Caracterizare Harap-Alb

Autor cu o semnificativa activitate literara in perioada clasica, fiind

contemporan cu Mihai Eminescu, Ioan Slavici si I.L. Caragiale, Ion
Creanga este considerat unul dintre cei mai valorosi povestitori ai
poporului nostru, reprezentativ pentru spiritualitatea ancestrala
romaneasca. Operei sale capitale, scrierea memorialistica ”Amintiri din
copilarie”, i se adauga basmele culte, care proiecteaza in fabulos lumea
taraneasca apropiata de sufletul sau intr-o maniera originala de exprimare.

Basmul cult este o specie narativa pluriepisodica ce implica fabulosul, cu

numeroase personaje purtatoare ale unor valori simbolice, intruchipand
binele si raul in diversele lor ipostaze, evenimentele desfasurate fiind
plasate in aspatialitate si atemporalitate. Actiunea basmului infatiseaza
parcurgerea drumului maturizarii de catre erou, avand un caracter de
bildungsroman si conflictul dintre bine si rau se incheie cu trimful fortelor
binelui.

”Povestea lui Harap-Alb”, de Ion Creanga, este un basm cult, publicat in

revista ”Convorbiri literare”, la 1 august, 1877. Autorul porneste de la
modelul basmului popular, caracterizat de stereotipe si reactualizeaza teme
de circulatie universala, dar le organizeaza conform propriei viziuni, intr-
un text narativ complex, diferit de cel al basmelor folclorice, prin
supralicitarea procedeului de triplicare.

Harap-Alb este protagonistul basmului, intruchipare a binelui, dar

reprezinta un erou atipic , deoarece este lipsit de insusiri supranaturale. El
este construit realist, ca o fiinta complexa, care invata din greseli si
progreseaza. Iese din stereotipia superioritatii mezinului si este un personaj
rotund. Poate fi considerat personaj ”tridimensional”, pentru ca nu
respecta tiparul si surprinde ca, de exemplu, atunci cand ii da calului cu
fraul in cap sau rade impreuna cu ceilalti de Gerila, in casa de arama.

Personajul principal este construit prin modalitati de caracterizare directa :

de catre narator, alte personaje si autocaracterizare si indirecta : prin fapte,
limbaj, ganduri si relatia cu celelalte personaje. Caracterizarea directa de catre
narator surprinde naivitatea tanarului : Fiul craiului, boboc in felul sau la trebi
de aiestea”. Celelalte personaje il caracterizeaza prin aprecierea bunatatii sale :
”puterea milosteniei si inima ta cea buna te ajuta”, ii spune Sfanta Duminica. In
discutia cu Verde-Imparat chiar Spanul ii recunoaste vrednicia : ”Ia, sa am eu o
sluga asa de vrednica si credincioasa ca Harap-Alb, as pune-o la masa cu mine”.
In mod indirect, au fost evidentiate atat o serie de calitati umane necesare unui
viitor imparat, prin trecerea probelor : vrednicie, bunatate, curaj, loialitate,
vitejie, perseverenta, cat si defectele sale : naivitate, superficialitate,frica de
necunoscut, contruindu-se astfel umanizarea sa.

Statutul initial al eroului este cel de neinitiat. Din punct de vedere social,
protagonistul este mezinul craiului, cel mai mic dintre cei trei fii, fapt
mentionat inca din incipitul basmului. Acest statut indica lipsa de
experienta si naivitatea. Mezinul isi pierde acest statut in momentul in care
are incredere in Span si este obligat de acesta sa schimbe rolurile. Fiul cel
mic al craiului devine sluga loiala a Spanului sub numele de Harap-Alb.
Acest nume semnifica sclav alb, rob de origine nobila, dar si conditia de
invatare, faptul de a fi supus initierii, transformarii. Cu ajutorul
personajelor donatoare, Harap-Alb isi redobandeste statutul in finalul
basmului, atunci cand identitatea ii este dezvaluita, devenind mostenitorul
unchiului sau si pregatit sa fie imparat. Cele trei nume ale lui corespund
etapelor drumului initiatic : la inceput fiul craiului (mezinul – naiv), pe
parcursul calatoriei – Harap-Alb (învățăcel), iar la sfarsit imparat
(inițiatul).

Din punct de vedere psihologic, firul narativ urmareste formarea unui

caracter : tranformarea eroului, parcurgerea unui drum initiatic. Daca la
inceput, eroul este fiul cel mic, prin intovarasia Spanului el devine novice.
Astfel, Spanul isi asuma rolul de initiator, fiind un ”rau necesar”. In final,
novicele devine initiatul. Depasind fiecare proba, protagonistul descopera in
el calitati latente si adevaratele valori morale : prietenia, demnitatea,
altruismul, onoarea, adevarul. Toate definesc personalitatea, caracterul
puternic al viitorului imparat.

Din punct de vedere moral, protagonistul reprezinta o fiinta destul de

complexa. Singura vina a eroului este neascultarea sfatului parintesc,
intrucat nu are capacitatea de a face diferenta intre bine si rau. Profilul
moral al protagonistului se completeaza de-a lungul calatoriei, fiind
caracterizat de : empatie, noblete sufleteasc, generozitate si corectitudine,
fiind calitati profund umane. Protagonistul parcurge traiectoria tipica
oricarui tanar, evidentiindu-se umanizarea sa si caracterul de
bildungsroman. Conflictul propriu este constituit de lupta pe care o duce cu
forul interior, iar reperele spatiale nu redau decat dificultatea calatoriei, ci
si trecerea de la imaturitate la maturitate, in plan simbolic, a mezinului
devenit, in final, initiat.

Un prim episod semnificativ pentru evidentierea unei trasaturi a lui

Harap-Alb este coborarea in fantana, secventa careia i se poate asocia un
motiv preluat din basmul popular : motivul supunerii prin viclesug. Spanul
il ademeneste pe mezin si il indeamna sa coboare in fantana pentru racoare.
Prin capacitatea Spanului de a intui slabiciunea mezinului –incapabilitatea
de a diferentia aparenta de esenta si uitand de sfatul tatalui sau, fiul
craiului are incredere in antagonist . Acest moment creioneaza atat
naivitatea si lipsa de experienta a mezinului, reliefate si de narator ”fiul
craiului, boboc in felul sau la trebi de aieste”, cat si opozitia dintre
imaturitatea fiului cel mic si viclenia Spanului. Mezinul devine sluga
Spanului si este constrans sa isi schimbe identitatea, jurandu-i credinta
antagonistului. Noul sau nume ”Harap-Alb” este sugestiv, un oximoron
care ilustreaza dualitatea personajului rob de origine nobila. Aceasta
secventa ilustreaza, in prim-plan, naivitatea mezinului si lipsa capacitatii
sale de a diferentia binele de rau, esenta de aparenta.

Un alt episod semnificativ care sugereaza curajul si destoinicia

protagonistului este reprezentat de proba podului la care sunt supusi fiii
craiului pentru a demonstra cine prezinta abilitatile necesare pentru a
deveni urmasul lui Verde-Imparat. Aceasta reprezinta o proba a vitejiei si a
destoiniciei, iar podul are valoare simbolica, intrucat traversarea sa
reprezinta trecerea de la un loc familiar, imparatia tatalui sau intr-o lume
necunoscuta,devenind o calatorie de cunoastere a sinelui si a lumii. In ciuda
scepticismului tatalui sau, mezinul este singurul care depaseste acest test cu
ajutorul calului nazdravan. Calul este cel care il imbarbateaza si il
motiveaza, de aceea in confruntarea directa cu ursul, care se dovedeste a fi,
de fapt craiul deghizat, mezinul va iesi invingator. In urma castigului,
ultimul sfat pe care craiul i-l ofera fiului sau inainte de a se desparti este sa
se fereasca de omul Ros si de omul Span. Aceasta secventa evidentiaza
curajul si procesul ascendent de formare al protagonistului, dezvoltandu-si
pana in final calitatile necesare pentru a conduce imparatia unchiului sau.
 Conflictul este reprezentat de lupta dintre bine si rau. Eroul se confrunta cu
doi antagonisti : Spanul si Imparatul Ros. Mai intai, Spanul,om viclean, ii
rapeste identitatea flacaului si il va supune la trei probe.Se observa ca Spanul,
personajul negativ al basmului, reprezentativ pentru fortele raului, joaca un
rol aparte in viata eroului. El ii este chiar de ajutor acestuia, deoarece, la
sfarsitul tuturor probelor la care il supune pe Harap-Alb, adolescentul devine
mult mai pregatit sa conduca o imparatie si mai matur. La curtea Imparatului
Ros, eroul va avea de trecut mai multe serii de probe, fiind sprijinit de fapturi
imaginare cu puteri supranaturale, fiind evidentiat procedeul de triplicare a a
probleor.

Totodata, personajul principal este construit prin modalitati de caracterizare

directa : de catre narator, alte personaje si autocaracterizare si indirecta : prin
fapte, limbaj, ganduri si relatia cu celelalte personaje. Caracterizarea directa de
catre narator surprinde naivitatea tanarului : Fiul craiului, boboc in felul sau la
trebi de aiestea”. Celelalte personaje il caracterizeaza prin aprecierea bunatatii
sale : ”puterea milosteniei si inima ta cea buna te ajuta”, ii spune Sfanta
Duminica. In discutia cu Verde-Imparat chiar Spanul ii recunoaste vrednicia :
”Ia, sa am eu o sluga asa de vrednica si credincioasa ca Harap-Alb, as pune-o la
masa cu mine”. In mod indirect, au fost evidentiate atat calitatile eroului :
vrednicie, bunatate, curaj, loialitate, vitejie, perseverenta, cat si defectele sale :
naivitate, superficialitate,frica de necunoscut, contruindu-se astfel umanizarea
sa.

Vasile Lovinescu sublinia in lucrarea ”Creanga si creanga de aur” faptul ca la

baza constructiei personajului stau principiile ying-yang, ce reprezinta o
alaturare a contrariilor. De accea, gasim in Harap-Alb vitejie,curaj, slabiciune,
lasitate. In plus, menirea acestuia este de a face lumina intre doua lumi : a
tatalui si a fratelui, doi frati ce nu se mai vazusera din tinerete. Aceeasi calitate
este intuita si de Sfanta Duminica, ce i se adreseaza in gradina craiasca cu
apelativul ”luminate craisor”.

In concluzie, Harap-Alb devine un erou exemplar nu prin insusiri

miraculoase, asa cum se intampla de obicei inbasme, ci prin trasaturile sale
profund umane. Bunatatea si mila de care da dovada inca de la
inceput ilsitueaza in randul reprezentanilor fortelor binelui. In fnal, el
dobandeste un set de valori morale care,in viziunea autorului, sunt necesare
unui om: mila, credinta, generozitatea, prietenia, loialitatea sicurajul. Eroul
Harap-Alb nu prezinta doar tipul voinicului, ca in basmnele populare, ci este si
un ”om de soi bun” (George Calinescu), eroul ”vrednic” care devine imparat.