le propune lectura acestui roman: comic,
tragic şi absurd.