BALTAGUL, DE MIHAIL SADOVEANU

TEMA SI VIZIUNEA

INTRODUCERE:

Perioada interbelică este una de mare diversitate la toate nivelurile, fapt

vizibil prin coexistenta unor directii si modele românești diferite. Astfel,
realismul este reprezentat în opera lui Liviu Rebreanu sub un aspect dur,
obiectiv, în timp ce George Calinescu opteaza pentru influenta balzaciana,
iar Mihail Sadoveanu pentru substratul mitic. Formula estetica
sadoveniana este expresia unei viziuni mitice asupra lumii, in care
personajele si locurile sunt invaluite intr-o aura legendara, mai ales ca omul
elementar reprezinta obiectul analizei sale, dupa cum indreptatit apreciaza
Tudor Vianu. Opera sadoveniana surprinde bogatia sufleteasca si
atitudinea etica exemplara a oamenilor din popor, adesea considerati niste
aparitii elementare.

Romanul este o creație epică, în proză, de mari dimensiuni, cu o acțiune

complexă, desfășurată pe mai multe planuri, cu repere spatio-temporale
precizate, antrenând un număr mare de personaje, puternic
individualizate.

Publicat in 1930 si asociat cu maturitatea artistica a autorului, romanul

”Baltagul” este o capodopera a literaturii romane, fiind caracterizat prin
concizie, dinamism si armonie compozițională. Acesta este polimorf,mitic,
realist, social si monografic ilustrand felul in care traiesc muntenii,
traditional, avand un discurs epic linear, dominat de obiectivitate, care are
drept scop cautarea, cunoasterea, initierea si actul justitar. De asemenea,
este un roman politist din perspectiva cercetarilor intreprinse de Vitoria si
are caracter de bildungsroman, avand in vedere drumul initierii, al
formarii parcurs de Gheorghiță.

La baza inspiratiei scriitorului au stat trei tipuri de surse : biografice,

folclorice si mitice. Sursele biografice ilustreaza ca scriitorul, in calatoriile
sale pe jos prin Moldova, a facut popas la un han, acolo unde a avut prilejul
de a asculta doi jandarmi care vorbeau despre uciderea unui cioban caruia
i s-au furat oile. Sursele folclorice sustin ca opera se inspira din teme,
motive sau tipuri de personaje care apar in trei balade populare. Din
balada populara ”Miorița” se preia motto-ul ”Stăpâne,stăpâne,/Mai chiamă
ș-un câne”, motivul complotului si al transhumantei si firul narativ. Din
balada ”Salga” scriitorul se inspira din tipul femeii justitiare, iar din
”Dolca” preia imaginea cainelui credincios, respectiv Lupu. Sursele
mitologice asociaza o parte a povestii familiei Lipan cu legenda egipteana a
lui Isis care pleaca in marea cautare a recompunerii trupului dezmembrat
al lui Osiris, mit la care se adauga si cel al coborârii în infern a lui Orfeu.

Romanul este structurat în 16 capitole, cu o acțiune desfășurată

cronologic, dar nu și liniar, Victoria evocând cu nostalgie pe parcurs,
anumite momente trăite alături de soțul ei. Totodata, sunt evidentiate doua
mari planuri narative : cel realist – reconstituirea monografica a lumii
pastorale si cel mitic- sensul ritual al actiunilor personajului principal,
Vitoria si modul de intelegere a lumii, traditiile pastorale, dar si
comunicarea om-natura si mitul marii treceri.

APARTENENȚA LA CURENT LITERAR:

Opera sadoveniana aparține realismului prin expunerea unor fapte

veridice, personajele tipice, obiectivitatea perspectivei narative si fixarea cu
exactitate a cronotopului.

O prima caracteristica a realismului este constituita de obiectivitatea

perspectivei narative, oferindu-i romanului caracter doric. Naratorul
omniscient si omniprezent reconstituie in mod obiectiv, prin tehnica
detaliului semnificativ si a observatiei, lumea satului moldovenesc si
actiunile Vitoriei. Desi naratorul omniscient este unic, la parastasul sotului,
Vitoria preia rolul naratorului. Inteligenta si calculata ca ”un Hamlet
feminin”, ea reconstituie crima pe baza propriilor deductii si o povesteste
veridic celor prezenti.

O alta caracteristica realista este reprezentata de fixarea cu exactitate a

cronotopului, fapt ce confera verosimilitate. Romanul debuteaza in preajma
Sfantului Andrei si spatiul fictiunii este fixat prin toponime reale : Magura
Tarcăului, Călugăreni, Cruci, Dorna, Suha, Sabasa, etc. Aceste elemente de
cronotop isi dezvaluie si valoarea simbolica. In acest sens, muntele poate fi
perceput ca un topos al inaltarii spre spiritualitate : satul Magura
Tarcăului –un univers al traditiilor si un pastrator al valorilor morale.
 EPISOADELE:

Tema textului o constituie călătoria pentru descoperirea adevărului, ce se

transformă într-un veritabil drum inițiatic. Acesta se armonizează cu alte
teme specifice lumii sadoveniene: viața pastorală, comuniunea omului cu
natura, familia.

Un prim episod semnificativ pentru tema este dialogul dintre Vitoria si

Gheorghiță, fiul acesteia. Înaintea plecării în călătorie, eroina se pregătește,
de pildă ține post 12 saptamani, ilustrandu-se firea credincioasa a Vitoriei.
Schimbul de replici dezvăluie inteligența, înțelepciunea, dar și determinarea
Vitoriei de a găsi osemintele soțului său și, nu în ultimul rând, de a-si face
datoria morală, dar și creștinească. Aceasta era conștienta de moartea
sotului sau Nechifor odata ce l-a visat pe un cal, trecând peste o apă neagră
cu fața spre apus, reliefand trecerea sa in nefiinta. În opoziție se conturează
profilul moral al lui Gheorghiță, o fire inocentă a cărui lipsa de experiență
își spune cuvântul . Inclusiv numele sau , Gheorghiță, diminutiv de la
Gheorghe, reliefează imaturitatea. Vitoria este cea care îl face pe
Gheorghita să conștientizeze că pentru el începe o altă etapă a
vieții :”trebuie să te arăți bărbat, alt sprijin nu mai am”. Vitoria știe că
întreaga responsabilitate în momentul întoarcerii acasă după călătorie ii va
reveni fiului său. El va prelua toate îndatoririle tatălui său, evidentiindu-se
astfel caracterul de bildungsroman, călătoria de inițiere.

O altă secvență semnificativă este ilustrata odata cu descoperirea

osemintelor lui Nechifor in râpa dintre Suha și Sabasa. Este un episod
narativ care evidențiază trăsăturile Vitoriei, in special caracterul sau
puternic si tema romanului. La praznic își păstrează calmul, respectă
tradiția, isi jelește soțul, iar bocetul trebuie înțeles ca o exteriorizare a
suferinței, respectă cu strictețe toate obiceiurile creștine, dar mai ales,
colaborează cu autoritățile. Este momentul în care Vitoria impresionează
pe toți cei de la praznic, întrucât dezvăluie toate amănuntele cu privire la
uciderea soțului său, inclusiv numele celor doi criminali : Calistrat Bogza și
Ilie Cuțui. Baltagul lui Nechifor îi revine fiului acestuia. Astfel, este
sugerată preluarea tuturor responsabilităților de către fiu, dar și încheierea
procesului de maturizare, ilustrand clipa in care Vitoria a simtit că s-a
făcut dreptate și că toate eforturile ei nu au fost zadarnice.
ELEMENTE DE COMPOZITIE:

Un element de compozitie ilustrativ pentru tema este constituit de

actiunea romanului . Aceasta urmeaza o schema simpla, cea a momentelor
subiectului. Textul debuteaza cu un prolog, cu o parabola cosmogonica,
avand rolul de a motiva comportamentul muntenilor. Expozițiunea
prezintă satul Măgura Tarcăului și schița portretului fizic al Vitoriei, care
este surprinsă torcând pe prispă și gândindu-se la întârzierea soțului său,
plecat la Dorna să cumpere oi. Intriga este generată de visul Vitoriei în care
îl vede pe Nechifor trecând călare o apă neagră, cu fața către apus, care
indică ideea morții soțului său, moment în care eroina decide să plece în
căutarea lui. Desfășurarea acțiunii prezintă drumul parcurs de Vitoria și
fiul ei Gheorghita în căutarea lui Nechifor Lipan. Ei reconstituie traseul lui
Nechifor făcând o serie de popasuri: la Bicaz, Călugăreni, Farcasa(unde se
întâlnesc cu subprefectul, care își amintește de Lipan), Vatra Dornei. De
asemenea, întâlnesc o cumetrie la Borca și o nuntă la Cruci. Ultima
localitate în care cei trei (Lipan, Calistrat Bogza, Ilie Cuțui) au fost văzuți
împreună, a fost Sabasa, iar în Suha n-au mai ajuns decât doi. Femeia își dă
seama că adevarul se afla între aceste două localități. Punctul culminant al
acțiunii este scena demascării ucigasilor la parastasul lui Nechifor.
Deznodământul prezintă demascarea și pedepsirea ucigașilor. Foarte
inteligentă, Vitoria reconstituie crima până în cele mai fine detalii, încât îi
face pe cei implicați să își mărturisească vinovăția. Ilie Cuțui este arestat,
iar Calistrat Bogza este lovit de Gheorghiță cu Baltagul și sfâșiat de câinele
Lupu, făcându-se astfel dreptate. Opera se incheie cu un epilog in care
Vitoria vorbeste despre continuitatea vietii dupa aceleasi traditii, dar cu o
alta generatie.

Un alt element de compozitie specific pentru tema este reliefat de conflict.

Conflictele romanului sunt complexe, atat de ordin exterior, cat si interior.
Conflictul exterior se deruleaza intre Vitoria Lipan si cei doi ucigasi ai
sotului sai : Ilie Cutui si Calistrat Bogza, concretizat in special in scena
parastasului. Initial, Vitoria cauta cu inversunare informatii despre soarta
lui Nechifor. Odata ce descopera osemintele sotului sau, scopul femeii
devine mai intai de a afla cine i-a ucis sotul, iar apoi de a pedepsi ucigasul.
Conflictul nu consta in ciconirea dintre mentalitatea traditionala si cea
moderna, capitalista. Faptul ca Vitoria s-a adaptat cu usurinta
demonstreaza ideea coexistentei celor doua ”lumi.
 Conflictul interior vizeaza zbuciumul sufletesc al Vitoriei Lipan. Acesta
debuteaza cu ingrijorarea femeii cauzata de absenta indelungata a sotului
sau. Zbaterea interioara continua cu dorinta ei febrila de a afla adevarul si
se incheie cu triumful eroinei.

Totodata, este prezent un conflict intre traditie si inovatie, intre lumea

arhaica, pastorala si modernitatea care incepe sa patrunda in satul
muntenilor. Vitoria este un spirit conservator, in timp ce tinerii receptivi la
noutatile civilizatiei, Minodora si Gheprghita, sunt readusi de mama
autoritara la rolurile impuse de traditie.

De asemenea, titlul, este un element paratextual cu rol anticipativ,

simbolic.“Baltagul”, are o dublă semnificație : atât arma crimei, cât și
instrumentul actului justițiar. Baltagul, este un topor cu două tăișuri, iar
ambivalența sa reprezintă viața și moartea.

CONCLUZIA:

In conluzie, romanul ”Baltagul” transformă intriga ”Mioriței” într-o

monografie a unei societăți. Opera lui Mihail Sadoveanu pledează hotărât
pentru apărarea virtuților, tradițiilor și obiceiurilor, aducând în prim plan
condiția femeii de la munte, fire credincioasă și justițiară respectând cu
sfințenie datinile străvechi. Astfel, este un roman complex care ilustrează
arta scrierii sadoveniene.