Sunteți pe pagina 1din 9

Particularitati ale unui text studiat,

aparținând lui Mihail Sadoveanu

Curent literar dezvoltat in stransa legatura cu conditiile social-istorice ale secolului XX,
realismulapare ca reactie la tendintele romantice de evadare din prezent, realitate, ca riposta fata de
tendinta de idealizare, optand pentru obiectivitate. Printre principiile estetice specifice acestui curent se
numara : concentrarea asupra relitatii imediate, cotidiene, reliefarea tuturor aspectelor realitatii, inclusiv
raul, uratul, printr-o observatie lucida, surprinderea mediului social ca factor explicativ al evolutiei sau
al comportamentelor personajelor, personajele sunt tipuri, reunind trasaturile unor categorii umane largi
, ele sunt infatisate in evolutie, dezvaluindu-si complexitatea. Orientarea tematica specifica speciilor
acestui tip de curent cultural literar o reprezinta problematica sociala si psihologica.
Constructia epica in proza, de mare intindere, cu o actiune complexa la care participa un numar
mare de personaje, supuse unor conflicte puternice, romanul isi gaseste exprimarea plenara odata cu
realismul.
Cuprins
Romanul Baltagul, aparut in anul 1930, este considerat ca fiind una din cele mai reusite scrieri
ale autorului. Criticii literari au remarcat profunzimea romanului, fiind interpretat ca roman mitic,
monografic, de dragoste, al initierii, al familiei si, in ultimul rand, ca roman cu intriga politista.
Complexitatea pe care o presupune ilustrarea relatiilor umane, dar si a celor dintre om si cosmos,
impune desfasurari epice ample. Romanul, datorita stratificarii planurilor sale narative si datorita
spatiilor ample de gesticulatie conflictuala, poate aborda tema vietii si a mortii, a iubirii, a datoriei si a
initierii, permitand totodata realizarea dimensiunii monografice a oprei. Redus ca dimensiuni, Baltagul
ilustreaza o caracteristica importanta: forta de concentrare.
Viziunea despre lume prezentata in acest roman( redus ca dimensiuni, dar epopeic ca forta de
evocare) nu face exceptie de la ampla perspectiva pe care o ofera Sadoveanu in toata cretia lui. Ordinea
cosmica si cea umana sunt guvernate de o lege universala. Uitarea ordinelor lumii este una dintre
marile primejdii ale varstei moderne a umanitatii, asa ca scriitorul o evoca pentru a o salva. Omul
arhaic, desprins din mijlocul naturii autohtone, se confrunta cu lumea moderna si oscileaza indecis intre
a ramine legat de izvorul care l-a creat sau a se rupe de el.
Tema romanului Baltagul are un mare grad de generalitate: relatia dintre ordinea reala si cea
transcendenta a lumii, precum si conditia omului care traiese in zona de interferenta a lumii vechi cu
cea noua. Din aceasta mare tema se desfac, intr-o retea complexa, celelalte teme, subordonate: iubirea,
moartea, familia, initierea. Ele pot fi interpretate ca aspecte ale marii teme care dezvaluie relatia omului
cu universul.
Perspectiva narativa adoptata in incipitul romanului este construita pe un principiu telescopic.
Legenda rostuirii etniilor, auzita de Nechifor Lipan de la un baci intelept, este evocata de Vitoria.
Barbatul ei obisnuia sa o spuna uneori la cumatrii si nunti, adica in momente ritualice, care amintesc de
ordine si rost. Prima voce pe care cititorul o aude in roman este deci a marelui absent, dar mediata de
constiinta femeii lui, surpinsa intr-o atitudine cu numeroase valente simbolice : torcand nu doar lana
din furca ci si caierul amintirii si al dorului. Treptat, dupa momentul evocarii, perspectiva narativa se
schimba, facand loc unui narator neutru, cu focalizare zero, care insa se va nuanta pe tot parcursul
romanului, alternand cu focalizarea interna.
Romanul ,,Baltagul’’ este alcatuit din 16 capitole, deschise de un prolog cu un rol esential in
conturarea viziunii despre lume si a perspectivei narative.
Incipitul deschide romanul pe un ton liturgic, preluand parca misiunea de a continua textul
biblic al Genezei si de a dezvalui intamplarile care au urmat la crearea lumii: Domnul Dumnezeu, dupa
ce a alcatuit lumea, a pus randuiala si semn fiecarui neam .
In ceea ce priveste randuiala si semnul, cuvinte-cheie ale interpretarii romanului, se contureaza
de la inceput o viziune clara asupra lumii: existenta presupune ordine si semnificatie. Nimic aleatoriu
nu se petrece, nici la nivel colectiv, nici la nivel individual. in ordinea prestabilita a lumii, un
Dumnezeu atotputernic a distribuit fiecarui neam darurile cuvenite. Cand la tronul dumnezeiesc s-au
infatisat cu intarziere moldovenii, calatori prin munti cu oile si cu asinii, lor nu le-au mai ramas bunuri
de impartit: Nu va mai pot da intr-adaos decat o inima usoara ca sa va bucurati cu al vostru .
Finalul operei prezinta iesirea personajului principal din imparatia mortii si reluarea ritmurilor
firesti ale existentei. Mandatul justitiar al Vitoriei s-a implinit, ritualul integrarii cosmice a celui
disparut s-a finalizat, deci viata poate sa mearga inainte in familia Lipanilor, condusa acum de
Gheorghita. Putem observa ca finalul intra in raport de simetrie cu incipitul, prin destinul exponentului
exemplar al oamenilor de la munte, Vitoria.
Din cele saisprezece capitole ale romanului, primele cinci dezvolta o expozitiune ampla,
necesara prezentarii timpului, spatiului si personajelor. Gospodaria Lipanilor, sosirea lui Mitrea argatul,
pregatirile pentru iarna, alcatuiesc un plan al expozitiunii, care contureaza aspectul monografic.
Celalalt plan este centrat asupra Vitoriei, care face drumuri in cercul satului intre preotul Daniil
Milies si baba Maranda, vrajitoarea.
Faptul perturbator – intriga - este intarzierea nejustificata a barbatului si decizia Vitoriei de a
incepe cautarile. Venirea lui Gheorghita acasa in prag de iarna o hotaraste sa-l trimita pe el, dar ezitarea
flacaului o face sa se razgandeasca.
Desfasurarea actiunii prezinta pregatirile de plecare si reconstituie cronologic drumul nevestei
si al feciorului, in disperata incercare de a construi traseul celui disparut si de a innoda firul cunoasterii.
Visul cel rau nu-i dadea pace asa ca drumul pornit era deja gandit ca o calatorie in lumea mortii : dac-a
intrat el pe celalalt taram, oi intra si eu dupa dansul . Faptul ca anunta autoritatile nu este decat o
formalitate, femeia intelegand ca datoria morala ii revine in totalitate ei.
Capitolul final, al XVI-lea, concentreaza punctul culminant si deznodamantul. La praznic,
Bogza si Cutui, adusi la exasperare de jocul Vitoriei, cedeaza nervos, si sunt demascati. Cainele Lupu
sare la beregata ucigasului, iar Cutui ajunge in mana autoritatilor. Gheorghita dovedeste ca poate folosi
baltagul si intra in randul maturilor.
Replica finala a romanului revine Vitoriei. Ea fixeaza etapele traseului de intoarcere acasa,
subliniind importanta respectarii randuielilor. Gandul nu i se mai intoarce spre trecut, cu care a incheiat
socotelile, ci se proiecteza in viitor.
Dorinta Vitoriei Lipan de a asigura ritualul funebru al sotului justifica existenta mitului
Antigonei in opera. Prin spiritul justitiar ce caracterizeaza personajul principal al romanului, Vitoria,
opera primeste astfel influente mitologice egiptene: mitul lui Osiris si Isis. Osiris era un zeu egiptean al
vegetatiei si al Nilului si era reprezentat ca erou justitiar, purtand un bici sau un toiag. Isis reprezinta
divinitatea fecunditatii, sotie a lui Osiris, si mama a lui Horus, impreuna, formand trinitatea sacra
egipteana.
Una din cele mai importante aspecte referitoare la constructia personajelor este identificarea
unei scheme mitice in distributia lor. Una din povestile exemplare ale umanitatii, care este considerata
mitul total: istoria zeului egiptean Osiris, ucis de fratele sau, Seth, si reinviat de Isis. Analogiile
depasesc cadrul personajelor principale. Zeul va fi razbunat de fiul sau Horus ( Gheorghita), cu ajutorul
cainelui Anubis ( Lupu), care in credinta egipteana este calauza divina spre Infern si cel care devoreaza
pacatosii, dupa judecata lui Osiris. Mitul de larga circulatie universala deschide cai noi de interpretare a
romanului: cuplul Isis-Osiris cuprinde repertoriul intreg al semnificatiilor cosmice exprimate de
ipostazele umane fundamentale: casnicie,iubire, paternitate,fidelitate, prietenie, rodnmicie,
legiuire,lupta binelui impotriva raului, moarte, pietate, nemurire ( Al. Paleologu).
Vitoria Lipan este personajul principal al romanului si unul dintre cele mai complexe personaje
feminine din literatura noastra. Vitoria reprezinta imaginea unui erou popular, avand o personalitate
reprezentativa si puternica. Este sotia lui Nechifor Lipan si mama Minodorei si a lui Gheorghita.
Inca de la inceput impresioneaza prin frumusetea si farmecul fizic, caci la cei aproape 40 de ani ochii ei
caprui rasfrangeau lumina castanie a parului , insa privirea ei era dusa departe, semn al gandurilor care
o copleseau. Ochii ei luceau ca intr-o usoara ceata, in dosul genelor lungi, rasfranse in carligasa .
Pe langa faptul ca era o femeia darza si aspra, mai era si o femeie harnica, avand grija de o
intreaga gospodarie in lipsa sotului ei, acesta des fiind absent. Este o femeie puternica si hotarata( N-
am sa mai am hodina cum n-are paraul Tarcaului pan’ce l-oi gasi pe Nechifor Lipan ),curajoasa, lucida.
Inteligenta nativa si stapanirea de sine sunt evidentiate pe drum,dar mai ales la parastas,cand demasca
ucigasii.
Vitoria mai reprezinta si o femeie arhaica. Era credincioasa, respecta cu strictete obiceiurile
stramosesti si crestine. Nu pleaca la drum pana nu se consulta cu preotul, se ruga, tinea post 12 vineri,
se spovedea, se impartasea, iar cand intalneste o cumetrie si o nunta respecta traditia si mai ales e
preocupata sa implineasca toate cele crestinesti pentru inmormantarea lui Nechifor. insa, pe langa acest
fapt este si o fire superstitioasa. Crede in vise, in semne, in descantece si in vraji si pentru aceasta nu
uita sa mearga si la baba Maranda pentru a afla vesti despre sotul ei. Ca mama,ii interzice Minodorei sa
se indeparteze de traditie ( iti arat eu coc,valt si bluza ...! Nici eu ,nici bunica-ta, nici bunica-mea n-am
stiut de acestea –si-n legea noastra trebuie sa traiesti si tu! ) si contribuie prin calatorie la maturizarea
lui Gheorghita.
Vitoria este caracterizata indirect si prin nume, care sugereaza ca va fi victorioasa biruind toate
greutatile si implinindu-si destinul.
Incheiere
Romanul ,,Baltagul’’ este un roman traditional, pentru ca recompune imaginea unei societati
arhaice, pastratoare a unor traditii care au supravietuit trecerii timpului. Prin complexitate si prin
semnificatii, scrierea depaseste granitele traditionalului si intra in categoria romanului mitic.
Baltagul – Mihail Sadoveanu
Caracterizarea personajului “Vitoria Lipan”

Vitoria Lipan este personajul principal al romanului Baltagul de Mihail Sadoveanu, ea fiind
munteanca din zona Dornelor, mai exact Magura Tarcaului, Vitoria este nevasta lui Nechifor Lipan, un
om ce se ocupa cu oieritul, ca majoritatea barbatilor din acea perioada.
Vitoria este un personaj principal, rotund, dinamic, puternic individualizat, reprezentand tipul
femeii justitiare care pleaca impreuna cu fiul ei in cautarea lui Nechifor, plecat sa cumpere oi la Dorna.
Vitoria si Lipan au avut sapte prunci, dar cinci dintre ei au murit de difterie, ramanand doar cu cu doi,
un baiat, Gheorghita si o fata Minodora.
Vitoria era o femeie in varsta, trecuta prin multe, mai ales ca femeilor de la sat le era foarte greu
deoarece barbatii fiind plecati mai mereu cu oile, ele trebuiau sa aiba grija atat de copii, cat si de
gospodarie si de prepararea produselor provenite de la oi “viata muntenilor e grea, mai ales viata
femeilor. Uneori stau vaduve inaitne de vreme, ca dansa”. Avea o viata grea si nu se putea spune ca,
castigau nespus de bine “aveau cat le trebuia: poclazi in casa, piei de miel in pod, oi in munte. Aveau si
parale stranse intrun cofaiel cu cenusa”. Vitoria si Nechifor Lipan, impreuna cu cei doi copii ai lor erau
o familie unita, adicat cat de unita se poate, relatia lor familiala fiind pusa la incercare doar de
absentarea indelungata a lui Nechifor, dar cu toate astea avceau o afacere bine pusa la punct
“munteanului ii e dat sa-si castige painea cea de toate zilele cu toporul, ori cu cata. Cei mai vrednici
intemeiasa stani in vale.”
In opera se evidentiaza doua modalitati de caracterizare a personajului, cea directa si cea
indirecta.
Caracterizarea directa a Vitoriei Lipan se realizeaza prin intermediul naratorului, in special prin
atitudinea sa pe care o are fata de protagonista. In acelasi timp, parerea altor personaje, dar si
autocaracterizarea contribuie la caracterizarea acesteia.
Vitoria Lipan, o sotie iubitoare, porneste in cautarea barbatului sau: “era dragostea ei de
douazeci si mai bine de ani. Asa-i fusese drag si acuma, cand aveau copii mari cat dansii.”
Ea e descrisa ca fiind o femeie frumoasa cu ochi caprui “aprigi si inca tineri”, “care erau dusi
departe”.Datorita lipsei sotilor de acasa, nevestele de la sat aveau in grija gospodariile, copii si
animalele cat timp acestia erau la munte cu turmele de oi “Veni iar catra el, cu pita proaspata si cu un
harzob de pastravi afumati. Trimisese pe Mitrea la domnu Iordan crasmaru, s-aduca o leaca de rachiu
de cel bun”, “goispodina facu paturile devreme”. Astfel, Vitoria are o mare responsaibilitate pe umerii
sai, dar fiind o femeie hotarata, puternica, abila nu era nicio sarcina pe care aceasta sa nu o duca la
indeplinire “inainta sprintena”, “mama lui hotari plecarile si intoarcerile”.
Vitoria era o femeie traditionala, tipica mediului din care facea parte. Purta imbracaminte
traditionala “Nevasta se ridica in picioare, isi paturi pe ea catrinte si-si stranse sub sani birneata. Apoi
intra in odata din drapta si-si schimba broboada […] isi lua pe umeri un sumaies.”. Astfel, ea refuza sa
renunte la obiceiuri si tradintii, respingand modernismul, accentuand in acest fel conditia omului de la
sat, in special a femeilor “femeile stiau ceva nedeslusit depsre tren”, “o ajungea mintea ce are de facut
insa fata de o lume necunoscuta pasea cu o oarecare sfiala”, “nevasta intelegea ceva, dar era biruitoare
ca orice femeie si desprinsa sa rasara la orice intepatura”.
Sotia lui Nechifor era o femeie credincioasa si aplea intotdeauna la Dumnezeu pentru a o ajuta
sa-si gaseasca sotul “intai am sa fac rugaciunile de cuviinta de la Maica Domnului, zise ea. Dupa aceea
am sa tin post negru 12 vineri in sir. Pan’ atunci poate mi se intoarce omu”. In fata lui Dumnezeu ea se
arata intotdeauna “umilinta si cu fruntea plecata”.
Femeia avea de multe ori o infatisare “incruntata si dusmanoasa”, “se uita numai cu suparare si
i-au crescut tepi de aricioaica”, dar numai mdatorita faptului ca “ea era plina de ganduri, de patima si
de durere”.Restul personajelor o descriu ca fiind de pe alta lume “Femeia asta trebuie sa fie de pe alta
lume; cele de la noi sint mai prietenoase; taie cu vorba nu cu baltagul” sau din contra, ca o femeie
misterioasa si care cunoaste bine comportamentul oamenilor, dar ea la randul ei nu era inteleasa de
multi “ea era deasupra tuturor, avea intr-ansa o privire s-o taina pe care Lipan nu era in stare sa o
dezlege”, “mama asta trebuia sa fie fermecatoare, cunoaste gandul omului”, “asta-i o dispearata”. Cu
toate acestea, unii barbati erau atrasi de iscutimea si misterul ei “daca n-as fi ovrei si insurat si
munteaca asta n-ar avea sot, intr-o saptamana as face o nunta”.
Vitoria se autocaracterizeaza ca fiind o femeie iscusita, desteapta si vicleana “eu te cetesc pe
tine, macar ca nu stiu carte” in ciuda faptului ca nu a avut parte de o educatie superioara.
In acelasi mod, ea afirma ca Gheorghita, Minodora si Nechifor sunt toata familia ei “eu frati n-
am avut, suriroile mele au ramas departe incolo dupa alti munti si nu m-am mai raspuns cu ei. Asa ca
aicea traim numai noi cu copiii”.
Personajul principal, al romanului, Vitoria Lipan este caracterizat indirect, dominantele sale
trasaturi evidentiindu-se prin gesturi, limbaj, comportament, fapte, vestimentatie si relatia cu celelalte
personaje.
Vitoria Lipan reprezinta, in opera, tipul femeii autoritare, cumparate cu un bun spirit de
observatie. Caracterul sau bine individualizat s-a format datorita incercarilor la care a fost supusa de-a
lungul vietii. Femeia isi iubeste sotul, ca la prima tinerete, est emereu cu gandul la el “isi aducea
aminte, stand singura pe prispa”. Desi viata alaturi de sot nu a fost intotdeauna dulce, femeia pretuieste
viata barbatului ce i-a fost alaturi mai mult decat orice. De multe ori, ea indurase si bataie din partea
sotului insa asta n-o facea sa ii poarte prica “Muierea indura fara sa cracneasca puterea omului ei si
ramanea neinduplecata cu dracii pe care-i avea”. Asadar, ea recunoaste autoritatea barbatului si se
supune cu umilinta in fata acestuia. Vitoria isi iubeste cei doi copii, insa pare ca ea pretuieste mai mult
baiatul caruia ii puse nume Gheorghita “caci era numele cel adevarat si tainic al lui Nechifor Lipan”,
baiatul ii aminteste mereu femii de Lipan la varsta tineretii de aceea il apara cu ardoare “il ocrotea si-l
apara de cate ori in ochii lui Lipan erau nouri de vreme rea”.
Vitoria este o femeie harnica si gospodina, stie cum sa organizeze mersul lucrurilor. Este isteata
si da dovada de pricepere atunci cand hotaraste sa o caute pe baba Miranda “upa ce se insereaza trece la
baba Miranda pe intuneric, cas sa nu o vada nimeni”.
Femeia tine la prestigiu si nu vrea sa fie vazuta intr-o ipostaza care sa o faca subiect de discutie
in randul oamenilor, dorind ca familia ei sa fie privita ca una respectabila in sat. Totodata ea doreste sa
evite oamenii care mereu intreaba de Lipan si asta o face sa se simta umilita si rusinata, deoarece acesti
oameni ar putea crede c asotul o parasise, fiindca nu avea ce raspuns sa le dea.
Munteanca stie ce are de facut si nu se zgarceste cand vine vorba de bani, cum ea insasi ii recunoaste
preotului “Acum n-am la mine parale, darom cda cat se cuvine caci avem de unde”.
Vazand ca barbatul nu se intoarce, Vitoria hotaraste sa preia indatoririle barbatului, merge la preot
tocmai pentru a trimite o scrisoare lui Gheorghita prin care ii spunea sa vanda din oi pentru a face rost
de banii decesari acitarii datoriilor pe care le avea. Ea de asemenea, va vinde o parte din produsele de
acasa si-i va trimite bani.
Este asadar tipul femeii cu simt practic, stie sa se descurce si nu permite ca suferinta pe care-o
poarta sa o afecteze atat de mult, incat sa uite de gospodarie si copii. Se simte mai responsabila si lupta
pentru dreptate. Este puternica si nu se lasa coplesita de durere. Are insa un moment de slabiciune cand,
in preajma sarbatorilor de iarna Gheorghita se intoarce acasa. Femeia il primeste asa cum se cuvine si
arata inca o data, iubirea ce i-o poarta fiului “Vitoria il primi cu mare bucurie si il saruta pe amanoi
obrajii, dupa aceea trecu in alta odaie si se incuie pe dinauntru, ca sa poata plange singura”. Nu vrea sa
para slaba in fata copiilor, in special in fat abaiatului pentru care vrea sa fie un exemplu de urmat, acum
ca simte ca sotul ei s-a prapadit. Doreste sa-si formeze baiatul, sa-l faca sa capete un caracter puternic,
ca al tatalui, caruia ii poarta numele si cu care se aseamana fizic fapt ce o emotioneaza pe Vitoria cand
il revede.
Dupa ce isi varsa durerea in singuratate, femeia isi aminteste de indatoririle pe care le are si se
intoarce alaturi de copii, parand ca toata suferinta s-a scurs, insa ea o tine ascunsa in suflet si nu o
exteriorizeaza pentru copiii sai.
Ca mama, Vitoria este iubitoare si blanda, insa doar fata de Gheorghita, greseste facand
diferenta intre el si Minodora, fata de care este aspra si dura, certand-o si vorbindu-i pe un ton in care
se resimte dojana “Vitoria il admira (pe Gheorghita) din cealalta parte a masutei, Minodora se cuibarise
pe un scaunel, jos, gata sa sara de cate ori trebuia ceva”. Nu acorda importanta fetei, pe car eo pune pe
planul al doilea, ocupandu-se doar de baiat, acesta fiind in ochii mamei cel mai de pret. S-ar putea ca
Vitoria sa aiba acest comportament fata de Minodora doar fiindca ea stie ce inseamna statutul de
femeie, stie cat a trudit si cum arata viata muntenilor de la Magura Tarcaului.
Vitoria Lipan este o femeie agera, are gandirea limpede si o strategie bine cugetata. Doreste sa
porneasca in cautarea lui Lipan dupa ce va termina de postit cele 12 vineri. In aceasta calatorie o va
insoti Gheorghita, tocmai pentru a-i da baiatului o lectie importanta care sa-l faca sa se matrizeze.
Baiatul pare sa nu inteleaga atitudinea mamei ceea ce pe Vitoria o preocupa si face ca durerea sa fie
mai apasatoare “Ofta cu naduf si incepu sa se stranga masa, cu miscari smucite”. Se simte neinteleasa,
dar nici nu ar vrea sa-si spuna durerea ce-i macina sufletul Ïn inchipuirea ei banuiala care intrase insa
era un vierme neadormit”.
Incepuse sa reflecteze tot mai mult asupra ceea ce are de facut, se consulta in sinea ei si voia sa-
si puna ordine in minte si in suflet “Din fata nadejdii pe care si-o pusese in singurul barbat al casei
intelgea ca trebuie sa dea inapoi”.
Se simte singura, fara sprijin, pe Gheorghita il vede nepretgatit pentru ceea ce ii pregatise si asta
o face sa se inspaimante de intensitatea cu care fiinta launtrica se zbate in ea. Are o vointa de fier si este
capabila sa indure orice pentru a obtine un rezultat, un semn. Are vorba taioasa si spune lucrurilor pe
nume si propriul copil “Asa se spune, ii raspunse maica-su dar sa stii ca pentru noi nu mai poate fi nici
bucurie, nici belsug”. Doreste sa isi trezeasca baiatul la realitate si sa-l motiveze sa-i taie din elan, sa-l
faca sa inteleaga situatia in care se afla. Este sigura pe afirmatiile pe care la face si reuseste sa provoace
neliniste atunci cand prevesteste ceva “Nu te uita urat Gheorghita, ca pentru tine de-aici inainte incepe
a rasari soarele”. Isi cunoaste abilitatile si prin istetimea vorbelor stie cum sa i se adreseze baiatului Ëu
te cetesc pe tine, macar ca nu stiu carte, intelege ca jucariile au stat. De-acu trebuie sa te arati barbat.
Eu n-am alt sprijin si am nevoie de bratul tau”. Sfaturile parintesti ii inmoaie sufletul lui Gheorghita,
Vitoria putand sa se bucure de faptul ca modul de abordare folosit daduse roade. Femeia este foarte
credincioasa si cauta un semn din partea Sf. Ana, mergand cu Gheorghita la Manastirea de la Bistrita.
Aici ea simti ca primise inca un semn care vesteste moartea lui Lipan. Monahul de la manastire o
indeamna pe femeie sa mearga la autoritati si ea aculta.
Despre munteanca se poate spune si ca este o fire sociabila, careia ii place sa comunice si sa
intre in vorba pana si cu necunoscutii, […] “dupa ce a stat multa vreme de vorba cu femei venite din
locuri departate”. Femeii ii place sa aiba mereu programul zilei de maine bine pus la punct, este
calculata si actioneaza numai dupa ce se gandeste indelung la ceea ce va face Ea ramane singura, supt
candela si supt icoane, gandindu-se atintit ce are de facut a doua zi”. Ii place sa rezolve problemele
dupa propria-i lege fara sa tina cont de legile lumesti”[…] nu i-a pasat si n-a avut nevoie de niciun fel
de slujbaj al mariei sale”. Desi hotarata si cu un plan bine pus la punct, femeia are o oarecare retinere
de a duce la bun sfarsit ceea ce isi propusese” […] insa fata de o lume necunoscuta pasea cu o oarecare
sfiala “. Se simte complexata de faptul ca este o taranca care pana acum nu mai iesise din satul sau, de
aceea ii este teama ca ar putea sa-i taie calea printre necunoscuti.
Dupa ce Vitoria Lipan se infatiseaza subprefectului, acesta ii sugereaza ideea de moarte a lui
Lipan. Ea stia ce are de facut mai departe si este si mai hotarata ca pana acum sa faca dreptate sotului.
” Avand intr-ansa stiinta mortii lui Nechifor Lipan si crancena de durere, se vazu totusi eliberata din
intuneric” […] “incepu a pune la cale indeplinirea unor hotarari mari”. Este foarte convinsa de ceea ce
are de facut, in ea nascandu-se dorinta de razbunare “N-am sa mai am hodina cum n-are paraul
Tarcaului, pan’ ce l-oi gasi pe Nechifor Lipan”, “sa stie si altii cat mi-i de neagra inima”. Dupa ce
pusese totul la punct in gospodarie, ca o buna administratoare, Vitoria o duse pe Minodora la manastire,
moment ce reflecta atitudionea rece a mamei fata de fiica “copila plangea in pumni, iar obrazul maica-
sa parca era un portret neclintit”. Este distanta si nu isi arata afectiunea si nici durerea, vrand sa para in
continuare o femeie puternica.
Fata de Gheorghita ea devina mai autoritata, baiatul ascultand intocmai indicativele mamei
“flacaul inviinta si asta, in tacere”.Vitoria, sotia lui Lipan, dovedeste ca se pricepe sa negocieze, reusind
sa-l convinga pe domnul David sa-i cumpere produsele cu pretul pe care ea il stabilise.
In drumul sau, Vitoria intreaba de Lipan, insa agera la minte, nu spune ca-i este sotie si pentru
ce il cauta si inventeaza povesti, spunand ca Lipan ii este dator cu niste bani.
Cand femeia vrea sa plateasca domnului David pentru gazduire, ea cere bani “marunti de cateva
mii”pentru ca este precauta, vrea sa se pazeasca de hoti “Nu vreau sa se simta ca am cu mine ca sa nu
ispitesc pe nimeni.” Este agera la minte si stie ce are de facut, se poate spune ca reprezinta tipul femeii
cu judecata, ce are o strategie buna ce-i dovdeste inteligenta.Vitoria are convingerile si credinta proprie
pe care si-a format-o de-a lungul vietii fiind si o femeie conservatoare “Nu stii ca Dochia isi scutura
cojoacele si dupa aceea le intinde la soare?”, “Toate stateau ca-ntr-o asteotare. Cand vor porni iar la
vale puhoaiele, trebuiau sa duca o veste noua. Asa dezlega Vitoria intelesul acestor infatisari
schimbate”, “numarand zilele, sarbatorile si posturile dupa moda papistasilor”, “au baut pe rand in
acelasi pahar, neuitand sa inchine pentru mort”. Cu toate astea, VItoria este o femeie credincioasa, care
se roaga lui Dumnezeu, merge prin manastiri si preoti, are incredere in ei si le asculta sfaturile.
“Dumnezeu prin Sfanta de la Bistrita, a adus-o pe dansa, pe cai ocolite, tocmai unde trebuia ca sa-si
gaseasca pe cel drag, sa-l ridice din locul pieirii si sa-l puie in pamant cu toate randuielile stiute”, “Iar
cine ucide un om nu se poate sa scape de pedeapsa dumnezeiasca”, “poate a da Dumnezeu sa ma mai
opresc pe la dumnealui vreodata”, “Preotii au cerut lui Domnu Dumnezeu pace pentru sufletul robului
sau, apoi au cantat cu glas inalt vesnica pomenire”, “ce ti-a dat Dumnezeu, nu poti imprumuta.”, “ochii
Vitoriei se intristara si se intoarsera catra rasarit, la icoane. Facand trei cruci, femeia saluta pe sfinti”,
“astept de la Dumnezeu sa se faca lumina. Hotararea Lui are sa cada la vreme”.
Femeia se simte ofensata de-a lungul drumului cand oamenii o subapreciaza si nu ii vad inteligenta:
“De unde stii ca-l cheama Macovei?” “Cum sa nu stiu daca asa-i scris pe firma, deasupra usii? Dumitru
Macovei (Gheorghita), “Vad ca toti santeti cu cap si cu invatatura. Numai eu is o proasta”.
Vitoria isi respecta cuvantul dar, dovedindu-se de incredere: “Poftim si tie, Neculaies, paralele pe care
ti le-am fagaduit”.
Ea isi iubeste sotul cu adevarat “au baut pe rand…neuitand sa inchine si pentru mort”. Doreste
sa faca dreptate, isig aseste energia necesara pentru a o lua de la inceput si puterea de a continua pentru
a-si indeplini scopul “Cu asa glas a strigat, incat prin toti cei de fata a trecut un cutremur. S-a daramat
in genunchi; si-a rezemat fruntea de margineasicriului.”, “Cum de-am gasit in mine atata putere sa rabd
atatea si sa implinesc toate”.
Vitoria are un suflet bun si este educatia deoarece nu uita sa le multumeasca celor care o ajuta,
iar cu cei necunoscuti se poarta ca si cu niste prieteni: “Spune lui domnul Toma ca-l multamesc…si
spuen mamuca-ta vorbe bune”, “Vitoria a primit plosca si a facut frumoasa urare miresei. Arata vesela
fata si limba ascutita, desi s-ar fi cuvenit sa fie scarbita, cace se ducea la rai datornici”, “Veniti cu tot cu
nevestele dumneavoastra. Tare frumos va povestesc.
Pentru Gheorghita, Vitoria este un model, cea care il iarta si il sustine, il ajuta se sa maturizeze
si il sprijina mereu. Conducandu-l cu siguranta, dar si cu asprime, femeia il lasa pe fiul ei sa actioneze
doar atunci cand stie ca s-a maturizat. “Gheorghita, hatari ea, tu sa stai aici sa priveghezi pe tatu-tau.”,
“Eu am encazul meu. Fa cum spun.”,”Fac cum spui, se invoi Gheorghita”, “Impus de un alt tipat al
femeii, feciorul mortului simti in el crescand o putere mai mare si mai dreapta a ucigasului. Primi pe
Bozga in umar, i-l dadu indarat, apoi il lovi scurt cu muchea baltagului, in frunte.”
Vitoria joaca rolul vaduvei nevinovate, credule, putin superficiale: “Ca o femeie necajita ce ma
aflu am venit la niste prietini.”, “Sa ma fereasca Dumnezeu sfantul de un gand rau, ori de o banuiala.”,
“Si-a fi gasit alta femeie, ranji Bogza. Asta se poate, primi munteanca, zambind si ea palid, numai sa nu
fie cea cu dinti ranjiti.” Astfel ea isi ascunde adevarata personalitate luand prin surprindere pe cei doi
ciobani care l-au omorat pe Lipan.
Inteligenta ei si logica sa impecabila sunt calitatile care au ajutat-o sa culeaga cu atentie
informatiile necesare si sa reconstruiasca momentul omorarii lui Nechifor. Cu mult tact si ambitie,
ajutata si de spiritul sau justitiar reuseste sa descopere criminalul mai repede decat jandarmii. Vitoria
gaseste slabiciunile omului si il provoaca, astfel criminalul se rpeda si ii cere iertare.
La sfarsitul romanului, femeia isi reia cursul vietii, preocupandu-se de gospodarie si de
MInodora “S-apoi dupa aceea ne-am intoarce iar la Magura, ca sa luam de coada toate cate-am lasat.
iar pe sura-ta sa stiu ca niciun chip nu ma pot imecei ca sa-o dau dupa feciorul acela nalt si cu nasul
mare al dascalitei lui Topor’”. Pentru femeie, moartea sotului reprezinta inceputul unei noi vieti, in care
va trebui sa-si asume mai multe responsabilitati.Gheorghita, fiind deja format ca adult prin maturizar4e,
ii da incredere mamei sale, acesta bazandu-se pe el pentru a substitui absenta tatalui din casa.
Personajul literar Vitoria Lipan se incadreaza in tipologia femeii justitiare si hotarate care
reuseste sa-si duca la bun sfarsit misiunea care i-a fost menita. Vitoria Lipan impresioneza prin
calitatile sale, dar si prin slabiciuni, reusind sa isi duca viata mai departe indiferent de circumstante.
Baltagul – Relația dintre Vitoria și Gheorghiță

Operă de maturitate, Baltagul reunește în structura sa marile teme sadoveniene viața păstorilor,
natura, iubirea, inițierea, miturile.Îngrijorată de absența nejustificată a soțului ei, Nechifor, Vitoria
Lipan se hotărăște să-l caute, fiind apăsată de o presimțire sumbră. Plecarea este pregătită cu multă
grijă, femeia îngrijindu-se să lase totul în ordine în urma ei. Pe tot parcursul drumului, ea va fi însoțită
de fiul ei – Gheorghiță.
Vitoria intuiește importanța drumului în maturizarea lui Gheorghiță: Înțelege că jucăriile au stat.
De acu trebuie să te arăți bărbat. Maturizarea acestuia devine evidentă atunci când este pus de către
mama sa să privegheze rămășițele tatălui său în râpa de sub Crucea Talienilor, iar inițierea sa se
desăvârșește atunci când acesta răzbună moartea tatălui său. Priveghiul are un dublu sens: primul
constă în respectarea unor legi nescrise care-l vor ajuta pe Nechifor să se integreze în noua stare, iar al
doilea sens este legat de inițierea lui Gheorghiță care se va familiariza cu un aspect fundamental al
existenței umane – moartea.
Vitoria îl călăuzește cu răbdare, dar și asprime, obligându-l să-și stăpânească foamea, oboseala,
nesiguranța, frica și învățându-l să descifreze adevărul din spusele oamenilor și semnele naturii și să fie
ferm și hotărât în acțiunile sale. Contrastul dintre ei nu este între două caractere – Gheorghiță are toate
datele pentru a ajunge, cu vremea, un muntean autentic – ci între două vârste. Îl văzu sfios și nesigur,
pe când ea era plină de gânduri, de patimă și durere.
Drumul Vitoriei și al lui Gheorghiță începe într-o zi sacră – Vineri 10 martie – odată cu
răsăritul, și se va încheia simbolic la apus, după înmormântarea osemintelor celui ce fusese Nechifor
Lipan. Ajunși în satul Fărcașa, un viscol ivit din senin îi obligă să poposească în casa unui gospodar
unde află că Nechifor trecuse pe acolo în toamnă în drum spre Dorna.
În drumul lor, Vitoria și Gheorghiță asistă la câteva evenimente cu valoare simbolică – naștere, nuntă,
înmormântare – trecând prin toate momentele principale ale vieții. La Vatra Dornei, Vitoria află de la
un slujbaș din târgul de animale de vinderea unei turme de 300 de oi în prima duminică din noiembrie.
Acesta își amintea de Nechifor care, după ce a cumpărat turma, cedă rugăminții a doi ciobani de a le
vinde 100 de oi. Turmele însoțite de cei trei stăpâni porniseră la vale.
Luând drumul turmelor lui Nechifor, Vitoria și Gheorghiță merg pe urmele celor trei ciobani, ca într-un
labirint, întrebând din sat în sat despre ei. Astfel află că unul dintre cei doi ciobani care îl însoțea pe
Nechifor avea buză de iepure – Calistrat Bogza.
Șirul semnelor se întrerupe între Sabasa și Suha, iar la Suha Vitoria află de doi localnici care au ajuns în
posesia unei turme mari de oi. Chemați la primărie de femeie, aceștia susțin că oile le-au cumpărat de la
Nechifor după care s-au despărțit.
Portretul lui Gheorghiță este realizat în mod direct de către autor, la fel ca și al Vitoriei, scoțând
în evidență asemănarea dintre mamă și fiu: Gheorghiță era un flăcău sprâncenat și avea ochii ei. Nu era
prea vorbăreț, dar știa să spuie destul de bine despre cele ce lăsase și ce văzuse. (…) Întorcea un
zâmbet frumos ca de fată și abia începuse să-i înfiereze mustața. Însă asemănarea dintre cei doi nu se
rezumă doar la aspectul fizic. Gheorghiță își dă seama de starea interioară a mamei sale și observă
schimbarea ei. Se uită numai cu supărare și i-au crescut țepi de aricioaică.
Caracterizarea lui Gheorgiță se face și în mod indirect, prin numele său care are o dublă valență,
Gheorghiță este numele său dar și numele inițial al lui Nechifor, iar când Vitoria descoperă în prăpastie
rămășițele soțului, strigătul ei sfâșietor Gheorghiță, păstrează această ambiguitate. Numele prefigurează
și el maturizarea lui Gheorghiță și intrarea acestuia în rândul bărbaților.
În finalul romanului, Gheorghiță este suficient de matur pentru a prelua rolul tatălui său și a
deveni un sprijin pentru mama sa.
Cuplul mamă-fiu, angrenat în căutarea adevărului pentru a restabili ordinea firească tulburată de
crimă prin aflarea adevărului, surprinde prin coeziunea sa. Cei doi acționează împreună într-o
coordonare aproape perfectă și par să se completeze unul pe celălalt.