Mihai Eminescu

Bibliografie (1850 1889)

Mihai Eminescu s-a nscut la Botoani la 15 ianuarie 1850. Este al apte-lea din cei 11 copii ai
cminarului Gheorge Eminovici, provenit dintr-o familie de rani romni din nordul Moldovei i al
Raluci Eminovici, nscut Juracu, fiic de stolnic din Joldeti. i petrece copilria la Botoani i
Ipoteti, n casa printeasca i prin mprejurimi, ntr-o total libertate de micare i de contact cu
oamenii i cu natura. Aceast stare o evoc cu adnc nostalgie n poezia de mai trziu ("Fiind biat
sau "O, rmi").
ntre 1858 i 1866, urmeaz cu intermitene coala la Cernui. Termin clasa a IV-a clasificat al cincilea din 82 de elevi dup care face 2 clase de gimnaziu. Prsete coala n 1863, revine ca privatist n
1865 i pleac din nou n 1866. ntre timp, e angajat ca funcionar la diverse instituii din Botoani (la
tribunal i primrie) sau pribegete cu trupa Tardini-Vldicescu.
1866 este anul primelor manifestri literare ale lui Eminescu. n ianuarie moare profesorul de limba
romn Aron Pumnul i elevii scot o brour, "Lcrmioarele invceilor gimnaziti , n care apare
i poezia "La mormntul lui Aron Pumnul semnat M.Eminovici. La 25 februarie / 9 martie pe stil nou
debuteaz n revista "Familia, din Pesta, a lui Iosif Vulcan, cu poezia "De-a avea. Iosif Vulcan i
schimb numele n Mihai Eminescu, adoptat apoi de poet i, mai trziu, i de ali membri ai familiei
sale. n acelai an i mai apar n "Familia nc 5 poezii.
Din 1866 pn n 1869, pribegete pe traseul Cernui-Blaj-Sibiu-Giurgiu-Bucureti. De fapt, sunt ani
de cunoatere prin contact direct a poporului, a limbii, a obiceiurilor i a realitilor romneti. A
intenionat s-i continue studiile, dar nu-i realizeaz proiectul. Ajunge sufleor i copist de roluri n
trupa lui Iorgu Caragiali apoi sufleor i copist la Teatrul Naional unde l cunoate pe I.L.Caragiale.
Continu s publice n "Familia", scrie poezii, drame (Mira), fragmente de roman ,"Geniu pustiu,
rmase n manuscris; face traduceri din german.

Gafincu Petrua Sandra

ntre 1869 i 1862 este student la Viena. Urmeaz ca auditor extraordinar Facultatea de Filozofie i
Drept, dar audiaz i cursuri de la alte faculti. Activeaz n rndul societilor studeneti, se
mprietenete cu Ioan Slavici; o cunoate la Viena pe Veronica Micle; ncepe colaborarea la
"Convorbiri Literare; debuteaz ca publicist n ziarul "Albina din Pesta.
ntre 1872 i 1874 este student la Berlin. Junimea i acord o burs cu condiia s-i ia doctoratul n
filozofie. Urmeaz cu regularitate dou semestre, dar nu se prezint la examene.
Se ntoarce n ar, trind la Iai ntre 1874-1877. E director al Bibliotecii Centrale, profesor suplinitor,
revizor colar pentru judeele Iai i Vaslui, redactor la ziarul "Curierul de Iai . Continu s publice
n "Convorbiri Literare. Devine bun prieten cu Ion Creang pe care l introduce la Junimea. Situaia
lui material este nesigur; are necazuri n familie; este ndrgostit de Veronica Micle.
n 1877 se mut la Bucureti, unde pn n 1883 este redactor, apoi redactor-ef la ziarul "Timpul.
Desfoar o activitate publicistic excepional, tot aici i se ruineaz ns sntatea. Acum scrie
marile lui poeme (Scrisorile, Luceafrul etc.).
n iunie 1883, surmenat, poetul se mbolnvete grav, fiind internat la spitalul doctorului uu, apoi la
un institut pe lng Viena. n decembrie i apare volumul "Poezii , cu o prefa i cu texte selectate de
Titu Maiorescu (e singurul volum tiprit n timpul vieii lui Eminescu). Unele surse pun la ndoial
boala lui Eminescu i vin i cu argumente n acest sens.

n anii 1883-1889 Eminescu scrie foarte puin sau practic deloc.

Mihai Eminescu se stinge din via n condiii dubioase i interpretate diferit n mai multe surse la 15
iunie 1889 (15 iunie, n zori - ora 3) n casa de sntate a doctorului uu. E nmormntat la Bucureti,
n cimitirul Bellu; sicriul e dus pe umeri de patru elevi de la coala Normal de Institutori.
n "Viaa lui Mihai Eminescu ( 1932), G. Clinescu a scris aceste emoionate cuvinte despre moartea
poetului: "Astfel se stinse n al optulea lustru de viaa cel mai mare poet, pe care l-a ivit i-l va ivi
vreodat, poate, pmntul romnesc. Ape vor seca n albie i peste locul ngroprii sale va rsrii
pdure sau cetate, i cte o stea va vesteji pe cer n deprtri, pn cnd acest pmnt sa-i strng
toate sevele i s le ridice n eava subire a altui crin de tria parfumurilor sale".

Povestea lui Harap-Alb de Ion Creang

Harap Alb comentariu

de Ion Creanga

Basmul "Povestea lui Harap-Alb" se ncadreaz n genul epic, iar ca specie literar este un basm cult,
deoarece are un autor, Ion Creang. A aprut n revista "Convorbiri literare", la 1 august 1877, apoi n
acelai an n ziarul "Timpul".
mpletirea elementelor reale cu cele fabuloase creeaz fantasticul, ca specific ancestral (strvechi)
al basmelor, ns, n aceast creaie narativ, Creang mbin supranaturalul popular cu
evocarea realist a satului moldovenesc de unde reiese i originalitatea unic a acestei creaii.
Semnificaia titlului "Harap-Alb" reiese din scena n care spnul l pclete pe fiul craiului s intre n
fntn: "Fiul craiului, boboc n felul su la trebi de aieste, se potrivete Spnului i se bag n fntn,
fr s-1 trsneasc prin minte ce i se poate ntmpla". Naiv, lipsit de experien i excesiv de credul,
fiul craiului i schimb statutul din nepot al mpratului Verde n acela de slug a Spnului: "D-acum
nainte s tii c te cheam Harap-Alb, aista i-i numele, i altul nu." Numele lui are sensul de "rob
alb", deoarece "harap" nseamn "negru, rob". Devenit sluga spnului, i asum i numele de HarapAlb, dovedind n acelai timp loialitate i credin fa de stpnul su, ntruct jurase pe palo. El
devine robul-igan, dei era alb, nedumerind astfel chiar pe unchiul su, mpratul Verde, precum i pe
fetele acestuia, care simt pentru el o simpatie spontan. Cu toate acestea, flcul nu-i ncalc
jurmntul fcut spnului, i respect cuvntul dat, rod al unei solide educaii cptate n copilrie, de
a fi integru i demn, capabil s-i asume vinovia, cu toate urmrile ce decurg din faptul c nu urmase
sfatul tatlui.
Construcia i momentele subiectului
Subiectul este simplu, specific basmelor populare, cu eroi i motive populare, iar ca modalitate
narativ, incipitul este reprezentat de formula iniial tipic oricrui basm: "Amu cic era odat ntr-o
ar". "Povestea lui Harap-Alb" este ns un basm cult, deoarece are autor cunoscut, Ion Creang,
perspectiva narativ fiind aceea de narator omniscient. Naraiunea la persoana a III-a
3

Gafincu Petrua Sandra

mbin supranaturalul cu realul, armoniznd eroii fabuloi cu personajele rneti din Humuletiul
natal al autorului. Aciunea are la baz conflictul dintre forele binelui i ale rului, dintre adevr i
minciun, iar deznodmntul const totdeauna n triumful valorilor pozitive asupra celor negative.
Expoziiunea relateaz faptele ce se petrec ntr-un inut ndeprtat, peste mri i ri, la captul lumii,
n timp mitic. Aadar, relaiile temporale i spaiale se definesc prin evocarea timpului
fabulos cronologic i a spaiului imaginar nesfrit: "Amu cic era odat ntr-o ar" un crai care avea
trei feciori i un singur "frate mai mare, care era mprat ntr-o ar mai ndeprtat", pe nume Verde
mprat. Cei doi frai nu se vzuser de mult vreme, iar verii nu se cunoscuser ntre ei, pentru c
mpria fratelui mai mare era "tocmai la o margine a pmntului", iar fratele mai mic tria la alt
margine ". In acest cadru spaio-temporal mitic se deruleaz - ntr-o nlnuire cronologic
- ntmplrile reale i fabuloase la care particip personajele basmului.
Verde mprat i cere fratelui su, craiul, s-i trimit "grabnic pe cel mai vrednic" i viteaz dintre
fiii si, ca s-i urmeze la tron, ntruct el avea numai fete. Ca s-i pun la ncercare, pentru a vedea
care dintre feciori "se simte destoinic a mprai peste o ar aa de mare i bogat ca aceea", craiul se
mbrac ntr-o piele de urs i se ascunde sub un pod. Cei doi fii mai mari se sperie de urs i se ntorc
ruinai la curtea craiului, care este dezamgit de neputina lor i rostete moralizator: "nici tu nu eti
de mprat, nici mpria pentru tine", ceea ce evideniaz elementele reale ale basmuiui.
Mezinul, impresionat de amrciunea tatlui, se duce n grdin "s plng n inima sa". Deodat, "o
bab grbov de btrnee" i cere de poman, apoi l sftuiete s cear tatlui su "calul, armele i
hainele cu care a fost el mire", dei hainele sunt "vechi i ponosite", iar "armele ruginite" i s pun o
tav cu jratic n mijlocul hergheliei ca s aleag acel cal care va veni "la jratic s mnnce". Urmnd
ntocmai sfaturile babei, (cluzirea flcului ctre preuirea i respectarea tradiiilor
strmoeti), voinicul pleac la drum, lund carte din partea tatlui i, prin dreptul podului, "numai
iaca i ies i lui ursul nainte". Trece cu bine de aceast prim prob, primete binecuvntarea
printelui su i pielea de urs n dar, apoi sfatul ca n cltoria lui s se fereasc "de omul ro, iar mai
ales de cel spn", s nu cumva s aib de-a face cu ei. Ca trsturi ale basmului, sunt prezente
aici formule iniiale tipice i cifra magic trei, care face posibil depirea primei probe de ctre eroul
principal.
Intriga. Fiul craiului i calul pleac la drum, basmul continund cu formule mediane tipice, "i
merg ei o zi, i merg dou, i merg patruzeci i nou" pn cnd ntlnesc n codru "un om spn" care
se ofer drept "slug la drum". Voinicul l refuz de dou ori, dar a treia oar spnul i iese n cale
"mbrcat altfel i clare pe un cal frumos" tocmai cnd fiul craiului se rtcise prin codrii ntunecoi.
Deprins s urmeze sfatul printelui su, acela de a nu se nsoi cu omul spn, dar pentru c i mai
ieiser n cale nc doi, el se gndete c "aiasta-i ara spnilor" i-1 angajeaz drept cluz. n
aceast secven narativ este inclus o pauz descriptiv, care ntrerupe povestirea i descrie codrii
dei i ntunecoi, ce contureaz un peisaj de basm
Ajuni la o fntn care "nu avea nici roat, nici cumpn, ci numai o scar de cobort pn la ap",
spnul intr n pu, umple plosca, apoi l sftuiete pe fiul craiului s coboare i el ca s se rcoreasc.
Tnrul l ascult pe spn, dar acesta trntete capacul peste gura fntnii i-1 amenin c dac nu-i
povestete totul despre el, "cine eti, de unde vii, i ncotro te duci", acolo i vor putrezi oasele. Sub
ameninarea morii, feciorul de crai jur "pe ascuiul paloului" c va fi sluga supus a spnului, care
se va da drept nepotul mpratului i c va pstra taina "pn cnd va muri i iar va nvia", anticipnd
astfel finalul basmului. Spnul i d numele de Harap-Alb, care-1 va sluji cu credin, respectndu-i
jurmntul fcut.
Desfurarea aciunii ncepe odat cu sosirea la palatul mpratului Verde, unde Spnul se d
drept nepotul su i, nfumurat peste msur, l trimite pe Harap-Alb s stea la grajduri, s aib grij de
calul lui, c altfel va fi "vai de pielea ta", dndu-i i o palm - "ca s ii minte ce i-am spus"-, c altfel
"prinde mmliga coaj". De remarcat este aici elipsa narativ, adic trecerea sub tcere a secvenei
cltoriei fcute de erou ca slug a spnului pn la mpria unchiului su, naratorul sugernd numai
c aceasta s-a efectuat.
Basmul este structurat n mai multe episoade nlnuite, care se constituie n tot attea probe la care
este supus protagonistul. ntr-o zi, avnd la mas "nite sali foarte minunate", care se cptau cu
mult greutate, spnul hotrte s-i trimit sluga s-i aduc acele bunti din grdina ursului. Calul
4

Povestea lui Harap-Alb de Ion Creang

fabulos l duce n zbor pe Harap-Alb la Sfnta Duminic, iar aceasta l ajut s-i ndeplineasc
misiunea i s treac proba. Urmtorul episod are loc dup alte cteva zile, cnd mpratul i arat
spnului nite pietre preioase foarte frumoase, iar acesta i trimite sluga s-i aduc "pielea cerbului
cu cap cu tot, aa btute cu pietre scumpe, cum se gsesc". Din nou Sfnta Duminic l ajut pe HarapAlb s ia pielea i capul cerbului pe care se aflau nestematele i s le duc spnului, eroul trecnd cu
bine i aceast prob fabuloas.
Dup un timp, mpratul d un osp foarte mare n cinstea nepotului su, la care a invitat mprai,
crai, voievozi "i alte fee cinstite", n timpul petrecerii, incitat de povetile bizare despre fata
mpratului Ro, spnul i poruncete lui Harap-Alb s i-o aduc degrab pe aceast tnr, c altfel
"te-ai dus de pe faa pmntului".
Harap-Alb, gndindu-se la sfatul pe care i-1 dduse tatl su, acela de a se feri de omul spn i de
omul ro, este nspimntat, plngndu-se calului: "parc dracul vrjete, de n-apuc bine a scpa din
una i dau peste alta", apoi pornesc mpreun ctre Rou mprat. Episodul cltoriei este alctuit din
mai multe secvene narative. Pe un pod, Harap-Alb ntlnete o nunt de furnici i trece prin ap ca s
nu curme "viaa attor gzulie nevinovate". Regina furnicilor i d voinicului o aripioar, ca atunci
cnd va crede c are nevoie de ea s dea foc aripii. Dup un timp, cltorii vd un roi de albine care se
nvrteau bezmetice, neavnd pe ce s se aeze. Atunci, Harap-Alb i scoate plria, o aaz pe
pmnt cu gura n sus, iar albinele se ngrmdesc acolo. Voinicul cioplete un butean i le face un
adpost, dup care criasa albinelor i d o arip, ca, n caz de nevoie, Harap-Alb s-i dea foc i ea va
veni n ajutor.
Aciunea continu cu formule mediane -"Mai merge el ct merge"- i Harap-Alb ntlnete, pe rnd,
cinci personaje fabuloase, descrise detaliat de narator: Geril, Flmnzil, Setil, Ochil i PsriLi-Lungil. Cltoria alturi de cei cinci oameni ciudai este plin de peripeii, c "pe unde treceau,
prjol fceau". Harap-Alb le este tovar "i la pagub i la ctig" i se poart prietenos cu fiecare,
ntruct simea c va avea nevoie de ei la curtea mpratului Ro, despre care aflase c "era un om
pcliit (negru la suflet) i rutcios la culme". De aceea, flcul consider c "la unul fr suflet",
cum era mpratul, era nevoie de "unul fr de lege", spernd c, "din cinci nesplai" ci erau, i-o
veni "vreunul de hac", conform proverbului: "Lumea asta e pe dos,/ Toate merg cu capu-n jos/ Puini
suie, muli coboar,/ Unul macin la moar."
ntr-un trziu, ajung cu toii la mprie - episodul de la curtea mpratului Rou fiind introdus
de formula median "Dumnezeu s ne ie, c cuvntul din poveste, nainte mult mai este" - unde
mpratul Ro i supune la probe fabuloase i foarte periculoase, care se constituie n secvene
narative. Mai nti i cazeaz ntr-o cas de aram, creia i se d foc pe dedesubt, dar Geril sufl de
trei ori, "cu buzioarele sale cele iscusite" i casa rmne "nici fierbinte, nici rece", tocmai bun de
dormit ntr-ns. Urmtoarea prob este un osp cu foarte multe bucate i butur, pe care Flmnzil
i Setil le fac s dispar ntr-o clip, apoi ncep s strige n gura mare, unul c "moare de foame" i
cellalt "c crap de sete", spre disperarea mpratului, care nu-i putea crede ochilor.
Cernd nc o dat fata, Harap-Alb este supus unei alte probe. El primete zece banie de "smn de
mac, amestecat cu una de nsip mrunel" i porunca de a alege pn diminea macul de nisip Atunci
Harap-Alb i amintete de criasa furnicilor, d foc aripioarei i ntr-o clip o droaie de furnici, "ct
frunz i iarb" au ales "nsipul de o parte i macul de art parte", fiind i aceasta o secven
fabuloas specific basmelor.
mpratul refuz din nou s le dea fata i-i supune altei probe, anume s o pzeasc toat noaptea pe
fat, iar "dac mine diminea s-ar afla tot acolo, atunci poate s i-o dau", altfel "v-ai dus pe copc".
Cei ase prieteni s-au aezat de paz de la ua fetei pn la poarta mpriei, dar fata
mpratului, avnd puteri supranaturale, se preface ntr-o psric i "zboar nevzut prin cinci
strji". Ochil i Psril se in dup ea i abia izbutesc s-o prind i s-o duc napoi n odaia ei.
Plin de ciud, mpratul le spune c el mai are o fat luat de suflet, dar care seamn perfect cu fiica
sa.Dac Harap-Alb va depi aceast prob i le va deosebi, "ferice de tine va fi", dar dac nu va reui
vor pleca imediat de la curtea mprteasc, deoarece "nu v mai pot suferi". Harap-Alb d foc
aripioarei de albin, care -l ajut s o identifice pe fata mpratului. Trecnd i aceast prob cu bine,
Harap-Alb cere fata, iar mpratul, "ovilit (ofilit) i sarbd (palid) de suprare i ruine", i ureaz s
fie vrednic s-o stpneasc, pentru c i-o d din toat inima.
Fata vrea i ea s-l supun la o prob. Trimite calul lui Harap-Alb mpreun cu turturica ei s aduc
"trei smicele (nuiele, crengue) de mr dulce i ap vie i ap moart" dintr-un loc numai de ea tiut,
5

Gafincu Petrua Sandra

acolo "unde se bat munii n capete". Calul se ntoarce primul i fata mpratului Ro pornete cu ei la
drum spre palatul mpratului Verde, "Dumnezeu s ne ie, c cuvntul din poveste, nainte mult mai
este". Lui Harap-Alb i se tulbur minile privind fata care era tnr, frumoas "i plin de vinncoace" i nu ar vrea s-o duc spnului, "fiind nebun de dragostea ei".
Punctul culminant. ntre timp, turturica ajunsese cu vestea la mpratul Verde i acesta se
apucase s fac pregtiri pentru primirea fetei mpratului Ro. Vznd ct este de frumoas fata,
spnul se repede s o ia n brae, dar ea l mbrncete i-i spune c a venit acolo pentru Harap-Alb,
cci "el este adevratul nepot al mpratului Verde". Turbat de furie c a fost dat n vileag, spnul se
repede la Harap-Alb "i-i zboar capul dintr-o singur lovitur de palo", strignd c aa trebuie s
peasc cel ce-i ncalc jurmntul. Atunci calul lui Harap-Alb se repede la spn, l nfac de cap,
"zboar cu dnsul n naltul ceriului" de unde i d drumul i acesta se face "praf i pulbere". Fata
mpratului Ro, ca personaj fabulos, are puteri supranaturale i-l poate renvia, prin leacuri
miraculoase, pe Harap-Alb. Ea pune capul lui Harap-Alb la loc i prin ritualuri strvechi cu "cele trei
smicele de mr dulce" i cu apa moart i lipete capul de corp. Harap-Alb se trezete ca dintr-un somn
adnc, fata l
srut cu drag, apoi ngenuncheaz amndoi n faa mpratului Verde ca s primeasc binecuvntarea,
jurndu-i credin unul altuia.
Deznodmntul basmului const totdeauna n triumful valorilor pozitive asupra celor
negative, victoria adevrului, aa c nunta ncepe "-apoi d, Doamne, bine!". S-a strns lumea s
priveasc, ba chiar "soarele i luna din ceriu rdea". Au fost poftii la nunta mprteasc, pe lng
criasa furnicilor, criasa albinelor i criasa znelor, crai i mprai, oameni importani "-un pcat
de povestariu (povestitor)/ Fr bani n buzunariu". S-au bucurat i au petrecut cu toii: "Veselie mare
ntre toi era,/ Chiar i srcimea ospta i bea!". Finalul este fericit i deschis, deoarece veselia a
inut "ani ntregi i acum mai ine nc".
Compoziional, basmul conine formule specifice finale, prezente i n creaia lui Creang. Ca la orice
nunt mprteasc din basme, veselia a inut ani ntregi, "i acum mai ine nc. Cine se duce acolo
bea i mnnc. Iar pe la noi, cine are bani bea i mnnc, iar cine nu, se uit i rabd".

Povestea lui Harap-Alb de Ion Creang

Caracterizarea lui Harap-Alb

Expresia monumentala a naturii umane in ipostaza ei istorica ce se numeste poporul roman sau,
mai simplu, a poporului roman, insusi, surprins intr-un moment de generala expansiune (G.
Calinescu), Ion Creanga, este considerat creatorul basmului cult in literature romana, a scris
numeroase opera ce au ramas in eternitate, facand parte din categoria marilor clasici.
Povestile sale pastreaza caracterul realist al intamplarilor iar personajele sunt puternic individualizate
si umanizate. Spatiul desfasurarii actiunii este ancorat intro-o realitate sociala siu istorica determinate,
iar faptele izvorasc din legile firii care guverneaza omenireea.
Povestea lui Harap-Alb, cel mai reprezentativ basm al lui Ion Creanga a fost publicat in revista
Convorbiri literare la 1 august 1877, a fost reprodus de Mihai Eminescu in ziarul Timpul in acelasi
an. A fost tradus in limba germana si publicat in Rumanische Revue in 1886, apoi transpus in italiana,
franceza si engleza, incat a capatat repede circulatie europeana. Conform celor mai cunoscute
definitii, tema basmului este lupta dintre bine si rau, cu triumful binelui. Cu alte cuvinte, eroul lupta
pentru impunerea unor valori morale si etice: corectitudine, onoare, iubire liber consimtita, etc Cel
care nu respecta codul este pedepsit, dar si iertat alteori , oferindu-i-se sansa reintegrarii.
In basmul cult, lucrurile se pot complica. Nu in totdeauna raul este pedepsit cum se cuvine, sau in
orice caz, pedepsirea lui este interpretabila, ca in Ivan Turbinca.
Tema basmului Harap-Alb este aceeasi ca a basmrlor populare, in genere: triumful binelui
asupra raului. Povesttea lui Harap-Alb e un chip de a dovedi ca omul de soi bun se
vadeste de sub orice strai si la orice varsta (G. Calinescu).
Titlul neobijnuit al basmului evdentiaza dubla personalitate a protagonistului, reprezentata printr-o
identitate reala (de tanar print) si una aparenta (de sluga a Spanului); totodata, acesta reflecta, prin
contrastul cromatic negru-alb, armonizarea defectelor si a calitatilor umane, dintre care primele sunt
necesare pentru a le verifica pe ultimele.
O alta explicatie a acestui nume (care uneste doua contrarii) ar putea proveni din nasterea simbolica
a eroului : cea care il ajuta mereu este Sfanta Duminica ; de asemenea atingand soarele cu picioarele
si luna cu mana el este botezat intru soare si noapte ca Luceafarul, iar cununa pe care si-o cauta
prin nori ii v-a aduce un destin imparatesc si unic.
Personajele (oameni, dar si fiinte himerice cu comportament omenesc) sunt purtatoare ale unor valori
simbolice: binele si raul in diversele lor ipostaze. Conflictul dintre bine si rau se incheie prin victoria
fortelor binelui.
Harap-Alb asemenea oricarui Fat-Frumos din basmul popular este: personaj principal, fiind prezent
in toate momentele subiectului, pozitiv, protagonist, real si nu fabulos (nu are nici o calitate
supranaturala ,G. Calinescu asemanandu-l cu un flacau de la tara datorita mentalitatii sale ). Este de
asemenea un personaj rotund; nu este doar fiul de imparat si mezinul mai inzestrat decat ceilalti, ci
o fiinta complexa, cu defecte si calitati. Desi este atat de mult ajutat de ceilalti si poate fi considerat
de lectorul inocent o simpla marioneta, totusi calitatile ii sunt relevate in fraze ezoterice: inteligent,
intelept, bun, sociabil, vesel. Invata din greseli, progreseaza si cu fiecare secventa este mai aproape
de summumul initierii. Daca personajul de basm are firea turnata, Harap-Alb se
transforma, evolueaza; eroul de basm colinda lumea in cautarea de fapte vitejesti, pe cand Harap-Alb
are ca scop desavarsirea sa spirituala. Spre deosebire de eroul de basm care este atotstiutor, intelept,
urmeaza intocmai sfaturile, Harap-Alb se caracterizeaza prin instabilitate psihica (nu respecta
porunca tatalui) si nu are experienta, luandu-se dupa aparente. De asemenea este un personaj
tridimensional, care iese din tipar, te surprinde (ca atunci cand da calului cu fraul in cap). Calatoria pe
care o face pentru a ajunge imparat este o initiere a flacaului in vederea formarii lui pentru a deveni
7

Gafincu Petrua Sandra

conducatorul unei familii, pe care urmeaza sa si-o intemeieze. El parcurge o perioada de a deprinde si
alte lucruri decat cele obisnuite, de a invata si alte aspecte ale unei lumi necunoscute pana atunci,
experienta necesara noului adult. Desi inzestrat cu importante calitati, are si slabiciuni omenesti ,
momente de tristete si disperare, de satisfactii ale invingatorului, toate conducand la desavarsirea lui ca
om. Faptele eroului se desfasoara in limita umanului, probele care depasesc sfera realului sunt trecute
cu ajutorul celorlalte personaje inzestrate cu puteri supranaturale.
Mezinul, impresionat de dezamagirea tatalui, deoarece ceilalti doi frati nu sunt apti pentru a indeplini
misiunea incredintata, se duce in gradina si incepe sa planga in inima sa. Momentul cheie este cel al
intalnirii tanaralui, aspirant la responsabilitatea de imparat, cu Sfanta Duminica deghizata in
cersetoare, care-l roaga s-o miluiasca. El isi demonstreaza altruismul, adica ajutorul dezinteresat dat
celor mai umile fiinte. Eroina supranaturala ii va rasplati generozitatea sufleteasca si gestul miluirii
unuei fapturi sarace, dezvaluindu-i destinul exceptional care il asteapta: putin mai este si ai sa
ajungi imparat, cum nu a mai stat altul pe fata papantului, asa de iubit, de slavit si de puternic. Cele
trei superlative absolute dezvaluie armonia si fericirea in sens uman, implinite prin dragoste, renume si
putere. A doua recompensa a consta in indemnul adresat tanarului de a solicita parintelui sau hainele
de mire, armele de lupta si calul, alaturi de care repurtase atatea victorii in tinerete. Numai astfel se va
produce un transfer de investitura eroica de la tatal catre fiul care-i va reintera
performantele. Demnitatii, sensibilitatii, blandetii, milostiveniei, Harap-Alb le va adauga rabdarea
si staruinta in refacerea hainelor destramate si in curatarea armelor ruginite.
Voinicul dupa ce saruta mana tata-sau, pleaca la drum, luand carte din partea tatalui si, prin dreptul
podului (loc de patrundere spre o alta lume; trecerea de la imaturitate la maturitate), numai iaca ii iese
si lui ursul inainte. Acum are loc inceputul maturizarii spirituale cand riscandu-si viata isi dovedeste o
calitate: mila; (calul se napusti asupra ursului si mezinul ridica buzduganul sa loveasca, dar cand sa
izbeasca ursul, un glas de om ii spune: Dragul tatei, nu da ca eu sunt). Craiul isi sfatuieste fiul ca in
calatoria lui sa se fereasca de omul ros, iara mai ales de cel span, sa nu aiba de-a face cu ei, caci
sunt foarte sugubeti, dandui si pielea de urs, ca nu se stie cand a prinde bine.
Intalnirea cu spanul este punctul de plecare, cu multiple semnificatii, in devenirea personajului, fiind
nevoit sa refaca experienta de viata a tatalui, care calatorise in tinerete prin aceleasi locuri. Codrul in
care se rataceste simbolizeaza lumea necunoscuta flacaului care greseste pentru prima oara, incalcand
sfatul tatalui sau, acela de a se feri de omul span. Nesocotirea acestor restrictii, ce veneau din
experienta de viata a tatalui sau, este momentul care declanseaza un sir nesfarsit de intamplari
neplacute si periculoase, care-i pun deseori viata in primejdie: [] tata mi-a dat in grija, cand am
pornit de acasa, ca sa ma feresc de omul ros, iara mai ales de cel span, cat oi putea; sa n-am de-a face
cu dansii nici in clin nici in maneca; si daca n-ai fi span, bucuros te-as tocmi []. Din copilaria mea
sunt deprins a asculta de tata si tocmindu-te pe tine, parca-mi vine nu stiu cum.
Mezinul craiului, lipsit de experienta, se teme mai ales pentru ca incalcase promisiunea de a se feri de
omul span, simtindu-se vinovat, deoarece el fusese deprins sa asculte sfaturile adultilor care-i doreau
binele, asa cum respectase intocmai indrumarile pe care i le daduse cersetoarea in alegerea armelor
si a calului.
Devenit sluga spanului, isi asuma si numele de Harap-Alb, dovedind in acelasi timp loialitate si
supunere fata de stapanul sau, intrucat jurase pe palos. El devine robul-tigan, desi era alb, nedumerind
astfel si pe unchiul sau, Imparatul Verde, precum si pe fetele acestuia, care simt pentru el o simpatie
spontana, cu toate acestea, flacaul nu-si incalca juramantul facut spanului, isi respecta cuvantul dat,
rod al unei solide educatii capatate in copilarie, de a fi integru si demn capabil sa-si asume
vinovatia, cu toate urmarile ce decurg din faptul ca nu urmase sfatul tatalui.
Ca in toate basmele si aici se cer trecute probele focului- ceea ce face de fapt ca basmul sa devina si
un roman de formare. Sfanta Duminica il sfatuieste pe Harap-Alb sa se supuna soartei ca aceasta este
oranduita de Dumnezeu: asa a trebuit sa se intample, si n-ai cum banui: pentru ca nu-i dupa cum
gandeste omul, ci dupa cum vre Domnul. Cand vei ajunge si tu mare si tare, vei crede celor asupriti
pentru ca stii acum ce e necazul, iar pana atunci mai rabda Harap-Alb. Este supus probelor de
aducere a salatilor si a capului si pielii cerbului din Padurea Ursului si respectiv din Padurea Cerbului,
probe ce constituie un adevarat elogiu adus omului in lupta cu forte mult mai puternice, dar situate la
nivelul inferior al gandirii (Maria Nastase).
Probele la care il supune spanul sunt menite a-l deprinde pe flacau cu greutatile vietii, cu faptul ca
omul trebuie sa invinga toate piedicile ivite in viata sa, pregatindu-l pentru viitor, cand va trebui sa-si
8

Povestea lui Harap-Alb de Ion Creang

conduca propria gospodarie si propria familie.
Harap-Alb este ajutat mereu de cel mai bun prieten al sau, calul fabulos si de Sfanta Duminica, cea
care ii daduse primele sfaturi in evolutia maturizarii sale. In trecerea acestor probe, Harap-Alb este
umanizat, el se teme, se plange de soarta, cere ajutorul acelora in care avea incredere, semn ca
invatate ceva din experienta sa cu spanul. O experienta determinanta pentru maturizarea lui o
constituie intalnirea cu omul Ros, un alt pericol de care ar fi trebuit sa se fereasca, asa cum il sfatuise
tatal. Calatoria spre curtea imparatului Ros este un necontenit prilej de initiere a flacaului, deprinzand
acum invatatura ca orice om, cat de neinsemnat sau ori de ciudat ar parea, poate fi de folos, tanarul
capatand experienta mai ales in cunoasterea speciei umane. Cele cinci personaje supranaturale
intalnite in drumul sau spre imparatul Ros, (Gerila o dihanie de om care se perpelea pe langa foc,
Flamanzila o namila de om, Setila fiul Secetei, nascut in zodia ratelor si impodobit cu darul
suptului, Ochila si Pasari-Lati-Lungila fiul sagetatorului si nepotul arcasului), ii devin ajutoare de
nadejde si-l ajuta in trecerea probelor.
Fiecare dintre aceste personaje, conturate uneori cu elemente grotesti ,semnifica omul dominat de
trasatura de caracter, viciile pe care oricine le poate avea si pe care flacaul, ca si Ion Creanga insusi, le
priveste cu o intelegere bonoma si jovialitate. De aceea Harap-Alb are capacitatea umana de a-si face
prieteni adevarati, loiali, care sa-l ajute in orice imprejurare dificila a vietii, acestia folosindu-si tocmai
trasaturile dominante, devenite -la nevoie- adevarate talente: tot omul are un dar si un amar ,si unde
prisoseste darul nu se mai baga in seama amarul (Ochila). Priceperea lui Harap-Alb de a-si face
prieteni buni vine dintr-o filozofie straveche de viata, aceea ca omul nu poate trai de unul singur: ca
tovaras era partas la toate, si la paguba si la castig si prietenos cu fiecare pentru ca avea nevoie de
dansii in calatoria sa la imparatul Ros. De asemenea, sufletul lui bun, dragostea pentru albine si
furnici il fac sa le ocroteasca si sa le ajute atunci cand le intalneste in drumul sau, chiar daca pentru
asta trebuie sa treaca prin apa ori sa zaboveasca pentru a le construi un adapost. Sigur ca binele pe care
Harap-Alb il face se intoarce atunci cand el insusi se afla in impas, craiasa furnicilor si cea a albinelor
salvandu-i de asemenea viata.
In aceasta etapa a initierii, Harap-Alb cunoaste dragostea aprinsa pentru o fata, care vine, asadar,
din aceeasi lume cu el, pregatindu-l pentru casatorie, care este unul din reperele finale ale devenirii
sale. Probele de la imparatia fetei trimit spre ritualurile taranesti ale petitului, intre care insotirea
mirelui de un alai de tineri, trecerea lor prin foc, alegerea motivata a miresei, ospatul oferit de gazda
sunt tot atatea incercari la care il supune viitorul socru si carora mirele trebuie sa le faca fata. Ultima
proba la care il supune fata este, de data aceasta, o demonstrare a calitatilor viitoarei sotii, care va sti
sa aiba grija de barbatul ei, sa-i stea aproape la bine si la rau, acest fapt fiind ilustrat atunci cand ea ii
salveaza viata, trezindu-l din morti cu smicele si apa vie. Aceasta intamplare simbolizeaza idea ca
acum Harap-Alb redevine el insusi, fiu de crai, viitorul imparat care-si poate asuma raspunderea
inchegarii unei familii si conducerii unei gospodarii, intrucat experienta capatata ii confera statutul
de adult pregatit pentru viata.
Ca modalitati de caracterizare retinem: caracterizarea directa, autocaracterizarea Razi, tu, razi
Harap-Alb, caracterizarea de catre alte personaje, onomastica personajelor, modalitatile de expunerenaratiunea, dialogul,descrierea, monologul interior umorul, ironia si autoironia. Caracterizarea directa
este facuta de narator fiul craiului, boboc in felul sau, naiv, credul, de Sf .Duminica
(luminate craisor, slab de inger, mai fricos decat o femeie, gaina plouata), de cal nu te stiam
asa de fricos, de span Pentru vrednicia lui mi l-a dat tata ; autocaracterizarea si caracterizarea
indirecta: prin nume (oximoronul Harap-negru,Alb), prin limbaj, gesturi, fapte (ca tovaras, era partas
la toate, si la paguba si la castig, si prietenos cu fiecare pentru ca avea nevoie de dansii, in calatoria sa
la imparatul Ros; ocoleste nunta de furnici, primejduindu-si viata; dragostea pentru albine si furnici il
fac sa le ocroteasca si sa le ajute atunci cand le intalneste in drumul sau,chiar daca pentru asta trebuie
sa treaca prin apa sau sa zaboveasca pentru a le construi un adapost) si prin relatiile cu celelalte
personaje (stie cum sa se comporte cu cei din jur: cal, albine, furnici si cei cinci voinici, si de aceea
primeste ajutorul acestora).
Se poate observa ca eroul este atipic, deoarece reuneste, spre deosebire de un Fat-Frumos obisnuit,
atat calitati (inteligenta la intrebarea ironica a tatalui, Dar aista cal tu l-ai ales?, baiatul raspunde, in
aceeasi maniera in care i s-a pus intrebarea, ca merge printre straini si nu vrea sa bata la ochi;
intelepciune la propunerea calului, sa-l duca ori ca vantul, ori ca gandul,prefera prima
varianta,considerand,cu prudenta , ca daca mi-i duce ca gandul mi-i prapadi; bunatate - face stup
9

Gafincu Petrua Sandra

albinelor, ocoleste nunta de furnici; sociabilitate-se imprieteneste usor, este o companie placuta; are o
fire vesela Razi, tu,razi, Harap-Alb!; rasa nobila prin tot ce face isi atrage admiratia celor din jur,
incat afirmatia lui G.Calinescu se dovedeste indreptatita: Omul de soi se vadeste sub orice strai;
fidelitatea-isi respecta juramantul si nu divulga identitatea spanului, aduce capul cerbului desi i se fac
oferte extrem de tentante), cat si defecte (nesupunere nu respecta porunca tatalui,ceea ce echivaleaza
cu pacatul originar, naivitate -se lasa pacalit de span; slabiciune -nu trece proba labirintului/padurea)
primele dominandu-le pe cele din urma.
Pompiliu Constantinescu apreciaza ca intre amintirile copilariei si Povestea lui Harap-Alb este
acelasi raport de subsecventa ca intre inceputul si sfarsitul vietii. Creanga nu si-a povestit maturitatea
sub forma de memorial; a invaluit-o in mit si a sugrumat-o intr-o experienta fantastica, valabila pentru
om in genere; si el a luptat cu spanii, cu primejdiile si nevoile, si el s-a facut frate cu dracul, ca sa
treaca puntile vietii, iar nemurirea si-a dobandit-o din apa vie si apa moarta a creatiei lui artistice.
Filozofia surazatoare a lui Harap-Alb, subliniaza criticul, a fost filozofia lui pana in pragul mortii, iar
intelepciunea ei a fost intelepciunea vietii insasi, eterna si plina de umbre si lumini.

10

Povestea lui Harap-Alb de Ion Creang

11