Sunteți pe pagina 1din 6

CARACTERIZARE VITORIA LIPAN

BALTAGUL

INTRODUCERE:

Perioada interbelică este una de mare diversitate la toate nivelurile, fapt


vizibil prin coexistenta unor directii si modele românești diferite. Astfel,
realismul este reprezentat în opera lui Liviu Rebreanu sub un aspect dur,
obiectiv, în timp ce George Calinescu opteaza pentru influenta balzaciana,
iar Mihail Sadoveanu pentru substratul mitic. Formula estetica
sadoveniana este expresia unei viziuni mitice asupra lumii, in care
personajele si locurile sunt invaluite intr-o aura legendara, mai ales ca omul
elementar reprezinta obiectul analizei sale, dupa cum indreptatit apreciaza
Tudor Vianu. Opera sadoveniana surprinde bogatia sufleteasca si
atitudinea etica exemplara a oamenilor din popor, adesea considerati niste
aparitii elementare.

Romanul este o creație epică, în proză, de mari dimensiuni, cu o acțiune


complexă, desfășurată pe mai multe planuri, cu repere spatio-temporale
precizate, antrenând un număr mare de personaje, puternic
individualizate.

Publicat in 1930 si asociat cu maturitatea artistica a autorului, romanul


”Baltagul” este o capodopera a literaturii romane, fiind caracterizat prin
concizie, dinamism si armonie compozițională. Acesta este polimorf,mitic,
realist, social si monografic ilustrand felul in care traiesc muntenii,
traditional, avand un discurs epic linear, dominat de obiectivitate, care are
drept scop cautarea, cunoasterea, initierea si actul justitar. De asemenea,
este un roman politist din perspectiva cercetarilor intreprinse de Vitoria si
are caracter de bildungsroman, avand in vedere drumul initierii, al
formarii parcurs de Gheorghiță.

La baza inspiratiei scriitorului au stat trei tipuri de surse : biografice,


folclorice si mitice. Sursele biografice ilustreaza ca scriitorul, in calatoriile
sale pe jos prin Moldova, a facut popas la un han, acolo unde a avut prilejul
de a asculta doi jandarmi care vorbeau despre uciderea unui cioban caruia
i s-au furat oile. Sursele folclorice sustin ca opera se inspira din teme,
motive sau tipuri de personaje care apar in trei balade populare. Din
balada populara ”Miorița” se preia motto-ul ”Stăpâne,stăpâne,/Mai chiamă
ș-un câne”, motivul complotului si al transhumantei si firul narativ. Din
balada ”Salga” scriitorul se inspira din tipul femeii justitiare, iar din
”Dolca” preia imaginea cainelui credincios, respectiv Lupu. Sursele
mitologice asociaza o parte a povestii familiei Lipan cu legenda egipteana a
lui Isis care pleaca in marea cautare a recompunerii trupului dezmembrat
al lui Osiris, mit la care se adauga si cel al coborârii în infern a lui Orfeu.

Romanul este structurat în 16 capitole, cu o acțiune desfășurată


cronologic, dar nu și liniar, Victoria evocând cu nostalgie pe parcurs,
anumite momente trăite alături de soțul ei. Totodata, sunt evidentiate doua
mari planuri narative : cel realist – reconstituirea monografica a lumii
pastorale si cel mitic- sensul ritual al actiunilor personajului principal,
Vitoria si modul de intelegere a lumii, traditiile pastorale, dar si
comunicarea om-natura si mitul marii treceri.

Tema textului o constituie călătoria pentru descoperirea adevărului, ce


se transformă într-un veritabil drum inițiatic. Acesta se armonizează cu
alte teme specifice lumii sadoveniene: viața pastorală, comuniunea omului
cu natura, familia.

Personajul principal, Vitoria Lipan, o munteancă din Măgura Tarcăului,


“este un exponent al speței” (G.Călinescu) in relatie cu lumea arhaica, dar
si o individualitate, prin insusirile sale. Eroina ilustrează condiția femeii de
la munte, iubitoare de dreptate, ce respectă cu sfințenie datinile străvechi.
Ea este un personaj de factură realistă, reprezentativ pentru lumea din care
face parte.

STATUT SOCIAL, PSIHOLOGIC SI MORAL:

Din punct de vedere social, Vitoria întruchipează tipologia muntencei.


Familia Lipan este de tip patriarhal : bărbatul face legea, iar femeia
veghează la respectarea ei. Vitoria resimte lipsa lui Nechifor și o înțelege ca
pe o amenințare pentru coerența universului familiar. De aceea, încearcă
să-l responsabilizeze pe Gheorghiță, să-l facă să realizeze importanța
călătoriei, pentru că el urmează să devină capul familiei.
Din punct de vedere psihologic, Vitoria se încadrează în familia
”sufletelor tari”, fiind un caracter puternic. Deși este copleșită de durere
(știe că soțul ei este mort), dă dovadă de stăpânire de sine. Înzestrată cu o
inteligență nativă, reușește să se adapteze la legile lumii pe care o descoperă
de-a lungul călătoriei. Își găsește întotdeauna resursele în propria ființă dar
și Gheorghiță, îndeplinindu-și astfel scopul de a afla adevărul. Devine un
exemplu pentru Gheorghiță pe care reușește să-l uimească de fiecare dată :
”Mama asta trebuie sa fie vreo fermecatoare, pentru ca poate citi gandurile
omului”.

Din punct de vedere moral, întregul comportament al eroinei îi reflectă


verticalitatea. Respectă legile nescrise, tradițiile, nu-și găsește liniștea până
când nu-și face datoria morală de soție, de pilda face ritualul
înmormântării. În spiritul aceleași legi îi va aduce pe cei doi copii,
Minodora și Gheorghiță ( Vitoria se revoltă atunci cand Minodora are
tendința de a nu respecta tradiția, astfel se reliefeaza spiritul sau
conservator). Îndemnul ei către Gheorghiță de a lovi cu baltagul pe Bogza
echivalează cu un gest care stă sub semnul moralității, deoarece a răzbuna
înseamnă pentru Vitoria restabilirea binelui. Este învingătoare din toate
punctele de vedere, iar numele său este sugestiv ”Vitoria”.

EPISOADELE:

Un prim episod semnificativ pentru caracterul puternic si sublinierea


caracteristicilor personajului principal este dialogul dintre Vitoria si
Gheorghiță, fiul acesteia. Înaintea plecării în călătorie, eroina se pregătește,
de pildă ține post 12 saptamani, ilustrandu-se firea credincioasa a Vitoriei.
Schimbul de replici dezvăluie inteligența, înțelepciunea, dar și determinarea
Vitoriei de a găsi osemintele soțului său și, nu în ultimul rând, de a-si face
datoria morală, dar și creștinească. Aceasta era conștienta de moartea
sotului sau Nechifor odata ce l-a visat pe un cal, trecând peste o apă neagră
cu fața spre apus, reliefand trecerea sa in nefiinta. În opoziție se conturează
profilul moral al lui Gheorghiță, o fire inocentă a cărui lipsa de experiență
își spune cuvântul . Inclusiv numele sau , Gheorghiță, diminutiv de la
Gheorghe, reliefează imaturitatea. Vitoria este cea care îl face pe
Gheorghita să conștientizeze că pentru el începe o altă etapă a
vieții :”trebuie să te arăți bărbat, alt sprijin nu mai am”. Vitoria știe că
întreaga responsabilitate în momentul întoarcerii acasă după călătorie ii va
reveni fiului său. El va prelua toate îndatoririle tatălui său, evidentiindu-se
astfel caracterul de bildungsroman, călătoria de inițiere.

O altă secvență semnificativă pentru evidentierea inteligentei si a altor


trasaturi ale Vitoriei este ilustrata odata cu descoperirea osemintelor lui
Nechifor in râpa dintre Suha și Sabasa. Este un episod narativ care
evidențiază trăsăturile Vitoriei, in special caracterul sau puternic si tema
romanului. La praznic își păstrează calmul, respectă tradiția, isi jelește
soțul, iar bocetul trebuie înțeles ca o exteriorizare a suferinței, respectă cu
strictețe toate obiceiurile creștine, dar mai ales, colaborează cu autoritățile.
Este momentul în care Vitoria impresionează pe toți cei de la praznic,
întrucât dezvăluie toate amănuntele cu privire la uciderea soțului său,
inclusiv numele celor doi criminali : Calistrat Bogza și Ilie Cuțui. Baltagul
lui Nechifor îi revine fiului acestuia. Astfel, este sugerată preluarea tuturor
responsabilităților de către fiu, dar și încheierea procesului de maturizare,
ilustrand clipa in care Vitoria a simtit că s-a făcut dreptate și că toate
eforturile ei nu au fost zadarnice.

ELEMENTE DE COMPOZITIE:

Un element de compozitie ilustrativ pentru caracterizarea Vitoriei este


constituit de actiunea romanului . Aceasta urmeaza o schema simpla, cea a
momentelor subiectului. Textul debuteaza cu un prolog, cu o parabola
cosmogonica, avand rolul de a motiva comportamentul muntenilor.
Expozițiunea prezintă satul Măgura Tarcăului și schița portretului fizic al
Vitoriei, care este surprinsă torcând pe prispă și gândindu-se la întârzierea
soțului său, plecat la Dorna să cumpere oi. Intriga este generată de visul
Vitoriei în care îl vede pe Nechifor trecând călare o apă neagră, cu fața
către apus, care indică ideea morții soțului său, moment în care eroina
decide să plece în căutarea lui. Desfășurarea acțiunii prezintă drumul
parcurs de Vitoria și fiul ei Gheorghita în căutarea lui Nechifor Lipan. Ei
reconstituie traseul lui Nechifor făcând o serie de popasuri: la Bicaz,
Călugăreni, Farcasa(unde se întâlnesc cu subprefectul, care își amintește de
Lipan), Vatra Dornei. De asemenea, întâlnesc o cumetrie la Borca și o
nuntă la Cruci. Ultima localitate în care cei trei (Lipan, Calistrat Bogza, Ilie
Cuțui) au fost văzuți împreună, a fost Sabasa, iar în Suha n-au mai ajuns
decât doi. Femeia își dă seama că adevarul se afla între aceste două
localități. Punctul culminant al acțiunii este scena demascării ucigasilor la
parastasul lui Nechifor. Deznodământul prezintă demascarea și pedepsirea
ucigașilor. Foarte inteligentă, Vitoria reconstituie crima până în cele mai
fine detalii, încât îi face pe cei implicați să își mărturisească vinovăția. Ilie
Cuțui este arestat, iar Calistrat Bogza este lovit de Gheorghiță cu Baltagul
și sfâșiat de câinele Lupu, făcându-se astfel dreptate. Opera se incheie cu un
epilog in care Vitoria vorbeste despre continuitatea vietii dupa aceleasi
traditii, dar cu o alta generatie.

Un alt element de compozitie specific pentru ilustrarea profilului eroinei


este reliefat de conflict. Conflictele romanului sunt complexe, atat de ordin
exterior, cat si interior. Conflictul exterior se deruleaza intre Vitoria Lipan
si cei doi ucigasi ai sotului sai : Ilie Cutui si Calistrat Bogza, concretizat in
special in scena parastasului. Initial, Vitoria cauta cu inversunare
informatii despre soarta lui Nechifor. Odata ce descopera osemintele sotului
sau, scopul femeii devine mai intai de a afla cine i-a ucis sotul, iar apoi de a
pedepsi ucigasul. Conflictul nu consta in ciconirea dintre mentalitatea
traditionala si cea moderna, capitalista. Faptul ca Vitoria s-a adaptat cu
usurinta demonstreaza ideea coexistentei celor doua ”lumi.

Conflictul interior vizeaza zbuciumul sufletesc al Vitoriei Lipan. Acesta


debuteaza cu ingrijorarea femeii cauzata de absenta indelungata a sotului
sau. Zbaterea interioara continua cu dorinta ei febrila de a afla adevarul si
se incheie cu triumful eroinei.

In plus, personajul principal este caracterizat atat in mod direct, cat si


indirect. In primele 5 capitole Vitoria Lipan este caracterizata
preponderent indirect, comportamentul ei fiind unul specific oricarei
muntence. Astfel, Vitoria este caracterizata indirect prin gesturi, relatie cu
alte personaje, limbaj, actiune, reliefandu-se portetul moral : inteligenta,
credincioasa, buna cunoscatoare a psihologiei umane, organizatoare
desavarsita, pastratoare de traditii si valori etice. Naratorul omniscient
recurge si la caracterizare directa in vederea portretizarii personajului
feminin. Elementul central asupra caruia se opreste este privirea, ca
oglinda a sufletului. In acest fel, naratorul dezvaluie atat frumusetea
interioara a eroinei ”desi nu mai era tanara, avea o frumusete neobisnuita
in privire”, cat si ingrijorarea acesteia ”ochii ii straluceau ca intr-un fel de
ceata”.
CONCLUZIE:

In concluzie, Sadoveanu a construit în acest roman, un personaj


memorabil, care aparține lumii arhaice și care dovedește prin calitățile sale-
inteligență curaj, tenacitate, consecvență, frumusețea morală a omului
simplu, din satul românesc tradițional. Astfel, opera lui Mihail Sadoveanu
pledează hotărât pentru apărarea virtuților, tradițiilor și obiceiurilor,
aducând în prim plan condiția femeii de la munte, fire credincioasă și
justițiară respectând cu sfințenie datinile străvechi

S-ar putea să vă placă și